Citeste şi

  • Nu am gasit decizii asemanatoare!

CONTENCIOS ADMINISTRATIVRecurs. Anulare dispozitie de sanctionare disciplinara politist. Efectele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 392/02.07.2014


SECTIA A II – A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

CONTENCIOS ADMINISTRATIVRecurs. Anulare dispozitie de sanctionare disciplinara politist. Efectele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 392/02.07.2014

– art. 488 pct. 5 Cod de procedura civila
– art. 258 alin. 3 Cod de procedura civila
– art. 488 pct. 8 Cod de procedura civila
– art. 2 alin. 1 din Legea nr. 360/2002
– art. 73 alin. 3 lit. j) din Constitutia României
– art. 59 alin. 2, art. 60 alin. 1 si art. 62 alin. 3 din Legea nr. 360/2002 

Primul motiv de recurs, întemeiat pe art. 488 pct. 5 Cod procedura civila  (în cauza fiind incidente dispozitiile Noului Cod de procedura civila), respectiv nerespectarea de catre prima instanta a regulilor de procedura ce atrag sanctiunea nulitatii, este neîntemeiat, deoarece instanta poate limita numarul martorilor propusi, potrivit art. 258 alin. 3 Cod procedura civila. S-a mai retinut si faptul ca decizia de limitare a numarului martorilor este motivata de catre prima instanta, care a apreciat-o ca inutila fata de probele administrate deja pâna la ultimul termen de judecata.
În ce priveste interpretarea gresita a probatiunii, Curtea a constatat ca acest motiv vizeaza netemeinica hotarârii judecatoresti, motiv ce nu se încadreaza în nici unul din cele expres si limitativ reglementate la art. 488 Cod procedura civila.  Recurentul reia apararile de fond formulate în faza procesuala anterioara referitoare la comportamentul ce i se imputa, ceea ce constituie o chestiune de fapt ce nu mai poate face obiectul cenzurii în recurs, având în vedere si interpretarea istorica a textelor normative, respectiv abrogarea pct. 10 si 11 ale art. 304 Cod procedura civila si neintroducerea unor texte similare în Noul Cod procedura civila.
Motivul de recurs, încadrat la art. 488 pct. 8 Cod procedura civila, respectiv aplicarea gresita a normelor de drept material, rezultat din neaplicarea Deciziei Curtii Constitutionale nr. 392/2014, este însa întemeiat.
Astfel, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 392/02.07.2014, s-a retinut ca politistul este functionar public civil, cu statut special si ca, în conformitate cu art. 2 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, politistul este învestit cu exercitiul autoritatii publice, astfel ca statutul sau juridic cunoaste elemente derogatorii de la dispozitiile generale care reglementeaza raporturile de munca, respectiv Legea nr. 53/2003. Politistul este subiect al unui raport de serviciu, raport care ia nastere, se executa si înceteaza în conditii speciale. De aceea, aspectele esentiale ce vizeaza elemente ale raporturilor de serviciu se refera în mod intrinsec la statutul politistului, statut care este reglementat prin lege organica, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constitutie.
S-a constatat ca prin angajarea raspunderii disciplinare este afectata executarea raportului de serviciu, putându-se ajunge chiar la încetarea acestuia, motiv pentru care ea trebuie reglementata prin lege organica. Or, dispozitiile Legii nr. 360/2002 nu reglementau procedura disciplinara prealabila, aplicarea sanctiunilor disciplinare sau activitatea consiliului de disciplina, ci au delegat reglementarea acestor aspecte importante ministrului de resort care este abilitat sa adopte ordine.
Ajungându-se la situatia ca un aspect esential care vizeaza executarea si/sau încetarea raporturilor de serviciu sa fie reglementat printr-un act administrativ, care nici macar nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, persoana cercetata disciplinar nu cunoaste regulile dupa care se desfasoara procedura, având în vedere ca actul administrativ nu este accesibil si deci nici opozabil. Normele privind cercetarea disciplinara trebuie sa respecte anumite cerinte de stabilitate si previzibilitate. Or, delegarea de atributii de a stabili aceste norme unui membru al Guvernului, prin emiterea unor acte cu caracter administrativ ce au caracter infralegal, determina o stare de incertitudine juridica.
Având în vedere ca întreaga procedura disciplinara desfasurata împotriva recurentului reclamant s-a întemeiat pe ordine emise de ministrul de resort, cu încalcarea prevederilor legale ce nu permit delegarea reglementarii procedurii disciplinare catre acesta, Curtea a apreciat ca procedura disciplinara este lovita de nulitate, implicit toate operatiunile administrative aferente.
Într-adevar, astfel cum sustine intimatul, efectul deciziilor Curtii Constitutionale se produce doar pentru viitor, în sensul ca dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale îsi înceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Aceasta înseamna ca, pe viitor, în temeiul art. art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) si ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului, ministrul de resort nu mai poate reglementa procedura disciplinara prin ordin, ci ea trebuie reglementata prin lege.
Însa fata de considerentele Curtii aratate mai sus, instanta de recurs a constatat ca procedura disciplinara, inclusiv dispozitia de sanctionare disciplinara a avut loc, respectiv a fost emisa în baza unor prevederi legale declarate ca neconstitutionale si, în consecinta, a unui ordin vadit nelegal, ceea ce atrage nulitatea actului administrativ contestat.
Faptul ca în dispozitia de sanctionare disciplinara sunt invocate si alte texte din cuprinsul Legii nr. 360/2002, ce descriu abaterile disciplinare ori sanctiunile disciplinare aplicabile politistilor nu are relevanta, cât timp procedura a fost nelegala.

