Prin urmare, neepuizarea căilor administrative de contestare a unei decizii de impunere reprezintă un fine de neprimire în faţa instanţei de contencios, efectul juridic fiind cel al inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată.
Art. 304, pct. 9 Cod procedură civilă
Art. 21, alin.(2) din OUG nr. 148/2005
Art. 7 din Legea nr. 554/2004
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. 7103/118/2012*, prin declinare de competenţă funcţională de la Tribunalul Constanţa – Secţia Civilă, reclamanta […] a solicitat ca in contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE – AJPIS CONSTANŢA.
– să se dispună anularea Deciziei nr. 133655199110 din 09.05.2012 emisă de către pârâtă.
Motivând acţiunea, reclamanta a învederat că în data de 21.05.2012 i s-a comunicat la domiciliu decizia a cărei contestaţie face obiectul prezentului dosar, învederând că din conţinutul şi forma acesteia nu se înţelege ce sumă se impută şi de ce se impută, ce reprezintă suma, fără a fi motivată în fapt şi în drept, agenţia înşiruind haotic legislaţia în vigoare.
Susţine reclamanta că a înţeles că în 15 zile devine titlu executoriu, în condiţiile în care dispoziţiile deciziei sunt contrare, precizând că a procedat la contestarea deciziei şi la organul emitent, dar nu i s-a dat nici un răspuns.
Legal citată, pârata a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca nefondată.
Prin sentinţa civilă nr. 3268 din 07.06.2013 Tribunalul Constanţa a respins cererea formulată de reclamantul […], în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE – AJPIS CONSTANŢA, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele:
În speţă, reclamantul a fost beneficiarul indemnizaţiei de creştere a copilului in perioada 09.12.2009 – 29.08.2011, prin decizia nr. 1336555199110 din 09.05.2012, fiind stabilit un debit in sarcina reclamantei, reprezentând indemnizaţie primită necuvenit.
Reţine instanţa de fond că suma de 63240 lei stabilită de recuperat, reprezintă indemnizaţia pentru creşterea copilului, încasată de către reclamant, în perioada 09.12.2009 – 29.08.2011.
Urmare a unui control efectuat de către Curtea de Conturi la AJPIS Constanta, s-a solicitat Casei Judeţene de Pensii Constanţa o situaţie privitoare la beneficiarii de indemnizaţii pentru creşterea copilului. In urma verificărilor efectuate in baza de date, s-a emis de către CJP Constanta adeverinţa nr. 10863/04.04.2012, din care rezultă că în perioada 09.12.2009 – 29.08.2011, în care primea indemnizaţie pentru creşterea copilului, in baza OUG 148/2005, reclamantul a realizat şi venituri profesionale.
Potrivit art. 12 alin 2 si 3 din OUG 148/2005, „(2)Plata indemnizaţiei prevăzute la art. 1 alin. (1), respectiv la art. 2, se suspendă începând cu ziua următoare celei în care beneficiarul realizează venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare. (3)Plata stimulentului prevăzut la art. 3 se suspendă începând cu ziua următoare celei în care beneficiarul nu mai realizează venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare”.
Potrivit art. 14 alin 1 din OUG 148/2005, „1)Beneficiarul drepturilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă este obligat să comunice în scris primăriei orice modificare intervenită în situaţia sa, de natură să determine încetarea sau suspendarea plăţii drepturilor, în termen de 5 zile lucrătoare de la apariţia acesteia”, iar art. 15 din acelasi act normativ prevede ca „Drepturile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă nu pot fi urmărite silit decât în vederea recuperării, conform legii, a sumelor încasate necuvenit cu acest titlu”.
În speţă, deoarece reclamantul a realizat venituri impozabile în perioada în care era beneficiarul indemnizaţiei pentru creşterea copilului în vârsta de până la 2 ani, în temeiul art. 21 din OUG 148/2005, în mod legal AJPIS Constanţa a emis Decizia nr…. din 09.05.2012. Ori, veniturile realizate de către reclamant sunt obţinute ca urmare a prestării unor servicii in baza unei convenţii.
