Potrivit art.207 alin.1 din OG nr.92/2003: „Contestaţia se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii”, iar potrivit art.44 din lege:
„alin.1 – Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat ….…”
„alin.2 – Actul administrativ fiscal se comunică, după cum urmează:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului emitent şi primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;
c) prin poştă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, precum şi prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal şi confirmarea primirii acestuia;
d) prin publicitate”
„alin.3 – Comunicarea prin publicitate se face prin afişare, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a ANAF, a unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art.35, afişarea se face, concomitent, la sediul acestora şi pe pagina de internet a autorităţii administraţiei publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judeţean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afişării anunţului”.
„alin.4 – Dispoziţiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător”.
Faţă de dispoziţiile legale sus-citate, cuprinse în Codul de procedură fiscală, rezultă fără echivoc că actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului în mod obligatoriu, deoarece, de principiu, din momentul comunicării, acesta începe să producă efecte juridice şi numai în cadrul procedurii de comunicare prin publicitate a actelor administrative fiscale sunt preluate dispoziţiile Codului de procedură civilă, ce sunt aplicabile în mod corespunzător, legiuitorul având în vedere prin cuprinderea alin.4 al art.44 din OG nr.92/2003, că este necesar a se preveni apariţia unor abuzuri.
Art. 205 alin. 1, art. 207 alin. 1 din OG nr. 92/2003
Art. 44 din din OG nr. 92/2003
Prin acţiunea adresată Tribunalului Tulcea – Secţia de contencios administrativ şi înregistrată sub nr.1322/88/26.04.2011, reclamanta A.J.V.P.S. TULCEA a chemat în judecată pe pârâţii ANAF şi DGFP TULCEA, pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
– anularea Deciziei nr.75/29.01.2010 şi Deciziei nr.30/30.03.2010 emise de DGFP TULCEA;
– anularea Raportului de Inspecţie Fiscală nr. 21015/29.01.2010 emis de ANAF – DGFP Tulcea;
– cu plata cheltuielilor de judecată.
Motivând acţiunea, reclamanta învederează în esenţă că pârâta DGFP Tulcea i-a comunicat, la data de 10.02.2010, Decizia nr.75/29.01.2010, prin care a stabilit în sarcina sa obligaţii fiscale în sumă totală de 81.197 lei, reprezentând impozit pe profit, impozit venit salarii, impozit venit alte surse, CASS asiguraţi, majorări întârziere şi penalităţi.
Arată reclamanta că împotriva Deciziei nr.75/29.01.2010 a formulat contestaţie, pentru ca prin Decizia nr.30/30.03.2010, pârâta să fi respins în mod greşit contestaţia ca fiind nedepusă în termen privind suma de 49.286 lei, reţinând în mod eronat că, prin adresa ANAF nr. 21237/05.02.2010 i-a fost comunicată reclamantei Decizia nr. 75/29.01.2010, atât timp cât pe această adresă nu există nicio semnătură a reclamantei, prin care să se confirme comunicarea.
Susţine reclamanta că pârâta a reţinut prin Decizia nr.30/2010 că la data de 29.01.2010, cu adresa nr.20968, i-a comunicat reclamantei înştiinţarea privind discuţia finală, însă înştiinţarea privind discuţia finală are număr de înregistrare şi nu rezultă data la care a fost emisă.
Mai mult, perioada vizată în înştiinţare, 04.01.2010 – 28.01.2010, este alta decât perioadă vizată de inspecţie, 01.01.2004 – 29.01.2010, împrejurare neconsemnată în Registrul unic de control şi deşi discuţia finală a avut loc la data de 08.02.2010, pârâta a susţinut în mod greşit că, ea a avut loc la data de 29.01.2010, când a fost înlocuită Decizia şi Raportul de Inspecţie Fiscală.
A mai arătat reclamanta că nu datorează sumele solicitate cu titlu de obligaţii fiscale prin Decizia de impunere nr.175/29.01.2010 pentru argumentele expuse prin cererea de chemare în judecată.
