Citeste şi

  • Nu am gasit decizii asemanatoare!

Contestaţie decizie  imputare indemnizaţie şomaj


Dosar nr.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentinţa nr.521
Şedinţa publică de la 30.01.2015
Completul constituit din:
Preşedinte
Asistent  judiciar
Asistent  judiciar
Grefier

Pe rol fiind pronunţarea în cauza privind pe reclamanta G A împotriva pârâtei A J O F M,  având ca obiect contestaţie decizie  imputare indemnizaţie şomaj.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.
Procedura de citare legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de, când cei prezenţi au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de şedinţă din aceeaşi zi(încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentinţă), şi  instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de  , când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
           Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj-Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale la data de,  sub nr.,  reclamanta G A a chemat în judecată pârâta A J O F M, solicitând ca prin sentinţa ce va pronunţa să fie anulată decizia 230 din 23.06.2014 emisa de A.J.O.F.M. Gorj.
În motivarea cererii a arătat că fost angajată pe perioada nedeterminata la S.C. A CS.R..L ,  până la data de, data la care i-au încetat raporturile de muncă din motive neimputabile. Constatându-se că îndeplineşte condiţiile prevăzute de art.16 alin.1 din Legea nr.76/2006 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de munca, prin decizia nr.1001026, începând cu, i se stabileşte dreptul de indemnizaţie de şomaj.
           A susţinut că în fiecare luna s-a prezentat cu foaia de evidentă la serviciul de şomaj, iar la data de a primit, cu adresa nr. 13347 din 15.07.2014, decizia nr. din prin care i se imputa suma de 2658 lei, reprezentând indemnizaţie de şomaj încasată în perioada.
A precizat totodată  că imputarea sumei este netemeinică şi nelegală, deoarece îndeplinea condiţiile legale pentru acordarea indemnizaţiei de şomaj, în acest fel explicându-se faptul că pârâta emite şi îi înmânează dispoziţia nr.1001026 prin care, începând  cu data de  , i se stabileşte dreptul la indemnizaţia de şomaj.
A mai susţinut că în raporturile de muncă termenul de prescripţie privind emiterea deciziei este de 1 an de zile, legislaţia muncii fiind o legislaţie în favoarea angajatului si, chiar şi în situaţia în care termenul de prescripţie este cel general de 3 ani, decizia de imputare a fost emisă tardiv.
În probaţiune, reclamanta a depus la dosar, în copie: dispoziţia privind stabilirea dreptului de indemnizaţie de şomaj, decizia din emisă de A.J.O.F.M. Gorj, adresa emisă de A.J.O.F.M.  şi extras din carnetul de muncă.
Pârâta A.J.O.F.M. Gorj a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea  contestaţiei ca neîntemeiată.
            A arătat că stabilirea, plata şi imputarea drepturilor reprezentând indemnizaţia de şomaj se face de către agenţiile judeţene pentru ocuparea forţei de muncă în conformitate cu prevederile legale în vigoare, respectiv Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi ocuparea forţei de muncă, H.G. nr.174/2002, normele de aplicare a legii asigurărilor pentru şomaj, precum şi Ordinul nr. 85/2002,  privind aprobarea procedurii de primire şi de soluţionare a cererilor de loc de muncă sau indemnizaţie de şomaj, acte normative ce reglementează, în principal, sistemul contributiv al asigurărilor de şomaj.  Conform acestor prevederi pot beneficia de indemnizaţie de şomaj  persoanele care au prestat  muncă în baza unui contract individual de muncă, ca urmare a încetării acestor raporturi din motive neimputabile lor, numai dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 34  alin.1 din Legea nr. 76/2002 şi anume : a) au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii  b) nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare; c) nu îndeplinesc condiţiile de pensionare, conform legii; d) sunt înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în a căror rază teritorială îşi au domiciliul.
