Citeste şi

  • Nu am gasit decizii asemanatoare!

Contestaţie la tabelul preliminar de creanţe. Tardivitatea formulării ei.


Contestaţie la tabelul preliminar de creanţe. Tardivitatea formulării ei.

  Termenul de contestare a tabelului preliminar este cel înscris în art.73 alin.2 din Legea nr.85/2006 şi curge de la data publicării tabelului preliminar.

  -Art. 73 din Legea nr.85/2006

  Pentru a putea fixa un moment clar de definitivare a tabelului, legiuitorul a raportat începutul termenului de contestare exclusiv la publicarea în BPI, în mod expres, iar nu la posibila neîndeplinire a unor altor obligaţii, faţă de unii dintre creditori.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A V-A CIVILĂ,
 DECIZIA CIVILĂ NR. 122 din 18.02. 2014)

Asupra apelului de faţă constată următoarele:
La data de 09.08.2013 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Ialomiţa (expediată la data de 07.08.2013, potrivit plicului ataşat la dosarul cauzei de la fila 67), contestaţia formulată de SC N. S. I. la tabelul preliminar al debitoarei R. G. SRL solicitând aprobarea înscrierii în tabelul creditorilor a unei creanţe totale de 86403.58 ron, din care 77492 ron debit şi 8911.58 ron penalităţi.    
Contestatoarea SC N. S. I. susţine că, în calitate de creditor, a depus în termenul legal Cererea de înscriere la masa credală cu documentele justificative aferente, urmare a transmiterii de către administratorul judiciar a notificării deschiderii procedurii de insolvenţă pentru debitoarea R. G. SRL, dar la momentul prezentării pentru Adunarea Creditorilor din data de 25.07.2013, la sediul Administratorului judiciar, i s-a adus la cunoştinţă că nu sunt admişi pentru înscrierea în Tabelul preliminar, pe considerentul că serviciile prestate prin contractul nr. 121/07.09.2012 şi facturate cu factura fiscală nr. 000008/17.04.2013 depuse la dosarul cauzei, nu sunt argumente în favoarea societăţii contestatoare în vederea înscrierii în tabelul creditorilor.
Susţine contestatoare că în relaţia comercială cu debitoarea au fost întocmite documente necesare activităţii care au fost semnate şi aprobate de către Administratorul statutar, documente care se află în arhiva debitoarei, lichidatorul judiciar refuză dreptul contestatoarei de a fi înscrisă în tabelul creditorilor.
Mai mult, urmare a controlului fiscal efectuat de către ANAF Slobozia la intrarea debitoarei în procedura insolvenţei, la solicitarea acestei instituţii, i-au fost puse la dispoziţie documente justificative din care să rezulte cheltuielile debitoarei cu serviciile contestatoarei din contractul nr. 121/07.09.2012 şi factura nr. 000008/17.04.2013, documente acceptate de către inspectorii fiscali ca certe şi exigibile.
În drept, contestatoarea a indicat prevederile Legii privind procedura insolvenţei 85/2006.
La contestaţie au fost anexate documentele justificative în susţinere: contractul comercial nr. 121/07.09.2012, contractul de mandat nr. 127/11.09.2012, facturi fiscale, extrase de cont, alte înscrisuri relevante.
Prin Sentinţa civilă nr. 2220F/16.08.2013 Tribunalul Ialomiţa a admis excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la tabelul preliminar, excepţie invocată de Administrator judiciar F. I. SPRL şi a respins ca tardivă contestaţia formulată de SC N. S. I. SRL.
În motivarea sentinţei a arătat că:
„Prin încheierea de şedinţă din data de 16 mai 2013 pronunţată în dosarul nr. 1292/98/2013 s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţei faţă de debitoarea SC R. G. SRL (…)
S-a făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 36, 37, 40, 48 şi 63 din Legea nr.85/2006 şi s-a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului, creditorilor şi Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, în vederea efectuării menţiunii, în temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolvenţei,
S-a fixat termenul limită pentru depunerea creanţelor la 01.07.2013, termenul limită pentru verificarea creanţelor, întocmirea, afişarea şi comunicarea tabelului preliminar al creanţelor la 19.07.2013, termenul pentru soluţionarea eventualelor contestaţii  şi pentru afişarea tabelului definitiv al creanţelor la 16.08.2013 .
În tabelul preliminar s-a înscris total creanţe bugetare  1905630 lei, total alte creanţe 2107007.18 lei şi creanţe salariale în cuantum de 23325,9 lei sub condiţie – litigiu de muncă.
Tabelul preliminar a fost publicat în BPI nr. 213800 din 17.07.2013.
Administratorul judiciar nu a înscris în tabel creanţa creditoarelor S.C. N. S. I. SRL, contestatoarea în speţă, pe motiv că nu este certă creanţa, şi pentru SC L.F. SRL a fost înscrisă suma de 1862 lei, restul reprezentând contravaloarea automatelor de apă care există fizic şi pot fi ridicate de la sediul debitoarei.
Potrivit art.73 din legea insolvenţei debitorul, creditorii şi orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestaţii cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administratorul judiciar/lichidator în tabelul preliminar de creanţe, care trebuie depuse la tribunal în termen de 5 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă a tabelului preliminar, atât în procedura generală, cât şi în procedura simplificată.
În speţă se reţine că tabelul preliminar al creanţelor a fost publicat în Buletinul Insolvenţei la data de 17.07.2013 şi având în vedere termenul de 5 zile în care se putea formula contestaţie şi modul de calcul al termenelor procedurale, reglementat de art.181 cod procedură civilă, forma în vigoare după 15.02.2013, rezultă că termenul de 5 zile se împlinea la data de 23.07.2013.
Cum SC N. S. I.  a formulat contestaţia la data de 07.08.2013 (data poştei), se constată că, în speţă, contestaţia a fost depusă peste termenul prevăzut de Legea nr.85/2006, excepţia tardivităţii invocată în cauză fiind întemeiată.
În cauză nu este incidentă Decizia nr.1137/04.12.2007 deoarece contestatoarele nu se încadrează în categoria persoanelor împotriva cărora s-a promovat o acţiune în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 85/2006.
Referitor la constituţionalitatea dispoziţiilor art.7 din Legea nr.85/2006, raportat la critici şi prevederi constituţionale privind dreptul de acces la o instanţă, al respectării dreptului la apărare, Curtea s-a mai pronunţat în sensul respingerii excepţiei, spre exemplu, prin Decizia nr. 273 din 22 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 21 mai 2012, Decizia nr. 1.538 din 6 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 6 ianuarie 2012, Decizia nr. 1.436 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 16 decembrie 2009, Decizia nr. 1.453 din 3 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 6 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 367 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2009.
Cu acele prilejuri Curtea a reţinut, în esenţă, că prevederile art. 7 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor şi notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, îşi găsesc justificarea în specificul acestei proceduri, care presupune un număr foarte mare de părţi şi o mare diversitate de acte procedurale de natură să îngreuneze mult desfăşurarea procedurii. Acestea constituie o măsură specială prin care se asigură soluţionarea cu celeritate a cauzelor.
Pentru considerentele reţinute judecătorul sindic, apreciind ca fiind întemeiată excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, urmează să o admită şi pe cale de consecinţă va respinge ca fiind tardivă contestaţia formulată de SC N. S. I. la tabelul preliminar al creanţelor”.

