Prin decizia civilă nr. 321/11.03.2015, tribunalul a admis apelul declarat de apelanţii-pârâţi GM şi GM; a schimbat sentinţa apelată, în tot, în sensul că a respins ca nefondată acţiunea. A obligat intimata la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către apelantă.
Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut că, prin acţiunea înregistrată sub nr. 2675/339 din data de 17.09.2013 pe rolul Judecătoriei Z, reclamanta MF a chemat in judecata si personal la interogatoriu pe pârâţii GM şi GM, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să dispună nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.970 din 2 aprilie 2002 Ia B.N.P CF si înregistrat sub nr.1179 /2002 şi repunerea părţilor in situaţia anterioara încheierii contractului a cărei nulitate se cere;
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâţii GM şi GM, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 970 din 2 aprilie 2002 la B.N.P. CF, prin care a vândut acestora o casă de locuit din pământ bătut, acoperita cu ţiglă, compusă din patru camere, bucătărie si două prispe, având suprafaţă construită de 88,55mp, precum si terenul intravilan de 653 m.p. (din măsurători 662m.p.), imobile situate in oraşul Z, str. Z, nr. 110, judeţul T.
A mai arătat că a dobândit imobilele de la mama sa, MG, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1008 din 28 ianuarie 1994 de fostul Notariat de Stat al Judeţului T, la care se face referire in contractul a cărei nulitate o solicită.
Reclamanta a mai menţionat că anterior încheierii contractului, nepoata sa, GM si soţul acesteia, GM, o ajutau la diferite treburi gospodăreşti, i-au reparat gardul locuinţei, îi pregăteau mâncare si i-au propus să le vândă locuinţa si terenul intravilan în schimbul întreţinerii sale până la sfârşitul vieţii.
În continuare, a mai învederat că fiind văduvă, fără copii, având o vârsta înaintata în anul 2002 (74 de ani) şi cu venituri foarte reduse (in prezent are o pensie de numai 350 lei) a fost de acord sa încheie cu pârâţii un contract de vânzare-cumpărare cu clauza de întreţinere.
Imobilul locuinţa si terenul intravilan de 653mp (662mp,din măsurători) erau singurele bunuri ale reclamantei.
Reclamanta a mai susţinut că în baza înţelegerii avute cu pârâţii, urmau să încheie la notariat un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, însă, la notar, deşi reclamanta nu ştie carte, nu i s-a citit conţinutul contractului şi nici nu i s-au adus la cunoştinţa prevederile Legii nr. 17/2000 privind asistenta sociala a persoanelor vârstnice, spunându-i-se semneze contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, cu rezerva dreptului de uzufruct viager.
Cât priveşte preţul de 3000 lei, reclamanta a susţinut că nu a beneficiat niciodată de aceşti bani, deşi i-au fost număraţi si remişi in fata notarului, i-a dat înapoi paraţilor pentru a-i folosi la aşa-zisă întreţinere a sa.
A mai precizat reclamanta că locuieşte in casa ce face obiectul contractului însă numai o camera o poate folosi, imobilul este într-o stare avansată de degradare, întrucât paraţii, după încheierea contractului nu s-au mai îngrijit nici de imobile şi nici de ea .
În final, a mai menţionat că a fost in eroare cu privire la natura juridică a contractului şi Ia substanţa obiectului acestuia, ceea echivalează cu lipsa totală a consimţământului – cauză de nulitate absoluta a contractului încheiat – grevat pe eroarea obstacol, care, de asemenea ,atrage nulitatea absoluta a contractului..
În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe disp.art.953 si art.954 C.CIV.
În susţinerea acţiunii, a depus la dosarul cauzei înscrisurile invocate.
A solicitat şi instanţa, a încuviinţat, proba cu interogatoriul pârâţilor, -la termenul din 15.05.2014, procedându-se la administrarea acesteia, precum şi proba cu martorii VO şi SN, la acelaşi termen, procedându-se la audierea acestora.
În cauză, pârâţii au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată pentru următoarele motive: contractul menţionat a fost încheiat fără clauza de întreţinere fiind citit părţilor de către notar, de la data încheierii contractului,02.04.2002, reclamanta nu a atacat acest act tocmai pentru faptul că a cunoscut toate condiţiile încheierii acestuia, nefiind in eroare; pârâţii, i-au plătit reclamantei preţul de 30001ei, contravaloarea imobilelor ce fac obiectul contractului.