Prin Sentinţa civilă nr.2752/27.07.2011, Tribunalul Tulcea admite in parte contestaţia, cu consecinţa anulării Deciziei nr.30 din 30.03.2010 emisă de pârâtă DGFP TULCEA, dispunând obligarea acesteia să soluţioneze pe fond contestaţia formulată de reclamantă împotriva Raportului de inspecţie fiscală nr. 21015/29.01.2011 şi a Deciziei de impunere nr.75/29.01.2011, reţinând în esenţă, următoarele:
Reclamanta A.J.V.P.S. TULCEA a fost supusă unei inspecţii fiscale în perioada 06.01.2010-29.01.2010, ce a cuprins în verificare: impozit pe profit 01.01.2006-31.12.2006, impozit venit salarii 01.01.2004-30.06.2009, CASS salariaţi 01.01.2004-30.06.2009, impozit venit 01.01.2004-30.06.2009, iar urmare acestei inspecţii a fost întocmit Raportul de Inspecţie fiscală înregistrat la DGFP Tulcea sub nr.21015/29.01.2010.
În baza acestui Raport de Inspecţie Fiscală a fost emisă Decizia de impunere nr.75/29.01.2010, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei următoarele obligaţii fiscale suplimentare de plată:
1. impozit pe profit 12503 lei, majorări de întârziere privind impozit pe profit 13741 lei;
2. impozit pe veniturile din salarii şi asimilate salariilor 11567 lei, majorări de întârziere privind impozit pe veniturile din salarii şi asimilate salariilor 8753 lei;
3. contribuţia pentru asigurări de sănătate reţinută de la asiguraţi 6403 lei, majorări de întârziere privind contribuţia pentru asigurări de sănătate reţinută de la asiguraţi 8397 lei;
4. impozit pe alte venituri ale persoanelor fizice 9734 lei, majorări de întârziere pentru impozit pe alte venituri ale persoanelor fizice 10099 lei;
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestaţie, care a fost respinsă prin Decizia nr.30/30.03.2010, ca nefiind depusă în termenul prevăzut de lege, cu motivaţia că, reclamantei i-a fost comunicată Decizia de impunere nr.75/2010 la 05.02.2010 sub semnătură şi ştampilă, iar aceasta a formulat contestaţie la 09.03.2010, deşi termenul pentru formularea contestaţiei se împlinea la data de 08.03.2010.
A constatat prima instanţă că această decizie este nelegală din următoarele considerente:
Potrivit art.205 alin.1 din OG nr.92/2003, „Împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii. Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii”.
Potrivit art.207 alin 1 din OG nr.92/2003, „contestaţia se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii”.
Potrivit art. 44 din OG nr.92/2003: „Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situaţia contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care şi-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum şi în situaţia numirii unui curator fiscal, în condiţiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.
Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent şi primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;
c) prin poştă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum şi prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal şi confirmarea primirii acestuia;
d) prin publicitate.
Comunicarea prin publicitate se face prin afişarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afişarea se face, concomitent, la sediul acestora şi pe pagina de internet a autorităţii administraţiei publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judeţean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afişării anunţului.
Dispoziţiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător”.
Potrivit art.5 din Ordinul nr.1181/23.08.2007 privind modelul şi conţinutul Raportului de Inspecţie fiscală emis de Ministerul Economiei şi Finanţelor: „Direcţia generală de coordonare a inspecţiei fiscale, Direcţia antifraudă fiscală, direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti, precum şi Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin”.
Din această dispoziţie rezultă că discuţia finală cu contribuabilul constituie un element obligatoriu din conţinutul Raportului de Inspecţie Fiscală, în speţă, anexele nr.24 privind punctul de vedere al contribuabilului şi anexa nr.25 privind declaraţia dată de reprezentantul reclamantei cu privire la Raportul de Inspecţie, fiind întocmite la data de 08.02.2010.
A mai constatat prima instanţă, că din înştiinţarea pentru discuţia finală privind rezultatul inspecţiei fiscale înaintată în dosarul cauzei, rezultă că reclamanta a fost convocată pentru data de 29.01.2010 pentru această discuţie, înştiinţarea neavând număr de înregistrare şi necuprinzând data la care a fost emisă.
În aceste condiţii, apreciază instanţa de fond a se putea reţine că Decizia de impunere şi Raportul de inspecţie au fost comunicate reclamantei, în mod legal, la data de 29.01.2010, aşa cum a reţinut pârâta D.G.F.P.Tulcea prin Decizia nr.30/2010.
