In condiţiile în care fapta a fost săvârşită în 2008, iar sesizarea AFP a fost formulată în 2013, prelungirea privării de libertate a inculpatului a fost considerata nejustificat de tardivă, factorul timp fiind un element esenţial în analiza pericolului concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă pentru ordinea publică, chiar în condiţiile în care ancheta iniţială a vizat administratorul de drept al societăţii comerciale.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, SECŢIA A II-A PENALĂ, Încheierea Nr. 784/CO/DL din 24.07.2015, Dosar nr. 27373/3/2015 )
Prin încheierea de şedinţă din 24.07.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia I-a penală, în baza art. 242 C.p.p. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de inculpat B.I., de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
În baza art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu aplic. art.20 al.2 din Constituţie şi a art.24 pct.7 din Recomandarea Comitetului de Miniştri ai Statelor Membre, referitoare la Regulile Penitenciare Europene, rec(2006)2 încuviinţează părăsirea sub escortă a unităţii de detenţie de către petentul inculpat spre a se asigura prezenţa acestuia la ceremonia funerară ce va avea loc în data de 26.07.2015 în satul M., comuna A., jud. S., urmând a se recurge la folosirea cătuşelor sau a altor mijloace de imobilizare şi la o prezenţă vizibilă a escortei în satul Mesteacăn, comuna Almaşu, jud. Sălaj doar în mod absolut necesar.
În baza art. 275 al.2 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Instanţa de fond a reţinut că la data de 21.07.2015 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia I Penală cererea formulată de petentul inculpat B.I. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.
În cuprinsul actului de sesizare a instanţei petentul inculpat a solicitat să se reţină faptul că nu are antecedente penale, că gestionează activitatea unui grup de societăţi care are un număr foarte mare de angajaţi şi o cifră de afaceri enormă, contribuţia la bugetul consolidat al statului fiind foarte mare, că nu provine dintr-un mediu infracţional fiind o persoană implicată major în activitatea societăţilor mai sus amintite, din anturajul său nu fac parte persoane cu antecedente penale, iar valoarea prejudiciului estimat nu este rezultatul unei expertize judiciare de specialitate. De asemenea s-a relevat faptul că ulterior privării de libertate inculpatul a efectuat demersuri în vederea recuperării prejudiciului estimat, a solicitat instituirea de măsuri asigurătorii pentru a se garanta acoperirea prejudiciului, nu există date sau indicii temeinice din care să rezulte că se va sustrage de la urmărirea penală şi nici că intenţionează să comită alte infracţiuni, nu există posibilitatea reală de a perturba în orice fel desfăşurarea procesului penal.
De asemenea la data de 23.07.2015 Parchetul Curţii de Apel Bucureşti a înaintat cererea inculpatului de încuviinţare a părăsirii unităţii de detenţie pentru a participa la funeraliile defunctului său tată, cerere pe care organul de urmărire penală a apreciat-o a fi de competenţa de soluţionare ca judecătorului de drepturi şi libertăţi potrivit principiului simetriei formelor. De asemenea, în cuprinsul adresei de înaintare s-a învederat că încuviinţarea solicitării nu ar perturba, în opinia parchetului, buna desfăşurare a urmăririi penale.
La solicitarea judecătorului de drepturi şi libertăţi a fost ataşat dosarul de urmărire penală al Parchetului Curţii de Apel Bucureşti nr. 191/P/2015.
Analizând materialul probator administrat, judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut că la data de 17.07.2013 a fost înregistrat la Poliţia Sectorului 4 – Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice, dosarul penal nr. 1852611/2013 şi luat sub nr. unic 2750/P/2013, în supravegherea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, privind comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 241/2005, sesizarea fiind făcută de către Administraţia Finanţelor Publice Sector 4 Bucureşti, ca urmare a verificării realităţii unei tranzacţii comerciale dintre S.C. A.G.T. S.R.L. şi S.C. BB I. S.R.L. din Cluj, în urma verificărilor rezultând că S.C. A.G.T. S.R.L. nu funcţionează la sediul social declarat.
Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti din data de 08.06.2015, s-a dispus, printre altele, punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul B.I. pentru săvârşirea, în concurs real, a infracţiunilor de: evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c şi alin. 3 din Legea nr. 241/2005 rep. şi spălarea banilor, prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002 rep. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p., ambele cu aplic. art. 38 alin. 1 C.p. şi art. 5 C.p., constând în aceea că în calitate de asociat al S.C. BB I. S.R.L. (calitate deţinută prin intermediul S.C. B.& B.C. S.R.L. şi S.C. B & B S.A.) şi persoană care controla în fapt întreaga activitate a societăţii, cu bună ştiinţă, a determinat încheierea contractului de vânzare – cumpărare cu S.C. A.G.T. S.R.L., având ca obiect terenul situat în jud. Prahova, com. Puchenii Mari, în scopul înregistrării în contabilitatea societăţii a facturii seria AGT nr.58/11.08.2008 în valoare de 55.663.939,80 lei, înregistrare prin care S.C. BB I. S.R.L. a dedus în mod ilegal T.V.A. în cuantum de 8.887.519,80 lei (aproximativ 2.5 mil. euro la nivelul anului 2008 şi 2mil euro în prezent) şi că în calitate de asociat al S.C. BB I. S.R.L. (calitate deţinută prin intermediul S.C. B. & B. C. S.R.L. şi S.C. B. & B. S.A.) şi persoană care controla în fapt întreaga activitate a societăţii, cu bună ştiinţă şi în repetate rânduri, a transferat, în baza unor acte fictive, în conturile bancare ale S.C. A.G.T. S.R.L. şi S.C. M. 92 U. S.R.L. suma de 4.219.000 lei.
Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 02.07.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia I Penală, în dosarul nr. 25050/3/2015 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B.I. pe o perioadă de 30 de zile de la încarcerării.
Pentru a dispune astfel judecătorul a reţinut faptul că există probe de natură să convingă un observator obiectiv de faptul că comis infracţiunile reţinute în sarcina sa în cuprinsul actului de inculpare.
Judecătorul învestit cu soluţionarea propunerii de arestare preventivă a inculpatului a reţinut că în cauză sunt incidente disp. art.223 al.2 C.p.p., anumite infracţiuni, prin gravitatea lor deosebită, modalitatea de comitere a săvârşirii lor, prin reacţia publicului, a mediului in care îşi desfăşoară activitatea, putând să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenţie provizorie, Astfel s-a apreciat că nu se poate face abstracţie de nemulţumirea pe care ar trezi-o în rândul persoanelor oneste, care apelează cu bună credinţă la un agent economic, lipsa de reacţie a organelor judiciare sesizate cu săvârşirea unor fapte de natura, gravitatea şi amploarea celor prezentate.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat faptul că există probe de natură să convingă un observator obiectiv, în sensul art.5 par.1 lit.c din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, că în calitate de asociat al S.C. BB I. S.R.L. (calitate deţinută prin intermediul S.C. B. & B. C. S.R.L. şi S.C. B. & B. S.A.) şi persoană care controla în fapt întreaga activitate a societăţii, cu bună ştiinţă, a determinat încheierea contractului de vânzare – cumpărare cu S.C. A.G.T. S.R.L., având ca obiect terenul situat în jud. Prahova, com. Puchenii Mari, în scopul înregistrării în contabilitatea societăţii a facturii seria AGT nr.58/11.08.2008 în valoare de 55.663.939,80 lei, înregistrare prin care S.C. BB I. S.R.L. a dedus în mod ilegal T.V.A. în cuantum de 8.887.519,80 lei (aproximativ 2.5 mil. euro la nivelul anului 2008 şi 2mil euro în prezent) şi că în calitate de asociat al S.C. BB I. S.R.L. (calitate deţinută prin intermediul S.C. B. & B. C. S.R.L. şi S.C. B. & B. S.A.) şi persoană care controla în fapt întreaga activitate a societăţii, cu bună ştiinţă şi în repetate rânduri, a transferat, în baza unor acte fictive, în conturile bancare ale S.C. A.G.T. S.R.L. şi S.C. M. 92 U. S.R.L. suma de 4.219.000 lei.