Referitor la situaţia reclamantei,  a arătat că în perioada aceasta a fost încadrată în muncă la S.C. D  S.R.L şi,  având în vedere faptul că încetarea contractului individual de muncă de la S.C. D  S.R.L. a intervenit prin demisie, conform art.79 Codul muncii, aceasta nu mai putea  beneficia de indemnizaţie de şomaj, s-a încadrat în muncă la S.C. D S.R.L. în perioada 02.11.2009 – 06.11.2009.
           Ca urmare a încetării contractului individual de muncă de la S.C. D S.R.L. în conformitate cu prevederile art. 61 lit. d din Codul Muncii, după doar 4 zile de activitate, aceasta a solicitat şi a beneficiat de indemnizaţie de şomaj în perioada 29.12.2009 – 27.09.2010. La data de  27.09.2010, indemnizaţia de şomaj i-a încetat,  conform art. 44 lit.a din Legea 76/2002, ca urmare a încadrării în muncă la S.C. A S.R.L.. În perioada 27.09.2010 – 01.11.2010 a fost încadrată în muncă la S.C. A S.R.L., iar ca urmare a încetării raporturilor de muncă de la această ultimă unitatea, a solicitat din nou acordarea indemnizaţiei de şomaj  şi i s-a stabilit dreptul la indemnizaţie de şomaj începând cu data de 01.11.2010, având carnetul de şomer nr. 201401001222.
Cu privire la stabilirea dreptului la indemnizaţie de şomaj începând cu data de 01.11.2010, a arătat că reclamanta a valorificat, în condiţiile art. 34 alin. 1 lit. a) din Legea 76/2002, stagiul de cotizare realizat de la cele 3 unităţi, şi anume de la S.C. A S.R.L., S.C. D S.R.L. şi S.C. D  S.R.L.
           Însă, prin sentinţa penală nr.43/06.02.2013 pronunţată de către Tribunalul Gorj în dosarul nr. 14789/95/2010**, sentinţă rămasă definitivă prin decizia penală pronunţată de C AC, s-a dispus printre altele, anularea actelor falsificate, respectiv contractele de muncă încheiate între reclamantă şi cele 2 unităţi, S.C. D S.R.L. şi S.C. D  S.R.L., pe considerentul că aceste contracte de muncă au fost fictive. Prin urmare, stagiile de cotizare la cele două unităţi,  care a stat la baza stabilirii indemnizaţiei de şomaj începând cu data de 01.11.2010, a fost anulate în mod implicit, în conformitate cu dispoziţiile art.47 alin. (1) din Legea nr.76/2002,  care prevăd faptul că „sumele plătite fără temei legal, cu titlu de indemnizaţie de şomaj, precum şi debitele create în condiţiile acestei legi, se recuperează de la persoanele care le-au primit în mod necuvenit, pe baza deciziilor emise de agenţiile judeţene pentru ocuparea forţei de muncă, care constituie titluri executorii”.
           În consecinţă, A.J.O.F.M. a emis în mod temeinic şi legal decizia din, prin care i s-a imputat reclamantei suma totală de 2658 lei, reprezentând indemnizaţie de şomaj acordată în mod necuvenit pentru perioada.
Referitor la invocarea excepţiei prescripţiei extinctive de către reclamantă, a arătat că dreptul de a emite decizia de imputare a indemnizaţiei de şomaj s-a născut la care la care sentinţa penală, pronunţată în dosarul a rămas definitivă prin decizia C A C, şi  anume la data de 08.04.2014, când a început să curgă termenul legal de prescripţie în care A.J.O.F.M. Gorj era îndreptăţită să emită decizie de imputare în sarcina contestatoarei. Începând cu  această dată contractele individuale de muncă ale acesteia au rămas în mod definitiv anulate şi, implicit, au rămas anulate stagiile de cotizare care au stat la baza acordării indemnizaţiei de şomaj începând cu data de 01.11.2010.