Pe cale de consecinţă, instanţa de fond a admis în parte contestaţia, a anulat Decizia nr.30 din 30.03.2010 emisa de pârâtă, şi a obligat pârâta să soluţioneze pe fond contestaţia formulată de reclamantă împotriva Raportului de inspecţie fiscală nr.21015 din 29.01.2011 şi Decizia de impunere nr.75 din 29.01.2011, dispoziţie faţă de care, constată instanţa de fond că nu poate proceda la verificarea pe fond a susţinerilor reclamantei cu privire la faptul că, nu datorează sumele stabilite în sarcina sa ca obligaţii fiscale suplimentare, în condiţiile în care, contestaţia formulată de către aceasta a fost soluţionată pe calea excepţiei de tardivitate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta ANAF – DGFP TULCEA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevăzut de dispoziţiile art.304 Cod pr.civilă, cu următoarea motivaţie în esenţă:
– instanţa nu a analizat pe deplin fondul cauzei, fapt care a condus in mod greşit la soluţia recurată, odată ce urmare a inspecţiei fiscale parţiale efectuată de Activitatea de Inspecţie Fiscală la AJVPS Tulcea, s-a întocmit Raportul de inspecţie fiscală parţială nr.21015/29.01.2010, în baza căruia s-a emis Decizia de impunere nr.75/29.01.2010, prin care s-au stabilit în sarcina AJVPS Tulcea obligaţii fiscale în sumă de 81.197 lei reprezentând: impozit pe profit (12.503 lei),majorări de întârziere aferente impozitului pe profit (13.741 lei), impozit pe salarii (11567 lei), majorări impozit pe salarii (8.753 lei), contribuţie de asigurări sociale de sănătate datorată de asiguraţi (6.403 lei), majorări aferente contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorată de asiguraţi (8.3970 0 lei), impozit pe venit persoane fizice (9.734 lei), majorări aferente impozitului pe venit persoane fizice (10.099 lei).
Din analiza documentelor existente la dosarul cauzei, privitor la depunerea în termen a contestaţiei, susţine recurenta a rezulta că petentei i-a fost comunicată Decizia de impunere nr.75/29.01.2010 în data de 05.02.2010 sub semnătură şi ştampilă, iar conform art.44 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:
„2) Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent şi primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului …”
Mai susţine recurenta că Raportul de inspecţie fiscală parţială nr. 21015/29.01.2010, împreună cu Decizia de impunere nr.75/29.01.2010, i-au fost comunicate contestatoarei în data de 05.02.2010 sub semnătură şi ştampilă, conform adresei ANAF nr.21237 care, la punctul 5, are prevăzută în mod expres calea de atac şi termenul de depunere a contestaţiei, respectiv 30 de zile de la data comunicării deciziei la organul fiscal emitent, sub sancţiunea decăderii.
Recurenta arată că termenul legal de depunere a contestaţiei împotriva Deciziei de impunere nr.75/29.01.2010, se împlinea în data de 08.03.2010, însă AJVPS Tulcea a formulat contestaţie, depusă la DGFP Tulcea sub nr.3757 din data de 09.03.2010, după 31 zile de la primirea actelor administrative contestate, deci în afara termenului legal de depunere, apreciind că, soluţionarea îşi găseşte rezolvarea în prevederile art.207 alin.1 Cod pr.fiscală, potrivit cu care “Contestaţia se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ, sub sancţiunea decăderii.”
Termenul de contestare prevăzut în O.G. nr.92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală, act normativ care reglementează posibilitatea contestării pe cale administrativă a deciziilor de impunere, precum şi a titlurilor de creanţă, au caracter imperativ, de la care nu se poate deroga şi încep să curgă de la data comunicării actului contestat.
Se arată că, în art.68 din Codul de procedură fiscală, cu referire la calcularea termenelor, se stipulează: „a) Termenele de orice fel privind exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de Codul de procedură fiscală, precum şi de alte dispoziţii legale aplicabile în materie, dacă legea fiscală nu dispune altfel, se calculează potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă” , iar în conformitate cu art.101 din Codului de procedură civilă:
„Termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul.
