Prin cererea introdusă la această instanţă şi înregistrată sub nr. X/2014 la data de 19.09.2014 reclamanta SC V.C. P. SRL, prin lichidator a solicitat în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE GALAŢI prin ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUZĂU ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtelor DGRFP Galaţi şi AJFP Buzău la soluţionarea contestaţiei depusă de reclamantă împotriva procesului verbal din data de 06.06.2013, deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată nr. Z din 07.06.2013 şi raportului de inspecţie fiscală nr. Y încheiat la data de 07.06.2013, precum şi, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată nr. W din 07.06.2013 până la soluţionarea pe fond a acţiunii.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 50 lei, conform chitanţei seria BZ nr. Q/22.10.2014 (fila 31).
În motivarea cererii sale, reclamanta a învederat instanţei că a fost supusă unui control fiscal, urmarea fiind întocmirea raportul de inspecţie fiscală F încheiat la data de 07.06.2013, în baza căruia a fost emisă decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată din 07.06.2013, reprezentând TVA suplimentară în cuantum de 443.374 lei, dobânzi şi majorări de întârziere în sumă de 143.445 lei şi penalităţi de întârziere TVA de 66.506 lei.
În termenul legal de 30 de zile, reclamanta a promovat contestaţie la organul emitent, confirmată de primire la data de 03.07.2013, contestaţie rămasă nesoluţionată, în ciuda demersurilor sale ulterioare şi până la această dată.
Fără a antama fondul ce a făcut obiectul contestaţiei sale vizând motivele de netemeinicie şi nelegalitate atât cu privire la baza impozabilă stabilită suplimentar, cât şi, corelativ, la cuantumul suplimentar de plată precum şi a majorărilor şi penalităţilor aferente, reclamanta solicită instanţei să constate că în cauză se află în situaţia nesoluţionării în termen a petiţiei adresate pârâtei, astfel cum a fost statuată prin dispoziţiile art. 2 lit. h din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi fiscal.
Consideră reclamanta cererea sa legitimă şi legală, în lipsa acestui răspuns fiind în imposibilitate de a promova o acţiune în anulare împotriva actului administrativ contestat în condiţiile în care era ţinută de îndeplinirea procedurii prealabile astfel cum a fost ea instituită prin dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, apreciind că nesoluţionarea contestaţiei îmbracă forma unui refuz nejustificat, tacit, iar nu expres, dar la fel de evident. Astfel are loc o încălcare a drepturilor legitime ale reclamantei, după curgerea unei perioade atât de mari de timp şi în condiţiile în care nu a beneficiat de suspendarea executării actelor administrative contestate, obligaţiile fiscale suplimentare fiind date în debit împotriva sa.
Mai mult, fără să i se răspundă la contestaţie, organele fiscale cu ocazia întocmirii raportului de inspecţie fiscală nr. A/21.05.2014, au emis decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată nr. B/21.05.2014, stabilind un debit de 2.407.107 lei reprezentând TVA suplimentară, majorări de întârziere de 285.538 lei şi penalităţi de întârziere de 354.956 lei, în această ultimă decizie preluând şi încorporând şi obligaţiile suplimentare de plată stabilite prin decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată nr. X din 07.06.2013 dând în debit şi această sumă. A apreciat reclamanta că se află în situaţia unei duble impuneri, expres interzise de reglementările fiscale atât naţionale cât şi europene, pe care organul emitent a înţeles să le ignore.
Refuzul de soluţionare a contestaţiei aduce reclamantei contestatoare, aflată în procedură de reorganizare ţinută să respecte un plan de reorganizare prin care şi-a asumat plata creditorilor conform unui grafic de plăţi aprobat de creditori şi confirmat de instanţă, grave prejudicii, mergând chiar până la punerea în imposibilitatea desfăşurării activităţii curente şi la iminenţa declanşării falimentului.
Aceasta pentru că, în considerarea obiectului de activitate al societăţii noastre, reclamanta SC V.C.P. SRL era ţinută să obţină reautorizarea pentru producţia de vin în antrepozit fiscal, conform Titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Accize şi alte taxe speciale, urmând ca instanţa să constate admisibilitatea demersului său în considerarea prevederilor art. 8 din Legea nr. 554/2004.
În privinţa cererii de suspendare a executării deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată nr. X din 07.06.2013 până la soluţionarea pe fond a acţiunii, reclamanta a considerat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cumulativ prevăzute de lege, subzistând atât cazul bine justificat (nesoluţionarea contestaţiei de către organele fiscale, şi, deci, neverificarea nici a legalităţii şi nici a temeiniciei acestuia), cât şi paguba iminentă pe care o consideră dovedită astfel cum a arătat, deci în primul rând de situaţia juridică a societăţii (reorganizare judiciară) şi de iminenţa încetării activităţii societăţii (în condiţiile în care pentru obţinerea reautorizării este condiţionată de plata integrală a obligaţiilor către bugetul consolidat ala statutului).
