(Tribunalul Mehedinţi – d.c. 560/27 Octombrie 2013)
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, sub nr. ……. la data de 20.01.2014, contestatoarea PH a solicitat instanţei anularea somaţiei de executare şi a încheierii din data de 08.01.2014 privind stabilirea cheltuielilor de executare.
În fapt a precizat că în baza somaţiei nr. 166/2013 a fost somată ca în termen de 10 zile libere să pună în posesie pe numitul NI cu suprafaţa de 4.361 ha pădure şi să achite suma de 1.488 lei conform încheierii din 08.01.2014.
A precizat că somaţia este nelegală şi netemeinică, întrucât în conformitate cu prevederile art. 399 şi urm. C. pr. civ. obiectul acestei sentinţe excede executării silite prin intermediul executorilor judecătoreşti, în speţă fiind vorba despre o procedură specială prevăzută de art. 64 şi art. 116 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 18/1991 coroborate cu art. 34 alin. 1 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate aproba prin HG 890/2005.
A invocat prevederile art. 116 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 18/1991 potrivit cărora terenurile pentru care s-au obţinut hotărâri definitive şi irevocabile, se pun în aplicare de către comisiile locale care au ca atribuţii, efectuarea operaţiunilor de punere în posesie, întocmind în acest scop procese verbale ce se vor înainta Comisiilor Judeţene spre validare. Astfel, în conformitate cu art. 64 din Legea nr. 18/1991 primarul este obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, dacă instanţa admite plângerea formulată de persoana nemulţumită.
Contestatoarea a menţionat că executorul judecătoresc nu are atribuţii de punere în posesie a persoanelor îndreptăţite ca urmare a pronunţării unei sentinţe în baza legii fondului funciar, iar sentinţa civilă din 21.11.2011 nu a fost depusă la comisia locală în vederea punerii în posesie. Referitor la onorariul executorului judecătoresc a precizat că acesta nu a fost stabilit cu respectarea prevederilor din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti, onorariul executorului stabilit în cauză fiind exagerat de mare în raport cu serviciul prestat, respectiv întocmirea somaţiei de executare.
În drept contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 711 şi urm. C. pr. civ.
A solicitat instanţei să ia act că, în conformitate cu art. 30 din OUG 80/2013, este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
La cerere a ataşat somaţia de executare nr. 166/2013 din 08.01.2013 şi încheierea din data de 08.01.2014.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin a pronunţat sentinţa civilă nr.2297/18.06.2014 prin care a respins contestaţia ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin încheierea de încuviinţare executare silită din 30.12.2013, pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr. 17.056/225/2013, s-a dispus încuviinţarea executării silite a sentinţei civile nr. 4.222/30.09.2011 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr. 17.943/225/2010 pentru punerea în posesia suprafeţei de 4.361 m.p. teren pădure, în punctul „FM”, zis „F” în extravilanul com. H, sat C, cu vecinii la N: Guran Ion-pădure, la E: Stoicheci Gheorghe-pădure şi teren agricol, la S: drum exploatare şi teren agricol petent, la V: Dop Mihai-teren agricol şi pădure, identificat între punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 1 de expert judiciar Păunescu Octavian în raportul de expertiză, precum şi suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, prin oricare dintre formele prevăzute de lege (fila 10 – dosar de executare).
La data de 08.01.2014 BEJ PA a emis somaţia nr. 166/2013 (fila 12 –dosar de executare) prin care contestatoarea PH a fost somată ca în termen de 10 zile, potrivit art. 903 C. pr. civ. să se conformeze dispozitivului titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 4.222/30.09.2011 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr. 17.943/225/2010, în sensul de a pune în posesie pe NI cu suprafaţa de 4.361 m.p., în punctul „FM”, zis „F” în extravilanul com. H, sat C şi să achite suma de 1.488 lei cheltuieli de executare, conform încheierii din 08.01.2014.
Având în vedere disp. art. 3 din Legea nr. 76/2012 potrivit cărora dispoziţiile Noului Cod de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare, şi cum cererea de executare silită a fost depusă la BEJ GGC la data de 19.12.2013, deci după intrarea în vigoare a Noului Cod de Procedură civilă, instanţa a constatat că în prezenta cauză sunt aplicabile dispoziţiile Noului Cod de procedură civilă.
