Citeste şi

  • Nu am gasit decizii asemanatoare!

CONFIRMARE PLAN DE REORGANIZARE. „TĂCEREA” CREDITORILOR. EFECTE TĂCEREA”  CREDITORILOR – ADICĂ NEEXPRIMAREA VOTURILOR ( PERSONAL/PRIN REPREZENTARE SAU PRIN CORESPONDENŢĂ) ÎN ADUNAREA CREDITORILOR – NU ECHIVALEAZĂ CU „ACCEPTAREA” PLANULUI DE REORGANIZARE D


Pot exista două categorii de creditori din punct de vedere al votului: a. creditori care votează efectiv planul şi în raport de votul exprimat aceştia acceptă sau nu planul; b. creditori care nu votează efectiv ( sau dacă votează votul nu este luat în considerare) aceştia fiind consideraţi că acceptă planul prin efectul legii, dacă creanţele lor sunt creanţe nedefavorizate – adică acele creanţe care vor fi plătite integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în conformitate cu contractele de credit sau de leasing din care rezultă.. Sintagma “acceptarea”  vizează situaţia rezultată în urma exprimării votului ( iar nu în situaţia neexprimării),  iar  sintagma „sunt socotite că acceptă planul ” vizează situaţia în care anumiţi creditori ( respectiv cei cu creanţe nedefavorizate) sunt socotiţi că acceptă planul prin efectul legii, adică indiferent de votul exprimat/neexprimat.    

  Prin Sentinţa nr.816/16 iulie 2014 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal,  în dosarul nr.9330/101/2013/a1, s-a respins cererea de confirmare a planului de reorganizare a activităţii debitorului SC BM SRL şi s-a stabilit termen de judecată la 12.09.2014.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a constatat că prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 11.10.2013 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr.9330/101/2013, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitorului SC BM SRL, fiind desemnaţi administratori judiciari Cabinet Individual de Practician în Insolvenţă NN, Cabinet Individual de Practician în Insolvenţă IR.
Potrivit art.101(1) din Legea nr.85/2006 planul va fi confirmat dacă vor fi îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
A. cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, dintre cele menţionate la art. 100 alin. (3), acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul;
B. în cazul în care sunt doar două categorii, planul se consideră acceptat în cazul în care categoria cu valoarea totală cea mai mare a creanţelor a acceptat planul;
C. fiecare categorie defavorizată de creanţe care a respins planul va fi supusă unui tratament corect şi echitabil prin plan;
D. vor fi considerate creanţe nedefavorizate şi vor fi considerate că au acceptat planul creanţele ce se vor achita integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în conformitate cu contractele de credit sau leasing din care rezultă;
E. planul respectă prevederile art. 95.
Potrivit art. 94 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, următoarele categorii de persoane vor putea propune un plan de reorganizare în condiţiile de mai jos:
a) debitorul, cu aprobarea adunării generale a acţionarilor/asociaţilor, în termen de 30 de zile de la afişarea tabelului definitiv de creanţe, cu condiţia formulării, potrivit art. 28, a intenţiei de reorganizare, dacă procedura a fost declanşată de acesta, şi potrivit art. 33 alin. (6), în cazul în care procedura a fost deschisă ca urmare a cererii unuia sau a mai multor creditori.
Art. 95 din Legea nr. 85/2006 prevede informaţiile pe care trebuie să le conţină planul de reorganizare.
S-a constatat că planul de reorganizare a activităţii debitorului a fost depus de debitor care este persoană îndreptăţită să depună plan de reorganizare conform art. 94 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 şi că planul de reorganizare propus de debitor, din punct de vedere formal, îndeplineşte condiţiile legale.
S-a mai reţinut că reprezentanţii creditorilor nu au participat la Adunările creditorilor, pasivitatea acestora aducând consecinţe negative cu privire la derularea procedurii insolvenţei, motiv pentru care s-a solicitat de către instanţă punctul de vedere al acestor creditori cu privire la planul de reorganizare propus de debitoare, niciunul dintre creditori nefiind de acord cu  planul de reorganizare.
Astfel fiind, s-a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 101  din legea nr. 85/2006, în sensul că toţi creditorii nu au acceptat planul de reorganizare, în acest caz nefiind posibilă confirmarea planului de reorganizare.
Împotriva sentinţei a declarat recurs debitoarea SC BM SRL prin administrator EM, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii şi pe fond, trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare, debitoarea a arătat că instanţa de fond nu a ţinut cont de prevederile art.101 alin.3 din Legea nr.85/2006, care prevăd că planul va fi confirmat, dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile: cel puţin jumătate plus una din categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi dintre cele menţionate la art.100 alin.3, acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiţia ca minimul una dintre categoriile defavorizate să accepte planul.