Într-adevăr potrivit documentelor existente la dosarul cauzei, aspecte regăsite şi în raportul de expertiză contabilă judiciară, rezultă o suspiciune rezonabilă privind fictivitatea tranzacţiei în baza căreia a fost emisă factura seria A.G.T. nr.58/11.08.2008, elemente probatorii în acest sens fiind următoarele: S.C. A.G.T. S.R.L. nu figurează în evidenţele instituţiilor statului ca fiind proprietar al terenului arabil în suprafaţă măsurată de 449.978 mp (din acte 450.000 mp) situat în extravilanul comunei P.M. din Jud. P., înscris în CF nr. 2725 – P.M., nr. cadastral , adresa: P.M., ; contractul de vânzare cumpărare prin care S.C. A.G.T. S.R.L. susţine că a dobândit dreptul de proprietate, nu figurează în arhiva biroului notarial al BNP N.A.; extrasul de carte funciară nr. 2725 a localităţii P.M. jud. P. (număr nou carte funciară 20196) este înscris un imobil compus din teren în suprafaţă de 990 mp şi construcţia în suprafaţă de 86 mp, având ca număr cadastral 10079 şi nu numărul cadastral 10037, proprietari fiind S.F., S.D. şi S.A.; se regăsesc neconcordanţe majore între numerele de înregistrare a cererilor presupus a fi depuse de către S.C. A.G.T. S.R.L. la O.C.P.I. Prahova şi numerele de înregistrare din evidenţele O.C.P.I. Prahova în sensul că, la toate numerele de înregistrare prezentate de către S.C. A.G.T. S.R.L. figurează cu totul alte cereri depuse de către alte persoane pentru alte terenuri sau imobile în alte localităţi decât cea din P.M., jud. P.; titlurile de proprietate prezentate de către S.C. A.G.T.S.R.L. nu corespund ca formă, conţinut şi fond cu cele puse la dispoziţie de către instituţiile statului, în sensul că sunt menţionaţi alţi proprietari, alte suprafeţe, alt număr de parcelă, alt număr de tarla şi alţi vecini; organele de cercetare penală, în urma verificărilor efectuate asupra identităţii persoanelor indicate în tranzacţiile analizate, arată faptul că şi CNP-urile lui F.V.I. şi F.C. nu există în baza de date a Serviciului de Evidenţă a Populaţiei fiind declarate “CNP-uri false”.
Potrivit expertizei efectuate, imobilul situat în comuna P.M. din jud. P., tarla , parcela “imobil aparţinând iniţial lui F.V.I. şi F.C., şi ulterior prin cumpărare S.C. A.G.T.S.R.L., nu a fost intabulat niciodată în cartea funciară, pe numele niciuneia din persoanele indicate, şi cu atât mai puţin în cartea funciară nr. 2725 a localităţii P.M.; imobilul cu număr cadastral (număr nou ) menţionat în contractul de vânzare cumpărare din 11.08.2008 între SC A.G.T. SRL şi SC BB I. SRL este înscris în cartea funciară la nr. 2643 (nr. carte funciară nouă 20143) şi nu în cartea funciară nr. 2725 (număr nou carte funciară 20196) reprezentând de fapt imobil compus din teren în suprafaţă de 2495 mp din acte şi 2499 mp din măsurători şi construcţie C1 în suprafaţă de 64 mp proprietar fiind G.I. (prin cumpărare ca bun propriu), şi nu teren arabil, în suprafaţă de 450.000 mp (45 ha) situat în extravilanul comunei P.M. din jud. Prahova al cărui proprietar ar fi SC A.G.T. SRL aşa cum se stipulează în documentele prezentate de SC A.G.T. SRL; în cartea funciară nr. 2725 a localităţii P.M., jud. P. (număr nou carte funciară ) este înscris imobilul având ca număr cadastral şi nu număr cadastral (număr cadastral nou ) aşa cum se stipulează în documentele prezentate de SC A.G.T. SRL, proprietari fiind S.F., S.D. şi S.A. prin moştenire pentru cota 3/8 şi cota 5/8 prin cumpărare ca bun comun S.F. şi S.G., imobil compus din teren în suprafaţă de 990 mp şi construcţia C1 în suprafaţă de 86 mp; la numărul de cerere de înregistrare 39102/16.06.2008 privind extrasul de carte funciară de informare, se menţionează că acest număr de cerere a fost alocat unei alte cereri formulate de către CNADNR Bucureşti, privind imobilul cu număr cadastral 1639/1, care a fost înscris în cartea funciară nr. 3277 a localităţii B., nefiind o cerere de eliberare extras pentru informare depusă de către SC A.G.T. SRL; încheierea nr. 39101/16.06.2008 nu a fost emisă de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Prahova, la cererea nr. 39101, care are de fapt data de 05.06.2008, a fost eliberat de către O.C.P.I. P. un extras de carte funciară pentru autentificare către notar public V.S.P. – Bucureşti, pentru imobil teren şi construcţii situat în Sinaia, str. Furnica nr. 25, înscris în cartea funciară nr. 2112 şi număr cadastral 45, imobil aparţinând lui V.A., şi nu reprezintă un extras de intabulare a dreptului de proprietate în favoarea SC A.G.T. SRL; încheierea nr. 39101/16.06.2008 conţine date nereale vizibile, în ceea ce priveşte data primirii cererii şi eliberării încheierii, precum şi neconcordanţe