– art. 8 alin. 2 din H.G. nr. 224/2008
– art. 2 alin. 1 lit. I) din H.G. nr. 224/2008
Corect a admis prima instanţă acţiunea formulată în cauză şi, în consecinţă, a dispus anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 1.02.2012, emis de A.P.D.R.P. – Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit S.-M., constatând valabilitatea Contractului de Finanţare nr. XXXXXXXXXXXXXXXX/29.07.2009 încheiat de reclamantă şi A.P.D.R.P., apreciind că mijlocul de transport achiziţionat de reclamantă este unul eligibil.
În fapt, în vederea îndeplinirii clauzei contractuale prevăzută la art. 3 alin 4 din Contractul de finanţare, beneficiarul a achiziţionat o autoutilitară marca D. L. PU PACK şi a solicitat decontarea acestei cheltuieli prin cererea de plată nr. 2/13.10.2011. Ca urmare a acestei solicitări, recurenta a emis Notificarea beneficiarului cu privire la refuzul plăţii nr. xx.xxx/11.11.2011 motivată de prevederile fişei măsurii 112 potrivit căreia achiziţia unei autoutilitare nu este prevăzută ca fiind eligibilă în cadrul investiţiilor care se realizează pentru a demonstra că cel puţin 30% din sprijinul acordat va fi investit pentru realizarea conformităţii cu standardele comunitare.
Este adevărat că, raportat la condiţiile impuse în Fişa Măsurii 112 achiziţionarea de mijloace de transport specializate şi utilaje reprezintă o cheltuială eligibilă, atât timp cât acestea deservesc în mod direct activităţile specifice desfăşurate propuse prin proiect, însă, din actele de la dosar nu rezultă o stare de fapt contrară, cum greşit susţine pârâta intimată. Astfel, autoutilitara achiziţionată de reclamantă este un autovehicul specializat, destinat doar transportului de mărfuri de cantitate mică şi poate servi activităţilor specifice unei exploataţii apicole pentru transportul lăzilor cu familiile de albine, astfel cum s-a menţionat în planul de afaceri.
Conform art.8 alin.2 din HG nr.224/2008 „activele corporale şi necorporale rezultate din implementarea proiectelor cofinanţate din FEADR trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiţii: a) să fie considerate active amortizabile; b) să fie achiziţionate în condiţii de piaţă; c) să fie incluse în categoria activelor proprii ale beneficiarului şi să fie utilizate în exclusivitate în locaţia în care a beneficiat de finanţare nerambursabilă pentru minimum 5 ani, termen calculat din momentul în care investiţia a fost finalizată.”
Singura condiţie care rezultă din acest text de lege este ca autoturismul achiziţionat de reclamantă să fie utilizat în exclusivitate în locaţia în care a beneficiat de finanţare nerambursabilă pentru minimum 5 ani, condiţie îndeplinită în speţă, atâta vreme cât nu s-a dovedit că acesta a fost folosit în alte scopuri decât cel pentru care a beneficiat respectiva finanţare.
De asemenea, potrivit art.2 alin. 1 lit. I din Hotărârea 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurala prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurala 2007 – 2013: „mijloacele de transport specializate reprezintă autovehicule adaptate la cerinţele de transport in cont propriu al materiei prime şi/sau al producţiei obţinute si care sunt prevăzute in Studiul de Fezabilitate sau in Memoriul Justificativ, anexate Cererii de Finanţare, vehicule care îndeplinesc aceleaşi cerinţe si au o funcţie specifica ce necesita adaptări ale caroseriei si/sau echipamente speciale, precum si mijloacele de transport prevăzute ca eligibile in fisele masurilor din cadrul PNDR”. Autoturismul achiziţionat de reclamantă nu contravine acestui articol atâta vreme cât a fost utilizat conform art.8 alin.2 lit. c) din aceeaşi hotărâre, fiind de natură să deservească în mod direct si exclusiv activitatea specifică propusă prin proiect.
Ca atare, având în vedere argumentele expuse, nu există niciun temei pentru pârâtă care la un interval mai mare de 2 ani de la încheierea contractului de finanţare şi după implementarea în mare parte a proiectului finanţat, să modifice baza contractului, declarând neconform planul de afaceri.
Decizia nr. 1834/CA/13.05.2015 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II – a civilă, de contencios administrativ şi fiscal
Dosar nr. 341/35/CA/2012* – R
Prin Sentinţa nr. 7655/CA din 08.10.2014 Tribunalul Bihor a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Centrului Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit N-V S. M., a admis acţiunea astfel cum a fost formulată şi precizată de reclamanta D. A. PFA – prin reprezentant legal M. A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit – Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit S. M. şi, în consecinţă, a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 01.02.2012 emis de A.P.D.R.P. – Centrul regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit S. M., a anulat Decizia nr. 7387/23.03.2012 emisă de A.P.D.R.P. – Centrul Regional pentru Dezvoltare Rurală şi pescuit S. M., a constatat valabilitatea Contractului de Finanţare nr. XXXXXXXXXXXXXXXX/29.07.2009 încheiat de reclamantă şi A.P.D.R.P., a dispus restituirea către reclamantă a sumei de 63.105 lei reprezentând Tranşa I din Contractul de finanţare menţionat la alineatul precedent şi a obligat pârâta să-i acorde reclamantei Tranşa a II-a în sumă de 40.225 lei, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin cererea înregistrată la data de 27.02.2009 reclamanta D. A. – Persoană Fizică Autorizată – a solicitat prin programul FEADR, Măsura 1.1.2 acordarea de fonduri europene pentru proiectul „Modernizarea Fermei Apicole STUPINA din sat D., com. A., judeţul B.