În susţinere şi probaţiune, reclamanta a depus la dosarul cauzei copiile certificate pentru conformitate cu originalul ale următoarelor înscrisuri: contestaţia administrativ-fiscală, confirmarea de primire a acesteia cu data poştei 03.07.2013, adresa din 30.07.2014 referitoare la revocarea autorizaţiei antrepozit fiscal, autorizaţia de antrepozit fiscal..
La data de 21.01.2015 pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE GALAŢI prin ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUZĂU a depus întâmpinare (filele 42-44), prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate de reclamantă, pentru considerente ce ţin de legalitatea şi temeinicia actelor întocmite de pârâtă şi a procedurii legale urmate.
În principal, pârâta a arătat că rezultatul contestaţiei înaintate spre soluţionare de către A.J.F.P. Dâmboviţa şi înregistrată de către A.J.F.P. Buzău
din 16.07.2013, a fost comunicată reclamantei cu adresa cu nr. din 09.10.2013. Întrucât primirea Deciziei din 09.10.2013, emisă de către D.G.R.F.P. Galaţi, prin care a fost soluţionată contestaţia, a fost refuzată de S.C. V.C.P. (a se vedea confirmarea de primire din data de 10.10.2013 – anexată la întâmpinare) s-a procedat la comunicarea actului administrativ fiscal menţionat prin una din modalităţile de comunicare prevăzută la art. 44 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Astfel, publicitatea Deciziei din 09.10.2013 s-a făcut prin afişare, concomitent, la sediul D.G.R.F.P. Galaţi şi pe pagina de internet a A.N.A.F. la data de 03.12.2013, fiind considerată comunicată la data de 18.12.2013 (dată când a fost retras).
Toate precizările de mai sus, au fost aduse la cunoştinţa S.C V.C.P. SRL de către D.G.R.F.P. Galaţi prin adresa înregistrată din 02.10.2014.
Având în vedere argumentele aduse în discuţie în întâmpinare, pârâta consideră că Decizia din 09.10.2013 cu privire la soluţionarea contestaţiei a fost comunicată S.C V.C.P. SRL, prin mijloacele de publicitate legale stabilite de Codul de procedură fiscală, în consecinţă, solicitarea reclamantei de la primul capăt de cerere privind soluţionarea contestaţiei depuse, este rămasă fără obiect.
Cât priveşte cererea de suspendare a executării deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată X/ 07.06.2013 până la soluţionarea pe fond a acţiunii, pârâta apreciază că o astfel de măsură poate fi dispusă numai în condiţii excepţionale, doar în situaţia îndeplinirii cumulative a celor două condiţii prevăzute de legea contenciosului administrativ, respectiv cea a cazului bine justificat şi pentru prevenirea unei pagube iminente. Apreciază pârâta că aceste condiţii nu sunt întrunite în cauza de faţă.
În probaţiune, pârâta a depus la dosarul cauzei copiile certificate pentru conformitate cu originalul ale următoarelor înscrisuri: adresa din 02.10.2014, 17.09.2014, anunţ individual din 30.10.2013, confirmarea de primire a corespondenţei poştale cu data poştei 24.10.2013, decizia din 09.10.2013.
La termenul de judecată din data de 19.03.2015 instanţa apus în vedere reclamantei să plătească o cauţiune în cuantum de 44337,40 lei, conform art. 215 alin. 2 Cod procedură fiscală.
Cauţiunea nu a fost consemnată.
La solicitarea părţilor a fost administrată exclusiv proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine în fapt şi în drept următoarele:
Reclamanta SC V.C.P. SRL se află în procedura de reorganizare, fiind reprezentată de lichidator, aşa cum rezultă din sentinţa din 21.02.2013 a Tribunalului Buzău – Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosar nr. Y/2012, aflat în curs de soluţionare.
Reclamanta SC V. C.P. SRL a fost supusă unui control fiscal, urmarea fiind întocmirea raportul de inspecţie fiscală încheiat la data de 07.06.2013, în baza căruia a fost emisă decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată din 07.06.2013, reprezentând TVA suplimentară în cuantum de 443.374 lei, dobânzi şi majorări de întârziere în sumă de 143.445 lei şi penalităţi de întârziere TVA de 66.506 lei.
În termenul legal de 30 de zile, reclamanta a promovat contestaţie la organul emitent, confirmată de primire la data de 03.07.2013, aşa cum rezultă din conţinutul coroborat al contestaţiei administrativ-fiscală şi confirmării de primire a acesteia cu data poştei 03.07.2013 (filele 7-16).
