Condiţii de formă ale cererii de chemare în judecată – excepţia lipsei de interes
În conformitate cu art.112 alin.1 pct.3 şi 4 Cod pr.civilă ,cererea de chemare în judecată va cuprinde “obiectul cererii şi valoarea lui” „ arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea”. Din interpretarea logică a dispoziţiilor menţionate, prin raportare şi la disp. art. 105 alin.2 C.proc. civ., instanţa constată că lipsa menţiunilor referitoarea la încadrarea în drept sau a fapt a acţiunii formulate, sau a întinderii obiectului acesteia este supusă regimului nulităţii, existând şi nulităţi virtuale, iar nu doar exprese, reglementate de legislaţia procesual civilă.
Pentru aceste considerente, având în vedere că societatea creditoare nu a precizat motivele de fapt pentru care a sesizat instanţa, motivarea fiind realizată prin cererile şi concluziile scrise depuse în faţa instanţei de recurs, cu încălcarea art.316 rap. art.292 C.proc.civ. Curtea apreciază că acţiunea nu a îndeplinit condiţiile de formă prevăzute de art. 112 C.proc sub acest aspect, raportat şi la faptul că recurenta a beneficiat de apărarea calificată pe tot parcursul procesului civil.
Mai mult, faţă de împrejurarea că judecătorul sindic a procedat la soluţionarea pe fond a acţiunii, Curtea urmează a constata că acţiunea recurentei apare şi ca lipsită de interes, definit ca folos practic urmărit de cel ce a pus în mişcare acţiunea civilă, interes care trebuie să fie personal şi direct, în sensul că folosul trebuie să îl vizeze pe cel care recurge la forma procedurală şi nu pe altcineva. Or, în condiţiile în care creanţa cu care recurenta a solicitat înscrierea în tabelul debitoarei S.C. CMB N S S.R.L. a fost trecuta în întregime in tabelul definitiv in categoria creanţelor garantate, chiar şi în lipsa efectuării unei evaluări a bunurilor garantate, Curtea apreciază că societatea bancară nu exercită un beneficiu direct în promovarea prezentei acţiuni.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 472 din 17.02.2014)
Prin cererea înregistrată la data de 20.03.2013 pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. 36519/3/2012/a3 creditoarea B C R SA a formulat contestaţie la tabelul definitiv de creante al debitoarei SC CMB N S SRL nr. 116/13.03.2013 publicat in BPI nr. 4624 din 15.03.2013 si tabelul definitiv rectificat al creantelor nr. 119 din 14.03.2013 publicat in BPI nr. 4576/15.03.2013.
Prin sentinţa civilă nr.4464/26.04.2013 prima instanţă a respins acţiunea ca neîntemeiată. Pentru a concluziona în acest sens, s-a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a Comercială sub nr.36519/3/2012 debitorul SC CMB N S SRL a solicitat, în temeiul art.28 din Legea nr.85/2006, deschiderea procedurii generale de insolvenţă.
Prin incheierea din data de 21.09.2012 instanta a admis cererea debitoarei si, in temeiul dispozitiilor art. 32 alin 1 din Legea nr. 85/2006, a deschis procedura generala impotriva debitoarei.
A fost intocmit tabelul definitiv al obligatiilor debitoarei, contestat de creditoarea B.C.R. SA sub aspectul inscrierii creantei sale.
Creditoarea B.C.R. SA a formulat cerere de inscriere la masa credala pentru suma de 14.487.823 lei , suma admisa la masa credala si inscrisa in integralitate in categoria creantelor garantate, astfel: 13.490.147,11 lei scadenta la data deschiderii procedurii conform art. 8.3 din contractul de credit si 997.675,89 lei nescadenta, admisa provizoriu.
Se mentioneaza de catre creditoarea contestatoare incalcarea prevederilor art. 41 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar nedispunand o evaluare a garantiilor creditoarei.
Potrivit art. 41 alin 2 din Legea nr. 85/2006, prin excepţie de la prevederile alin. (1), creanţele garantate se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea garanţiei stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidator. În cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poartă garanţia se va face la un preţ mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv sau definitiv consolidat, diferenţa favorabilă va reveni tot creditorului garantat, chiar dacă o parte din creanţa sa fusese înscrisă drept creanţă chirografară, până la acoperirea creanţei principale şi a accesoriilor ce se vor calcula.