Proiectul cuprinde ca investiţii achiziţionarea unei autoutilitare în valoare de 35.000 lei, a 20 buc. stupi verticali cu trei corpuri plus rame în valoare de 7400 lei şi echipamente apicole – centrifugă cu 4 rame inox în valoare de 2600 lei (filele 26-27 din proiect, respectiv filele 74-75 din dosarul Curţii de apel Oradea.)
Proiectul reclamantei a fost selectat pentru finanţare, fiind încheiat contractul de finanţare nr. X XXXXXXXXXXXXXXX din 29.07.2009 (filele 10-29) din dosarul curţii de apel), pentru o valoare de 25.000 euro echivalentul a 107.905 lei plătibilă în două tranşe, respectiv: tranşa I -64743 lei (60%) şi tranşa 2 – 43.162 lei (40%), astfel cum s-a stipulat la art. 3.
În baza cererilor de plată formulate de reclamantă, acesteia i-au fost achitate suma de 504.484 lei cu o.p. nr. xxxxx/31.08.2009 şi 12.621 lei, reprezentând c/val tranşei I, astfel cum rezultă din înscrisul „confirmare plăţi” (fila 35 din dosarul curţii de apel).
Prin Notificarea beneficiarului cu privire la refuzul plăţii nr. xxxxx/11.11.2011 emisă de Centrului Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit N-V S. M. (fila 36 din dosarul curţii de apel) reclamanta este înştiinţată că în urma verificărilor efectuate s-a constatat că autoutilitara Dacia nu este cuprinsă în lista cheltuielilor eligibile.
Reclamanta a fost notificată să restituie suma de 63.105 lei prin adresa nr. xxxx/10.02.0212 emisă de pârâta A.P.D.R.P., sumă care a fost ulterior rambursată.
Prin procesul verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 01.02.2012 (filele 37-42 din dosarul curţii de apel) se reţine în baza Notei de descoperire a unei nereguli şi de fundamentare pentru desfăşurarea unui control nr. xxxxx /21.12.2011 emis de Centrului Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit N-V S. M. s-au reţinut următoarele:
– achiziţia autoutilitarei D. L. PU Pack nu este prevăzută ca măsură eligibilă în cadrul măsurilor 112 pentru a demonstra că cel puţin 30% din sprijinul a acordat va fi învestit pentru realizarea conformităţii cu standardele comunitare
– obligaţia reclamantei de a restitui suma încasată în cuantum de 63.105 lei în termen de 30 de zile de la comunicare.
Contestaţia formulată de reclamantă înregistrată la A.P.D.R.P. sub nr. xxxx/02.03.2012 a fost respinsă prin decizia nr. xxxx/23.03.2012 (filele 6-9 din dosarul Curţii de apel Oradea.
Deliberând asupra excepţiei lipsei capacităţii procesuale a Centrului Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit N-V S. M., instanţa de fond a respins-o, reţinând că acest pârât este emitentul actul contestat – procesul verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 01.02.2012, iar conform art. 21 pct. 19 din O.U.G. 66/20111 (19) acesta este act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, iar în materia contenciosului administrativ calitate procesuală pasivă are emitentul actului.
Pe fond, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a utilizat prima tranşă pentru achiziţionarea unei autoutilitare, investiţie care a fost cuprinsă în proiectul aprobat, a cărui realizare este prevăzută ca obligatorie la art. 1 pct. 1(3) din contractul de finanţare încheiat precum şi de art. 1 (1) şi art. 3 punctul 3 (1) din Anexa I la contract „Prevederile generale” M112.
Cu toate că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin proiect, cererea sa pentru plata celei de a doua tranşe a fost respinsă, iar proiectul declarat neeligibil, reţinându-se că autoutilitara achiziţionată nu constituie mijloc de transport specializat, deoarece potrivit Fişei Măsurii 112 planul de afaceri trebuie să includă detalii privind investiţiile care se realizează demonstrând că cel puţin 30% din sprijinul acordat va fi învestit pentru realizarea conformităţii cu standardele comunitare, modernizare şi dezvoltarea exploataţiei.
Verificând Ghidul Solicitantului – Măsura 112 instanţa de fond a reţinut că, la pagina 9 se stipulează: „planul de afaceri trebuie să includă detalii privind investiţiile care se realizează demonstrând că ce puţin 30% din sprijinul acordat va fi învestit pentru realizarea conformităţii cu standardele comunitare, modernizarea şi dezvoltarea exploataţiei, astfel: … achiziţionarea de tractoare noi, combine de recoltat, maşini, utilaje, instalaţii echipamente şi accesorii, echipamente şi software specializate.”
La pag. 10 din Ghidul Solicitantului – Măsura 112 se prevede „Dacă la verificare se constată neîndeplinirea activităţilor prevăzute în Planul de afaceri, A.P.D.R.P. va proceda la recuperarea sprijinului acordat”.
Descriind investiţia pentru care a solicitat finanţare, reclamanta a arătat că doreşte să achiziţioneze o autoutilitară cu ajutorul căreia să transporte lăzile cu familiile de albine (pag. 3 din planul de afaceri, pag 74 din dosar C.A.O.), iar autoutilitara achiziţionată corespunde acestui scop.
Dacă s-ar accepta poziţia pârâtei, ar însemna că reclamanta trebuie să restituie sprijinul obţinut, indiferent cum ar fi procedat, fie pentru motivul neconformităţii proiectului cu cerinţele Măsurii 112, deşi acest proiect a fost acceptat chiar de către pârâte, fie pentru nerespectarea proiectului care este declarat ulterior neconform chiar de către autoritatea care l-a aprobat.