A mai susţinut că,  în conformitate cu prevederile art.31 din Ordinul nr.279/22.07.2004 pentru aprobarea procedurii privind activitatea de control, de îndeplinire a măsurilor asigurătorii, precum şi de efectuare a executării silite a debitelor rezultate din nerespectarea prevederilor legii nr.76/2002, privind sistemul asigurărilor pentru şomaj, „activitatea de îndeplinire a măsurilor asigurătorii şi de efectuare a executării silite a debitelor rezultate din nerespectarea prevederilor legii, se realizează potrivit prevederilor O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, de către personalul de specialitate din cadrul agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă, desemnat prin dispoziţii ale directorilor executivi”, iar  termenul şi momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie a dreptului de stabilire a obligaţiilor fiscale sunt cele prevăzute de  art.131  Cod de procedură fiscala, conform căruia „dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept”.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile Codului de procedură civilă, Legea nr.76/2002, H.G. nr. 174/2002, H.G. 377/2002.
În apărare, pârâta a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, adresa emisă de A.J.O.F.M. Gorj, decizia emisă de A.J.O.F.M. Gorj, referatul , sentinţa penală pronunţată de T G-S P,  minuta deciziei pronunţată de C A C,  dispoziţia privind stabilirea dreptului de indemnizaţie de şomaj începând cu data de 01.11.2010 pentru reclamantă, certificat privind stagiul de cotizare ulterior datei de 1 martie 2002 emis de A.J.O.F.M.,  desfăşurătorul stagiului de cotizare pe luni întocmit  de A.J.O.F.M. Gorj,  adeverinţa emisă de S.C. AC S.R.L., adeverinţa emisă de S.C. D  S.R.L., cerere privind acordarea indemnizaţiei de şomaj, cartea de identitate, cererea reclamantei din 23.11.2010, pentru înscrierea în evidenţe în vederea  ocupării unui loc de muncă, declaraţia reclamantei din 23.11.2010, plan individual de mediere întocmit de pârâtă, carnetul de muncă al reclamantei,
          Prin înscrisul intitulat  ,,răspuns la întâmpinare,, depus la dosar la data de 30.10.2014  reclamanta a arătat că, în condiţiile în care atât angajatorul, cât şi angajatul şi-au achitat în totalitate contribuţiile, inclusiv cele pentru  asigurări sociale si şomaj,  pârâta nu are ce recupera. Mai mult, a susţinut reclamanta, nulitatea în dreptul muncii îşi produce efecte juridice doar pentru viitor, nu şi pentru trecut, astfel că efectele juridice produse nu pot fi anulate.
          In temeiul art.22 alin.4 din Codul de procedură civilă, instanţa, după punerea în discuţia părţilor,  a calificat actul intitulat  ,,răspuns la întâmpinare,, ca fiind o cerere de completare a contestaţiei sub aspectul motivelor şi a dispus comunicarea sa pârâtei în condiţiile art.204 alin.1 Cod de procedură civilă, pentru a formula întâmpinare.
În probaţiune, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile depuse de părţi la dosar.
          Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
          Prin dispoziţia, emisă de pârâta A J O F M,  s-a stabilit în favoarea reclamantei dreptul la indemnizaţie de şomaj în cuantum de 466 lei lunar, începând cu data de 01.11.2010.
          La data de 23.06.2014 pârâta emite decizia prin care impută reclamantei suma de 2.658 lei, reprezentând indemnizaţie de şomaj încasată în perioada 01.11.2010-30.04.2011.
          Motivul  emiterii dispoziţiei de imputare este  acela că la stabilirea dreptului la indemnizaţie de şomaj s-au luat în considerare ca stagii de cotizare şi perioadele lucrate de reclamantă în temeiul contractelor de muncă încheiate  cu S.C. D  S.R.L.(perioada 30.10.2008 – 02.11.2009) şi S.C. D S.R.L. (02.11.2009 – 06.11.2009), care, prin sentinţa penală pronunţată de către T G, rămasă definitivă prin decizia penală pronunţată de C A C, au fost anulate, considerându-se că sunt acte false.