Se mentioneaza de catre administratorul judiciar faptul ca creditoarea beneficiaza de o garantie in cuantum de 9.999.371 lei din parte FNGCIMM, iar valoarea de piata a bunurilor cu care societatea debitoare a garantat executarea obligatiei de restituire a creditului stabilita prin raportul de evaluare avand data de referinta 24.01.2013 este de 2.010.970 Euro (reprezentand 8.793.383 lei), iar valoarea de vanzare fortata este 1.508.252 Euro sau 6.595.076 lei.
Cum in cauza valoarea garantiilor este mai mare decat valoarea creantei contestatoarei, solicitarea creditoarei cu privire la evaluare garantiilor apare ca lipsita de interes, cata vreme intreaga creanta a fost inscrisa in categoria creantelor garantate.
Se invoca incalcarea dispozitiilor art. 68 din legea insolvenţei, conform caruia creanţele negarantate şi părţile negarantate ale creanţelor garantate care nu sunt scadente la data înregistrării cererii de admitere vor fi înscrise în tabelul de creanţe cu întreaga lor valoare, însă, în cursul falimentului, orice distribuire de sumă pentru astfel de creanţe se va face cu respectarea dispoziţiilor art.125.
Dispozitiile art 68 reglementeaza modul de inscriere al creantelor negarantate, insa intreaga creanta invocata de creditoare a fost inscrisa in categoria creantelor garantate.
Potrivit art. 72 alin 4 din Legea nr. 85/2006, odată cu afişarea tabelului, administratorul judiciar/lichidatorul va trimite de îndată notificări creditorilor, ale căror creanţe sau drepturi de preferinţă au fost trecute parţial în tabelul preliminar de creanţe sau înlăturate, precizând totodată şi motivele.
Dispozitiile art.72 alin 4 din lege isi gasesc astfel aplicare in cazul creditorilor, ale căror creanţe sau drepturi de preferinţă au fost trecute parţial în tabelul preliminar de creanţe sau înlăturate, precizând totodată şi motivele.
Or, creanta creditoarei a fost trecuta in intregime in tabelul preliminar si definitiv in categoria creantelor garantate.
Invocarea nerespectarii termenelor de depunere a raportului prevazut de art. 54, respectiv art.59 in lege nu poate fi facuta pe calea contestatiei la tabelul creantelor, acestea putand fi invocate pe calea unei cereri intemeiate pe dispozitiile art. 22 din legea insolvenţei.
Împotriva sentinţei civile a formulat în termen legal recurs creditoarea B.C.R. S.A., prin care a solicitat modificarea sentinţei, în sensul admiterii contestaţiei. În motivarea cererii se arată că, in data de 21.09.2012, in temeiul art 32, alin. 1 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei, la cererea debitoarea SC CMB N. S. SRL, s-a deschis procedura generala impotriva debitorului.
BCR SA şi-a iregistrat cererea de admitere a creanţei pana la termenul limita de 02.11.2012, stabilit prin incheiere.
Contestaţia impotriva tabelului definitiv si a tabelului definitiv rectificat a fost formulata in calitate de creditor majoritar, si a fost intemeiata pe incalcarile dispoziţiilor Legii 85/2006, de către administratorul judiciar si anume:BCR SA, a fost trecuta in tabelul definitiv, cat si in cel definitiv rectificat, cu o suma scadenta la data deschiderii procedurii de 13.490.147, 11 lei si cu suma de 997.675,89 lei admisa provizoriu.
BCR nu a fost notificata, asa cum prevăd expres dispoziţiile art. 72, alin. (4) din Legea nr. 85/2006, republicata, cu privire la inscrierea parţiala a creanţei, iar pentru suma cu care subscrisa a fost inscrisa ca si creanţa provizorie nu au fost comunicate motivele care au stat la baza acestei inscrieri.