Instanţa de fond a reţinut că pârâta nu se poate apăra susţinând că reclamanta a depus un plan de afaceri greşit (neconform) deoarece acest plan a fost cel pe care l-a agreat şi s-ar ajunge la situaţia în care şi-ar invoca propria culpă, fapt inadmisibil potrivit principiului „nemo auditur propriam turpitudinem allegans” conform căruia nimeni nu poate să obţină foloase invocând propria sa vină, incorectitudine, necinste, şi nici să se apere valorificând un asemenea temei.
Instanţa de fond a mai reţinut că, deşi pârâta a afirmat că autoutilitara achiziţionată „nu este specializată” deoarece poate deservi şi altor activităţi (are utilitate multiplă), nu a definit ce fel autoutilitară a fost avută în vedere la aprobarea planului de afaceri, pentru a dovedi astfel nerespectarea acestuia, condiţie absolut obligatorie pentru aplicarea sancţiunii.
Temeiul legal al soluţionării cererii este H.G. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013, precum şi pentru noile angajamente juridice încheiate în perioada tranzitorie până la aprobarea Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020.
Conform art. 8 al. 1 lit. a) punctul (v) din H.G. nr. 224/2008 „În înţelesul prezentei hotărâri şi conform fişelor măsurilor din P.N.D.R., pentru cofinanţare din FEADR sunt eligibile cheltuielile cu investiţiile care au ca rezultat următoarele: active corporale: achiziţii sau achiziţii în leasing financiar de utilaje, instalaţii, echipamente şi dotări noi, de mijloace de transport specializate, precum şi de alte mijloace de transport stabilite prin fişa măsurii, dacă leasingul financiar se derulează pe perioada de implementare a proiectului;
Art. 8 alin. (2) din acelaşi act normativ prevede „Activele corporale şi necorporale rezultate din implementarea proiectelor cofinanţate din FEADR trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiţii: a) să fie considerate active amortizabile; b) să fie achiziţionate în condiţii de piaţă; c) să fie incluse în categoria activelor proprii ale beneficiarului şi să fie utilizate în exclusivitate în locaţia în care a beneficiat de finanţare nerambursabilă pentru minimum 5 ani, termen calculat din momentul în care investiţia a fost finalizată.
În opinia instanţei, din interpretarea dispoziţiilor legale mai sus citate, rezultă că pot fi obiectul achiziţiei din fonduri europene, nu numai maşinile strict specializate (pentru o utilitate unică) ci şi alte maşini, care pot avea destinaţii multiple, cu condiţia să fie utilizate în exclusivitate în locaţia în care a beneficiat de finanţare nerambursabilă, „specializarea” fiind impusă în raport de modul concret de utilizare, exclusiv pentru realizarea proiectului care a beneficiat de finanţare.
Autoutilitara achiziţionată de reclamantă este un autovehicul specializat, destinat doar transportului de mărfuri de cantitate mică, şi poate servi activităţilor specifice unei exploataţii apicole pentru transportul lăzilor cu familiile de albine, astfel cum s-a menţionat în planul de afaceri.
În consecinţă, instanţa de fond a apreciat că mijlocul de transport achiziţionat de reclamantă, constituie potrivit legislaţiei interne, unul eligibil, iar câtă vreme nu s-a dovedit că acesta a fost folosit în alte scopuri decât pentru cel pentru care s-a acordat finanţarea, nu există motive pentru retragerea finanţării.
Instanţa de fond a mai reţinut că, prin cerinţa înscrisă la pag. 9 din Măsura 112 se impune ca planul de afaceri să includă detalii privind investiţiile care se realizează, demonstrând că cel puţin 30% din sprijinul acordat va fi învestit pentru realizarea conformităţii cu standardele comunitare, modernizarea şi dezvoltarea exploataţiei.
Scopul investiţiei minime de 30 % se referă la dezvoltarea şi modernizarea afacerii, astfel încât aceasta să corespundă standardelor europene, iar acest fapt nu înseamnă doar achiziţionarea de tehnologii noi, ci şi achiziţii care permit dezvoltarea şi modernizarea unei exploataţii.
Conform art. 11(3) din prevederile generale ale contractului de finanţare încheiat între părţi, autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea contractului concomitent cu solicitarea restituirii sumelor obiect al finanţării, numai în următoarele situaţii:
– cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar sau reprezentanţii acestuia nu corespund realităţii;
– documentele/ autorizaţiile/ avizele depuse în vederea obţinerii finanţării sunt constatate ca fiind false/ neadevărate/ incomplete/ expirate/ inexacte/ nu corespund realităţii.
În speţă nu s-a constatat prezenţa nici uneia dintre situaţiile enumerate la alineatul precedent.
Nu a putut fi primită nici invocarea art. 16 alin. 1 şi 3 din contractul de finanţare pentru a se reţine în sarcina reclamantei vreuna dintre neregularităţile menţionate, câtă vreme reclamanta a îndeplinit activităţile descrise în planul de afaceri, plan care a fost aprobat spre finanţare de pârâtă, astfel încât criticile acesteia privind neconformitatea planului de afaceri nu mai pot fi primite.
Orice convenţii, cu excepţia celor care încalcă ordinea publică şi bunele moravuri, indiferent de subiecţii acestora, au putere de lege între părţile contractante şi nu pot fi modificate decât în baza acordului părţilor, conform art. 969-970 din vechiul Cod civil aplicabil.
În speţă, reclamanta s-a obligat la efectuarea unor învestiţii conform planului de afaceri, iar pârâta s-a obligat la finanţare până la concurenţa sumei stabilite, astfel încât nu există niciun temei pentru pârâtă, care la un interval mai mare de 2 ani de la încheierea contractului de finanţare şi după implementarea în mare parte a proiectului finanţat, să modifice baza contractului, declarând neconform planul de afaceri, acesta fiind principalul element în analiza eligibilităţii unui proiect.