între numărul dosarului din această încheiere, care nu este identic cu numărul încheierii, numele asistentului – registrator C.N., care la nivelul anului 2008 nu mai îndeplinea această funcţie, ci funcţia de “registrator”, precum şi numele registratorului nu mai era S.N.R., ci prin căsătorie a devenit P.N.R.; dosarul depus către O.C.P.I. P. prin cererea nr. 39201/03.06.2008 nu a avut ca obiect o intabulare a dreptului de proprietate în favoarea SC A.G.T. SRL, această cerere a fost făcută de notar public I.C., pentru eliberarea extras de autentificare necesar întocmire act notarial pentru un imobil situat în com. G., imobil compus din teren arabil extravilan în suprafaţă de 1693 mp aparţinând lui C.N., C.O., M.C.R., B.N.C., B.R.E. şi B.Ghe.O.; extrasul de carte funciară având ca nr. de cerere nr. 49973/21.07.2008 ce se menţionează că a fost avut în vedere la întocmirea actului notarial de vânzare cumpărare între F.V.I. şi F.C. în calitate de vânzători şi SC A.G.T. SRL în calitate de cumpărător, nu a fost eliberat de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Prahova pentru întocmirea respectivului act notarial; la cererea nr. 49973/21.07.2008 în evidenţele O.C.P.I. PRAHOVA figurează că a fost eliberat un extras de carte funciară de autentificare la solicitarea Notarului Public Neculae Aurelian, pentru imobilul apartament situat în P., str. M. B. nr. 243, bl. C10, et. 2, ap. 47, bun ce aparţine SC “UZTEL” SA; contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5031/29.05.2008, contract încheiat între F.V.I. şi F.C. în calitate de vânzători şi SC A.G.T. SRL în calitate de cumpărător, nu este înscris în arhiva biroului notarial întrucât nu a fost încheiat la acel birou, cu precizarea că la numărul de autentificare 5031 este înregistrat un act de partaj voluntar încheiat la data de 16.12.2008; “Titlului de proprietate numărul 31/28.08.2003” aflat în arhiva OCPI Prahova, sunt menţionate următoarele elemente: moştenitorii defunctei R.P. sunt cetăţenii F.C., F-V.I. şi F.C. ce primesc în proprietate o suprafaţă totală de 8 ha şi 1100 mp, situată pe teritoriul comunei P.M.; Anexa nr. 1 la “Titlul de proprietate numărul 31/28.08.2003” aflat în arhiva OCPI P., face încadrarea în categoria de “teren arabil” – tarla 57, parcela 365/3, suprafaţa 8 ha şi 1100 mp, având ca vecinătăţi la nord – drum, la est – M. M.A., la sud – DE 245, la Vest – S.Ghe.; în evidenţele cadastrale ale comunei P.M. nu există un teren arabil de 45 ha care să fie identificat în titlu de proprietate nr. 31/28.08.2003, tarlaua 59, parcela A367/5; conform planului parcelar a comunei P.M. întocmit de comisia locală P.M., în baza legilor proprietăţii, parcela A367/5 este situată în tarlaua nr. 58, figurează în titlul de proprietate nr. 278/02.06.2004 şi are suprafaţa de 0,8685 ha prin verificarea cu evidenţele Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ploieşti se comunică faptul că pentru imobilul – teren în suprafaţă de 450.000 mp, situat în comuna P.M., tarlaua , parcela , nu s-au identificat înregistrări, cu precizarea că acest imobil nu are şi nu a avut alocat nr. cadastral 10037 şi nici înscriere în cartea funciară nr. 2725/P.M..
Potrivit concluziilor expertizei aferente obiectivului nr.3, prin înregistrarea în evidenţele contabile de către S.C. BB I. S.R.L. a facturii seria AGT nr. 58 din 11.08.2008 emisă de S.C. A.G.T. S.R.L. au fost încălcate normele legale aplicabile la data tranzacţiei, efectul asupra sumelor datorate bugetului de stat fiind în legătură doar cu TVA DEDUSĂ, la valoarea de 8.887.519,80 lei, sumă pentru care S.C. BB I. S.R.L. nu avea drept de deducere. În ceea ce priveşte impozitul pe profit, expertiza arată faptul că achiziţiile de bunuri înregistrate în contul de imobilizări corporale de tip “Terenuri; Amenajări de terenuri” nu intră în categoria cheltuielilor cu impact asupra bazei de calcul a impozitului pe profit, respectiv a impozitului pe profit datorat bugetului de stat, cu menţiunea că aceste bunuri nu se supun amortizării, amortizarea fiind inclusă în categoria cheltuielilor deductibile care diminuează impozitul pe profit.
Astfel, a rezultat că prin tranzacţia fictivă dintre S.C. A.G.T. S.R.L. şi S.C. BB I. S.R.L. bugetul de stat a fost prejudiciat doar în ceea ce priveşte T.V.A. în cuantum de 8.887.519,80 lei (aproximativ 2,5 mil. euro la nivelul anului 2008 şi aproximativ 2 mil. euro în prezent), T.V.A. dedusă ilegal de S.C. BB I. S.R.L. şi pe care S.C. A.G.T. S.R.L. avea obligaţia să o colecteze şi să o vireze către bugetul de stat. Însă S.C. A.G.T. S.R.L. nici măcar nu a raportat organelor fiscale această tranzacţie, de altfel una fictivă.