Decizia nr. 239 din 01.02.2016 a Curtii de Apel Oradea – Sectia a II – a civila, de contencios administrativ si fiscal
Dosar nr. 2208/111/CA/2014*

Prin Sentinta nr. 1507/14.05.2015, pronuntata în dosar nr. 2208/111/20104*, Tribunalul Bihor a respins, ca neîntemeiata, cererea de chemare în judecata formulata de reclamantul L. M. I., în contradictoriu cu pârâtii I.G.P.R. si I.P.J. B.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta a retinut ca din analiza probelor administrate nemijlocit – procesul verbal întocmit dupa vizionarea înregistrarii video în sedinta camerei de consiliu din data de 10.02.2015, declaratiile martorilor audiati – coroborate cu probele administrate în faza cercetarii disciplinare, rezulta ca reclamantul a consumat bauturi alcoolice în local, îmbracat în uniforma de serviciu, nu a achitat consumatia solicitând în acest sens acordul telefonic al administratorului unitatii si a determinat-o pe numita G. I. – barmana, sa alarmeze în mod fals echipa de interventie cu care unitatea are contract.
Prin întreaga atitudine, reclamantul a nesocotit principiile generale ce guverneaza conduita politistului, iar conduita sa de neconstientizare si de încercare a minimalizarii gravitatii faptelor sale, denota o desconsiderare a valorilor si normelor impuse de lege, disciplina si etica profesionala.
Referitor la criteriile de individualizare a sanctiunii aplicate, instanta, trecând peste aspectul ca acesta este atributul exclusiv al autoritatii pârâte, a retinut ca la individualizarea sanctiunii disciplinare au fost avute în vedere prevederile art. 59 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului, respectiv activitatea desfasurata anterior, împrejurarile în care abaterea disciplinara a fost savârsita, cauzele, gravitatea si consecintele acesteia, gradul de vinovatie a politistului, precum si preocuparea pentru înlaturarea urmarilor faptei comise.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs, în termen legal, recurentul L. M. I., solicitând admiterea recursului si, în principal, casarea hotarârii atacate cu trimitere spre rejudecare în baza art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 5 Cod procedura civila, iar în subsidiar, modificarea în întregime a hotarârii atacate în sensul admiterii actiunii.
În motivarea recursului se arata ca instanta de fond a limitat probatiunea reclamantului la un singur martor, cu toate ca a propus mai multi martori care au fost de fata la data produceri acelui pretins incident si care puteau lamuri starea de fapt, desi initial a admis 3 martori, dupa care a revenit asupra audierii.
În ceea ce priveste cererea formulata în subsidiar, recurentul sustine ca instanta de fond a dat o gresita interpretare probatiunii din cauza, chiar contrara sustinerilor intimatei, conform carora nu prezenta recurentului în tinuta de politist în local a fost cea care a determinat sanctionarea sa, ci faptul ca ar fi consumat bauturi alcoolice. Or, acest fapt nu a fost real, aspect aratat de martora G. I. care sustine ca a servit doar bauturi alcoolice la masa, dar nu a vazut ca recurentul sa fi consumat din sticla de alcool dusa la masa. Acest aspect nu a fost relevat nici cu ocazia vizionarii înregistrarii video din local.
În plus, instanta de fond nu s-a pronuntat cu privire la o cerere esentiala cauzei, respectiv faptul ca a fost sanctionat în baza unui text de lege declarat neconstitutional, aspect indicat în raspunsul la întâmpinare, dar omis a fi analizat de catre prima instanta. Este vorba despre Decizia Curtii Constitutionale nr. 392/2014 prin care s-a constatat ca fiind neconstitutionale prevederile art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) si art. 62 alin. (3) din Legea 360/2002 privind Statutul politistului, prevederi legale care au stat si la baza sanctionarii.
În drept, a invocat dispozitiile art. 299 si urm. Cod procedura civila
Prin întâmpinarea depusa, intimatul I.P.J. B. a solicitat respingerea recursului si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei atacate, considerând ca motivele de recurs invocate de catre recurent, au fost analizate în mod obiectiv de instanta de fond, care a respins actiunea reclamantului ca fiind neîntemeiata.