Instanţa a constatat că executarea silită a fost începută pentru punerea în posesie a numitului NI cu suprafaţa de 4.361 m.p. pădure. Faţă de acestea, instanţa a reţinut că în cauză sunt incidente prevederile pct. 4 lit. b) din Anexa OMJ nr. 2550/2006, fiind vorba de o punere în posesie onorariul minim al executorului judecătoresc este de 60 lei, incluzând TVA-ul, iar onorariul maxim de 5.200 lei, în cazul în care debitorul este o persoană juridică. Instanţa a apreciat că un onorariu de 1.488 lei al executorului judecătoresc este just în raport cu activitatea de executare depusă şi de complexitatea dosarului, acest onorariu fiind stabilit în limitele prevăzute de pct. 4 lit. b) din Anexa OMJ nr. 2550/2006.
Referitor la petitul privind anularea somaţiei de executare silită nr. 150/2013, instanţa a constatat că în motivare, contestatoarea a recunoscut că obligaţiile stabilite în titlul executoriu, constând în punerea în posesie şi eliberarea titlului de proprietate, sunt în sarcina Comisiei de fond funciar, atât cea locală, cât şi cea judeţeană.
Potrivit art. 622 alin. 2 C. pr. civ. „în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispoziţiilor prezentei cărţi, dacă prin lege specială nu se prevede altfel”.
Având în vedere că obligaţiile stabilite în titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 4.222/30.09.2011 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr. 17.943/225/2010 nu au fost îndeplinite de bună voie de către contestatoare conform dispoziţiilor art. 622 alin. 1C. pr. civ., instanţa a constatat că în mod întemeiat s-a adresat intimatul NI executorului judecătoresc PA. Sunt adevărate susţinerile contestatoarei în sensul că dispozitivul hotărârii în discuţie nu poate fi adus la îndeplinire de altcineva decât de debitoare, însă acest fapt nu anulează dreptul creditorului obligaţiei de a se adresa executorului judecătoresc. Evident, în această etapă, raportat la speţă, se vor face actele de executare posibile, cum ar fi, de exemplu, emiterea somaţiei de executare.
Faţă de cele de mai sus, instanţa a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea PH în contradictoriu cu intimatul NI, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei soluţii, în termen legal a declarat apel contestatoarea PH criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie din următoarele motive:
Instanţa de fond nu a dat dovadă de rol activ, făcând o analiză superficială a probelor administrate şi nu a stăruit prin toate mijloacele pentru a preveni orice greşeală în aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Deşi instanţa reţine că dispozitivul hotărârii nu poate fi adus la îndeplinire prin intermediul executorului judecătoresc, respinge contestaţia reţinând disp. art.622 al.2 c.pr.civ., fără a avea în vedere că acest articol este aplicabil dacă prin legea specială nu se prevede altfel.
În mod greşit instanţa de fond a respins contestaţia fără a avea în vedere prevederile art.711 şi urm. C.pr.civ., că obiectul acestei sentinţe excede executării silite prin intermediul executorilor judecătoreşti, în speţa de faţă fiind vorba despre o procedură specială prevăzută de art. 64 şi 116 al.1 şi 2 din Legea nr.18/1991, republicată, coroborate cu art.34 al.1 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate aprobat prin HG nr.890/2005.
Potrivit art.116 al.1 şi 2 din Legea nr.18/1991, republicată, terenurile pentru care s-au obţinut hotărâri definitive şi irevocabile, se pun în aplicare de către Comisiile locale care au ca atribuţii efectuarea operaţiunilor de punere în posesie, întocmind în acest scop procese verbale, pe care le vor înainta Comisiilor Judeţene spre validare.
Mai mult, în conformitate cu art.64 din Legea 18/1991 republicată, coroborat cu art. 34 al.1 din Regulamentul privind procedura de constituirea, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate aprobat prin HG nr.890/2005, primarul este obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, dacă instanţa admite plângerea formulată de persoana nemulţumită.
Prin urmare executorul judecătoresc nu are atribuţii de punere în posesie a persoanelor îndreptăţite ca urmare a pronunţării unei sentinţe în baza legii fondului funciar.
Referitor la cererea petentului privind punerea în posesie, cu adresa nr.233/2014 a solicitat acestuia să depună o ridicare topo privind suprafaţa solicitată fără de care OCPI nu procedează la scrierea titlului.
Petentul nu s-a conformat, fiind astfel în imposibilitatea de a proceda la întocmirea documentaţiei, aşadar, apelanta nu se află în culpă pentru că pârâtul nu se prezintă cu documentele necesare pentru a fi pus în posesie.
Executorul judecătoresc, procedând direct la executarea silită, nu a respectat prevederile legale menţionate mai sus, astfel că s-a generat o cheltuială suplimentară pentru bugetul instituţiei, constând în suma înscrisă în încheierile privind cheltuielile de executare total nejustificate în condiţiile în care executorul judecătoresc avea obligaţia de executare şi să-i perceapă în acest sens un onorariu minim evident neimputabil apelantei.