Pârâta, prin demersurile şi poziţia sa, încalcă securitatea raporturilor juridice şi acest fapt este inadmisibil. Din această perspectivă, chiar reale de ar fi susţinerile referitoare la neconformitatea planului de afaceri, vina pentru declararea ca eligibil a acestuia aparţine exclusiv pârâtei, care prin prepuşii săi, care au analizat proiectul, a omis a analiza aspectele criticate în acest stadiu, astfel că pentru orice prejudiciu derivând din contract pârâta are doar drept de regres împotriva prepuşilor săi, fără a putea pune în sarcina cocontractantului său vina încheierii neconforme a contractului. Pârâta nu poate invoca eroarea ori dolul ca vicii de consimţământ la încheierea contractului şi nici culpa contractuală a reclamantei, pentru a putea fi incidentă vreuna dintre neregularităţile prevăzute de art. 16 al. 1 din contractul de finanţare, ca şi cauze de restituire a finanţării.
Faţă de toate considerentele enunţate în temeiul art. 51 alin. 2 din OUG nr. 66/2011, instanţa de fond a apreciat întemeiată acţiunea şi, în consecinţă, a dispus anularea procesului verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 01.02.2012 a A.P.D.R.P. – Centrul regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit S. M., şi a Deciziei nr. xxxx/23.03.2012 emisă de A.P.D.R.P, a constatat valabilitatea Contractului de Finanţare nr. XXXXXXXXXXXXXXXX/ 29.07.2009 încheiat de reclamantă şi A.P.D.R.P, a dispus restituirea către reclamantă a sumei de 63.105 lei reprezentând Tranşa I din Contractul de finanţare, a obligat pârâta să-i acorde reclamantei Tranşa a II-a în sumă de 40.225 lei, fără a acorda cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
Împotriva acestei sentinţe, în termen şi scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs recurenta-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, solicitând admiterea recursului şi modificarea în tot a hotărârii atacate in sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
Referitor la legalitatea procesului-verbal de constatare nr. xxxx/09.02.2012, a menţionat că principiul de baza al finanţării nerambursabile este acela al rambursării cheltuielilor eligibile efectuate în prealabil de către beneficiar. Un proiect poate conţine cheltuieli eligibile, dar şi neeligibile. Fondurile nerambursabile vor fi acordate doar pentru decontarea cheltuielilor eligibile, cheltuielile neeligibile urmând a fi suportate integral de către beneficiarul proiectului.
În vederea îndeplinirii clauzei contractuale prevăzută la art. 3 alin. 4 din Contractul de finanţare, beneficiarul a achiziţionat o autoutilitară marca D. L. PU PACK şi a solicitat decontarea acestei cheltuieli prin cererea de plată nr. x/13.10.2011.
Ca urmare a acestei solicitări, recurenta a emis Notificarea beneficiarului cu privire la refuzul plăţii nr. xx.xxx/11.11.2011 motivată de prevederile fişei măsurii 112 potrivit căreia achiziţia unei autoutilitare nu este prevăzută ca fiind eligibilă în cadrul investiţiilor care se realizează pentru a demonstra că cel puţin 30% din sprijinul acordat va fi investit pentru realizarea conformităţii cu standardele comunitare.
Totodată, potrivit Ghidului Solicitantului pentru măsura 112 – pagina 9 – „îndeplinirea obiectivelor exploataţiei agricole şi a investiţiilor propuse pentru atingerea acestora, stabilite de beneficiar în Planul de afaceri, constituie condiţie de eligibilitate pentru cea de-a doua tranşă de plată”.
De asemenea, „Dacă la verificare, se constată neîndeplinirea activităţilor prevăzute în Planul de afaceri, A.P.D.R.P. va proceda la recuperarea sprijinului acordat”.
În plus, în Fişa Măsurii 112 „Planul de afaceri trebuie să includă detalii privind investiţiile care se realizează demonstrând că cel puţin 30% din sprijinul acordat va fi investit pentru realizarea conformităţii cu standardele comunitare, modernizarea şi dezvoltarea exploataţiei, astfel:
– construirea şi/sau modernizarea clădirilor utilizate pentru producţia agricolă la nivel de fermă, incluzându-le şi pe cele pentru protecţia mediului;
– achiziţionarea sau achiziţionarea în leasing de tractoare noi, combine de recoltat, maşini, utilaje, instalaţii, echipamente şi accesorii, echipamente şi software specializate;
– achiziţionarea de animale şi după caz a cotei de producţie; plantarea şi replantarea plantelor perene;
– achiziţionarea de teren pentru activităţi agricole.
Prin urmare, raţiunea enumerării de mai sus este aceea că, achiziţionarea de mijloace de transport specializate şi utilaje reprezintă o cheltuială eligibilă, atât timp cât acestea deservesc în mod direct activităţile specifice desfăşurate propuse prin proiect.
În acest sens sunt şi dispoziţiile potrivit art.2 alin. 1 lit. I din Hotărârea 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a masurilor cofinanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 – 2013: „mijloacele de transport specializate reprezintă autovehicule adaptate la cerinţele de transport in cont propriu al materiei prime si/sau al producţiei obţinute si care sunt prevăzute in Studiul de Fezabilitate sau in Memoriul Justificativ, anexate Cererii de Finanţare, vehicule care îndeplinesc aceleaşi cerinţe si au o funcţie specifica ce necesita adaptări ale caroseriei si/sau echipamente speciale, precum si mijloacele de transport prevăzute ca eligibile în fişele măsurilor din cadrul PNDR”.