Administratorul judiciar a inscris BCR SA ca si creditor garantat pentru intreaga creanţa, in condiţiile in care avea obligaţia legala de a proceda la o evaluare a bunurilor si la inscrierea creanţelor in tabelul definitiv in conformitate cu prevederile art. 41, alin. (2) din Legea nr. 85/2006, modificat de pct. 25, al art. I din Legea nr. 169 din 14 iulie 2010, publicata in Monitorul Oficial nr. 505 din 21 iulie 2010, in sensul in care “creanţele garantate se inscriu in tabelul definitiv pana la valoarea garanţiei stabilita prin evaluare”, or administratorul judiciar nu a dispus o astfel de evaluare in prezenta cauza.
Considera pe deplin aplicabile prezentului recurs motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7,8,9 C.pr.civ al căror efect stabilit de lege este acela al modificării sentinţei nr. 4464/26.04.2013, intrucat in tot cuprinsul sentinţei recurate judecătorul sindic reia, ad literam, susţinerile administratorului judiciar din intampinarea formulata.
De altfel, instanţa de fond se contrazice flagrant in sentinţa recurata, in sensul in care in prima parte a sentinţei arata ca nu s-a inscris integral creanţa subscrisei in tabelul de creanţa, o”parte a acesteia în cuantum de 997.675,89 lei fiind inscrisa doar provizoriu, ca si creanţa nescadenta la data deschiderii procedurii, iar mai apoi precizează ca motiv al neincidentei in cauza a dispoziţiilor art. 72 alin 4 din legea nr. 85/2006 faptul ca creanţa subscrisei creditoarei a fost trecuta in intregime in tabelul definitiv in categoria creanţelor garantate.
Mai mult decât atat, instanţa nu a luat în considerare, in soluţionarea contestaţiei formulate, actele existente la dosar din care rezulta ca, la data deschiderii procedurii creditul fusese declarat scadent anticipat, astfel incat întreaga creanţa era certa, lichida si exigibila, aflandu-ne astfel in fata unei inscrieri parţiale a creanţei, administratorul judiciar C.I.I. C A având obligaţia notificării subscrisei cu privire la aceasta inscriere parţiala.
De asemenea, învederează instanţei de recurs faptul ca, in motivarea sentinţei de fond, instanţa a preluat, fara a verifica veridicitatea informaţiilor, susţinerile din intampinarea depusa de către administratorul judiciar privind acoperirea integrala a creanţei cu garanţii.
În total contradicţie cu prevederile legale, in aprecierea gradului de acoperire a creanţelor cu garanţii se are in vedere existenta unei garanţii la un tert (FNGCIMM), considerata de către administratorul judiciar si de către instanţa ca si suma certa recuperata si care diminuează creanţa subscrisei.
Realitatea este ca recurenta deţine impotriva debitoarei o creanţa de 14.487.823 lei, iar valoarea de piaţa a bunurilor, asa cum rezulta aceasta din raportul de evaluare din data de 24.01.2013 este de 8.793.383 lei (iar valoarea de vânzare forţată este de 6.595.076 lei), aflandu-ne astfel in fata unei creanţe parţial negarantate cu bunuri din patrimoniul debitoarei, creanţa ce trebuia inscrisa in tabelul definitiv ca atare.
Faptul ca recurenta deţine o garanţie de la un tert, in speţa FNGCIMM, este o chestiune total distincta si nu poate sa duca la concluzia ca creanţa este acoperita in totalitate cu garanţii, recuperarea sumelor de la terţul garant reprezentând o procedura de durata si care poate fi sau nu încununată de succes. Oricum, o astfel de procedura excede procedurii insolvenţei si nu are nici o relevanta in cadrul contestaţiei formulate.
Considera ca instanţa trebuie sa analizeze creanţele astfel cum erau acestea reprezentate la momentul întocmirii tabelului definitiv si a celui definitiv rectificat si raportat la acest moment sa analizeze incidenţa in speţa a textelor de lege invocate.
Nu poate fi opusa creditoarei si considerata ca si garanţie a creditului acordat debitoarei aflata in insolventa, o garanţie a unui tert a cărei recuperare depinde de factori externi procedurii de insolventa si a cărei realizare nu depinde de activităţile pe care le va desfăşura in procedura debitoarea sau administratorul judiciar.
