Prin cererea înregistrată sub nr. …/87/015, contestatorul B.G.M. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI TELEORMAN în temeiul dispoziţiilor art. 317 alin. 1 pct. 2 din Codul de Procedură Civilă, a formulat contestaţie în anulare a sentinţei civile nr. 90/03.02.2011 pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. …/87/2010, irevocabilă prin decizia civilă nr. 321/24.01.2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, solicitând anularea acesteia.
În motivarea contestaţiei, contestatorul a arătat că sentinţa civilă nr. 90/03.02.2011, pronunţată de Tribunalul Teleorman, dată în rejudecare după casarea cu trimitere a sentinţei civile nr. 128/25.01.2010 pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. …/87/2009 a fost pronunţată de acelaşi judecător, care conform dispoziţiilor art. 24 alin. 1 teza a II-a din Codul de Procedură Civilă, era incompatibil, deşi aspectele referitoare la incompatibilitatea judecătorului au fost invocate şi în faţa instanţei de fond, însă acestea nu au fost luate în considerare.
În consecinţă, contestatorul a solicitat admiterea cererii, desfiinţarea hotărârii atacată cu contestaţie în anulare, respectiv a sentinţei civile nr. 90/03.02.2011 pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. …/87/2010 şi rejudecarea cauzei începând cu acea fază procesuală.
În dovedirea acţiunii, contestatorul a depus la dosarul cauzei, în copie, sentinţa civilă nr. 128/25.01.2010, pronunţată în dosarul nr. …/87/2009 al Tribunalului Teleorman, decizia civilă nr. 1673/23.06.2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, precum şi sentinţa civilă nr. 90/03.02.2011, pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. …/87/2010.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii introducerii cererii susţinând că hotărârea împotriva căreia s-a formulat contestaţie în anulare nu este susceptibilă de executare silită, întrucât acţiunea a fost respinsă, astfel că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 319 alin. 2 teza finală.
Prin aceeaşi întâmpinare, intimatul IPJ TELEORMAN a invocat şi excepţia inadmisibilităţii pe considerentul că motivul invocat în susţinerea contestaţiei în anulare nu se regăseşte în dispoziţiile art. 317 din Codul de Procedură Civilă.
Examinând actele şi lucrările dosarului. Instanţa constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 128/25.01.2010, pronunţată de Tribunalul Teleorman, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii cererii formulată de reclamantul B.G.M. privind obligarea pârâtului I.P.J. Teleorman la comunicarea ordinului de trecere în rezervă nr. 024/10.02.1994 şi a actelor care au stat la baza emiterii acestuia, invocată de pârât, iar acţiunea a fost admisă, în parte, în sensul că pârâtul I.P.J. Teleorman a fost obligat să desecretizeze şi să comunice reclamantului Ordinul nr. 024/10.02.1994.
Prin aceeaşi sentinţă, a fost admisă excepţia tardivităţii cererii de anulare a Ordinului nr. 024/10.02.1994 şi a cererilor accesorii acesteia privind repunerea în situaţia anterioară şi repararea pagubei produsă prin emiterea ordinului de trecere în rezervă, formulate de reclamantul B.G.M. împotriva aceluiaşi pârât şi pe cale de consecinţă, aceste cereri au fost respinse ca fiind tardiv introduse.
Prin decizia civilă nr. 1673/23.06.2010, Curtea de Apel Bucureşti a admis recursul declarat de contestator împotriva sentinţei civile nr. 128/25.01.2010, pe care a casat-o, în part, în sensul că s-a trimis spre rejudecare cererea de anulare a Ordinului nr. 024/10.02.1994 şi cererile accesorii acesteia, menţinându-se, celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. …/87/2010, iar prin sentinţa civilă nr. 90/03.02.2011, Tribunalul Teleorman a respins, ca nefondată, excepţia nulităţii Ordinului nr. 024/10.02.1994 emis de pârâtul Inspectoratul Poliţiei Judeţene Teleorman, invocată de reclamantul B.G.M., şi a respins, ca nefondate, cererea de anulare a Ordinului nr. 024/10.02.1994, precum şi cererile accesorii acesteia referitor la reintegrarea şi la repararea prejudiciului formulate de reclamantul B.G.M. împotriva pârâtului Inspectoratul Poliţiei Judeţene Teleorman.