Referitor la plăţile efectuate de S.C. BB I.S.R.L. pentru această tranzacţie, se constată că S.C. BB I. S.R.L. a efectuat plăţi aferente facturii seria AGT nr.58/11.08.2008 în valoare totală de 4.2019.000 lei, expertiza arătând următoarele:
Din analiza extraselor de cont şi a fişelor privind contul 401 – Furnizor – A.G.T.” emis din evidenţa contabilă a societăţii S.C. BB I. S.R.L., pentru perioada 07.10.2008 – 17.03.2009, valoarea sumelor de bani transferate de S.C. BB I. S.R.L. în conturile S.C. A.G.T. S.R.L. şi S.C. M. 92 U. S.R.L. se ridică la un cuantum total de 4.219.000 lei după cum urmează:
– pentru perioada 07.10.2008 – 22.12.2008, S.C. BB I. S.R.L. a transferat direct în conturile societăţii S.C. A.G.T. S.R.L., respectiv în contul bancar deschis la Raiffeisen Bank – Suc. Calea Griviţei – şi în contul bancar deschis la Banca Transilvania – Sucursala Ştirbei Vodă, suma totală de 1.314.000 lei;
– pentru perioada 07.01.2009-17.03.2009, în baza adresei nr. 35/29.12.2008 prin care S.C. A.G.T. S.R.L. comunica societăţii S.C. BB I. S.R.L. faptul că începând cu data de 01.01.2009 diferenţa plăţilor conform facturii fiscale nr. 58/11.08.2008 să se efectueze, la ordinul S.C. A.G.T. S.R.L., al societăţii S.C. M. ’92 U. S.R.L., S.C. BB I. S.R.L. a transferat suma totală de 2.905.000 lei în contul societăţii S.C. M. ’92 U. S.R.L..
A fost prezentată schematic, situaţia detaliată a plăţilor efectuate de firma BB I. arătându-se că sumele de bani virate în conturile S.C. M. 92 U. S.R.L. au fost retrase în numerar de suspecta S.C., în baza unor contracte de împrumut fictive, expertiza arătând că şi alte sume de bani au fost retrase din conturile S.C. M. 92 U. S.R.L. în baza unor contracte de împrumut.
Faţă de aceste considerente, s-a apreciat că materialul probator administrat în cauză până în acest moment procesual infirmă poziţia petentului inculpat B.I. ce a susţinut că nu a cunoscut că inexistenţa terenului singura sa culpă fiind aceea că nu a verificat în mod activ realitatea documentelor depuse odată ce există în firmă departament juridic care se ocupă de aceste aspecte la fiecare tranzacţionare de bun. În opinia judecătorului o astfel de poziţie nu este credibilă avându-se în vedere valoarea patrimonială a bunului achiziţionat şi pregătirea profesională a inculpatului.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi a apreciat că există în acest moment procesual probe cu privire la implicarea inculpatului în activitatea ilicită obiect al anchetei penale, materialul probator administrat în faţa judecătorului urmând a fi valorificat în cursul urmăririi penale, iar elementele probatorii confruntate cu cele ce vor reieşi în urma finalizării soluţionării obiecţiunilor la expertiza contabilă.
Pe de altă parte a existat situaţia prev. de art. 223 al.2 C.p.p., respectiv există indicii că inculpatul a comis o infracţiune continuată de evaziune fiscală şi una continuată de spălare de bani, iar privarea acestuia de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În ceea ce priveşte această ultimă condiţie, s-a învederat faptul că aprecierea pericolului pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă nu trebuie făcută evident prin abstracţie de gravitatea faptelor a căror săvârşire i se impută acestuia. De altfel, potrivit normei procesual penale anterior menţionate gravitatea faptei şi modul şi circumstanţele de comitere a acesteia constituie elemente care coroborate circumstanţelor personale pot conduce sau nu la concluzia existenţei unei stări de pericol pentru ordinea publică. Sub acest aspect existenţa pericolului poate rezulta, între altele şi din însuşi pericolul social al infracţiunii imputate inculpatului, de reacţia publică la comiterea unei astfel de infracţiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacţii corespunzătoare faţă de cei bănuiţi ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului pentru ordinea publică nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci şi date referitoare la faptă, nu de puţine ori acestea fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate. În consecinţă, analizând circumstanţele reale existente, instanţa a constatat faptul că i se impută inculpatului săvârşirea unei infracţiuni continuate de evaziune fiscală şi de spălare de bani, infracţiuni cu un grad de pericol social generic ridicat, având în vedere că acest gen de infracţiuni, prin amploarea lor deosebită aduc atingere unei importante valori proteguite de legea penală, respectiv bugetul consolidat al statului şi relaţiile sociale prin care statul apără circuitul legal (financiar, bancar, economic, comercial şi civil), prevenind şi combătând circuitul ilegal al bunurilor, produs al unor infracţiuni grave prevăzute de lege. Judecătorul de drepturi şi libertăţi are în vedere totodată şi gradul de pericol social concret al infracţiunilor imputate inculpatului, pericol relevat de natura şi gravitatea acesteia şi relaţiile sociale vădit periclitate, modalitatea concretă în care au fost comise rolul esenţial deţinut de inculpat în derularea ilicitului penal. În aceste împrejurări faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind pentru prima oară implicat într-un raport penal de conflict, precum şi faptul că realizează venituri licite, nu pot justifica, cel puţin la acest moment reţinerea unui grad de pericol social redus, de natură a permite luarea unei măsuri preventive mai puţin intruzive. În consecinţă, faptele săvârşite justifică aprecierea că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate în rândul persoanelor care respectă valorile sociale ocrotite de lege.