Pârâţii au mai arătat că au reparat casa de 3 ori, gardul, au achitat energia electrică consumată de reclamantă, deşi nu aveau această obligaţie, iar de un an aceasta nu le-a mai permis accesul in curte si casă.
În drept, pârâţii şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art.205-208 N. Cod proc.civilă.
Întâmpinarea a fost însoţită de înscrisurile invocate.
Pârâţii au solicitat şi instanţa a încuviinţat, proba cu interogatoriul reclamantei,- la termenul din 15.05.2014, procedându-se la administrarea acestuia, precum şi proba cu martorii BA şi AG la acelaşi termen, procedându-se la audierea acestora.
Prin sentinţa civilă nr. 891 din 19 iunie 2014 a Judecătoriei Z s-a admis acţiunea formulată, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.970 din 02.02.2002 la B.N.P. CF, s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului şi obligarea pârâţilor la plata sumei de 1771 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, iar în baza disp.art.18 din OUG 51/2008 obligarea acestora la plata sumei de 5254,5 lei taxă de timbru în favoarea statului de care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţa a reţinut că, potrivit art. 249 din Noul C.proc.civ., cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege, iar potrivit art. 953 din vechiul C.civ.,- în vigoare la data convenţiei părţilor, consimţământul nu este valabil, când este dat prin eroare, smuls prin violenţă, sau surprins prin dol. Eroarea nu produce nulitate, – potrivit art. 954 din acelaşi cod, decât când cade asupra substanţei obiectului convenţiei. Eroarea nu produce nulitate când cade asupra persoanei cu care s-a contractat, afară numai când consideraţia persoanei este cauza principală, pentru care s-a făcut convenţia.
În cauză, instanţa a reţinut că prin mijloacele de probă administrate, reclamanta a făcut dovada că la încheierea contractului a avut reprezentarea că încheie cu pârâţii un contract de întreţinere şi nu unul de vânzare – cumpărare şi că nu s-a făcut dovada neechivocă a respectării de către notarul public a obligaţiilor ce îi incumbau, în sensul de a se fi asigurat că reclamanta a avut reprezentarea exactă a actului pe care îl încheie.
A mai avut în vedere instanţa împrejurarea că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, reclamanta este hipoacuzică, iar potrivit martorului SN, acesta are suspiciuni şi faţă de starea de sănătate mintală a reclamantei, întemeiate pe aceea că, în urma unui ajutor acordat de martor reclamantei, aceasta îl salută de câte ori în întâlneşte,”Să trăieşti Nicule”, i-a cerut să o ducă tot el la groapă când o muri, în acelaşi mod, reclamanta salutând şi alte persoane pe care le cunoaşte.
Instanţa de fond a mai reţinut că, deşi, la data contractului, reclamanta se afla în situaţia prev. de art.1, 3 şi 30 din Legea nr.17/2000, la încheierea actului, aceasta nu a fost asistată de un reprezentant al autorităţii tutelare.
În sensul celor prezentate anterior, instanţa a mai adăugat că pentru a întreţine eroarea reclamantei, pârâţii au prestat acesteia în fapt întreţinere, atât înainte, cât şi ulterior încheierii actului, şi nu atât în virtutea gradului de rudenie între aceştia. Altfel, cum şi-ar fi înstrăinat reclamanta, în mod absolut şi fără a se fi asigurat că pe calea unui contract de întreţinere are o bătrâneţe la adăpost,- în condiţiile în care aceasta nu avea alte locuinţe sau alte persoane obligate la întreţinere.
În acelaşi sens, a constatat că este şi declaraţia martorului BA, propus chiar de către pârâţi, – martorul însuşi având calitatea de debitor al obligaţiei de întreţinere faţă de o persoană cu care încheiase în condiţii asemănătoare contract de întreţinere.
Cu argumentele prezentate anterior, instanţa a apreciat că la încheierea contractului, reclamanta s-a aflat într-o eroare obstacol, distructivă de voinţă cu privire la natura juridică a contractului încheiat, ceea ce echivalează cu lipsa totală a consimţământului şi care determină nulitatea absolută a contractului încheiat în aceste condiţii.
Având în vedere soluţia pronunţată în cauză, instanţa a dispus şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului.