În opinia recurentei, din moment ce reprezentanţii creditorilor, deşi informaţi, nu s-au prezentat la Adunările creditorilor care au avut loc, se presupune că aceştia au fost de acord cu planul de reorganizare, întrucât nu au depus niciun înscris din care să rezulte că nu sunt de acord cu  planul de reorganizare propus de debitoarea SC BM SRL.
         Totodată, a aratat recurenta că potrivit art.99 alin.4, din momentul publicării, toate părţile interesate vor fi socotite că au luat cunoştinţă despre planul de reorganizare, precum şi de data de expirare a votului.
         Potrivit art.98 alin.3 din Legea nr.89/2006, judecătorul sindic avea posibilitatea ca la momentul soluţionării cererii de admitere în principiu a planului de reorganizare, să desemneze un practician în insolvenţă, care să îşi exprime opiniile privind posibilitatea de realizare a planului. Or interpretarea tăcerii creditorului care nu îşi exprimă dreptul de vot în condiţiile date, prin lipsa de la exprimarea votului de acceptare sau neacceptare a planului, poate fi interpretată în sensul unei acceptări tacite a Planului de reorganizare.
         În drept au fost invocate disp. art. 304 pct.9 C.proc.civ.
         La dispoziţia instanţei s-a timbrat cu 100 lei reprezentând taxă judicară de timbru.
         Intimatul creditor SC RSL L IFN SA (fost RL IFN SA) a formulat întâmpinare, invocând excepţia tardivităţii, iar pe fond respingerea recursului ca nefondat. În motivare a arătat în sinteză că : planul de reorganizare a debitoarei nu întrunea condiţiile pentru aprobare; tabelul definitiv al creanţelor a fost publicat în BPI în data de 02.02.2014 iar planul de reorganizare a fost depus la data de 20.03.2014, adică ulterior termenului de 30 de zile prevăzut de art. 94 alin 1 lit. b din Legea nr. 85/2006; societatea debitoare se află în gravă eroare cu privire la absenţa creditorilor la Adunarea Creditorilor având în vedere că prin răspunsul dat în data de 10.06.2014 a adus la îndeplinire cererea instanţei de a exprima un punct de vedere cu privire la realizarea planului de reorganizare.
         În drept au fost invocate disp. art. 205 N.C.proc.civ., art. 1066, 1073,1075, 1084 şi urm şi prevederile Legii nr. 85/2006 şi a solicitat şi judecata în lipsă.
        Intimatul creditor BCR SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului/apelului. În motivare a arătat că BCR a votat în sensul respingerii planului de reorganizare la Adunarea Creditorilor din 19.06.2014. A mai arătat că creditorii nu au o obligaţie legală de a vota în sensul acceptării planului, ci în funcţie de interes, fiind singurii care au posibilitatea de a aprecia dacă planul de redresare este unul realist. Susţinerea recurentei că neexprimarea votului de către creditori reprezintă o acceptare tacită a planului de reorganizare este contrară prevederilor art. 100 din Legea nr. 85/2006. Problema juridică pusă în discuţie este semnificaţia juridică atribuită tăcerii creditorilor care nu se exprimă. Practica judiciară este unanimă în a reţine că potrivit art. 100 din Legea nr. 85/2006 doar voturile exprese pentru un plan de reorganizare au semnificaţia acceptării acestuia, în vreme ce votul împotrivă şi abstenţiunea de la vot nu au valoarea unei acceptări a planului.
        În drept au fost invocate disp. art. 205 C.proc.civ., art.100 şi 101 din Legea nr. 85/2006 M.
         Prin Încheierea de şedinţă din 27.11.2014 Curtea a recalificat calea de atac promovată de debitoarea SC BUF MAR SRL prin administrator Epure Mariana ca fiind apel, având în vedere data formulării cererii introductive respectiv 27.09.2013, şi a conceptat şi citat părţile cu noile calităţi de apelantă, respectiv intimaţi.
