JUDECĂTORIA INEU, JUDEŢULARAD Operator 2826
DOSAR Nr.
SENTINŢA CIVILĂ Nr. 1657/2012
Şedinţa publică din 08 august 2012
Preşedinte:
Grefier:
S-a luat în pronunţare cauza civilă privind pe reclamanţii B P şi B P împotriva pârâtei R B SA Bucureşti, pentru obligaţia de a face, constatare clauză abuzivă.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 6 august 2012 când s-a amânat pronunţarea hotărârii în cauză pentru data de 8 august 2012, în vederea depunerii de concluzii scrise.
J U D E C A T A
Constantă că prin cererea înregistrată la aceasta instanţă la data de 19 iunie 2012, reclamanţii B P şi B P ambii domiciliaţi în … şi domiciliul procesual ales la mandatar M M din … a solicitat în contradictoriu cu pârâta R B SA Bucureşti cu sediul în …, înregistrat la ORC …, sub Nr. …, având cod de înregistrare fiscal …, prin Sucursala/Agenţia Ineu cu sediul în … ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată pârâta să modifice clauzele contractuale abuzive în ceea ce priveşte termenul de rambursare a creditului de la 360 luni(30 ani), la 180 luni(15 ani), prevăzute la art.3,, Durata creditului,, precum şi art. 4- ,,Dobânda,, din contractul de credit Nr. RM75244401913 încheiat între părţi.
Cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanţii arată că la finele anului 2007, au convenit să cumpere un apartament în localitatea Ineu, jud.Arad, mai precis imobilul înscris în CF ….
Astfel, după ce au convenit cu vânzătorii asupra preţului şi întrucât nu aveau întreaga sumă, respectiv 25.000 euro, au făcut demersuri la pârâtă în vederea contractării unui credit ipotecar, în sumă de 18.300 euro.
De întocmirea întregii documentaţii în vederea acordării creditului, s-a ocupat doamna G M C, care la acea dată avea calitatea de director de agenţie, situaţie în care au solicitat reprezentantei pârâtei ca suma de 18.300 euro, să fie transformată în franci elveţieni, rezultând astfel suma de 30.513,75 CHF sumă care constituie obiectul contractului de împrumut nr.RM …, încheiat între la data de 18.01.2008 între pârâtă – ca şi bancă creditoare şi reclamanţii B P – ca împrumuţi.
Părţile au stabilit la aceea dată ca rambursarea creditului să se facă în 15 ani.
Mai arată reclamanţii că, de fiecare dată, inclusiv la stabilirea perioadei de rambursare au fost alături de reclamanţi şi vânzătorii întrucât aceştia aveau dubii privind corectitudinea d-nei G M C, acesta chemându-i la bancă de fiecare dată la ora închiderii băncii, respectiv ora 17:00 – sub diferite pretexte, tergiversând în mod intenţionat acordarea creditului.
Reclamanţii susţin că iniţial, au dorit ca împrumutatul să fie soţul reclamantei B P, întrucât avea un salar mai mare, însă reprezentanta pârâtei a invocat faptul că soţul este prea în vârstă, şi nu poate avea calitatea de împrumutat, deoarece depăşeşte vârsta stabilită prin condiţiile de creditare – împrumutul fiind acordat pe numele reclamantei.
Având în vedere că au stabilit definitiv cu banca cu privire la suma ce urma să o împrumute, precum şi termenul de rambursare a creditului – au semnat contractul, însă fără să-l mai citească şi să fie informaţi de către doamna G M C, că aceasta a modificat unilateral art. 3, din contract, respectiv ,,Durata creditului,, – de la 180 luni(15 ani) la 360 luni(30 ani).
Au aflat abia în anul 2011, mai precis în luna decembrie, că durata creditului a fost la 30 ani şi care nu corespunde cu ceea ce au convenit la data încheierii contractului, astfel că reclamanţii s-au deplasat la sediul pârâtei la Ineu, pentru a modifica clauzele contractuale şi încheierii unui Act adiţional în sensul rambursării creditului în 15 ani, şi nu 30 ani, însă s-au lovit de reaua credinţă a acesteia.