În baza disp. art.451 şi următoarele din C.proc.civ., a obligat pârâţii la plata sumei de 1771 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, iar în baza disp.art.18 din OUG 51/2008 i-a obligat şi la plata sumei de 5254,5 lei taxă de timbru în favoarea statului de care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termen, pârâţii, care au formulat critici pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin care au solicitat desfiinţarea hotărârii, în sensul respingerii acţiunii.
Au motivat că soluţia instanţei de fond este întemeiată pe simple supoziţii şi elemente străine cauzei şi prin omiterea unor probe administrate.
În dezvoltarea acestui motiv de apel, au arătat că hipoacuzia reclamantei nu constituie o cauză care să ducă la nulitatea contractului, câtă vreme nu s-a demonstrat că această afecţiune ar fi împiedicat-o să aibă reprezentarea actului încheiat.
Sub acelaşi aspect, au menţionat că înscrisul la care a făcut referire instanţa este datat 15.07.2013, iar contractul a fost încheiat în anul 2002, iar o împrejurarea care să ducă la alterarea consimţământului trebuia să fi existat la momentul exprimării sale.
Cât priveşte suspiciunile martorului S faţă de starea de sănătate mintală a reclamantei, au susţinut că nu au nicio relevanţă, deoarece sunt simple afirmaţii ale un ei persoane fără pregătire de specialitate, iar reclamanta nu a invocat starea sa mintală ca motiv de nulitate a contractului, iar în situaţia în care ar fi făcut referire la aceasta afecţiunea psihică trebuia să existe la momentului încheierii contractului.
Referitor la concluzia instanţei că prestarea întreţinerii înainte de încheierea contractului şi după aceea pentru ar fi indus în eroare reclamanta, au susţinut că nu se bazează pe probele administrate, ci pe supoziţiile judecătorului fondului.
Apelanţii au mai susţinut că reclamanta a avut o atitudine contradictorie în ce priveşte plata preţului, prin acţiune recunoscând că a primit preţul în faţa notarului, iar la interogatoriu a infirmat, precizând că notarul a făcut notarul un fals.
În privinţa întrebării retorice a judecătorului fondului din considerente conform căreia ,, cum şi-ar fi înstrăinat reclamanta bunurile în mod absolut şi fără a-şi fi asigurat un adăpost la bătrâneţe?”, s-a precizat că nu poate primi răspunsul sugerat întrucât vânzarea s-a efectuat cu rezerva dreptului de habitaţie viageră, aşa cum a procedat şi cu alte bunuri.
În fine, apelanţii au mai criticat soluţia instanţei şi în ce priveşte obligarea lor la plata unei sume către stat cu titlu de ajutor social de 10 ori mai mare decât cea de care a beneficiar reclamanta prin admiterea cererii de ajutor public judiciar, anume de 5254,5 lei, în loc de 525,45 lei.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 466 şi urm. C. proc. civ.
În procedura de regularizare, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarat, cu cheltuieli de judecată.
A motivat că în mod just, instanţa de fond a concluzionat că la încheierea contractului, reclamanta s-a aflat în eroare obstacol, distructivă de voinţă cu privire la natura juridică a actului încheiat, ceea ce echivalează cu lipsa totală a consimţământului şi care determină nulitatea absolută a contractului.
Intimata a mai susţinut că instanţa de fond a reţinut în mod just că la data încheierii contractului s-a aflat în situaţia prevăzută de art. 1,3 şi 30 din Legea nr. 17/2000, actul nefiind semnat şi de un reprezentant al autorităţii tutelare şi că pârâţii au prestat întreţinere atât înainte, cât şi după încheierea contractului, pentru a întreţine eroarea sa.
A mai menţionat că apelanţii au susţinut fără temei că instanţa ar fi reţinut afectarea consimţământului din cauza stării de sănătăţii mintale şi a hipoacuziei, deşi ea nu a invocat aceste fapte,
Cât priveşte ultimul motiv de apel, a precizat că nu este întemeiat, întrucât eroarea materială invocată de apelant poate fi îndreptată numai prin urmarea procedurii prevăzută de art. 442 C. proc. civ.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 466 -482 C. proc. civ.
Intimata a depus la termenul de judecată din 11.03.2015, contractul de întreţinere autentificat prin încheierea nr. 184/25.02.2014 .
Apelanţii nu au depus răspuns la întâmpinare.
În apel, nu s-a solicitat administrarea altor probatorii.
Verificând în limitele cererii de apel şi a apărărilor formulate, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, tribunalul, a admis apelul declarat, pentru considerentele care vor succede.