Totodată, judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat că arestarea inculpatului corespunde scopului prevăzut de art. 202 C.p.p., impunându-se pentru o bună desfăşurare a procesului penal şi că aceasta nu a depăşit o durată rezonabilă până la acest moment.
Judecătorul a constatat că inculpatul a fost privat de libertate în data 02.07.2015, neputându-se imputa organelor de urmărire penală o lipsă de diligenţă sporită în administrarea probatoriului necesar justei soluţionări a cauzei.
Pentru aceste motive, judecătorul de drepturi şi libertăţi, în baza art. 242 C.p.p. a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului B.I., de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
Faţă de aceste considerente, s-a apreciat ca nefiind suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de art.202 C.p.p. o măsura preventivă a controlului judiciar.
În ceea ce priveşte cererea de părăsirea a unităţii de detenţie de către petentul inculpat spre a se asigura prezenţa acestuia la ceremonia funerară ce va avea loc în data de 26.07.2015 în satul M., comuna A., jud. S., s-a apreciat ca fiind admisibilă şi întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit legislaţiei naţionale petentul inculpat nu are dreptul de părăsire a unităţii de detenţie nici chiar în situaţiile excepţionale prevăzute de art.99 al.1 din Legea nr.254/2013 însă potrivit art.20 al.2 din Constituţia României „dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile”. În opinia judecătorului o astfel de reglementare mai favorabilă petentului inculpat este reprezentată de dispoziţiile art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Potrivit jurisprudenţei instanţei de contencios al drepturilor omului dreptul de a asista la ceremonia funerară a unui membru de familie constituie un aspect protejat de art.8 fără ca instanţa a precizat că dacă ingerinţa se raportează la noţiunea de viaţă privată sau la cea de viaţă de familie astfel că refuzul de a permite persoanei private de libertate să-şi însoţească părintele pe ultimul drum constituie o ingerinţă în dreptul protejat de art.8 anterior citat.
În ceea ce priveşte temeinicia cererii formulate, s-a constatat că dreptul protejat de art. 8 respectiv dreptul la viaţă privată şi de familie, la domiciliu şi corespondenţa, face parte din categoria drepturilor condiţionale, drepturi care, în opoziţie cu drepturile intangibile protejate de Convenţie, cum ar fi spre exemplu dreptul la viaţă sau dreptul de a nu fi supus la tratamente inumane sau degradante, pot fi supuse unor limitări.
Astfel cum s-a subliniat anterior în legislaţia naţională persoanele private de libertate ca urmare a aplicării măsurii arestului preventiv nu au posibilitatea părăsirii locului de deţineri putându-se astfel concluziona că ingerinţa este prevăzută de lege.
Ingerinţa are un scop legitim respectiv acela de a se asigura o eficientă instrucţie penală, element al scopului menţionat expres de art.8 par. 2 respectiv apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale.
Pentru a corespunde exigenţelor paragrafului al doilea al art. 8, ingerinţa trebuie să răspundă unei nevoi sociale imperioase şi trebuie să fie proporţională cu scopul legitim urmărit. În opinia judecătorului, refuzul încuviinţării părăsirii unităţii de detenţie de către petentul inculpat nu corespunde unei astfel de nevoi şi nici nu ar fi proporţional cu scopul legitim urmărit.