În acest sens au notificat Banca, la sediul ei central, însă şi de data aceasta răspunsul acesteia a fost mai mult decât răuvoitor şi zeflemitor.
Cu privire la condiţiile de valabilitate ale contractului, reclamanţii apreciază că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 953, şi art. 960, cod civil, pârâta folosind manopere dolosive şi trecând peste voinţa părţilor şi a încheiat un contract în folosul acesteia, apreciind prin urmare că în cauză există vicii de consimţământul.
Analizând şi practica judiciară, cât şi practica CEDO, reclamanţii învederează că se află în condiţiile de a cere anularea contractului, privind condiţiile de valabilitate a unui contract însă nu doresc acest lucru, ci doar modificarea articolului 3 din contract.
Nu în ultimul rând, apreciază că trebuie analizată dobânda, calculată la suma împrumutată pentru 15 ani şi pentru 30 de ani, aspecte pe care reclamanţii arată că dacă ar fi fost cunoscute, nu ar mai fi contractat acest împrumut.
În ce priveşte dobânda băncii, reclamanţii arată că pârâta a modificat unilateral contractul de credit, în ce priveşte dobânda şi fără ca reclamanţii să fie notificaţi în acest sens.
Reclamanţii invederează că şi în această situaţie pârâta se află în culpă, prin încălcarea disp.art.14 şi art. 1- din Protocolul Adiţional nr. 12 din Convenţia Europeană, la care România este parte. Jurisprudenţa Curţii Europene este mai vastă în ce priveşte caracterul obiectiv al diferenţelor de tratament. Este discriminatorie doar diferenţa de tratament care nu are o justificare obiectivă – ori reclamanţii considerăm că se aflăm în această situaţie.
În drept, s-au arătat prevederile art. 953, Art. 960, Art.970, Art.p8, Art. 1000 – c. civ., Art. 1204; Art. 1206, Art. 1214, – din Noul Cod civil Art. 6, Art.7, Art. 12 – c. pr. civ.
Pârâta R B SA Bucureşti, prin întâmpinarea depusă la filele 29-33 dosar, a solicitat respingerea cererii reclamanţilor ca nefondată şi neîntemeiată.
În apărare, se arată că a fost încheiat contractul de credit nr.RM …, iar pârâta desfăşoară activitatea de creditare a persoanelor fizice în baza unor proceduri şi norme interne aprobate de BNR, conforme cu actele normative în vigoare emise de BNR privind limitarea riscului de creditare a persoanelor fizice (la data analizei cererii de credit, Norma BNR nr. 10/2005, astfel cum a fost modificată prin Norma BNR nr. 20/2006 si Regulamentul BNR nr. 3/2007).
Normele de creditare conţin între altele şi condiţii privind vârsta, tipul şi nivelul veniturilor solicitanţilor de credit, precum şi gradul maxim de îndatorare permis de actele normative în vigoare.
Astfel, cu privire la vârsta se arată că, creditul putea fi acordat doar reclamantei Bâr Petronela pentru ca doar aceasta îndeplinea criteriile de vârsta impuse de norma de creditare, iar faţă de limitările privind nivelul maxim al gradului de îndatorare impuse de Normele BNR, precum şi faţă de corelaţia strânsa care exista între valoarea împrumutului, termenul de acordare şi gradul de îndatorare al familiei unei persoane fizice care angajează un credit bancar, în speţă, singura perioada de creditare care permitea deopotrivă acordarea unui împrumut la valoarea de care aveau nevoie reclamanţii şi respectarea limitărilor de vârstă şi grad de îndatorare impuse de normele de creditare era 30 de ani.