Solicita instanţei de recurs, ca la pronunţarea unei decizii in prezentul dosar, sa aiba in vedere faptul ca prin sentinţa pronunţata judecătorul sindic nu doar ca nu invoca un motiv/temei legal pe care acesta se sprijină, dar se poate cu prisosinţa considera ca prin raportare la dispoziţiile art. 11 alin.2 teza I din Legea 85/2006, motivele reţinute sunt străine de natura pricinii ceea ce se incadreaza in motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.7 C.pr.civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului, curtea constată următoarele:
Tribunalul a fost sesizat de către creditoarea BCR SA cu o acţiune intitulată pe disp. art. 72-73 Legea 85/2006 .În conformitate cu art.112 alin.1 pct.3 şi 4 Cod pr.civilă ,cererea de chemare în judecată va cuprinde “obiectul cererii şi valoarea lui” „ arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea”. Din interpretarea logică a dispoziţiilor menţionate, prin raportare şi la disp. art. 105 alin.2 C.proc. civ., instanţa constată că lipsa menţiunilor referitoarea la încadrarea în drept sau a fapt a acţiunii formulate, sau a întinderii obiectului acesteia este supusă regimului nulităţii, existând şi nulităţi virtuale, iar nu doar exprese, reglementate de legislaţia procesual civilă.
Pentru aceste considerente, având în vedere că societatea creditoare nu a precizat motivele de fapt pentru care a sesizat instanţa, motivarea fiind realizată prin cererile şi concluziile scrise depuse în faţa instanţei de recurs, cu încălcarea art.316 rap. art.292 C.proc.civ. (părţile neputând invoca în faţa instanţei de recurs alte motive decât cele invocate în faţa primei instanţe)Curtea apreciază că acţiunea nu a îndeplinit condiţiile de formă prevăzute de art. 112 C.proc sub acest aspect, raportat şi la faptul că recurenta a beneficiat de apărarea calificată pe tot parcursul procesului civil.
Mai mult, faţă de împrejurarea că judecătorul sindic a procedat la soluţionarea pe fond a acţiunii, Curtea urmează a constata că acţiunea recurentei apare şi ca lipsită de interes, definit ca folos practic urmărit de cel ce a pus în mişcare acţiunea civilă, interes care trebuie să fie personal şi direct, în sensul că folosul trebuie să îl vizeze pe cel care recurge la forma procedurală şi nu pe altcineva. Or, în condiţiile în care creanţa cu care recurenta a solicitat înscrierea în tabelul debitoarei S.C. CMB N S S.R.L. a fost trecuta în întregime in tabelul definitiv in categoria creanţelor garantate, chiar şi în lipsa efectuării unei evaluări a bunurilor garantate, Curtea apreciază că societatea bancară nu exercită un beneficiu direct în promovarea prezentei acţiuni. Mai mult, în aprecierea aceluiaşi incident procedural, faţă de susţinerile recurentei, în sensul că garanţia deţinută la un terţ, in speţa FNGCIMM, nu poate sa duca la concluzia ca creanţa este acoperita in totalitate cu garanţii, Curtea constată că recurenta poate să procedeze la executarea garanţiei potrivit dreptului comun şi clauzelor convenţionale, scrisorile de garanţie nefiind supuse procedurii de executare prevăzute de legea insolvenţei, iar susţinerile BCR SA pot fi invocate doar de către FNGCIMM în situaţia în care unitatea bancară procedează la executarea creanţei deţinute faţă de debitoarea S.C. CMB N. S. S.R.L., iar garantul recurentei se substituie în drepturile acesteia.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul ca neîntemeiat.
Această soluţie nu vine în contradicţie cu principiul „non reformatio in pejus”, prevăzut de art. 296 teza a II-a raportat la art.316 C.proc.civ,întrucât situaţia creditoarei BCR SA nu a fost agravată, în condiţiile în care acţiunea a rămas respinsă, fiind schimbat doar motivul. Recurenta nu poate invoca în favoarea sa faptul că prima instanţă nu a verificat condiţiile cererii de chemare în judecată, întrucât s-ar eluda şi lipsi de conţinut dispoziţiile art.306 alin.2 C.pr.civ., care dau dreptul instanţei de recurs de a invoca din oficiu motive de ordine publică.