Împotriva sentinţei civile nr. 90/03.02.2011, pronunţată de Tribunalul Teleorman, contestatorul B.G.M. a declarat recurs, iar Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia civilă nr. 321/24.01.2012 a respins recursul ca nefondat.
Prin prezenta cerere, contestatorul a formulat contestaţie în anulare a sentinţei civile nr. 90/03.02.2011 pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. …/87/2010, irevocabilă prin decizia civilă nr. 321/24.01.2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, solicitând anularea acesteia, susţinând, în esenţă, că sentinţa civilă nr. 90/03.02.2011, pronunţată de Tribunalul Teleorman, dată în rejudecare după casarea cu trimitere a sentinţei civile nr. 128/25.01.2010 pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. …/87/2009 a fost pronunţată de acelaşi judecător, care conform dispoziţiilor art. 24 alin. 1 teza a II-a din Codul de Procedură Civilă, era incompatibil, deşi aspectele referitoare la incompatibilitatea judecătorului au fost invocate şi în faţa instanţei de fond, însă acestea nu au fost luate în considerare.
Analizând, cu prioritate, conform art. 137 din Codul de Procedură Civilă, excepţia tardivităţii, invocată de intimatul IPJ TELEORMAN, Tribunalul constată că aceasta este întemeiază şi, din considerentele ce se vor expune, urmează a fi admisă.
Potrivit art. 319 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă, contestaţia se poate face oricând, înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. 1 lit. b) sau lit. c) din Codul de Procedură Civilă.
De asemenea, potrivit aceloraşi prevederi legale, împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de 1 an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
În cauză, se atacă o hotărâre irevocabilă, care nu este susceptibilă de executare silită, întrucât nu cuprinde niciun fel de obligaţie pentru vreuna dintre părţi.
Prin urmare, cu privire la termenul de contestaţie, sunt aplicabile dispoziţiile art. 319 alin. 2 teza a II-a din Codul de Procedură Civilă, potrivit cărora contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de 1 an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Hotărârea atacată fiind irevocabilă, nu s-a comunicat contestatorului, însă, în condiţiile în care aceasta a rămas irevocabilă la data de 24.01.2012, iar prezenta cerere a fost înregistrată la data de 02.03.2015, este evident că, în cauză, a fost depăşit şi termenul obiectiv de 1 an, calculat de la data de când hotărârea ce se atacă a rămas irevocabilă.
În aceste condiţii, faţă de prevederile art. 103, alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, contestatorul este decăzut din dreptul de a mai exercita calea de atac a contestaţiei în anulare, aşa încât excepţia tardivităţii introducerii cererii, invocată de intimatul IPJ TELEORMAN este apreciată întemeiată.
Susţinerile contestatorului în sensul că, în cauză, se atacă o hotărâre judecătorească care se aduce la îndeplinire pe cale de executare silită, şi cum nu s-a îndeplinit vreun act de executare, contestaţiei sub aspectul termenului i-ar fi aplicabile prevederile art. 319 alin. 1 teza I, urmează a fi înlăturate, sentinţa civilă nr. 90/03.02.2011 necuprinzând vreo obligaţie care să poată face obiectul vreunei cereri de executare silită.
În plus, este de observat că, în raport de data la care hotărârea a rămas irevocabilă, chiar dacă s-ar aprecia că aceasta ar fi fost susceptibilă de executare silită, aceasta nici nu mai poate fi executată, dreptul de a cere executarea prescriindu-se în termen de 3 ani de la data când s-a născut dreptul de a cere executarea.
Concluzionând, Tribunalul constată că, în condiţiile în care hotărârea irevocabilă atacată priveşte o soluţie de respingere a acţiunii, care, prin natura sa, nu este susceptibilă de executare, în raport de considerentele anterior expuse, va admite excepţia tardivităţii formulării contestaţiei în anulare, invocată de intimatul I.P.J. Teleorman şi, pe cale de consecinţă, va respinge, ca tardivă contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.G.M. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Teleorman.
Excepţia inadmisibilităţii invocată de intimatul IPJ TELEORMAN , deşi, faţă de prevederile art. 317 alin. 1 pct. 2 din Codul de Procedură Civilă, pe care contestatorul şi-a întemeiat contestaţia şi care se referă la situaţia hotărârilor care au fost date de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică referitoare la competenţă, ar permite aprecierea în sensul că ar fi întemeiată, incompatibilitatea neaparţinând instituţiei de drept procesual referitoare la competenţa absolută a instanţelor judecătoreşti, aceasta, faţă de caracterul dirimant al excepţiei examinate şi de prevederile art. 137 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, nu a făcut obiectul analizei instanţei.