Contrar susţinerilor reclamantei în sensul că această contestaţie a sa nu a fost soluţionată, din cuprinsul deciziei din 09.10.2013 adoptate de ANAF – DGRFP Galaţi (filele 50-60), contestaţia reclamantei, înregistrată formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată din 07.06.2013 şi raportului de inspecţie fiscală încheiat la data de 07.06.2013 a fost soluţionată.
Astfel, prin decizia din 09.10.2013 adoptată de ANAF – DGRFP Galaţi s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei formulate de reclamantă împotriva deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată din 07.06.2013 pentru suma totală de 653325 lei, reprezentând TVA – 443374 lei, majorări aferente TVA – 143445 LEI şi penalităţi de întârziere aferente TVA – 66506 lei, până la pronunţarea unei soluţii definitive în latură penală, urmând ca la încetarea motivului care a determinat suspendarea, Activitatea de Inspecţie Fiscală Dâmboviţa – Serviciul de Inspecţie Fiscală V, care a întocmit actul de control contestat, să remită Serviciului Contestaţii din cadrul DGRFP Galaţi soluţia primită de la organele de cercetare penală şi anexele la acestea împreună cu punctul de vedere asupra probelor noi ajunse la dosarul cauzei.
De asemenea, contrar susţinerilor reclamantei, decizia din 09.10.2013 adoptată de ANAF – DGRFP Galaţi a fost comunicată reclamantei la data de 18.12.2013, conform art. 44 alin. 3 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Astfel, primirea deciziei 09.10.2013 emisă de către D.G.R.F.P. Galaţi, prin care a fost soluţionată contestaţia, a fost refuzată de S.C. V.C.P. SRL (a se vedea confirmarea de primire din data de 10.10.2013 – filele 48-49) şi s-a procedat la comunicarea actului administrativ fiscal menţionat prin una din modalităţile de comunicare prevăzută la art. 44 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.
Conform art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 „comunicarea prin publicitate se face prin afişarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a A.N.A.F. a unui anunţ, în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În toate cazurile actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afişării anunţului”.
Anunţul individual aflat la fila 47 din dosar a fost afişat în aceste condiţii la data de 15.11.2013.
Publicitatea deciziei din 09.10.2013 s-a făcut prin afişare, concomitent, la sediul D.G.R.F.P. Galaţi şi pe pagina de internet a A.N.A.F. la data de 03.12.2013, fiind considerată comunicată la data de 18.12.2013 (dată când anunţul individual a fost retras).
Toate precizările de mai sus, au fost aduse la cunoştinţa reclamantei de către D.G.R.F.P. Galaţi prin adresa înregistrată din 02.10.2014 (fila 45).
Având în vedere cele expuse în precedent, instanţa constată că decizia 09.10.2013 cu privire la soluţionarea contestaţiei a fost comunicată S.C V.C.P. SRL, prin mijloacele de publicitate legale stabilite de către Codul de procedură fiscală.
În consecinţă, solicitarea reclamantei de la primul capăt de cerere privind soluţionarea contestaţiei depuse este neîntemeiată, urmând a fi respinsă,întrucât, aşa cum s-a arătat contestaţia este soluţionată prin decizia din 09.10.2013 şi a fost comunicată S.C V.C.P. SRL, prin mijloacele de publicitate legale stabilite de către Codul de procedură fiscală.
Cu privire la cererea de suspendare a executării deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată din 07.06.2013 până la soluţionarea pe fond a acţiunii, instanţa reţine că la termenul de judecată din data de 19.03.2015 instanţa apus în vedere reclamantei să plătească o cauţiune în cuantum de 44337,40 lei, conform art. 215 alin. 2 Cod procedură fiscală, dar aceasta nu a fost consemnată.
Astfel, conform art. 215 alin. 2 Cod procedură fiscală, dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauţiune de până la 2.000 lei.
Aşadar, condiţia depunerii cauţiunii este imperativ prevăzută pentru ca instanţa să se poată pronunţa asupra unei cereri de suspendare a executării actului administrativ fiscal.
Cum această obligaţie de plată a cauţiunii stabilite de instanţă nu a fost îndeplinită de către reclamantă, instanţa a respins, ca inadmisibilă, cererea de suspendare a actului administrativ fiscal reprezentat de decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată din 07.06.2013 formulată de reclamanta SC V.C.P. SRL în contradictoriu cu pârâtele DGRFP Galaţi şi AJFP Buzău.
Conform dispoziţiilor art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ modificată prin Legea nr. 76/2010, prezenta hotărâre poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la Curtea de Apel Ploieşti – Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal.
Contencios administrativ şi fiscal. Suspendarea executării actului administrativ . Nedepunerea cauţiunii. Sancţiune
Contencios administrativ şi fiscal. Suspendarea executării actului administrativ . Nedepunerea cauţiunii. Sancţiune