În baza contractului autentificat prin încheierea nr. 970 din 2.04.2002 la BNP FC, reclamanta MF a vândut pârâţilor GM şi GM o casă de locuit şi terenul aferent în suprafaţă de 653 m.p.(662 m.p. din măsurători) situate în Z, str. Z, nr. 110, judeţul T, pentru suma de 30.000.000 lei vechi, cu rezerva dreptului de uzufruct viager.
Prin acţiunea formulată, reclamanta a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului, pe motiv că a fost în eroare asupra naturii actului încheiat, ea având convingerea că a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, la notar nu i s-a citit conţinutul contractului şi nici nu i s-au adus la cunoştinţa prevederile Legii nr. 17/2000 privind asistenta sociala a persoanelor vârstnice.
Din considerentele sentinţei apelate, rezultă că instanţa a dispus constatarea nulităţii absolute a contractului, având în vedere împrejurarea că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, reclamanta este hipoacuzică, declaraţia martorului SN care a relatat că are suspiciuni faţă de starea de sănătate mintală a reclamantei, în raport de modul în care îi salută pe el şi pe alte persoane, şi faptul că, deşi, la data contractului, reclamanta se afla în situaţia prev. de art.1, 3 şi 30 din Legea nr.17/2000, aceasta nu a fost asistată de un reprezentant al autorităţii tutelare
A mai motivat că pentru a întreţine eroarea reclamantei, pârâţii au prestat acesteia în fapt întreţinere, atât înainte, cât şi ulterior încheierii actului, şi nu atât în virtutea gradului de rudenie între aceştia, altfel, cum şi-ar fi înstrăinat reclamanta bunurile în mod absolut şi fără a-şi fi asigurat un adăpost la bătrâneţe?”.
În ce priveşte hipoacuzia reclamantei, aceasta nu constituie o cauză care să ducă la nulitatea contractului, câtă vreme nu s-a demonstrat că această afecţiune ar fi împiedicat-o să aibă reprezentarea actului încheiat şi că aceasta ar fi existat la momentul încheierii convenţiei în anul 2002.
Sub acest aspect, se reţine că înscrisul depus de reclamanta la instanţa de fond (audiograma f. 107), din anul 2013, nu face dovada că afecţiunea respectivă ar fi existat la momentul încheierii contractului.
În acelaşi timp, trebuia avut în vedere că reclamanta nici nu a invocat prin acţiunea formulată că eroarea în care s-ar fi aflat ar fi fost cauzată de o deficienţă de auz, aspect confirmat şi prin întâmpinarea depusă în apel.
Nici împrejurarea că reclamanta nu a fost asistată la notar de un reprezentat al autorităţii tutelare, nu constituie un motiv care să atragă nulitatea absolută a contractului, având în vedere că dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 17/2000 nu sunt imperative.
Totodată, se apreciază că depoziţiei martorului S care a arătat că are suspiciuni în ce priveşte starea mintală a reclamantei, din cauza modului similar în care îl salută pe el şi pe alţi vecini, nu i se putea acorda de către instanţa de fond o astfel de semnificaţie încât să fundamenteze ideea că starea de sănătate ar fi alterat voinţa acesteia, în condiţiile în care acesta nu are studii medicale, pretinsa afecţiune nu viza perioada în care s-a încheiat convenţia, iar reclamanta nu a invocat această împrejurare ca motiv de nulitate.
Nici considerentul instanţei de fond potrivit căreia prestarea întreţinerii de către pârâţi înainte de încheierea contractului şi după aceea, ar fi menţinut în eroare reclamanta, nu este susţinut de probele administrate, ci se bazează pe prezumţia judecătorului fondului, potrivit căreia o persoană în vârstă nu şi-ar înstrăina bunurile fără a-şi asigura un adăpost la bătrâneţe, fără a se ţine seama că aceasta şi-a rezervat dreptul de uzufruct viager.
În raport de aceste considerente, se apreciază că sunt întemeiate criticile formulate cu privire la fondul cauzei, întrucât din probatoriile administrate la instanţa de fond nu rezultă că reclamanta a fost în eroare asupra naturii contractului, pentru a interveni sancţiunea nulităţii acestuia.
Ca urmare, în baza art. 480 alin.2 C. proc. civ., s-a admis apelul declarat, s-a schimbat hotărârea instanţei de fond, în sensul că s-a respins acţiunea formulată în întregul ei, atât în ce priveşte capetele de cerere principale, cât şi accesorii.