Termenele statornicite pe ore încep să curgă de la miezul nopţii zilei următoare.
Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârşesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare.
Termenul care, începând la 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfârşesc într-o lună care nu are o asemenea zi, se va socoti împlinit în ziua cea din urmă a lunii.
Termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare.”
Totodată, se susţine că, potrivit prevederilor pct. 3.11. din OPANAF nr. 519/2005 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea Titlului IX din O.G. nr. 92/2003, republicată:
„Termenul de depunere a contestaţiei se calculează pe zile libere, cu excepţia cazului în care prin lege se prevede altei, neintrând în calcul nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul”, astfel că, odată ce Decizia de impunere nr.75/29.01.2010 i-a fost comunicată contestatoarei în data de 05.02.2010 sub semnătură şi ştampilă, iar împotriva acesteia AJVPS Tulcea a formulat contestaţie, depusă la DGFP Tulcea sub nr.3757 din data de 09.03.2010, după 31 zile de la primirea actului administrativ, deci în afara termenului legal de depunere, soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică.
În raport cu prevederilor art. 217 – „Respingerea contestaţiei pentru neîndeplinirea condiţiilor procedurale” din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală: „Dacă organul de soluţionare competent constată neîndeplinirea unei condiţii procedurale, contestaţia va fi respinsă fără a se proceda la analiza pe fond a cauzei” şi având în vedere că, potrivit pct.13.1. lit.a) din Instrucţiunile pentru aplicarea Titlului IX din O.G. nr.92/2003, aprobate prin OPANAF nr.519/2005:
„Contestaţia poate fi respinsă ca:
a) nedepusă în termen, în situaţia în care aceasta a fost depusă peste termenul prevăzut de prezenta lege…”,
apreciază recurenta că soluţionarea contestaţiei faţă de nerespectarea termenului legal de depunere a acesteia, prevăzut de art.207 alin.1 din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, este legală şi temeinică, menţinându-şi punctul de vedere exprimat în Decizia nr.30/30.03.2010, respectiv depunerea cu întârziere a contestaţiei privind suma totală de 49.286 lei reprezentând : impozit pe profit (12.503 lei), majorări de întârziere aferente impozitului pe profit (13.741 lei), impozit pe salarii (11.567 lei), majorări impozit pe salarii (8.753 lei), contribuţie de asigurări sociale de sănătate datorată de asiguraţi (2.339 lei), impozit venit din alte surse (383 lei).
Se mai menţionează de către recurentă că în anexa nr.24 privind punctul de vedere al contribuabilului şi în anexa nr.25 privind declaraţia dată de reprezentantul reclamantei cu privire la Raportul de Inspecţie s-a prevăzut: „va aducem la cunoştinţă faptul că, in conformitate cu dispoziţiile art. 107 alin 3) din O.G. 92/2003 privind Codul de Procedura fiscală rep., contribuabilul a fost înştiinţat să se prezinte la sediul D.G.F.P. Tulcea in vederea desfăşurării discuţiei finale asupra constatărilor si consecinţelor fiscal rezultate in urma efectuării inspecţiei fiscal”, contribuabilul neînţelegând a se prezenta la discuţia finală programată pentru data de 29.01.2010, cu toate că i-a fost înmânată sub semnătură înştiinţarea pentru discuţia finală.
Întrucât contribuabilul nu a dat curs invitaţiei in conformitate cu prevederile capitolului IV. 1 punctul 3.2.2 din Ordinul 364/2009 pentru aprobarea sistemului de procedură pentru inspecţia fiscală, „in cazul neprezentării punctului de vedere, data încheierii inspecţiei fiscal se consideră ca fiind dată comunicată de organele fiscale pentru discuţia finală”, echipa de inspecţie fiscală a considerat inspecţia fiscală încheiată in data de 29.01.2010 întocmind Raportul de inspecţie fiscal nr. 21015 din 29.01.2010.