Împotriva acestei soluţii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta […] criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond nu a dat eficienţă probatoriului administrat în cauză, respectiv, în mod eronat a reţinut că reclamanta a înregistrat venituri profesionale în perioada în care primea indemnizaţie de creştere a copilului, având în vedere că pârâta nu a făcut dovada faptului că au fost primite aceste venituri cu caracter profesional, ce reprezenta veniturile precum şi suma imputată.
Instanţa de fond nu s-a pronunţat privitor la aspectele de nelegalitate sesizate, respectiv nu a motivat în fapt şi în drept, ci a procedat la respingerea cererii ca fiind nefondată, fără a face referire la motivele pentru care apreciază decizia ca fiind legal întocmită, analizând doar textul de lege care permite imputarea sumei, ori reclamanta a criticat decizia şi din punct de vedere al condiţiilor de formă.
Pârâta nu a comunicat decizia de impunere cu înscrisurile care să ateste temeinicia celor reţinute, astfel încât să-şi poate face apărări prin plângerea adresată către ei, nu a motivat de unde sunt sumele şi ce reprezintă.
Recurenta reclamantă a depus la dosarul cauzei dovada faptului că face parte din comitetul de cenzori a Uniunii Turco-Tătare, iar veniturile realizate erau aleatorii, fiind acea categorie care nu se încadrează în prevederile O.U.G. 148/2005, în sensul că nu sunt primite cu titlu de venituri din categorii profesionale.
Pentru aceste considerente, recurenta solicită admiterea recursului cu consecinţa modificării în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii contestaţiei şi anularea deciziei atacate.
Intimata AJPIS Constanţa a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei civile nr. 3268/2013 a Tribunalului Constanţa ca fiind legală şi temeinică.
Prin încheierea din 10 ianuarie 2014 Curtea a dispus repunerea cauzei pe rol pentru a pune în discuţia contradictorie a părţilor excepţia inadmisibilităţii pentru neparcurgerea procedurii administrativ jurisdicţionale prevăzute de O.G. nr.2/2003.
Examinând recursul prin prisma motivului de ordine publică invocat din oficiu, Curtea reţine caracterul său întemeiat, pentru următoarele considerente:
Obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă contestaţia formulată împotriva deciziei nr. …/09.05.2012, emisă de Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Fiscală, decizie care, potrivit art. 21, alin.(2) din OUG nr. 148/2005, trebuia să fie contestată în termen de 30 de zile de la comunicare la AJPIS Constanţa, conform celor inserate în cuprinsul respectivului act administrativ atacat, cu respectarea dispoziţiilor din Legea contenciosului administrativ.
Instanţa de control judiciar a pus în discuţie motivul de ordine publică prevăzut de art. 304, pct. 9 c. proc. civ., referitor la interpretarea şi aplicarea greşită a legii, invocând excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulate în faţa instanţei de contencios administrativ, reţinând următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, la instanţa de contencios administrativ poate fi formulată cererea de anulare a unui act administrativ numai după parcurgerea procedurii prealabile.
Prin urmare, neepuizarea căilor administrative de contestare a unei decizii de impunere reprezintă un fine de neprimire în faţa instanţei de contencios, efectul juridic fiind cel al inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată.
Pentru aceste considerente, observând că intimata reclamantă a contestat la instanţa de contencios administrativ competentă decizia de impunere nr. …/09.05.2012, fără a face dovada parcurgerii procedurii prealabile, Curtea reţine caracterul întemeiat al excepţiei invocate din oficiu, pe care o va admite.
În raport de caracterul întemeiat al excepţiei de inadmisibilitate, se va dispune admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei recurate, conform prevederilor art.312 Cod proc. civ. şi ale art. 304, pct. 9 Cod proc. civ.
În consecinţă, dată fiind soluţia de respingere a acţiunii ca inadmisibilă, Curtea va lăsa necercetate celelalte motive de recurs, fiind de prisos a verifica aceste critici prin prisma soluţiei pronunţate.