În baza art. 453 C. proc. civ., intimata a fost obligată la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către apelantă.
Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut că, prin acţiunea înregistrată sub nr. 2675/339 din data de 17.09.2013 pe rolul Judecătoriei Z, reclamanta MF a chemat in judecata si personal la interogatoriu pe pârâţii GM şi GM, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să dispună nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.970 din 2 aprilie 2002 Ia B.N.P CF si înregistrat sub nr.1179 /2002 şi repunerea părţilor in situaţia anterioara încheierii contractului a cărei nulitate se cere;
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâţii GM şi GM, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 970 din 2 aprilie 2002 la B.N.P. CF, prin care a vândut acestora o casă de locuit din pământ bătut, acoperita cu ţiglă, compusă din patru camere, bucătărie si două prispe, având suprafaţă construită de 88,55mp, precum si terenul intravilan de 653 m.p. (din măsurători 662m.p.), imobile situate in oraşul Z, str. Z, nr. 110, judeţul T.
A mai arătat că a dobândit imobilele de la mama sa, MG, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1008 din 28 ianuarie 1994 de fostul Notariat de Stat al Judeţului T, la care se face referire in contractul a cărei nulitate o solicită.
Reclamanta a mai menţionat că anterior încheierii contractului, nepoata sa, GM si soţul acesteia, GM, o ajutau la diferite treburi gospodăreşti, i-au reparat gardul locuinţei, îi pregăteau mâncare si i-au propus să le vândă locuinţa si terenul intravilan în schimbul întreţinerii sale până la sfârşitul vieţii.
În continuare, a mai învederat că fiind văduvă, fără copii, având o vârsta înaintata în anul 2002 (74 de ani) şi cu venituri foarte reduse (in prezent are o pensie de numai 350 lei) a fost de acord sa încheie cu pârâţii un contract de vânzare-cumpărare cu clauza de întreţinere.
Imobilul locuinţa si terenul intravilan de 653mp (662mp,din măsurători) erau singurele bunuri ale reclamantei.
Reclamanta a mai susţinut că în baza înţelegerii avute cu pârâţii, urmau să încheie la notariat un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, însă, la notar, deşi reclamanta nu ştie carte, nu i s-a citit conţinutul contractului şi nici nu i s-au adus la cunoştinţa prevederile Legii nr. 17/2000 privind asistenta sociala a persoanelor vârstnice, spunându-i-se semneze contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, cu rezerva dreptului de uzufruct viager.
Cât priveşte preţul de 3000 lei, reclamanta a susţinut că nu a beneficiat niciodată de aceşti bani, deşi i-au fost număraţi si remişi in fata notarului, i-a dat înapoi paraţilor pentru a-i folosi la aşa-zisă întreţinere a sa.
A mai precizat reclamanta că locuieşte in casa ce face obiectul contractului însă numai o camera o poate folosi, imobilul este într-o stare avansată de degradare, întrucât paraţii, după încheierea contractului nu s-au mai îngrijit nici de imobile şi nici de ea .
În final, a mai menţionat că a fost in eroare cu privire la natura juridică a contractului şi Ia substanţa obiectului acestuia, ceea echivalează cu lipsa totală a consimţământului – cauză de nulitate absoluta a contractului încheiat – grevat pe eroarea obstacol, care, de asemenea ,atrage nulitatea absoluta a contractului..
În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe disp.art.953 si art.954 C.CIV.
În susţinerea acţiunii, a depus la dosarul cauzei înscrisurile invocate.
A solicitat şi instanţa, a încuviinţat, proba cu interogatoriul pârâţilor, -la termenul din 15.05.2014, procedându-se la administrarea acesteia, precum şi proba cu martorii VO şi SN, la acelaşi termen, procedându-se la audierea acestora.
În cauză, pârâţii au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată pentru următoarele motive: contractul menţionat a fost încheiat fără clauza de întreţinere fiind citit părţilor de către notar, de la data încheierii contractului,02.04.2002, reclamanta nu a atacat acest act tocmai pentru faptul că a cunoscut toate condiţiile încheierii acestuia, nefiind in eroare; pârâţii, i-au plătit reclamantei preţul de 30001ei, contravaloarea imobilelor ce fac obiectul contractului.
Pârâţii au mai arătat că au reparat casa de 3 ori, gardul, au achitat energia electrică consumată de reclamantă, deşi nu aveau această obligaţie, iar de un an aceasta nu le-a mai permis accesul in curte si casă.