          Reclamanta invocă prescripţia dreptului pârâtei de a emite decizia de imputare, întrucât, atât termenul de 1 an prevăzut de legislaţia muncii, cât şi termenul general de prescripţie prevăzut de Decretul nr.167/1958  erau împlinite la data emiterii deciziei. Pârâta se apără, susţinând, mai întâi, că termenul de prescripţie a început să curgă de la data la care sentinţa penală prin care s-au anulat contractele de muncă a rămas definitivă, iar apoi, faţă de prevederile art.31 din Ordinul nr.279/22.07.2004, că termenul de prescripţie este cel de 5 ani prevăzut de art.131 din Codul de procedură fiscală, ce curge de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest dreptul de a cere executarea silită.
          Instanţa reţine că se invocă un motiv de drept, de nelegalitate, referitor la fondul dreptului la recuperarea debitului cuprins în decizia de imputare, aşadar o apărare în fond a contestatoarei, şi nu o excepţie procesuală de fond, astfel cum a considerat pârâta.
          În ceea ce priveşte termenul în care se poate emite o decizie pentru recuperarea sumelor  acordate în mod necuvenit din bugetul asigurărilor de şomaj, se reţine că, potrivit  art.47 alin.1 si 2  din Legea nr.76/2002, cu modificările şi completările ulterioare:
    ,,(1) Sumele acordate în mod necuvenit din bugetul asigurărilor pentru şomaj, precum şi orice alte debite constituite la bugetul asigurărilor pentru şomaj, altele decât cele provenind din contribuţii, se recuperează pe baza deciziilor emise de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă sau, după caz, de centrele regionale de formare profesională a adulţilor, care constituie titluri executorii.
    (2) Sumele prevăzute la alin.(1) se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripţie legal,,.
           Fiind sesizată în vederea pronunţării unei hotărârii prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare a prevederilor art.47 alin.2 din Legea nr.76/2002, şi anume dacă aceste prevederi se referă la termenul general de prescripţie de 3 ani, reglementat de art.3 din Decretul nr.167/1968 privind prescripţia extinctivă(respectiv art.2517 din Codul civil) sau la termenul de prescripţie de 5 ani  reglementat de art.131 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, prin decizia nr.10/2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.832 din 14.11.2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit  că ,,termenul general de prescripţie legal,, din cuprinsul art.47 alin.2 din Legea nr.76/2002 este termenul de 3 ani prevăzut de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958(art.2517 din Codul civil).
          În conformitate cu art.521 alin.3 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată chestiunilor de drept prin hotărâre prealabilă este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data dezlegării, iar pentru celelalte instanţa de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial  al României, Partea I.
           Prin urmare, reţinând interpretarea Inaltei Curţi, termenul de prescripţie în care pârâta avea posibilitatea să emită decizia de imputare este termenul general de prescripţie de 3 ani.
           Înainte de intrarea în vigoare a Codului civil (1 octombrie 2011), termenul general de prescripţie de 3 ani era prevăzut de art.3 alin.(1) din Decretul nr.167/1958, în timp ce, după intrarea în vigoare a Codului civil, acesta este reglementat de art.2.517 din Codul civil.
            Pentru a stabili legea aplicabilă în cauză, se reţine că, potrivit art. 201 din  Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil:
          „Prescripţiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.”
            Prin Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014 publicată in Monitorul Oficial al României, partea I, nr.238 din 17 aprilie 2014, în soluţionarea recursului în interesul legii, Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie a stabilit  că  ,,în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.5, art. 201 şi art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil şi ale art.6 alin.4, art.2512 si art.2513  din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, prescripţiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeaşi dată, rămân supuse dispoziţiilor art.18 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat, astfel încât atât instanţele de judecată, din oficiu, cât şi părţile interesate pot invoca excepţia prescripţiei extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011”.