În urma analizării de către experţii A.P.D.R.P a cererii de plată depusă de reclamantă, s-a constatat că achiziţia efectuată de aceasta nu reprezintă o cheltuială eligibilă atât din prisma fişei măsurii cât şi a dispoziţiilor legale mai sus citate.
Prin urmare, experţii A.P.D.R.P. au concluzionat că autoutilitara D. L. PU PACK nu se încadrează în categoria mijloacelor de transport specializate conform H.G. nr. 224/2008, astfel că acestea nu reprezintă o cheltuială eligibilă având în vedere faptul că nu este de natură să deservească în mod direct si exclusiv activitatea specifică propusă prin proiect dat fiind faptul că are o funcţionalitate multiplă, existând posibilitatea ca să fie utilizat si în activităţi neîncadrate în măsura 112 sau nespecifice activităţii propuse prin proiect.
În plus, atât Fişa Măsurii 112, cât şi H.G. nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 prevăd ca eligibile doar mijlocele de transport specializate.
Pe de altă parte, motivarea Tribunalului B. conform căreia recurenta îşi invocă, prin apărările dezvoltate, propria culpă, iar odată ce a procedat la încheierea contractului de finanţare nu mai putea proceda la rezilierea acestuia datorită constatării unor nereguli, este total străină cadrului legal aplicabil in speţă.
Totodată, a mai arătat că, prin contractul de finanţare şi chiar prin Ghidul Solicitantului este prevăzută această posibilitate. Conform Contractului de finanţare, art. 5 (1) „plata se va efectua pe baza cererilor de plată în conformitate cu Instrucţiunile de plată, Anexa II.” Astfel, autorizarea cererilor de plată poate fi invalidată ulterior în cazul în care se constată că beneficiarul a efectuat cheltuieli neeligibile care contravin spiritului şi rolului măsurii 112.
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 3 alin. 1 din Anexa I – Prevederi Generale – la Contractul de finanţare, potrivit cărora:,,Beneficiarul se obligă să respecte pe toata durata contractului, criteriile de eligibilitate şi de selecţie înscrise în cererea de finanţare”.
Totodată, prevederile Articolului 13 – Eligibilitatea cheltuielilor, stabilesc ca: „13(1) Cheltuielile neeligibile pentru finanţarea în cadrul Programului sunt prevăzute in Fisele masurilor din PNDR.
13(2) Sprijinul acordat va fi recuperat dacă obiectivele finanţate nu sunt utilizate/folosite conform scopului destinat rezultat din Planul de afaceri, modifica substanţial obiectivele prevăzute iniţial, în cazul în care acestea îşi modifica destinaţia sau în cazul în care beneficiarul îşi încetează activitatea agricolă într-o perioadă de 3 ani după finalizarea proiectului (data ultimei plăţi). În cazul în care nu îndeplineşte la data verificării, conformitatea cu acţiunile prevăzute în Planul de Afaceri, ca urmare a unei situaţii de forţă majoră, nu se recuperează prima tranşă şi tranşa a doua nu se mai plăteşte de către Autoritatea Contractantă”.
Din interpretarea logică a acestor dispoziţii contractuale reiese că, în cazul în care se constată că beneficiarul nu mai respectă condiţiile de implementare, respectiv nu mai sunt îndeplinite obiectivele proiectului, Autoritatea contractantă va proceda după caz (funcţie de gradul de afectare, gravitatea faptelor, etc.) fie la recuperarea integrală a ajutorului financiar nerambursabil plătit cu rezilierea contractului de finanţare, fie la recuperarea parţială, respectiv aferent componentei/componentelor sau acţiunii/acţiunilor afectate de neregulă.
În consecinţă, contrar celor susţinute de reclamantă, în accepţiunea contractului de finanţare semnat între părţi, după momentul încheierii contractului, în etapa verificării dosarelor de achiziţii şi a eligibilităţii cheltuielilor propuse spre decontare prin cererea de plată formulată de către beneficiar, recurenta poate proceda la respingerea cheltuielilor neeligibile din perspectiva Ghidului solicitantului şi a fişei măsurii şi poate dispune neavizarea dosarelor de achiziţii sau refuzul plăţii. Astfel, parcurgând clauzele contractuale, beneficiarul a avut cunoştinţă despre această posibilitate.
Pentru înţelegerea completă a raţionamentului pentru care a procedat la neavizarea dosarelor de achiziţii ale reclamantei, a arătat că, potrivit Ghidului Solicitantului doar dezvoltarea anumitor activităţi poate fi finanţată prin acordarea de fonduri nerambursabile.
Prin fişa măsurii 112 sunt enumerate limitativ tipurile de investiţii si cheltuieli eligibile după cum urmează:
– construirea şi/sau modernizarea clădirilor utilizate pentru producţia agricolă la nivel de fermă, incluzându-le şi pe cele pentru protecţia mediului;
– achiziţionarea sau achiziţionarea în leasing de tractoare noi, combine de recoltat, maşini, utilaje, instalaţii, echipamente şi accesorii, echipamente şi software specializate;
– achiziţionarea de animale şi după caz a cotei de producţie; plantarea şi replantarea plantelor perene;
– achiziţionarea de teren pentru activităţi agricole.
Prin urmare, a evidenţiat faptul că prin această măsură pot fi finanţate doar dezvoltarea sau implementarea anumitor activităţi şi investiţii non-agricole.
În acest context, este admisă achiziţionarea unor mijloace de transport specializate, dar numai ca şi utilaje care asistă în mod direct şi exclusiv implementarea proiectului.