În drept, pârâţii şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art.205-208 N. Cod proc.civilă.
Întâmpinarea a fost însoţită de înscrisurile invocate.
Pârâţii au solicitat şi instanţa a încuviinţat, proba cu interogatoriul reclamantei,- la termenul din 15.05.2014, procedându-se la administrarea acestuia, precum şi proba cu martorii BA şi AG la acelaşi termen, procedându-se la audierea acestora.
Prin sentinţa civilă nr. 891 din 19 iunie 2014 a Judecătoriei Z s-a admis acţiunea formulată, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.970 din 02.02.2002 la B.N.P. CF, s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului şi obligarea pârâţilor la plata sumei de 1771 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, iar în baza disp.art.18 din OUG 51/2008 obligarea acestora la plata sumei de 5254,5 lei taxă de timbru în favoarea statului de care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţa a reţinut că, potrivit art. 249 din Noul C.proc.civ., cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege, iar potrivit art. 953 din vechiul C.civ.,- în vigoare la data convenţiei părţilor, consimţământul nu este valabil, când este dat prin eroare, smuls prin violenţă, sau surprins prin dol. Eroarea nu produce nulitate, – potrivit art. 954 din acelaşi cod, decât când cade asupra substanţei obiectului convenţiei. Eroarea nu produce nulitate când cade asupra persoanei cu care s-a contractat, afară numai când consideraţia persoanei este cauza principală, pentru care s-a făcut convenţia.
În cauză, instanţa a reţinut că prin mijloacele de probă administrate, reclamanta a făcut dovada că la încheierea contractului a avut reprezentarea că încheie cu pârâţii un contract de întreţinere şi nu unul de vânzare – cumpărare şi că nu s-a făcut dovada neechivocă a respectării de către notarul public a obligaţiilor ce îi incumbau, în sensul de a se fi asigurat că reclamanta a avut reprezentarea exactă a actului pe care îl încheie.
A mai avut în vedere instanţa împrejurarea că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, reclamanta este hipoacuzică, iar potrivit martorului SN, acesta are suspiciuni şi faţă de starea de sănătate mintală a reclamantei, întemeiate pe aceea că, în urma unui ajutor acordat de martor reclamantei, aceasta îl salută de câte ori în întâlneşte,”Să trăieşti Nicule”, i-a cerut să o ducă tot el la groapă când o muri, în acelaşi mod, reclamanta salutând şi alte persoane pe care le cunoaşte.
Instanţa de fond a mai reţinut că, deşi, la data contractului, reclamanta se afla în situaţia prev. de art.1, 3 şi 30 din Legea nr.17/2000, la încheierea actului, aceasta nu a fost asistată de un reprezentant al autorităţii tutelare.
În sensul celor prezentate anterior, instanţa a mai adăugat că pentru a întreţine eroarea reclamantei, pârâţii au prestat acesteia în fapt întreţinere, atât înainte, cât şi ulterior încheierii actului, şi nu atât în virtutea gradului de rudenie între aceştia. Altfel, cum şi-ar fi înstrăinat reclamanta, în mod absolut şi fără a se fi asigurat că pe calea unui contract de întreţinere are o bătrâneţe la adăpost,- în condiţiile în care aceasta nu avea alte locuinţe sau alte persoane obligate la întreţinere.
În acelaşi sens, a constatat că este şi declaraţia martorului BA, propus chiar de către pârâţi, – martorul însuşi având calitatea de debitor al obligaţiei de întreţinere faţă de o persoană cu care încheiase în condiţii asemănătoare contract de întreţinere.
Cu argumentele prezentate anterior, instanţa a apreciat că la încheierea contractului, reclamanta s-a aflat într-o eroare obstacol, distructivă de voinţă cu privire la natura juridică a contractului încheiat, ceea ce echivalează cu lipsa totală a consimţământului şi care determină nulitatea absolută a contractului încheiat în aceste condiţii.
Având în vedere soluţia pronunţată în cauză, instanţa a dispus şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului.
În baza disp. art.451 şi următoarele din C.proc.civ., a obligat pârâţii la plata sumei de 1771 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, iar în baza disp.art.18 din OUG 51/2008 i-a obligat şi la plata sumei de 5254,5 lei taxă de timbru în favoarea statului de care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termen, pârâţii, care au formulat critici pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin care au solicitat desfiinţarea hotărârii, în sensul respingerii acţiunii.