            În cuprinsul deciziei s-a reţinut că, în privinţa prescripţiilor începute și neîmplinite la data de 1 octombrie 2011, ca situaţii juridice în curs de realizare (facta pendentia), rămân aplicabile dispoziţiile legale sub imperiul cărora acestea au început să curgă, a fortiori, prescripţiile începute și împlinite la data intrării în vigoare a Codului civil (facta praeterita), ca situaţii juridice finalizate, sunt supuse dispoziţiilor sub imperiul cărora au început să curgă și s-au împlinit.
           Deci, prevederile Decretului nr.167/1958 se aplică pentru prescripţiile începute si împlinite sau neîmplinite înainte de intrarea în vigoare a Codul civil(1 octombrie 2011), iar prevederile Codului civil se aplică pentru prescripţiile începute după intrarea lor în vigoare.
           Pentru a stabili dacă sunt aplicabile prevederile art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958  sau ale art.2517 din Codul civil, trebuie stabilit momentul de la care a început să curgă termenul de prescripţie.
           Obligaţia de restituire a celui care a încasat  necuvenit indemnizaţia de şomaj, ca urmare a unor stagii de cotizare rezultate din contracte de muncă falsificate se întemeiază pe o faptă ilicită.
           Ca regulă generală privind momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie, art.7 alin.1 din Decretul nr.167/1958 prevede că  prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune, iar dispoziţiile art.2523 din Codul civil prevăd că prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau după caz trebuia să cunoască naşterea lui.
           Conform art.8 alin.1 din Decretul nr.167/1958, prescripţia dreptului la acţiune în repararea unei pagube cauzate printr-o faptă ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba şi pe cel care răspunde de ea. Aceleaşi  dispoziţii sunt prevăzute de art.2528 alin.1 Cod civil.
            Instanţa constată că pârâta nu a avut cunoştinţă de caracterul fictiv al contractelor de muncă decât după ce aceasta s-a stabilit în mod definitiv prin decizia penală nr.494/08.04.2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, astfel că nu a avut posibilitatea de a emite decizia de imputare anterior acestei date.
            Prescripţia extinctivă este o sancţiune ce duce la  stingerea dreptului la acţiune neexercitat în termenul prevăzut de lege, pentru lipsa de diligenţă a titularului dreptului. Or, nu se poate susţine lipsa de diligenţă în ceea ce o priveşte pe pârâtă, aceasta neavând posibilitatea de a cunoaşte caracterul fictiv al contractelor de muncă la data emiterii dispoziţiei de acordare a indemnizaţiei de şomaj.
            Reţinând ca moment de la care curge termenul de prescripţie data la care a rămas definitivă decizia penală nr.494/08.04.2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, respectiv data de 08.02.2014, şi implicit aplicarea prevederilor Codului civil  privind prescripţia extinctivă, instanţa apreciază că termenul de prescripţie de 3 ani nu era împlinit la data emiterii deciziei de imputare(23.06.2014).
           În ceea ce priveşte condiţiile privind acordarea indemnizaţiei de şomaj, se constată că, potrivit art.34  alin.1 din Legea nr. 76/2002 , şomerii prevăzuţi la art. 17 alin. (1) beneficiază de indemnizaţie de şomaj dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
  a) au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii;
     b) nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare;
     c) nu îndeplinesc condiţiile de pensionare, conform legii;
     d) sunt înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în a căror raza teritorială îşi au domiciliul sau, după caz, reşedinţa, dacă au avut ultimul loc de muncă ori au realizat venituri în acea localitate.
             Stagiile de cotizare luate în considerare la stabilirea indemnizaţiei de şomaj acordate reclamantei  au fost: perioada  noiembrie  2008-octombrie 2009, în baza contractului individual de muncă încheiat cu S.C. D  S.R.L., perioada 02.11.2009 – 06.11.2009, în temeiul contractului  individual de muncă încheiat cu S.C. D S.R.L., precum şi perioada  27.09.2010- 30.10.2010, în care reclamanta a fost încadrată în muncă la S.C. A S.R.L.