În motivarea contestaţiei, contestatorul a arătat că sentinţa civilă nr. 90/03.02.2011, pronunţată de Tribunalul Teleorman, dată în rejudecare după casarea cu trimitere a sentinţei civile nr. 128/25.01.2010 pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. …/87/2009 a fost pronunţată de acelaşi judecător, care conform dispoziţiilor art. 24 alin. 1 teza a II-a din Codul de Procedură Civilă, era incompatibil, deşi aspectele referitoare la incompatibilitatea judecătorului au fost invocate şi în faţa instanţei de fond, însă acestea nu au fost luate în considerare.
În consecinţă, contestatorul a solicitat admiterea cererii, desfiinţarea hotărârii atacată cu contestaţie în anulare, respectiv a sentinţei civile nr. 90/03.02.2011 pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. …/87/2010 şi rejudecarea cauzei începând cu acea fază procesuală.
În dovedirea acţiunii, contestatorul a depus la dosarul cauzei, în copie, sentinţa civilă nr. 128/25.01.2010, pronunţată în dosarul nr. …/87/2009 al Tribunalului Teleorman, decizia civilă nr. 1673/23.06.2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, precum şi sentinţa civilă nr. 90/03.02.2011, pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. …/87/2010.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii introducerii cererii susţinând că hotărârea împotriva căreia s-a formulat contestaţie în anulare nu este susceptibilă de executare silită, întrucât acţiunea a fost respinsă, astfel că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 319 alin. 2 teza finală.
Prin aceeaşi întâmpinare, intimatul IPJ TELEORMAN a invocat şi excepţia inadmisibilităţii pe considerentul că motivul invocat în susţinerea contestaţiei în anulare nu se regăseşte în dispoziţiile art. 317 din Codul de Procedură Civilă.
Examinând actele şi lucrările dosarului. Instanţa constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 128/25.01.2010, pronunţată de Tribunalul Teleorman, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii cererii formulată de reclamantul B.G.M. privind obligarea pârâtului I.P.J. Teleorman la comunicarea ordinului de trecere în rezervă nr. 024/10.02.1994 şi a actelor care au stat la baza emiterii acestuia, invocată de pârât, iar acţiunea a fost admisă, în parte, în sensul că pârâtul I.P.J. Teleorman a fost obligat să desecretizeze şi să comunice reclamantului Ordinul nr. 024/10.02.1994.
Prin aceeaşi sentinţă, a fost admisă excepţia tardivităţii cererii de anulare a Ordinului nr. 024/10.02.1994 şi a cererilor accesorii acesteia privind repunerea în situaţia anterioară şi repararea pagubei produsă prin emiterea ordinului de trecere în rezervă, formulate de reclamantul B.G.M. împotriva aceluiaşi pârât şi pe cale de consecinţă, aceste cereri au fost respinse ca fiind tardiv introduse.
Prin decizia civilă nr. 1673/23.06.2010, Curtea de Apel Bucureşti a admis recursul declarat de contestator împotriva sentinţei civile nr. 128/25.01.2010, pe care a casat-o, în part, în sensul că s-a trimis spre rejudecare cererea de anulare a Ordinului nr. 024/10.02.1994 şi cererile accesorii acesteia, menţinându-se, celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. …/87/2010, iar prin sentinţa civilă nr. 90/03.02.2011, Tribunalul Teleorman a respins, ca nefondată, excepţia nulităţii Ordinului nr. 024/10.02.1994 emis de pârâtul Inspectoratul Poliţiei Judeţene Teleorman, invocată de reclamantul B.G.M., şi a respins, ca nefondate, cererea de anulare a Ordinului nr. 024/10.02.1994, precum şi cererile accesorii acesteia referitor la reintegrarea şi la repararea prejudiciului formulate de reclamantul B.G.M. împotriva pârâtului Inspectoratul Poliţiei Judeţene Teleorman.
Împotriva sentinţei civile nr. 90/03.02.2011, pronunţată de Tribunalul Teleorman, contestatorul B.G.M. a declarat recurs, iar Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia civilă nr. 321/24.01.2012 a respins recursul ca nefondat.