Împotriva acestei sentinţe a declarat „recurs” creditoarea SC N. S. I. SRL, solicitând „casarea” acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
În motivarea căii de atac s-a arătat că instanţa de fond nu a luat în considerare faptul că societatea, în calitate de creditor, a depus cererea de înscriere la masa credală împreună cu documentele justificative, însă la momentul prezentării la Adunarea Creditorilor din 25.07.2013, la sediul administratorului judiciar, li s-a adus la cunoştinţă că nu au fost admişi pentru înscrierea în tabelul preliminar. Se arată că documentele depuse erau acceptate de administratorul statutar; mai mult documentele depuse au fost acceptate de inspectorii fiscali ca certe şi exigibile.
În dovedire, s-au ataşat contracte comerciale, facturi fiscale.
Intimata, legal citată prin lichidator judiciar, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
S-a arătat că instanţa de fond a reţinut în mod temeinic că s-a formulat contestaţie la tabelul preliminar peste termenul prevăzut de legea 85/2006.
La data de 21.01.2014 (primul termen de judecată), SC N. S. I. SRL, prin avocat, a arătat că din eroare a denumit calea de atac „recurs”, iar nu „apel”, depunând şi dezvoltări ale motivelor de apel. Curtea a luat act de această greşită denumire a căii şi a calificat calea de atac drept apel.
În dezvoltarea motivelor s-a arătat că actul de procedură de care legea leagă cursul termenului de introducere a acţiunii este, în cazul creditorilor cunoscuţi (cum este şi apelanta) comunicarea notificării, care în speţă nu a fost făcută, ceea ce atrage nulitatea actului procedural al comunicării.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma efectului devolutiv al apelului şi a limitelor acestuia (art. 476-479 NCPC), Curtea reţine următoarele asupra apelului de faţă:

În mod corect instanţa de fond a considerat că termenul de contestare a tabelului preliminar este cel înscris în art. 73 alin. 2 din Legea 85/2006 şi curge de la data publicării tabelului preliminar.
Astfel, pe de o parte art. 73 arată că „Debitorul, creditorii şi orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestaţii cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administratorul judiciar/lichidator în tabelul preliminar de creanţe. (2) Contestaţiile trebuie depuse la tribunal în termen de 5 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă a tabelului preliminar, atât în procedura generală, cât şi în procedura simplificată”, fiind deci evident, din formularea cât mai generală aleasă de lege că orice termen de  contestare a tabelului preliminar curge conform art. 73 alin. 2 teza finală din Legea 85/2006. Pe de altă parte, în speţă, tocmai pentru că depusese declaraţie de creanţă şi era între creditorii ce aflaseră direct de insolvenţă, apelanta-creditoare nu ar putea invoca o lipsă a culpei sale în curgerea termenului, din moment ce trebuia să manifeste diligenţa necesară pentru a urmări eventuala sa neînscriere în tabelul de creanţe şi a reacţiona în termenul legal.
Cât priveşte aplicabilitatea art. 72 alin. 4 care arată că „Odată cu afişarea tabelului, administratorul judiciar/lichidatorul va trimite de îndată notificări creditorilor, ale căror creanţe sau drepturi de preferinţă au fost trecute parţial în tabelul preliminar de creanţe sau înlăturate, precizând totodată şi motivele”, trebuie observat că acest articol este aplicabil în cazul respingerii totale sau parţiale a unei creanţe, însă în sensul că creează o obligaţie unui participant la procedură (administratorul sau lichidatorul judiciar), eventuala neîndeplinire putând atrage diverse sancţiuni, în funcţie de motivele neîndeplinirii, dar nu poate modifica modul cum curge termenul de contestare a tabelului.
Aceasta întrucât, pentru a putea fixa un moment clar de definitivare a tabelului, legiuitorul a raportat începutul termenului de contestare exclusiv la publicarea în BPI, în mod expres, iar nu la posibila neîndeplinire a unor altor obligaţii, faţă de unii dintre creditori. De altfel, faptul că respectiva obligaţie nu are legătură cu modul de curgere a termenului (care nu începe să curgă de la comunicarea personală, prin notificare sau altfel, ci de la publicare) este evident din faptul că nici un moment legiuitorul nu raportează termenul de contestare tabel la respectiva comunicare şi că, mai mult, nici pentru aceasta nu se fixează un termen expres, ci de o formulă mai degrabă ambiguă „de îndată”; astfel, ar putea exista cazuri, când, deşi efectuată comunicarea (de exemplu prin scrisoare recomandată cu confirmare primire), dacă un creditor s-ar baza pe aceasta pentru a prinde termenul de contestare a tabelului, ţinând cont de durata în care i-ar parveni comunicarea raportat la momentul publicării în BPI, să piardă acest termen. Această situaţie ne demonstrează o dată în plus că legiuitorul nu a raportat termenul de contestare a tabelului la comunicarea motivelor respingerii (înlăturării parţiale), ci la publicarea în BPI.
Pentru acestea considerente, Curtea a constatat că hotărârea  instanţei de fond este legală şi temeinică, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor articolului 480 alin. 1 C.proc.civ., şi a respins ca nefondat apelul declarat.