Prin urmare, se arată că, daca creditul ar fi fost acordat pe 15 ani, cum susţin reclamanţii rata lunara egala (anuitatea) de rambursat pentru o dobânda iniţiala calculata la rata de 3,9% pe an ar fi fost în jurul valorii de 225 CHF/luna (faţă de 143, 92 CHF conform graficului de rambursare a creditului anexa a contractului de credit) la care s-ar fi adăugat celelalte costuri ale creditului, ducând la o valoare în jurul cifrei de 285 CHF/luna (fata de 204,95 CHF), grad de îndatorare ce exced normelor în vigoare.
Mai arată că, gradul de îndatorare se apreciază prin raportare la veniturile şi cheltuielile lunare, dar şi faptul ca termenul de rambursare afectează gradul de îndatorare.
În combaterea afirmaţiei reclamanţilor privind aceea că nu au cunoscut faptul că încheie un contract de credit cu perioada de rambursare de 30 de ani, respectiv că sunt în eroare cu privire la termenul contractului – ca element esenţial al unui contract, deoarece nu au citit conţinutul contractului, pârâta arată că reclamanţii, au avut atât discernământ la momentul încheierii actului juridic, cât şi capacitate de exerciţiu, iar pe de altă parte că reclamanţii invoca propria culpă (că nu au citit contractul de credit), cu justificări vagi: faptul ca era noapte şi că ar fi fost grăbiţi de angajata pârâtei, apreciază că nu constituie impedimente absolute care să aibă ca efect juridic înlăturarea culpei reclamanţilor.
Referitor la susţinerile reclamanţilor că dobânda creditului ar fi fost modificata unilateral de către pârâtă, arată că valoarea ratei dobânzii a evoluat în concordanţă cu clauzele art.4 din contract, respectiv că sunt incidente prevederile referitoare la clauza abuzivă, din expunerea de motive, rezultă că de fapt reclamanţii invocă dispoziţii privitoare la viciile de consimţământ, în condiţiile expuse.
Pentru soluţionarea cauzei s-au depus la dosar: împuternicire avocaţială fila 6, notificare fila 7-8, copie contract de credit fila 10-14, copie contract de ipotecă fila 15-16,încheiere de autentificare fila 17, copie contract de vânzare-cumpărare fila 18, copii acte de stare civilă filele 19-20, chitanţă taxă de timbru fila 26,27, delegaţie fila 28, întâmpinare pârâtă fila 29-33, copie cerere credit fila 34-38, grafic rambursare fila 39-43, copie contract de credit fila 44-48, contract de ipotecă fila 49-50, copie contract de vânzare cumpărare fila 52, copie contract de credit fila 53-57, antecontract de vânzare cumpărare fila 58, politica de asigurat a locuinţei fila 59-61, grafic de rambursare fila 63-66, cerere acordare ajutor public judiciar fila 71-72 copii cupon pensie fila 75-76, adeverinţă fila 79, copie tablou avocaţi fila 80-81, adeverinţă fila 82, procură judiciară fila 85, adeverinţă emisă de Baroul Arad fila 87, tabloul avocaţilor fila 88, răspuns la întâmpinare fila 89-91, note de şedinţă fila 94—95, grafic rambursare fila 96, copia deciziei penale nr.504/R/2009 fila 98, copie manual de metodologie, fila 99-101, note de şedinţă fila 102-103, grafic rambursare fila 105, delegaţie pârâtă fila 106 dosar.
Examinând cererea reclamanţilor, pe baza considerentele expuse punctual, respectiv apărările formulate de pârâtă pe cale de întâmpinare, din coroborarea probelor de la dosar, instanţa reţine în fapt următoarele:
Pârâta R B SA Bucureşti desfăşoară activitatea de creditare a persoanelor fizice.