Or, în speţă, reclamanta propune prin proiect achiziţionarea unei autoutilitare – utilaj care nu se încadrează în categoria mijloacelor de transport specializate conform H.G. nr. 224/2008 cu atât mai mult cu cât acestea nu sunt de natură să deservească în mod direct şi exclusiv activitatea specifică propusă prin proiect dat fiind faptul că acestea au o funcţionalitate multiplă, existând posibilitatea ca acestea să fie utilizate si în activităţi neîncadrate în măsura 112 sau nespecifice activităţii propuse prin proiect.
În consecinţă, finanţarea achiziţionării unui mijloc de transport/utilaj cu o funcţionalitate multiplă care nu reprezintă un mijloc de transport specializat nu poate fi admisă. Autoutilitara achiziţionată de reclamantă nu deserveşte în mod direct şi exclusiv activitatea aferentă proiectului specificat de reclamantă, achiziţionarea de mijloace de transport specializate si utilaje reprezintă o cheltuială eligibilă, atât timp cât acestea deservesc în mod direct activităţile specifice desfăşurate propuse prin proiect.
Luând în considerare cele învederate mai sus este evident, apreciază recurenta, că Notificarea privind refuzul plăţii nr. xxxxx/11.11.2011, cât şi procesul-verbal de constatare nr. xxxx/09.02.2012 emise de A.P.D.R.P. sunt temeinice şi legale, neexistând motive concrete care să atragă anularea acestora.
Mai mult, in susţinerea prezentului recurs a făcut trimitere si la prevederile art. 16 (1) – Anexa 1 – Prevederi generale – din Contractul de finanţare:,,16 (1) Prin “neregulă” în accepţiunea prezentului contract, se înţelege orice abatere de la legalitate, regularitate si conformitate, precum si orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanţare, acordurilor de finanţare, reglementarilor in vigoare privind asistenta financiara nerambursabila acordata României de Comunitatea Europeana, precum si a prevederilor contractului de finanţare, caz în care cheltuiala este neeligibilă şi are ca efect prejudicierea bugetului general al Comunităţilor Europene sau a bugetelor administrate de acestea ori în numele lor si a bugetului naţional.”
Prin urmare, conform clauzelor contractuale cunoscute şi asumate de Reclamantă prin semnarea contractului de finanţare, beneficiarul se obligă la respectarea prevederilor memorandumurilor de finanţare, acordurilor de finanţare, reglementărilor în vigoare privind asistenta financiară nerambursabilă acordata României de Comunitatea Europeană, precum si la respectarea tuturor celorlalte clauze ale contractului de finanţare.
Astfel, necunoaşterea de către beneficiar a prevederilor legale comunitare şi naţionale în vigoare nu îl absolvă de respectarea şi aplicarea acestora.
Pentru acordarea finanţării nerambursabile pot fi luate în considerare doar cheltuielile eligibile, cheltuielile prevăzute în bugetul proiectului (buget care constituie Anexa II la contractul de finanţare) având caracter estimativ şi reprezentând plafonul maxim pentru cheltuielile eligibile. Sumele prevăzute în bugetul indicativ nu reprezintă un drept câştigat automat prin semnarea contractului de finanţare, ele trebuind justificate de beneficiar cu documente care să ateste efectuarea lor cu respectarea regulilor de finanţare specifice FEADR.
Respectarea tuturor condiţiilor cerute pentru acordarea finanţării este impusă de reglementări comunitare şi naţionale, acestea urmând a se verifica pe întreaga perioadă de implementare a unui proiect, respectiv de la data acordării deciziei de finanţare si pe o perioada de încă cinci ani.
Beneficiarul este în mod direct răspunzător de cunoaşterea condiţiilor de acordare a finanţării FEADR prin PNDR 2007 – 2013 şi de solicitare a finanţării în concordanţă cu aceste condiţii, A.P.D.R.P. având un rol de supraveghere al procesului de implementare al unui proiect, cu toate etapele pe care le presupune, prin diferite nivele de control şi proceduri acreditate de Comisia Europeană, descoperirea ulterioară a unor abateri de la legalitate, regularitate şi conformitate de către direcţiile/organismele abilitate să desfăşoare acţiuni de control neputând fi considerată nejustificată doar pe motivul că etapele au fost avizate anterior de Agenţie.
Astfel, pentru fiecare tranşă de plată, beneficiarul depune un dosar de cerere de plată, însoţit de documente justificative, care să ateste că aceste cheltuieli sunt eligibile, respectiv ca acestea respectă întrutotul dispoziţiile legale aplicabile, dispoziţii de la părţile nu pot deroga prin simpla lor manifestare de voinţă.
Mai mult decât atât, la art. 1(4) din Anexa I – Prevederi generale – la contractul de finanţare: „Beneficiarul trebuie să implementeze Proiectul cu maximum de profesionalism, eficientă si vigilentă în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat si în concordanţă cu acest contract”.
În considerarea art. 21 alin. 2 din HG nr. 224/2008, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căruia “beneficiarul trebuie să depună din proprie iniţiativă toate eforturile pentru a lua cunoştinţă de toate informaţiile oferite, astfel încât să cunoască înainte de asumarea obligaţiilor toate drepturile si obligaţiile născute din contractul de finanţare” – pentru fiecare din măsurile acreditate în cadrul PNDR, a fost elaborat un Ghid al Solicitantului, ce se distribuie gratuit tuturor persoanelor care doresc informaţii despre accesarea fondurilor europene nerambursabile.
Acestea conţin în detaliu, structurat şi explicit regulile de pregătire, depunere, selecţie şi implementare a proiectelor (respectiv: definiţii, reguli pentru întocmirea proiectului şi eligibilitatea acestuia, etapele de urmat, formulare şi instrucţiunile de completare a acestora).