Au motivat că soluţia instanţei de fond este întemeiată pe simple supoziţii şi elemente străine cauzei şi prin omiterea unor probe administrate.
În dezvoltarea acestui motiv de apel, au arătat că hipoacuzia reclamantei nu constituie o cauză care să ducă la nulitatea contractului, câtă vreme nu s-a demonstrat că această afecţiune ar fi împiedicat-o să aibă reprezentarea actului încheiat.
Sub acelaşi aspect, au menţionat că înscrisul la care a făcut referire instanţa este datat 15.07.2013, iar contractul a fost încheiat în anul 2002, iar o împrejurarea care să ducă la alterarea consimţământului trebuia să fi existat la momentul exprimării sale.
Cât priveşte suspiciunile martorului S faţă de starea de sănătate mintală a reclamantei, au susţinut că nu au nicio relevanţă, deoarece sunt simple afirmaţii ale un ei persoane fără pregătire de specialitate, iar reclamanta nu a invocat starea sa mintală ca motiv de nulitate a contractului, iar în situaţia în care ar fi făcut referire la aceasta afecţiunea psihică trebuia să existe la momentului încheierii contractului.
Referitor la concluzia instanţei că prestarea întreţinerii înainte de încheierea contractului şi după aceea pentru ar fi indus în eroare reclamanta, au susţinut că nu se bazează pe probele administrate, ci pe supoziţiile judecătorului fondului.
Apelanţii au mai susţinut că reclamanta a avut o atitudine contradictorie în ce priveşte plata preţului, prin acţiune recunoscând că a primit preţul în faţa notarului, iar la interogatoriu a infirmat, precizând că notarul a făcut notarul un fals.
În privinţa întrebării retorice a judecătorului fondului din considerente conform căreia ,, cum şi-ar fi înstrăinat reclamanta bunurile în mod absolut şi fără a-şi fi asigurat un adăpost la bătrâneţe?”, s-a precizat că nu poate primi răspunsul sugerat întrucât vânzarea s-a efectuat cu rezerva dreptului de habitaţie viageră, aşa cum a procedat şi cu alte bunuri.
În fine, apelanţii au mai criticat soluţia instanţei şi în ce priveşte obligarea lor la plata unei sume către stat cu titlu de ajutor social de 10 ori mai mare decât cea de care a beneficiar reclamanta prin admiterea cererii de ajutor public judiciar, anume de 5254,5 lei, în loc de 525,45 lei.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 466 şi urm. C. proc. civ.
În procedura de regularizare, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarat, cu cheltuieli de judecată.
A motivat că în mod just, instanţa de fond a concluzionat că la încheierea contractului, reclamanta s-a aflat în eroare obstacol, distructivă de voinţă cu privire la natura juridică a actului încheiat, ceea ce echivalează cu lipsa totală a consimţământului şi care determină nulitatea absolută a contractului.
Intimata a mai susţinut că instanţa de fond a reţinut în mod just că la data încheierii contractului s-a aflat în situaţia prevăzută de art. 1,3 şi 30 din Legea nr. 17/2000, actul nefiind semnat şi de un reprezentant al autorităţii tutelare şi că pârâţii au prestat întreţinere atât înainte, cât şi după încheierea contractului, pentru a întreţine eroarea sa.
A mai menţionat că apelanţii au susţinut fără temei că instanţa ar fi reţinut afectarea consimţământului din cauza stării de sănătăţii mintale şi a hipoacuziei, deşi ea nu a invocat aceste fapte,
Cât priveşte ultimul motiv de apel, a precizat că nu este întemeiat, întrucât eroarea materială invocată de apelant poate fi îndreptată numai prin urmarea procedurii prevăzută de art. 442 C. proc. civ.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 466 -482 C. proc. civ.
Intimata a depus la termenul de judecată din 11.03.2015, contractul de întreţinere autentificat prin încheierea nr. 184/25.02.2014 .
Apelanţii nu au depus răspuns la întâmpinare.
În apel, nu s-a solicitat administrarea altor probatorii.
Verificând în limitele cererii de apel şi a apărărilor formulate, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, tribunalul, a admis apelul declarat, pentru considerentele care vor succede.