            Prin sentinţa penală pronunţată de către T G rămasă definitivă prin decizia penală pronunţată de C A C s-a reţinut în sarcina administratorilor societăţilor  S.C. D  S.R.L. şi S.C. D S.R.L. săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, fals intelectual şi uz de fals, întrucât ,,în perioada 2007-2010, în mod conjugat, repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au efectuat angajări fictive de persoane prin falsificarea documentelor de angajare  şi au folosit aceste înscrisuri pentru a induce în eroare reprezentanţii A.J.O.F.M., beneficiind în mod ilegal de subvenţii pentru sine şi indemnizaţii de şomaj pentru alţii.,,
           S-a reţinut fictivitatea angajării şi activităţilor desfăşurate de 58 de salariaţi ai celor două societăţi,  printre care şi reclamanta, şi s-a dispus anularea actelor falsificate, respectiv contracte de muncă, pontaje, adeverinţe şomaj, decizii de desfacere a contractelor de muncă, precum şi a altor acte subsecvente privind pe cei 58 de salariaţi.
         Dispoziţiile  art.5 pct.V din Legea nr.76/2002 definesc noţiunea de stagiu de cotizare ca fiind:
         ,,perioada de timp pentru care s-a datorat contribuţia de asigurări pentru şomaj atât de către asigurat, cât şi de angajator sau, după caz, numai de către asigurat, precum şi perioada pentru care persoanele asigurate în sistemul asigurărilor pentru şomaj prin încheierea unui contract de asigurare pentru şomaj au datorat şi au plătit contribuţia de asigurări pentru şomaj,,.
         Faţă de prevederile enunţate şi cele hotărâte prin sentinţa penală, perioadele în care reclamanta a fost angajată fictiv la cele două societăţi  nu reprezintă stagii de cotizare în sensul art.5 pct.V din Legea nr.76/2002, nefiind perioade de timp pentru care s-au datorat contribuţii de asigurări pentru şomaj. Reclamanta nu a prestat efectiv activitate şi nu a beneficiat, în consecinţă, de drepturi salariale pentru care să se datoreze contribuţii de asigurări pentru şomaj.
          Reclamanta a susţinut că s-au achitat toate contribuţiile, inclusiv cele pentru bugetul asigurărilor de şomaj, astfel că nu s-a înregistrat nici un prejudiciu, şi că nulitatea în dreptul muncii îşi produce efectele juridice doar pentru viitor, nu şi pentru trecut, apărări pe care instanţa le apreciază ca fiind nefondate.
         Achitarea contribuţiilor la bugetul asigurărilor pentru şomaj nu ar putea înlătura fictivitatea angajării şi a activităţilor pretins prestate în temeiul celor două contracte şi, implicit, faptul că pentru perioadele respective nu se datorau contribuţii de asigurări pentru şomaj.
          Nu se pot reţine nici prevederile din dreptul muncii în ceea ce priveşte efectele nulităţii, având în vedere că nu s-a constatat nulitatea unui contract de muncă prin aplicarea legislaţiei muncii de către  o instanţă civilă, ci s-au anulat înscrisuri falsificate de către o instanţă penală, ca urmare a comiterii unor infracţiuni de fals.
          Pe de altă parte, nu doar contractele individuale de muncă au fost anulate, ci si adeverinţele eliberate de angajator în vederea certificării stagiilor de cotizare şi stabilirii dreptului la indemnizaţia de şomaj, care au constituit documentele oficiale ce au atestat stagiile de cotizare, conform art.18 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.76/2002.
           În consecinţă, pârâta a  emis în mod temeinic şi legal decizia, prin care i s-a imputat reclamantei suma de 2658 lei, reprezentând indemnizaţie de şomaj acordată în mod necuvenit pentru perioada.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE

Respinge contestaţia ulterior completată, formulată  de reclamanta G A, ,  împotriva pârâtei A J O F M,  .
 Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se depune la T G.
 Pronunţată în şedinţă publică, azi,  30.01.2015  , la T G.

Preşedinte,
                Asistent judiciar,                                                                              Asistent judiciar,
            

Grefier,