De asemenea, A.P.D.R.P. a pus la dispoziţia persoanelor interesate pe site-ul www.A.P.D.R.P.ro toate informaţiile necesare realizării unui proiect, respectiv: toate actele normative incidente, Ghidul Solicitantului, protocoale de colaborare cu alte instituţii publice, precum şi cu instituţii de creditare, formularele tip, anunţurile sesiunilor de proiecte, rezultatele evaluării/selectării, modele de proiecte implementate cu succes, etc.
Procesul de evaluare a eligibilităţii cheltuielilor aferente proiectului în cauză trebuie corelat cu responsabilitatea angajării fondurilor europene, A.P.D.R.P. fiind supusă auditului din partea Curţii de Conturi a României în ceea ce priveşte modul de gestionare a fondurilor alocate şi fiind obligată să aplice prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea si sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea si utilizarea fondurilor europene si/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora şi Normelor Metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 875/2011.
În concluzie, având în vedere considerentele expuse şi normele legale invocate, a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi modificarea în tot a Sentinţei nr. 7655/CA/2014 pronunţată de tribunal.
În drept a invocat dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, art. 304 pct. 9 Codul de procedură civilă, OUG nr. 41/2014 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, prin reorganizarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013, disponibil pe site-ul ww.A.P.D.R.P.ro sau www.madr.ro, aprobat prin Decizia Comisiei Europene nr. C(2008)3831 din 16.07.2008, cu modificările şi completările ulterioare, Ghidul solicitantului aferent Măsurii 112 – Hotărârea Guvernului nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanţate din FEADR prin PNDR, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata D. A. PFA a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa păstrării în totalitate a sentinţei atacate.
În apărare se arată că, criticile pe care recurenta le aduce sentinţei instanţei de fond sunt neîntemeiate şi contrazise atât de înscrisurile existente la dosar, cât şi de dispoziţiile legale şi contractuale aplicabile.
Din acest punct de vedere, Tribunalul B. a dat o soluţie corectă şi legală, motivată atât în fapt, cât şi în drept, cu argumente pertinente.
Recurenta înţelege să îşi justifice măsurile dispuse în baza procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, prin invocarea, practic, a propriei sale culpe, ceea ce este inadmisibil.
Nu este permis ca o autoritate publică, în speţă recurenta A.P.D.R.P. (actuala A.F.I.R.), după ce în prealabil şi-a dat acordul şi a agreat planul de afaceri – parte integrantă din contractul de finanţare, să vină ulterior şi să impute beneficiarului, adică intimatei, faptul că a urmat întocmai acest plan. Este exact ceea ce a reţinut şi prima instanţă în motivarea sa: fie că ar fi respectat planul, achiziţionând autoutilitara descrisă în planul de afaceri, fie că nu ar fi achiziţionat autoutilitara, ceea ce ar fi însemnat că nu a respectat planul, reclamanta tot ar fi fost sancţionată dintr-un motiv sau altul.
Analizând fondul problemei, intimata nu a făcut altceva decât să respecte întocmai obligaţiile ce îi reveneau potrivit Contractului de Finanţare şi Anexei I la acest contract „Prevederile generale” M 112.
Astfel, intimata a utilizat prima tranşă în vederea achiziţionării unei autoutilitare, investiţie care a fost inclusă în proiectul şi planul de afaceri aprobat de către recurentă, fiind obligatorie potrivit art. 1 pct. 1(3) din contractul de finanţare, respectiv de art. 1(1) şi art. 3 pct. 3(1) din Anexa nr. I. Această investiţie a şi fost descrisă de către intimata în planul de afaceri, indicând inclusiv scopul pentru care este necesară, respectiv pentru a transporta lăzile cu familiile de albine, la stupi, în zone specifice, pentru colectarea mai multor tipuri de miere de calitate superioară.
Ceea ce autoritatea contractantă impută intimatei, şi anume faptul că nu a putut dovedi că „cel puţin 30% din valoarea sprijinului acordat îl investeşte pentru realizarea conformităţii cu standardele comunitare, modernizării şi dezvoltării exploataţiei apicole”, nu corespunde realităţii, în condiţiile în care însăşi A.P.D.R.P. a fost cea care a aprobat Planul de Afaceri ce a stat la baza încheierii contractului de finanţare în forma în care achiziţionarea autoutilitarei era prevăzută.
Aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, din analiza textelor legale aplicabile, în speţă cele ale HG 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, rezultă că pot forma obiect al achiziţiei din fonduri europene nu doar maşinile strict specializate (cu utilizare unică), ci şi maşini cu destinaţie multiplă, cu condiţia de a fi utilizate exclusiv în locaţia în care a beneficiat de finanţare nerambursabilă, „specializarea” fiind impusă în raport de modul concret de utilizare.
Or, în condiţiile în care, pe de o parte, autoutilitara pe care a achiziţionat-o are destinaţia de transport lăzi familii de albine, aşa cum a fost menţionată şi aprobată în planul de afaceri, iar pe de altă parte aceasta era singura în măsură să facă posibil transportul necesar al familiilor de albine dintr-o zonă cu floră specific în alta, considera că în mod nefondat şi nelegal această cheltuială a fost considerată ca fiind neeligibilă, după cum tot în mod nefondat se susţine acelaşi lucru în motivele de recurs.
Pe de altă parte, potrivit Fişei Măsurilor din proiectul Naţional de Dezvoltare Rurală, la care face trimitere art. 13 (1) din Anexa I – M 112 la contractul de finanţare, cheltuielile eligibile sunt: „achiziţionarea sau achiziţionarea în leasing de tractoare noi, combine de recoltat, maşini, utilaje, instalaţii, echipamente şi accesorii, echipamente şi softwear specializate.”