Prin întâmpinarea depusa, intimatul I.G.P.R. a solicitat respingerea recursului si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei atacate, considerând ca prin probatoriul administrat în cauza a fost dovedita existenta abaterii disciplinare retinute în sarcina recurentului-reclamant, cât si faptul ca la aplicarea sanctiunii „diminuarii drepturilor salariale pentru functia îndeplinita cu 20% pe o perioada de 3 luni ” au fost avute în vedere prevederile art. 59 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului, respectiv activitatea desfasurata anterior, împrejurarile în care abaterea disciplinara a fost savârsita, cauzele, gravitatea si consecintele acesteia, de gradul de vinovatie a politistului, precum si preocuparea pentru înlaturarea urmarilor faptei comise si conduita acestuia în perioada cercetarii prealabile.
Recurentul-reclamant are calitatea de politist, în materie disciplinara fiind incidente prevederile Legii nr. 360/2002 privind statutul politistului, care reprezinta o reglementare speciala. Domeniul raspunderii disciplinare a politistilor este reglementat distinct în Legea nr. 360/2002 unde sunt prevazute atât sanctiunile care pot fi luate, cât si procedura de aplicare a acestora.
Se arata ca potrivit art. 11 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, deciziile, hotarârile si avizele Curtii Constitutionale se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I. si sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor. Dispozitiile din legile si ordonantele în vigoare constatate ca fiind neconstitutionale îsi înceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale, daca, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pune de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept.
Ori, în cauza este aplicabil principiul tempus regit actum, care asigura si o stabilitate si rigurozitate a raporturilor de drept reglementate prin normele de drept respective. La data aplicarii sanctiunii contestate, articolele art. 59 alin. 2, art. 60 alin. 1 si art. 62 alin. 3 din Legea nr. 360/2002 nu fusesera declarate neconstitutionale, erau în vigoare, iar o nerespectare a acestora ar fi echivalat cu încalcarea legii.
În plus, declararea ca neconstitutionale a acestor texte din Statutul Politistului, nu lasa un vid de reglementare. Dispozitia de sanctionare este emisa si în temeiul art. 57 lit. b), art. 58 lit. c1), iar art. 59, 60 si 62 din Legea nr. 360/2002 care nu au fost declarate neconstitutionale.
Din redarea cadrului normativ care reglementeaza procedura disciplinara aplicabila politistilor, extragând articolele declarate neconstitutionale, se observa ca cercetarea disciplinara s-a facut cu respectarea tuturor prevederilor legale, respectiv abaterea disciplinara si sanctiunea aplicata sunt prevazute de lege, sunt încadrate în drept, iar cercetarea prealabila s-a desfasurat cu chemarea si ascultarea recurentului-reclamant.
Ordinul M.A.I. nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din M.A.I. nu facea decât sa dubleze articolele din lege cu privire la cercetarea disciplinara, precum si sa detalieze în amanunt aceasta procedura.
Examinând actele si lucrarile dosarului, sentinta recurata, prin prisma motivelor de recurs invocate si a sustinerilor partilor adverse, Curtea a constatat recursul ca fiind întemeiat.
Primul motiv de recurs, întemeiat pe art. 488 pct. 5 Cod procedura civila  (în cauza fiind incidente dispozitiile Noului Cod de procedura civila), respectiv nerespectarea de catre prima instanta a regulilor de procedura ce atrag sanctiunea nulitatii, este neîntemeiat, deoarece instanta poate limita numarul martorilor propusi, potrivit art. 258 alin. 3 Cod procedura civila. S-a mai retinut si faptul ca decizia de limitare a numarului martorilor este motivata de catre prima instanta, care a apreciat-o ca inutila fata de probele administrate deja pâna la ultimul termen de judecata.
În ce priveste interpretarea gresita a probatiunii, Curtea a constatat ca acest motiv vizeaza netemeinica hotarârii judecatoresti, motiv ce nu se încadreaza în nici unul din cele expres si limitativ reglementate la art. 488 Cod procedura civila.  Recurentul reia apararile de fond formulate în faza procesuala anterioara referitoare la comportamentul ce i se imputa, ceea ce constituie o chestiune de fapt ce nu mai poate face obiectul cenzurii în recurs, având în vedere si interpretarea istorica a textelor normative, respectiv abrogarea pct. 10 si 11 ale art. 304 Cod procedura civila si neintroducerea unor texte similare în Noul Cod procedura civila.