Între reclamanţi şi pârâta R B SA Bucureşti prin Punct de lucru Ineu, a fost încheiat la data de 18.01.2008, contractul de credit nr. RM … având ca obiect acordarea în beneficiul reclamanţilor a unui împrumut în valoare de 30513,75 CHF, pentru achiziţionarea unui imobil cu destinaţia de locuinţa ,mai precis a unui apartament în localitatea Ineu, înscris în CF …, fila 10 dosar.
În contractul menţionat s-a stipulat la art. 5.2. din contractul de credit, cu privire la suma împrumutată şi termenul de rambursare că acesta se va achita „în 360 de rate lunare egale (incluzând credit şi dobândă),,.
Împrumut a fost garantat cu ipoteca de rang I asupra imobilului achiziţionat de reclamanţi mai sus menţionat, iar contractul de vânzare-cumpărare şi contractul de ipotecă au fost autentificate la sediul Biroului Notarial … din Arad, fila 15-18 dosar.
Aşa cum se susţine de reclamanţi prin cererea introductivă, la încheierea contractului de credit încheiat cu pârâta s-a stabilit că rambursarea creditului să se facă în 15 ani, iar având convingerea că au contractat pe 15 ani, au semnat contractul fără să-l mai citească şi să fie informaţi de către reprezentanta băncii, cu privire la modificarea unilaterale a prevederilor art.3 din contract, respectiv ,,Durata creditului,, de la 180 luni(15 ani) la 360 luni(30 ani).
Prin urmare, în condiţiile în care a avut loc acordarea creditului precum şi semnarea contractului de credit mai sus arătat, au fost în imposibilitate de a lua cunoştinţă de conţinutului acestui contract, iar dacă ar fi cunoscut aceste aspecte nu ar mai fi contractat împrumutul, apreciind deci că, în ceea ce priveşte condiţiile de acordare sunt incidente dispoziţiile referitoare la clauzele abuzive, aşa cum sunt reglementate prin Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre comercianţi şi consumatori, precum şi O.U.G. nr. 50/2010 privind reglementarea contractelor de credit pentru consumatori.
Este de observat că cele două acte normative transpun în legislaţia internă prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii respectiv ale Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori.
Din examinarea conţinutului acestor acte normative naţionale şi comunitare menţionate, rezultă că, clauza abuzivă reprezintă tipul de clauză contractuală întâlnită în mod preponderent în contractele-tip, prin care comerciantul unor servicii impune consumatorului asumarea unor obligaţii vădit prejudiciabile faţă de interesul său.
Clauza abuzivă este rar negociabilă şi poate privi în contractele de crdit bancar, unul din următoarele aspecte: penalităţi de întârziere la plată mai mari decât cele existente pe piaţă, comisioane şi dobânzi ascunse în formulări ample şi neclare, condiţii dezavantajoase în cazul încercării de a media vreun conflict legat de derularea contractului şi altele asemenea.
După cum rezultă din cererea reclamanţilor, aceştia invocă aspecte privitoare la vicierea consimţământului, existente la momentul încheierii contractului, susţinerile acestor nefiind deci circumscrise noţiunii de clauză abuzivă.
Astfel, susţinerile reclamanţilor că banca- în calitate de parte contractantă, a modificat unilateral durata de creditare şi implicit cuantumul ratelor şi al dobânzilor, nu se circumscriu acestei noţiuni, durata de creditare fiind un element esenţial al contractului de credit pe care reclamanţii îl aveau în vedere la momentul încheierii contractului, fiind negociat, condiţiile de acordare a creditului fiind de altfel reglementate de norme aprobate de Banca Naţională a României, mai precis în cazul reclamanţilor Normele BNR nr.10/2005, modificate prin Norma BNR nr. 20/2006 şi respectiv Regulamentul BNR nr.3/2007.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că reclamanţii înţeleg să invoce vicii de consimţământ la încheierea contractului după patru ani, timp în care au procedat la plata regulată a ratelor, fără a se pune problema nevalidităţii contractului sub un aspect sau altul şi nici a clauzelor abuzive în sensul pretins.