S-a mai constatat că se impută inculpatului săvârşirea unor infracţiuni economice, fără elemente de violenţă, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, nu a fost evidenţiat vreun risc de sustragere de la derularea urmăririi penale şi chiar unitatea de parchet a apreciat că o soluţie favorabilă nu ar perturba buna desfăşurarea a instrucţiei penale.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestaţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul B.I..
Motivele de contestaţie depuse în scris la dosar de către Parchet au vizat nelegalitatea cu privire la greşita admitere de către instanţa de fond a cererii inculpatului, arestat preventiv, de încuviinţare a deplasării sub escortă la funeraliile tatălui acestuia în comuna A., sat M., judeţul S., în data de 26.07.2015.
La data de 24.07.2015, în şedinţă publică, Parchetul a declarat că îşi retrage contestaţia formulată cu privire la admiterea cererii formulată de inculpatul B.I. pentru deplasarea la înmormântarea tatălui său, în judeţul S., pentru data de 26.07.2015, întemeiată pe dispoziţiile art.415 C. pr. pen. şi a Ordinului Procurorului general.
Inculpatul contestator B.I., prezent şi asistat de apărător ales, a solicitat înlocuirea măsurii preventive, arătând că a recunoscut fapta, că a achitat în tranşe suma de un milion euro, a adus ca şi garanţie două terenuri şi un cont escrow. Ca circumstanţe personale favorabile au fost indicate comportarea bună în societate, faptul că are doi copii minori, iar dacă va fi pus sub control judiciar sau arest la domiciliu, nu va influenţa în mod negativ desfăşurarea procesului penal.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi, examinând legalitatea şi temeinicia încheierii atacate, în raport de motivele invocate şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, apreciază că în cauză, contestaţia formulată de inculpat este fondată, pentru următoarele considerente:
Condiţia prevăzută de lege cu privire la suspiciunea rezonabilă a comiterii infracţiunilor sus-menţionate este în concordanţă cu art. 5 paragraful 1 lit. c din CEDO care condiţionează legalitatea privării de libertate a unei persoane de existenţa unor motive verosimile de a bănui că persoana care urmează a fi lipsită de libertate a săvârşit o infracţiune. În accepţiunea Curţii Europene a Drepturilor Omului prin motive verosimile se înţeleg date, informaţii de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârşit infracţiunea respectivă. Aceste date nu trebuie să aibă aceeaşi forţă cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula o acuzare, nefiind necesar ca persoana să fie într-un final, acuzată sau trimisă în judecată.
Indiciile de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca inculpatul să fi săvârşit infracţiunea pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală rezultă din mijloace de probă analizate extensiv în încheierea atacată, ale cărei considerente sunt însuşite de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa de control judiciar sub acest aspect.
Sub aspectul poziţiei subiective cu care inculpatul a acţionat, acesta a invocat faptul că nu a cunoscut caracterul fictiv al tranzacţiei întrucât avea mai multe societăţi comerciale şi fiecare dintre ele avea un administrator care se ocupa de activitatea concretă a acestora. Apărările inculpatului, ca şi lămurirea tuturor împrejurărilor de săvârşire vor fi realizate integral pe parcursul cercetărilor, la acest moment existând probe suficiente pentru impunerea unei măsuri preventive, pentru care este cerut un nivel probator inferior celui necesar a conduce instanţa la concluzia dovedirii acuzaţiei dincolo de orice îndoială rezonabilă, impus pentru pronunţarea unei soluţii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, astfel cum impun dispoz. art. 103 alin. 3 C. pr. pen.. Această interpretare este în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului: în hotărârile Brogan c. Marii Britanii şi Murray c. Marii Britanii, Curtea a arătat ca art. 5 paragraf. 1 lit. c nu presupune ca autorităţile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzaţii încă din momentul arestării. Rolul acestei masuri trebuie sa fie acela de a permite clarificarea, sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor. Faptele care suscita bănuieli nu au acelaşi nivel de certitudine cu cele care permit inculparea si, cu atât mai puţin, cu cele care permit condamnarea.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit principiul general în aceasta materie în hotărârea Wemhoff c. Germaniei: „detenţia preventiva trebuie să aibă un caracter excepţional, starea de libertate fiind starea normala şi ea nu trebuie sa se prelungească dincolo de limite rezonabile independent de faptul ca ea se va imputa sau nu din pedeapsa”. Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenţii provizorii se face luându-se în considerare circumstanţele concrete ale fiecărei cauze pentru a vedea în ce măsura ”exista indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate” (Labita c. Italiei).