         Analizând hotărârea atacată în raport de motivele invocate şi de disp. art. 477 şi 478  N.C.proc.civ., Curtea a constatat că apelul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
        Astfel, în ceea ce priveşte starea de fapt Curtea a constatat că prin Încheierea din 11.10.2013 pronunţată în dosarul nr. 9330/101/2013 Judecătorul sindic al Tribunalului Mehedinţi a admis cererea debitoarei SC BM SRL Drobeta Turnu Severin şi în temeiul disp. art. 32 din Legea nr. 85/2006 M a deschis procedura generală de insolvenţă desemnând ca administrator judiciar pe CIPI NN , IR. În data de 02.02.2014 administratorul judiciar a publicat în BPI tabelul definitiv al creanţelor asupra averii debitorului iar la data de 20.03.2014 debitorul – prin administrator social – a depus planul de reorganizare al activităţii. La Adunarea Creditorilor din 07.04.2014 având ca obiect „Aprobarea planului de reorganizare” s-a prezentat doar un singur creditor( AJFP Mehedinţi, deţinător a 5,68% din total creanţe), ceilalţi creditori neparticipând şi nevotând prin corespondenţă, adunarea nefiind legal întrunită. La dispoziţia instanţei, în data de 10.04.2014 VC SPRL a depus punctul de vedere privind planul de reorganizare în care a arătat că se impune completarea acestuia, iar în data de 23.05.2014 debitorul – prin administrator special – a depus Planul de reorganizare completat. La Adunarea Creditorilor din data de 22.05.2014 nu s-a prezentat şi nu a votat prin corespondenţă nici un creditor, astfel că prin Încheierea de şedinţă din 23.05.2014 s-a constatat lipsa tuturor creditorilor la respectiva adunare şi s-a dispus întocmirea de adrese către fiecare creditor în parte, în sensul de a-şi exprima un punct de vedere cu privire la plan. Creditorii şi-au exprimat punctele de vedere – în sensul că nu aprobă planul de reorganizare după cum urmează: SC RSL L IFN SA prin adresa nr. 1444/10.06.2014; BCR SA prin adresa nr. 1624/18.06.2014; AAAS prin adresa nr. 14/6465/18.06.2014; AJFP Mehedinţi prin adresa nr.52.382/18.06.2014. La Adunarea Creditorilor din 19.06.2014 s-a prezentat doar creditorul AJFP Mehedinţi ( 5,68% din creanţe), iar BCR SA( 13,09% din creanţe)  a votat prin corespondenţă, ambii creditori votând în sensul respingerii planului.
Curtea a constatat că apelanta critică soluţia judecătorului sindic în ceea ce priveşte reţinerea “toţi creditorii nu au acceptat planul de reorganizare, în acest caz nefiind posibilă confirmarea planului de reorganizare” susţinând în esenţă că „instanţa de fond nu a ţinut cont de prevederile art.101 alin.3 din Legea nr.85/2006, care prevăd că planul va fi confirmat, dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile: cel puţin jumătate plus una din categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi dintre cele menţionate la art.100 alin.3, acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiţia ca minimul una dintre categoriile defavorizate să accepte planul….din moment ce reprezentanţii creditorilor, deşi informaţi, nu  s-au prezentat la Adunările creditorilor care au avut loc, se presupune că aceştia au fost de acord cu planul de reorganizare, întrucât nu au depus niciun înscris din care să rezulte că nu sunt de acord cu  planul de reorganizare propus de debitoarea SC BM SRL; interpretarea tacerii creditorului care nu îşi exprimă dreptul de vot în condiţiile date, prin lipsa de la exprimarea votului de acceptare sau neacceptare a planului, poate fi interpretată în sensul unei acceptări tacite a Planului de reorganizare”.
         Susţinerile apelantei au fost appreciate ca neîntemeiate.
         Conform disp. art. 14 alin. 1-4 din Legea nr. 85/2006 M: (1) Convocarea creditorilor va trebui sa cuprindă ordinea de zi a şedinţei.  (2) Orice deliberare asupra unei chestiuni necuprinse in convocare este nulă, cu excepţia cazului in care la şedinţa participa titularii tuturor creanţelor. (3) Creditorii pot fi reprezentaţi în adunare prin împuterniciţi cu procura speciala autentica sau, in cazul creditorilor bugetari si al celorlalte persoane juridice, cu delegaţie semnată de conducătorul unităţii. (4) Daca legea nu interzice în mod expres, creditorii vor putea vota si prin corespondenta. Scrisoarea prin care işi exprima votul, semnata de creditor, sau înscrisul în format electronic, căruia i s-a încorporat, ataşat ori asociat semnătura electronica extinsa, bazata pe un certificat valabil, poate fi comunicata prin orice mijloace, până în ziua fixata pentru exprimarea votului, administratorului judiciar sau lichidatorului.
        Conform disp. art. 15 alin 3 din acelaşi act normativ: Planul de reorganizare va fi supus votului adunării creditorilor, în condiţiile prevăzute la art.101.
        Potrivit disp. art. 100: (1) La începutul şedinţei de vot, administratorul judiciar va informa creditorii prezenţi despre voturile valabile primite in scris. (2) Fiecare creanţă beneficiază de un drept de vot, pe care titularul acesteia îl exercita in categoria de creanţe din care face parte creanţa respectiva. (3) Următoarele creanţe constituie categorii distincte de creanţe, care votează separat: a) creanţe garantate; b) creanţe salariale; c) creanţe bugetare; d) creanţe chirografare stabilite conform art.96 alin.(1); e) celelalte creanţe chirografare. (4) Un plan va fi socotit acceptat de către o categorie de creanţe dacă în categoria respectiva planul este acceptat de către o majoritate absolută din valoarea creanţelor din acea categorie. (5) Categoriile care, direct sau indirect, controlează, sunt controlaţi sau se afla sub control comun cu debitorul, în sensul legislaţiei pieţei de capital, pot participa la şedinţa, dar pot vota cu privire la plan doar in cazul in care acesta le acorda mai puţin decât ar primi in cazul falimentului.