Se mai arată că, în conformitate cu prevederile art. 109 alin. 3 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de Procedura fiscală republicat, raportul de inspecţie fiscală a fost înmânat contribuabilului in baza adresei nr. 21237/05.02.2010; operatorul economic a confirmat primirea unui exemplar, amprenta ştampilei si semnătura regăsindu-se pe adresa de înaintare, fapt pentru care solicită admiterea recursului, in sensul de a modifica hotărârea instanţei de fond, prin respingerea acţiunii dedusă judecăţii, ca nefondată, cu consecinţa, menţinerii Deciziei nr.30/30.03.2010, a Raportului de inspecţie fiscală nr. 21015/29.01.2011 si a Deciziei de impunere nr.75/29.01.2011 întocmita de D.G.F.P. Tulcea si toate actele care au stat la baza acestora, ca fiind temeinice si legale.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată, cu următoarea motivaţie, în esenţă:
– Cu privire la susţinerile recurentei privind comunicarea Deciziei nr. 75/29.01.2010 către intimată, cu adresa ANAF nr. 21237 din data de 05.02.2010, intimata reclamantă arată că înştiinţarea privind discuţia finală nu are număr de înregistrare şi nici dată şi se pretinde Doamnei S.M., nu Domnului S.M., să se prezinte la data de 29.01.2010 (dată modificată cu pixul) întrucât a fost încheiată inspecţia fiscală la S.C.A.O. S.R.L. şi nicidecum la AJVPS.
Inclusiv perioada prevăzută în înştiinţare este alta în referire la controlul efectuat în perioada 04.01.2010-28.01.2010, în condiţiile în care, inspecţia la AJVPS Tulcea a vizat perioada 01.01.2004-29.01.2010, fapt netrecut în Registrul Unic de Control.
Tot la dosar se mai află un înscris, care nu a fost comunicat Asociaţiei şi prin care se pretinde că, în data de 29.01.2010, prin adresa nr. 20968, care este din aceeaşi dată – 29.01.2010 – a fost înaintată înştiinţarea privind discuţia finală.
Apreciază intimata reclamantă că, în mod corect instanţa de fond, a constatat că discuţia finală a avut loc la data de 08.02.2010 şi nicidecum la data de 29.01.2010, aşa cum în mod greşit se susţine în conţinutul Raportul de Inspecţie fiscală, se pretinde că nu există obiecţiuni din partea Directorului Asociaţiei conform Anexei nr. 24, însă din actul trimis de către reprezentanţii ANAF, act care face parte integrală din Raport, la data de 08.02.2010, Directorul Asociaţiei a prevăzut că, eventualele obiecţiuni vor fi comunicate după studierea raportului.
– În mod nefondat şi nereal, se pretinde în Raportul de Inspecţie fiscală că, la data de 29.01.2010, nu existau obiecţiuni, în condiţiile în care, la data de 08.02.2011, raportul de inspecţie fiscală nici nu fusese comunicat, iar anexele 24 şi 25 relevă un alt aspect decât cel inserat în cuprinsul Raportului.
Data comunicării reprezintă data când “Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală” a fost comunicată contribuabilului şi a fost stabilită în funcţie de modalitatea de comunicare şi în conformitate cu prevederile art.44 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată.
Niciuna din modalităţile reglementate de lege nu vine să susţină în niciun mod cum un Raport şi o Decizie, întocmite şi finalizate la data de 29.01.2010, au anexe şi documente întocmite la o dată ulterioară, respectiv 08.02.2010, şi comunicate, aşa cum se susţine, la data de 05.02.2010.
Solicită respingerea recursului ca nefondat şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate şi a probatoriului administrat, văzând şi dispoziţiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente, în esenţă:
Probatoriul administrat în cauză, cu respectarea dispoziţiilor cuprinse în art.1169 Cod civil, potrivit cărora „Cel ce face o propunere înaintea judecăţii, trebuie să o dovedească”, face dovada că intimata AJVPS TULCEA a fost supusă unei inspecţii fiscale, în perioada 06.01.2010 – 29.01.2010, de către recurentă, în conformitate cu prevederile art.103 alin.1 din OG nr.92/2003 privind Codul de pr.fiscală, şi a cuprins în verificare impozitul pe profit, pentru perioada 01.01.2006 – 31.12.2006; impozitul pe venit salarii pentru perioada 01.04.2004 – 30.06.2009; CAS salariaţi pe perioada 01.01.2004 – 30.06.2009 şi impozitul pe venit pentru perioada 01.01.2004 – 30.06.2009.