Or, este evident că autoutilitara se încadrează în termenul generic utilizat de legiuitor, acela de „maşini”, folosit tocmai pentru a diferenţia automobilele, autoutilitarele etc. de alte tipuri de echipamente, instalaţii sau utilaje, enumerate distinct.
În plus, o astfel de autoutilitară este o achiziţie strict necesară faţă de specificul activităţii desfăşurată de către subscrisa, fiind indispensabilă pentru transportul stupilor de albine în zone cu floră specifică. În caz contrar, dacă o astfel de investiţie nu ar fi fost aprobată, respectiv efectuată, afacerea în sine nu ar fi putut funcţiona, nu s-ar fi putut dezvolta şi optimiza.
Aşadar, analizând toate aceste aspecte, precum şi înscrisurile existente la dosarul cauzei se poate constata cu uşurinţă faptul că atât întocmirea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare de către intimată pe seama subscrisei, cât şi decizia de respingere a contestaţiei formulată împotriva acestui proces-verbal sunt nelegale, având la bază o premisă eronată, şi anume, faptul că intimata nu ar fi îndeplinit şi respectat condiţiile contractuale.
Or, în condiţiile în care si-a îndeplinit întocmai obligaţiile contractuale, dresarea procesului-verbal şi refuzul decontării tranşei a doua, sunt abuzuri comise de către Autoritatea contractantă şi ele trebuie sancţionate ca atare, impunându-se respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii atacate.
Instanţa de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, a reţinut că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Corect a admis prima instanţă acţiunea formulată în cauză şi, în consecinţă, a dispus anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 1.02.2012, emis de A.P.D.R.P. – Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit S.-M., constatând valabilitatea Contractului de Finanţare nr. XXXXXXXXXXXXXXXX/29.07.2009 încheiat de reclamantă şi A.P.D.R.P., apreciind că mijlocul de transport achiziţionat de reclamantă este unul eligibil.
În fapt, în vederea îndeplinirii clauzei contractuale prevăzută la art. 3 alin 4 din Contractul de finanţare, beneficiarul a achiziţionat o autoutilitară marca D. L. PU PACK şi a solicitat decontarea acestei cheltuieli prin cererea de plată nr. 2/13.10.2011. Ca urmare a acestei solicitări, recurenta a emis Notificarea beneficiarului cu privire la refuzul plăţii nr. xx.xxx/11.11.2011 motivată de prevederile fişei măsurii 112 potrivit căreia achiziţia unei autoutilitare nu este prevăzută ca fiind eligibilă în cadrul investiţiilor care se realizează pentru a demonstra că cel puţin 30% din sprijinul acordat va fi investit pentru realizarea conformităţii cu standardele comunitare.
Este adevărat că, raportat la condiţiile impuse în Fişa Măsurii 112 achiziţionarea de mijloace de transport specializate şi utilaje reprezintă o cheltuială eligibilă, atât timp cât acestea deservesc în mod direct activităţile specifice desfăşurate propuse prin proiect, însă, din actele de la dosar nu rezultă o stare de fapt contrară, cum greşit susţine pârâta intimată. Astfel, autoutilitara achiziţionată de reclamantă este un autovehicul specializat, destinat doar transportului de mărfuri de cantitate mică şi poate servi activităţilor specifice unei exploataţii apicole pentru transportul lăzilor cu familiile de albine, astfel cum s-a menţionat în planul de afaceri.
Conform art.8 alin.2 din HG nr.224/2008 „activele corporale şi necorporale rezultate din implementarea proiectelor cofinanţate din FEADR trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiţii: a) să fie considerate active amortizabile; b) să fie achiziţionate în condiţii de piaţă; c) să fie incluse în categoria activelor proprii ale beneficiarului şi să fie utilizate în exclusivitate în locaţia în care a beneficiat de finanţare nerambursabilă pentru minimum 5 ani, termen calculat din momentul în care investiţia a fost finalizată.”
Singura condiţie care rezultă din acest text de lege este ca autoturismul achiziţionat de reclamantă să fie utilizat în exclusivitate în locaţia în care a beneficiat de finanţare nerambursabilă pentru minimum 5 ani, condiţie îndeplinită în speţă, atâta vreme cât nu s-a dovedit că acesta a fost folosit în alte scopuri decât cel pentru care a beneficiat respectiva finanţare.
De asemenea, potrivit art.2 alin. 1 lit. I din Hotărârea 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurala prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurala 2007 – 2013: „mijloacele de transport specializate reprezintă autovehicule adaptate la cerinţele de transport in cont propriu al materiei prime şi/sau al producţiei obţinute si care sunt prevăzute in Studiul de Fezabilitate sau in Memoriul Justificativ, anexate Cererii de Finanţare, vehicule care îndeplinesc aceleaşi cerinţe si au o funcţie specifica ce necesita adaptări ale caroseriei si/sau echipamente speciale, precum si mijloacele de transport prevăzute ca eligibile in fisele masurilor din cadrul PNDR”. Autoturismul achiziţionat de reclamantă nu contravine acestui articol atâta vreme cât a fost utilizat conform art.8 alin.2 lit. c) din aceeaşi hotărâre, fiind de natură să deservească în mod direct si exclusiv activitatea specifică propusă prin proiect.
Ca atare, având în vedere argumentele expuse, nu există niciun temei pentru pârâtă care la un interval mai mare de 2 ani de la încheierea contractului de finanţare şi după implementarea în mare parte a proiectului finanţat, să modifice baza contractului, declarând neconform planul de afaceri.
Pentru ansamblul acestor motive, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei nr. 7655 din 08.10.2014 pronunţată de Tribunalul B., pe care a menţinut-o în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