Prin prezenta cerere, contestatorul a formulat contestaţie în anulare a sentinţei civile nr. 90/03.02.2011 pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. …/87/2010, irevocabilă prin decizia civilă nr. 321/24.01.2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, solicitând anularea acesteia, susţinând, în esenţă, că sentinţa civilă nr. 90/03.02.2011, pronunţată de Tribunalul Teleorman, dată în rejudecare după casarea cu trimitere a sentinţei civile nr. 128/25.01.2010 pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. …/87/2009 a fost pronunţată de acelaşi judecător, care conform dispoziţiilor art. 24 alin. 1 teza a II-a din Codul de Procedură Civilă, era incompatibil, deşi aspectele referitoare la incompatibilitatea judecătorului au fost invocate şi în faţa instanţei de fond, însă acestea nu au fost luate în considerare.
Analizând, cu prioritate, conform art. 137 din Codul de Procedură Civilă, excepţia tardivităţii, invocată de intimatul IPJ TELEORMAN, Tribunalul constată că aceasta este întemeiază şi, din considerentele ce se vor expune, urmează a fi admisă.
Potrivit art. 319 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă, contestaţia se poate face oricând, înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. 1 lit. b) sau lit. c) din Codul de Procedură Civilă.
De asemenea, potrivit aceloraşi prevederi legale, împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de 1 an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
În cauză, se atacă o hotărâre irevocabilă, care nu este susceptibilă de executare silită, întrucât nu cuprinde niciun fel de obligaţie pentru vreuna dintre părţi.
Prin urmare, cu privire la termenul de contestaţie, sunt aplicabile dispoziţiile art. 319 alin. 2 teza a II-a din Codul de Procedură Civilă, potrivit cărora contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de 1 an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Hotărârea atacată fiind irevocabilă, nu s-a comunicat contestatorului, însă, în condiţiile în care aceasta a rămas irevocabilă la data de 24.01.2012, iar prezenta cerere a fost înregistrată la data de 02.03.2015, este evident că, în cauză, a fost depăşit şi termenul obiectiv de 1 an, calculat de la data de când hotărârea ce se atacă a rămas irevocabilă.
În aceste condiţii, faţă de prevederile art. 103, alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, contestatorul este decăzut din dreptul de a mai exercita calea de atac a contestaţiei în anulare, aşa încât excepţia tardivităţii introducerii cererii, invocată de intimatul IPJ TELEORMAN este apreciată întemeiată.
Susţinerile contestatorului în sensul că, în cauză, se atacă o hotărâre judecătorească care se aduce la îndeplinire pe cale de executare silită, şi cum nu s-a îndeplinit vreun act de executare, contestaţiei sub aspectul termenului i-ar fi aplicabile prevederile art. 319 alin. 1 teza I, urmează a fi înlăturate, sentinţa civilă nr. 90/03.02.2011 necuprinzând vreo obligaţie care să poată face obiectul vreunei cereri de executare silită.
În plus, este de observat că, în raport de data la care hotărârea a rămas irevocabilă, chiar dacă s-ar aprecia că aceasta ar fi fost susceptibilă de executare silită, aceasta nici nu mai poate fi executată, dreptul de a cere executarea prescriindu-se în termen de 3 ani de la data când s-a născut dreptul de a cere executarea.
Concluzionând, Tribunalul constată că, în condiţiile în care hotărârea irevocabilă atacată priveşte o soluţie de respingere a acţiunii, care, prin natura sa, nu este susceptibilă de executare, în raport de considerentele anterior expuse, va admite excepţia tardivităţii formulării contestaţiei în anulare, invocată de intimatul I.P.J. Teleorman şi, pe cale de consecinţă, va respinge, ca tardivă contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.G.M. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Teleorman.
Excepţia inadmisibilităţii invocată de intimatul IPJ TELEORMAN , deşi, faţă de prevederile art. 317 alin. 1 pct. 2 din Codul de Procedură Civilă, pe care contestatorul şi-a întemeiat contestaţia şi care se referă la situaţia hotărârilor care au fost date de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică referitoare la competenţă, ar permite aprecierea în sensul că ar fi întemeiată, incompatibilitatea neaparţinând instituţiei de drept procesual referitoare la competenţa absolută a instanţelor judecătoreşti, aceasta, faţă de caracterul dirimant al excepţiei examinate şi de prevederile art. 137 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, nu a făcut obiectul analizei instanţei.