Urmare efectuării inspecţiei fiscale, recurenta a procedat la întocmirea Raportului de inspecţie fiscală, înregistrat sub nr.21015/29.01.2010, în baza căruia a emis Decizia de impunere nr.75/29.01.2010, prin care s-au stabilit în sarcina intimatei reclamante următoarele obligaţii fiscale, suplimentare de plată:
1. impozit pe profit 12503 lei, majorări de întârziere privind impozit pe profit 13741 lei;
2. impozit pe veniturile din salarii şi asimilate salariilor 11567 lei, majorări de întârziere privind impozit pe veniturile din salarii şi asimilate salariilor 8753 lei;
3. contribuţia pentru asigurări de sănătate reţinută de la asiguraţi 6403 lei, majorări de întârziere privind contribuţia pentru asigurări de sănătate reţinută de la asiguraţi 8397 lei;
4. impozit pe alte venituri ale persoanelor fizice 9734 lei, majorări de întârziere pentru impozit pe alte venituri ale persoanelor fizice 10099 lei.
Acestea sunt condiţiile în care intimata reclamantă AJVPS TULCEA formulează contestaţie împotriva Deciziei de impunere nr.75/29.01.2010, înregistrată la registratura generală a recurentei sub nr.3757/09.03.2010, care prin Decizia nr.30/30.03.2010 este respinsă de către recurentă, cu motivaţia în esenţă că nu a fost depusă în termenul prevăzut de lege.
Astfel, s-a reţinut că intimatei i-a fost comunicat Raportul de inspecţie fiscală parţială nr.21015/29.01.2010, împreună cu Decizia de impunere nr.75/29.01.2010, în data de 05.02.2010 sub semnătură şi ştampilă, cu adresa AIF nr.21237, că la pct.5 al deciziei a fost prevăzută în mod expres calea de atac şi termenul de depunere al contestaţiei, respectiv 30 de zile de la data comunicării, şi că termenul legal de depunere a contestaţiei s-ar fi împlinit la data de 08.03.2010, ori contestaţia a fost depusă pe data de 09.03.2010, după 31 de zile de la primirea actelor administrative contestate.
Analizând susţinerile recurentei făcute prin motivele de recurs, Curtea apreciază în sensul respingerii acestora, ca nefondate, pentru următoarele considerente, în esenţă:
Potrivit art.205 alin.1 din OG nr.92/2003: „Împotriva titlului de creanţă precum şi împotriva altor acte administrativ fiscale, se poate formula contestaţie potrivit legii. Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii”.
Potrivit art.207 alin.1 din OG nr.92/2003: „Contestaţia se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii”, iar potrivit art.44 din lege:
„alin.1- Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat ….…”
„alin.2 – Actul administrativ fiscal se comunică, după cum urmează:
e) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului emitent şi primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
f) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;
g) prin poştă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, precum şi prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal şi confirmarea primirii acestuia;
h) prin publicitate”
„alin.3 – Comunicarea prin publicitate se face prin afişare, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a ANAF, a unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art.35, afişarea se face, concomitent, la sediul acestora şi pe pagina de internet a autorităţii administraţiei publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judeţean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afişării anunţului”.
„alin.4 – Dispoziţiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător”.
Faţă de dispoziţiile legale sus-citate, cuprinse în Codul de procedură fiscală, Curtea reţine a rezulta fără echivoc că actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului în mod obligatoriu, deoarece, de principiu, din momentul comunicării, acesta începe să producă efecte juridice şi numai în cadrul procedurii de comunicare prin publicitate a actelor administrative fiscale sunt preluate dispoziţiile Codului de procedură civilă, ce sunt aplicabile în mod corespunzător, legiuitorul având în vedere prin cuprinderea alin.4 al art.44 din OG nr.92/2003, că este necesar a se preveni apariţia unor abuzuri.
Potrivit art.5 din Ordinul nr.1181/23.08.2007 privind modelul şi conţinutul Raportului de inspecţie fiscală emis de Ministerul Economiei şi Finanţelor „Direcţia generală de coordonare a inspecţiei fiscale, Direcţia antifraudă fiscală, Direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti, precum şi Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili, vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin”, astfel că, în mod legal şi temeinic, instanţa de fond a reţinut că din această dispoziţie rezultă fără putinţă de tăgadă că discuţia finală cu contribuabilul constituie un element obligatoriu din conţinutul Raportului de Inspecţie Fiscală.