Persistenta motivelor plauzibile de a crede ca persoana in cauza a săvârşit o infracţiune este o condiţie sine qua non a conformităţii lipsirii de libertate cu dispoziţiile art. 5 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului. Cu toate acestea, după o anumita perioada de timp, aceste motive nu mai sunt suficiente pentru a justifica privarea sa de libertate (W c. Elvetiei si Stasaitis c. Lituaniei). Când se dovedesc „suficiente” şi „pertinente”, ea cercetează dacă autorităţile naţionale competente au abordat continuarea procedurii cu o diligenţă particulară. Complexitatea şi particularităţile cauzei sunt elemente ce trebuie luate în considerare în această privinţă (Tomasi c. Franţei; Letellier c. Franţei; Scott c. Spaniei; Labita c. Italiei). In cauza Wemhoff c. Germaniei, Curtea a precizat ca atunci când menţinerea în detenţie este motivata doar de teama ca inculpatul sa nu fuga, poate fi ordonata eliberarea lui daca este posibila obţinerea unor garanţii care sa asigure prezenta sa la judecata.
Judecătorul constată că faptele inculpatului sunt grave din perspectiva cuantumului prejudiciului şi a amplorii deosebite a fenomenului de sustragere de la plata sumelor datorate bugetului de stat, de efectele potenţiale (aduc atingere unei importante valori proteguite de legea penală, respectiv bugetul consolidat al statului şi relaţiile sociale prin care statul apără circuitul legal, prevenind şi combătând circuitul ilegal al bunurilor, produs al unor infracţiuni grave prevăzute de lege), însă acestea nu sunt singurele criterii care trebuie avute în vedere la evaluarea şi identificarea măsurii preventive care să fie suficientă pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal. Astfel, art. 223 alin. 2 C. pr. pen. indică drept criterii şi anturajul şi mediul din care provine inculpatul, antecedentele penale, împrejurările privitoare la persoana inculpatului.
În cauză, judecătorul constată că inculpatul a fost acuzat de săvârşirea unei fapte penale pretins comise în 2008 (moment după care inculpatul s-a aflat în stare de libertate, astfel încât nu se poate justifica o privare de libertate pe o durată mare de timp la 7 ani după săvârşirea activităţii pretins infracţionale), provine dintr-o familie organizată, bine integrată în societate, nu are antecedente penale, a desfăşurat activităţi economice generatoare de sume importante plătite bugetului de stat, a făcut demersuri pentru acoperirea prejudiciului (aspect esenţial în infracţiunile economice de acest tip prin incriminarea cărora se urmăreşte asigurarea îndeplinirii în mod corespunzător a contribuţiilor la bugetul de stat), aspecte de natură a indica faptul că inculpatul nu prezintă un risc de sustragere, colaborează cu organele judiciare şi că finalizarea cercetărilor poate fi făcută în bune condiţii prin impunerea unor obligaţii şi interdicţii aferente unei măsuri preventive mai uşoare.
Totodată, judecătorul a avut în vedere că în condiţiile în care fapta a fost săvârşită în 2008, iar sesizarea AFP a fost formulată în prezenta cauză în 2013, prelungirea privării de libertate a acestui inculpat apare nejustificat de tardivă, factorul timp fiind un element esenţial în analiza pericolului concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă pentru ordinea publică, chiar în condiţiile în care ancheta iniţială a vizat administratorul de drept al societăţii comerciale.
Faţă de cele reţinute, judecătorul de drepturi şi libertăţi va lua act de retragerea contestaţiei formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi, în baza art. 204 C. pr. pen. va admite contestaţia formulată de inculpatul B.I. împotriva încheierii judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti – Secţia I Penală, pronunţate la data de 24.07.2015, va desfiinţa încheierea atacată şi rejudecând în fond:
Se va admite cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv a inculpatului B.I. cu măsura controlului judiciar pentru o durată de 60 de zile, începând cu data de 24.07.2015 şi până la 21.09.2015, apreciind că această măsură este suficientă pentru atingerea scopurilor prev. de art. 202 alin. 1 C. pr. pen., prin impunerea obligaţiilor aferente acestei măsuri.
În baza art. 215 alin. (1) C. proc. pen. se va impune ca inculpatul Bene Ioan respectarea următoarelor obligaţii, pe durata măsurii:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei;
c) să se prezinte la poliţia de domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat.
În baza art. 215 alin. (2) C. proc. pen., pe timpul controlului judiciar, se va impune ca inculpatul să respecte următoarele obligaţii:
a) să nu depăşească limita teritorială a ţării, decât cu încuviinţarea prealabilă a organului judiciar;
b) să nu se apropie de coinculpaţi, de martori ori experţi şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect;
c) să nu exercite activitatea în exercitarea căreia a săvârşit faptele.
În baza art. 215 alin. (3) C. proc. pen. se va atrage atenţia inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Va fi respinsă cererea de încuviinţare a părăsirii unităţii de detenţie ca rămasă fără obiect.
În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