Cu privire la existenţa viciilor de consimţământ la momentul încheierii contractului, instanţa reţine că potrivit art. 960 cod civil 1864 „Dolul este o cauză de nulitate a convenţiei când mijloacele viclene, întrebuinţate de una din părţi, sunt astfel, încât este evident ca, fără aceste maşinaţii, cealaltă parte n-ar fi contractat; dolul nu se presupune,, reclamanţii nefăcând fără tăgadă dovada unor manopere dolosive ale pârâtei determinând astfel încheierea contractului.
La art.954 din cod civil 1864 se arată că „Eroarea nu produce nulitate decât când cade asupra substanţei obiectului convenţiei,, obiectul convenţiei fiind evident reprezentat de acordarea unui credit , chiar titlul contractului este clar menţionat,, Contract de credit,, astfel că reclamanţii nu pot invoca eroare privind obiectul contractului.
Din probele de la dosar, rezultă că reclamanţii nu fac dovada existenţei viciilor de consimţămînt, mai precis a erorii şi a dolului, potrivit prevederilor art. 960 si art. 954 cod civil 1864, în vigoare la momentul naşterii raportului juridic, neputând fi reţinute potrivit considerentelor expuse şi a apărărilor pârâtei, acţiunea acestora apare ca neîntemeiată.
În consecinţă, în considerarea celor expuse în fapt, coroborat cu probele administrate, văzând în drept dispoziţiile art. art. 960 si art. 954 cod civil 1864, prevederile Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre comercianţi şi consumatori, precum şi ale O.U.G. nr. 50/2010 privind reglementarea contractelor de credit pentru consumatori, apreciind că cererea reclamanţilor este nefondată, urmează să fie respinsă.
Văzând că reclamanţii a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma eşalonării sumei de 2.500 lei, plătibilă în 10 rate lunare egale, potrivit încheierii din 25 iulie 2012, respectiv prin reducerea cuantumului datorat cu suma de 719,70 lei, potrivit prevederilor OUG nr.51/2008, urmează a se dispune darea în debit a reclamanţilor la Primăria comunei Şicula, privind recuperarea sumei de 2.500 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, la rămânerea irevocabilă a hotărârii, urmând ca suma de 719,70 lei pentru care reclamanţii au beneficiat de ajutor public judiciar prin reducerea cuantumului datorat, să rămână în sarcina statului.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, potrivit prevederilor art. 274 c. pr. civilă, urmează a nu se acorda.
Pentru aceste motive, în numele legii ,
H O T ĂR ĂŞ T E
Respinge ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţii B P şi B P ambii domiciliaţi în … şi domiciliul procesual ales la mandatar M M din … împotriva pârâtei R B SA Bucureşti cu sediul în …, înregistrat la ORC .., sub Nr. …, având cod de înregistrare fiscal …, prin Sucursala/Agenţia Ineu cu sediul în …, pentru obligaţia de a face, constatare clauză abuzivă.
Dispune plata de către reclamanţi a sumei de 2.500 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, datorată potrivit încheierii din 25 iulie 2012, privind acordarea ajutorului public judiciar sub forma eşalonării în 10 rate lunare egale.
Dispune darea în debit a reclamanţilor la Primăria comunei Şicula, privind plata sumei de 2.500 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, conform prezentei, la rămânerea irevocabilă.
Dispune ca suma de 719,70 lei pentru care reclamanţii au beneficiat de ajutor public judiciar prin reducerea cuantumului datorat, conform încheierii din 25 iulie 2012, să rămână în sarcina statului.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din 08 august 2012.
Preşedinte Grefier
Red.
Tehnored.
Ex. 6/
Se comunică cu:
-reclamanţii B P şi B P ambii domiciliaţi în … şi domiciliul procesual ales la mandatar M M din …
– pârâtei R B SA Bucureşti cu sediul în …, prin Sucursala/Agenţia Ineu cu sediul în …