Totodată, reţine Curtea că acelaşi probatoriu administrat în cauză face dovada că anexa nr.24 privind punctul de vedere al contribuabilului, precum şi anexa nr.25 privind declaraţia dată de reprezentantul intimatei reclamante cu privire la raportul de inspecţie, au fost întocmite la data de 08.02.2010, aceasta în condiţiile în care înştiinţarea contribuabilului pentru discuţia finală privind rezultatul inspecţiei fiscale, existentă la dosar, convoacă contribuabilul pentru data de 29.01.2010.
Procedând la examinarea înştiinţării, Curtea reţine că aceasta nu are număr de înregistrare şi nici data la care a fost emisă, şi mai mult, face referire la „încheierea inspecţiei fiscale la SC A.O. SRL” şi nicidecum la AJVPS, cum de altfel, priveşte o altă perioadă de control, respectiv 04.01.2010 – 28.01.2010, în condiţiile în care inspecţia la AJVPS TULCEA a vizat perioada 01.01.2004 – 29.01.2010, fapt neînregistrat în Registrul Unic de Control.
În această situaţie, Curtea apreciază că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art.107 din Cod pr.fiscală, potrivit cărora:
„alin.1 – Contribuabilul va fi informat pe parcursul desfăşurării inspecţiei fiscale asupra constatărilor rezultate din inspecţia fiscală;
alin.2 – La încheierea inspecţiei fiscale, organul fiscal va prezenta contribuabilului constatările şi consecinţele lor fiscale, acordându-i acestuia posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere potrivit art.9 alin.1, cu excepţia cazului în care bazele de impozitare nu au suferit nici o modificare în urma inspecţiei fiscale, sau a cazului în care contribuabilul renunţă la acest drept şi notifică acest fapt organelor de inspecţiei fiscală;
alin.3 – Data, ora şi locul prezentării concluziilor vor fi comunicate contribuabilului în timp util.
alin.4 – Contribuabilul are dreptul să prezinte, în scris, punctul de vedere cu privire la constatările inspecţiei fiscale”.
Deci, coroborând situaţia faptică sus-reţinută cu conţinutul dispoziţiei legale citate, Curtea concluzionează că susţinerea recurentei privind comunicarea Raportului de inspecţie fiscală parţială şi a Deciziei nr.75/2010 la data de 05.02.2010, sub semnătură şi ştampilă conform adresei AIF nr.21237, este nereală, atât timp cât anexele nr.24 şi nr.25 poartă data de 08.02.2010, dată la care a şi avut loc discuţia finală, obligatorie conform Ordinului nr.1181/2007, şi nicidecum la data de 29.01.2010, aşa după cum greşit susţine recurenta.
Că situaţia de fapt este aceasta rezultă şi din împrejurarea că, chiar dacă în conţinutul Raportului de inspecţie fiscală, se pretinde că „nu există obiecţiuni din partea Directorului Asociaţiei – conform anexei nr.24”, din actul transmis către reprezentanţii ANAF, act care face parte integrală din raport, la data de 08.02.2010, rezultă că Directorul Asociaţiei a prevăzut că „Eventualele obiecţiuni vor fi comunicate după studierea raportului”.
În aceste condiţii, Curtea apreciază că, în mod legal şi temeinic instanţa de fond a reţinut că Decizia de impunere şi Raportul de inspecţie nu au fost comunicate în mod legal la data de 29.01.2010, şi astfel, Decizia nr.30/30.03.2010 emisă de recurentă este nelegală, iar ca o consecinţă s-a dispus obligarea recurentei pârâte la soluţionarea pe fond a contestaţiei formulată de intimata reclamantă împotriva Raportului de inspecţiei fiscală nr.21015/29.01.2010 şi a Deciziei de impunere nr.75/29.01.2010.
Pentru toate considerentele sus-expuse, cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii recurate, văzând şi dispoziţiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea respinge recursul, ca nefondat.