Pe de altă parte nu s-a respectat Ordinul MJ nr.2550/2006, onorariul executorului fiind exagerat în raport cu serviciul prestat, respectiv întocmirea somaţiei, acesta trebuind a fi stabilit la minimul prevăzut de legislaţia în materie.
Analizând apelul formulat instanţa constată că acesta este întemeiat pentru următoarele motive:
Prin s.c. nr. nr. 4.222/30.09.2011 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr. 17.943/225/2010, rămasă irevocabilă prin nerecurare, s-a admis acţiunea petentului NI, s-a reconstituit dreptul de proprietate acestuia pentru suprafaţa de 4.361 m.p. teren pădure, în punctul „FM”, zis „F” în extravilanul com. H, sat C, cu vecinii la N: GI-pădure, la E: SG-pădure şi teren agricol, la S: drum exploatare şi teren agricol petent, la V: DM-teren agricol şi pădure, identificat între punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 1 de expert judiciar PO în raportul de expertiză, a fost obligată intimata CLFF H să pună în posesie pe petent cu suprafaţa menţionată şi a fost obligată aceeaşi intimată la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
La data de 19.12.2013 petentul NI s-a adresat executorului judecătoresc pentru punerea în executare a sentinţei menţionate. S-a format dosarul de executare nr. 166/2013, dosar în care executorul a emis somaţia nr. 166/8.01.2014(fila 4 dosar fond) prin care a fost somată CLFF H să se conformeze titlului executoriu, să pună în posesie pe reclamant cu suprafaţa menţionată în sentinţă şi să plătească cheltuieli de executare de 1488 lei.
În mod eronat prima instanţă a avut în vedere doar dispoziţiile art. 622 alin. 1 şi 2 NCPC, fără a face aplicarea dispoziţiile speciale din materia fondului funciar , precum şi disp. art 622 alin. 4 şi ale art. 902-905 NCPC.
Astfel, potrivit disp. art. 622 alin. 4 c. pr. civ., executarea unor obligaţii de a face se poate obţine la simpla cerere a persoanei îndreptăţite, făcută în temeiul unui titlu executoriu, fără a fi necesară intervenţia executorului judecătoresc, dacă prin lege nu se dispune altfel. În caz de neconformare a debitorului creditorul poate recurge la executarea silită în condiţiile prezentului cod.
În speţă, conform art. 5 lit. i din Regulamentul privind procedura de constituire atribuţiile şi funcţionarea comisiilor de aplicare a legii nr. 18/1991, aprobat prin HG nr. 890/2005, modificată prin HG 1120/2005, comisiile locale, după delimitarea în teren procedează la punerea în posesie a persoanelor îndreptăţite şi întocmesc procesul-verbal de punere în posesie, iar în baza documentaţiei întocmite, se vor elibera titlurile de proprietate de către comisiile judeţene de fond funciar.
Conform art. 64 din legea fondului funciar nr. 18/1991, în situaţia în care comisia locală refuză punerea în posesie şi emiterea titlului de proprietate, persoana nemulţumită poate face plângere, iar în cazul admiterii acesteia, primarul, nu comisia locală, va fi obligat sub sancţiunea daunelor cominatorii să îndeplinească de îndată atribuţiile respective.
Prin urmare, instanţa constată că există o procedură specială de executare a sentinţelor emise în materia fondului funciar, în caz de neexecutare existând posibilitatea aplicării de penalităţi.
Mai mult, obligaţia cuprinsă în titlul executoriu este o obligaţie de a face care nu poate fi adusă la îndeplinire prin executare silită, fiind o obligaţie de a face personală, care implică o activitate personală deosebită din partea debitorului, această obligaţie transformându-se în dezdăunări în cazul în care nu este executată de bunăvoie de către debitor.
Astfel, pentru executarea acestor obligaţii, care sunt obligaţii de a face, ce nu pot fi îndeplinite prin alte persoane, reclamantul trebuie să recurgă la procedura prevăzută de dispoziţiile art. 903-905 Noul cod proced civ. De altfel, chiar Legea nr. 18/1991 prin art. 64 face trimitere la dispoziţiile art. 894 cod proced civ. (în prezent art. 905 cod proced civ. ). Potrivit acestor dispoziţii legale în caz de neexecutare a obligaţiei de a face debitorul poate fi constrâns la îndeplinirea ei prin aplicarea unor penalităţi de către instanţa de executare.
În consecinţă, faţă de considerentele expuse, instanţa, în temeiul disp. art. 480 alin. 2 NCPC va admite apelul, va schimba sentinţa, va admite contestaţia la executare şi va dispune anularea actelor de executare – somaţie şi încheierea din data de 8.01.2014 întocmite de BEJ PA în dosarul nr. 166/2013.