Potrivit disp. art. 101 alin 1 din Legea nr. 85/2006 M, un plan va fi confirmat dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: A. cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, dintre cele menţionate la art. 100 alin. (3), acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul;B. în cazul în care sunt doar două categorii, planul se consideră acceptat în cazul în care categoria cu valoarea totală cea mai mare a creanţelor a acceptat planul;C. fiecare categorie defavorizată de creanţe care a respins planul va fi supusă unui tratament corect şi echitabil prin plan;D. vor fi considerate creanţe nedefavorizate şi vor fi considerate că au acceptat planul creanţele ce se vor achita integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în conformitate cu contractele de credit sau leasing din care rezultă;E. planul respectă prevederile art. 95.
         Textele de lege sus citate trebuie interpretate după cum urmează:Creditorii cu drept de vot, prezenţi în şedinţă, vor vota personal sau prin reprezentant împuternicit în favoarea sau contra planului. Creditorii ce nu se pot prezenta la şedinţă pot vota prin scrisoare, cuprinzând semnătura originală a creditorului, sau dacă scrisoarea este transmisă electronic, va trebui să aibă ataşată semnătura electronică extinsă bazată pe un certificat valabil. Voturile valabile primite în scris vor fi aduse la cunoştinţa creditorilor prezenţi la începutul votării, de către administratorul judiciar. Prin urmare creditorii ce nu se pot prezenta pot vota ( dar numai cu respectarea condiţiilor arătate anterior) sau nu vor vota. Un plan va fi socotit acceptat de o categorie de creditori dacă în fiecare categorie deţinătorii unei majorităţi absolute din valoarea creanţelor votează acceptarea planului, fiecare creditor având dreptul doar la un singur vot, nicidecum în cazul în care creditorii nu votează planul.  Noţiunea de „acceptare” a planului are sensul de vot „pentru” plan. Nu vor vota şi vor fi socotiţi că au acceptat planul ( indiferent că au fost prezenţi sau nu în şedinţă, că au comunicat sau nu votul prin corespondenţă) anumiţi creditori, conform art. 100 alin. lit. D – adică creditorii deţinători ai acelor creanţe ( nedefavorizate) care vor fi plătite integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în conformitate cu contractele de credit sau de leasing din care rezultă.
         Prin urmare, practic pot exista două categorii de creditori din punct de vedere al votului:    a. Creditori care votează efectiv planul şi în raport de votul exprimat aceştia acceptă sau nu planul; b. creditori care nu votează efectiv ( sau dacă votează votul nu este luat în considerare) aceştia fiind consideraţi că acceptă planul prin efectul legii, dacă creanţele lor sunt creanţe nedefavorizate – adică acele creanţe care vor fi plătite integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în conformitate cu contractele de credit sau de leasing din care rezultă. Prin urmare, aşa zisa condiţie de la art. 101 alin 1 lit. D,  este o normă de procedură corespunzătoare etapei de votare a planului de care trebuie să ţină seama administratorul judiciar în şedinţa de votare a planului.
         În raport de cele arătate mai sus, este fără dubiu că sintagma “acceptarea”  vizează situaţia rezultată în urma exprimării votului ( iar nu în situaţia neexprimării)  iar  sintagma „sunt socotite că acceptă planul ” vizează situaţia în care anumiţi creditori ( respectiv cei cu creanţe nedefavorizate) sunt socotiţi că acceptă planul prin efectul legii, adică indiferent de votul exprimat/neexprimat.    
        Faţă de distincţia arătată, susţinerile apelantei în sensul că  „tăcerea” tuturor creditorilor – adică neexprimarea voturilor ( personal/prin reprezentare sau prin corespondenţă) în Adunarea Creditorilor – echivalează cu „acceptarea” planului de reorganizare de către aceştia, au fost considerate eronate şi se datorează interpretării greşite a legii, dat fiind că numai în cazul creditorilor titulari ai unor creanţe nedefavorizate “tăcerea” acestora echivalează cu acceptarea planului prin efectul legii .
        În cauză Curtea a constatat că apelanta nu a invocat faptul că în Plan ar exista creanţe nedefavorizate, iar din cuprinsul Planului de reorganizare, astfel cum a fost completat, nu rezultă existenţa acestora, astfel că „tăcerea” creditorilor nu poate fi interpretată ca „acceptare” a planului.   
         În raport de considerentele de mai sus, Curtea în temeiul disp. art. 480 alin. 1 N.C.proc.civ., a respins apelul debitoarei ca nefondat.