Motivul de recurs, încadrat la art. 488 pct. 8 Cod procedura civila, respectiv aplicarea gresita a normelor de drept material, rezultat din neaplicarea Deciziei Curtii Constitutionale nr. 392/2014, este însa întemeiat.
Astfel, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 392/02.07.2014, s-a retinut ca politistul este functionar public civil, cu statut special si ca, în conformitate cu art. 2 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, politistul este învestit cu exercitiul autoritatii publice, astfel ca statutul sau juridic cunoaste elemente derogatorii de la dispozitiile generale care reglementeaza raporturile de munca, respectiv Legea nr. 53/2003. Politistul este subiect al unui raport de serviciu, raport care ia nastere, se executa si înceteaza în conditii speciale. De aceea, aspectele esentiale ce vizeaza elemente ale raporturilor de serviciu se refera în mod intrinsec la statutul politistului, statut care este reglementat prin lege organica, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constitutie.
S-a constatat ca prin angajarea raspunderii disciplinare este afectata executarea raportului de serviciu, putându-se ajunge chiar la încetarea acestuia, motiv pentru care ea trebuie reglementata prin lege organica. Or, dispozitiile Legii nr. 360/2002 nu reglementau procedura disciplinara prealabila, aplicarea sanctiunilor disciplinare sau activitatea consiliului de disciplina, ci au delegat reglementarea acestor aspecte importante ministrului de resort care este abilitat sa adopte ordine.
Ajungându-se la situatia ca un aspect esential care vizeaza executarea si/sau încetarea raporturilor de serviciu sa fie reglementat printr-un act administrativ, care nici macar nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, persoana cercetata disciplinar nu cunoaste regulile dupa care se desfasoara procedura, având în vedere ca actul administrativ nu este accesibil si deci nici opozabil. Normele privind cercetarea disciplinara trebuie sa respecte anumite cerinte de stabilitate si previzibilitate. Or, delegarea de atributii de a stabili aceste norme unui membru al Guvernului, prin emiterea unor acte cu caracter administrativ ce au caracter infralegal, determina o stare de incertitudine juridica.
Având în vedere ca întreaga procedura disciplinara desfasurata împotriva recurentului reclamant s-a întemeiat pe ordine emise de ministrul de resort, cu încalcarea prevederilor legale ce nu permit delegarea reglementarii procedurii disciplinare catre acesta, Curtea a apreciat ca procedura disciplinara este lovita de nulitate, implicit toate operatiunile administrative aferente.
Într-adevar, astfel cum sustine intimatul, efectul deciziilor Curtii Constitutionale se produce doar pentru viitor, în sensul ca dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale îsi înceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Aceasta înseamna ca, pe viitor, în temeiul art. art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) si ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului, ministrul de resort nu mai poate reglementa procedura disciplinara prin ordin, ci ea trebuie reglementata prin lege.
Însa fata de considerentele Curtii aratate mai sus, instanta de recurs a constatat ca procedura disciplinara, inclusiv dispozitia de sanctionare disciplinara a avut loc, respectiv a fost emisa în baza unor prevederi legale declarate ca neconstitutionale si, în consecinta, a unui ordin vadit nelegal, ceea ce atrage nulitatea actului administrativ contestat.
Faptul ca în dispozitia de sanctionare disciplinara sunt invocate si alte texte din cuprinsul Legii nr. 360/2002, ce descriu abaterile disciplinare ori sanctiunile disciplinare aplicabile politistilor nu are relevanta, cât timp procedura a fost nelegala.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 498 Cod procedura civila  coroborat cu art. 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea a admis recursul reclamantului si a casat sentinta atacata si în rejudecare, a admis actiunea si a dispus anularea Dispozitiei nr. xxxxx/28.02.2014 si a Deciziei nr. xxxx/28.03.2014, emise de pârâti.
În baza art. 453 Cod de procedura civila, Curtea a respins cererea recurentului reclamant privind obligarea intimatilor la plata cheltuielilor de judecata efectuate în fata primei instante, întrucât din actele dosarului rezulta ca nu a efectuat astfel de cheltuieli.