În baza contractului autentificat prin încheierea nr. 970 din 2.04.2002 la BNP FC, reclamanta MF a vândut pârâţilor GM şi GM o casă de locuit şi terenul aferent în suprafaţă de 653 m.p.(662 m.p. din măsurători) situate în Z, str. Z, nr. 110, judeţul T, pentru suma de 30.000.000 lei vechi, cu rezerva dreptului de uzufruct viager.
Prin acţiunea formulată, reclamanta a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului, pe motiv că a fost în eroare asupra naturii actului încheiat, ea având convingerea că a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, la notar nu i s-a citit conţinutul contractului şi nici nu i s-au adus la cunoştinţa prevederile Legii nr. 17/2000 privind asistenta sociala a persoanelor vârstnice.
Din considerentele sentinţei apelate, rezultă că instanţa a dispus constatarea nulităţii absolute a contractului, având în vedere împrejurarea că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, reclamanta este hipoacuzică, declaraţia martorului SN care a relatat că are suspiciuni faţă de starea de sănătate mintală a reclamantei, în raport de modul în care îi salută pe el şi pe alte persoane, şi faptul că, deşi, la data contractului, reclamanta se afla în situaţia prev. de art.1, 3 şi 30 din Legea nr.17/2000, aceasta nu a fost asistată de un reprezentant al autorităţii tutelare
A mai motivat că pentru a întreţine eroarea reclamantei, pârâţii au prestat acesteia în fapt întreţinere, atât înainte, cât şi ulterior încheierii actului, şi nu atât în virtutea gradului de rudenie între aceştia, altfel, cum şi-ar fi înstrăinat reclamanta bunurile în mod absolut şi fără a-şi fi asigurat un adăpost la bătrâneţe?”.
În ce priveşte hipoacuzia reclamantei, aceasta nu constituie o cauză care să ducă la nulitatea contractului, câtă vreme nu s-a demonstrat că această afecţiune ar fi împiedicat-o să aibă reprezentarea actului încheiat şi că aceasta ar fi existat la momentul încheierii convenţiei în anul 2002.
Sub acest aspect, se reţine că înscrisul depus de reclamanta la instanţa de fond (audiograma f. 107), din anul 2013, nu face dovada că afecţiunea respectivă ar fi existat la momentul încheierii contractului.
În acelaşi timp, trebuia avut în vedere că reclamanta nici nu a invocat prin acţiunea formulată că eroarea în care s-ar fi aflat ar fi fost cauzată de o deficienţă de auz, aspect confirmat şi prin întâmpinarea depusă în apel.
Nici împrejurarea că reclamanta nu a fost asistată la notar de un reprezentat al autorităţii tutelare, nu constituie un motiv care să atragă nulitatea absolută a contractului, având în vedere că dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 17/2000 nu sunt imperative.
Totodată, se apreciază că depoziţiei martorului S care a arătat că are suspiciuni în ce priveşte starea mintală a reclamantei, din cauza modului similar în care îl salută pe el şi pe alţi vecini, nu i se putea acorda de către instanţa de fond o astfel de semnificaţie încât să fundamenteze ideea că starea de sănătate ar fi alterat voinţa acesteia, în condiţiile în care acesta nu are studii medicale, pretinsa afecţiune nu viza perioada în care s-a încheiat convenţia, iar reclamanta nu a invocat această împrejurare ca motiv de nulitate.
Nici considerentul instanţei de fond potrivit căreia prestarea întreţinerii de către pârâţi înainte de încheierea contractului şi după aceea, ar fi menţinut în eroare reclamanta, nu este susţinut de probele administrate, ci se bazează pe prezumţia judecătorului fondului, potrivit căreia o persoană în vârstă nu şi-ar înstrăina bunurile fără a-şi asigura un adăpost la bătrâneţe, fără a se ţine seama că aceasta şi-a rezervat dreptul de uzufruct viager.
În raport de aceste considerente, se apreciază că sunt întemeiate criticile formulate cu privire la fondul cauzei, întrucât din probatoriile administrate la instanţa de fond nu rezultă că reclamanta a fost în eroare asupra naturii contractului, pentru a interveni sancţiunea nulităţii acestuia.
Ca urmare, în baza art. 480 alin.2 C. proc. civ., s-a admis apelul declarat, s-a schimbat hotărârea instanţei de fond, în sensul că s-a respins acţiunea formulată în întregul ei, atât în ce priveşte capetele de cerere principale, cât şi accesorii.
În baza art. 453 C. proc. civ., intimata a fost obligată la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către apelantă.
