Durata de valabilitate a contractului de finanţare a investiţiilor rurale cuprinde perioada de execuţie a proiectului la care se adaugă 5 ani de la data ultimei plăţi făcută de autoritatea contractantă. Respectarea criteriului de eligibilitate generală era obligatorie pe toată durata contractului, inclusiv în perioada ulterioară perioadei de execuţie a proiectului şi a perioadei de monitorizare de 5 ani de la data ultimei plăţi făcută de autoritatea contractantă. Obligaţia de restituire a valorii finanţării derivă din nerespectarea obligaţiei de păstrare a criteriului de eligibilitate pe toată durata contractului în legătură cu neînregistrarea unor pierderi financiare.
Judecătorul sindic a reţinut că momentul încetării contractului de finanţare a fost cel prevăzut în actul adiţional nr. 3/13.04.2009, respectiv la data de 30.04.2009, nefiind posibilă stabilirea acestui moment în funcţie de data efectuării ultimei plăţi, din motive neimputabile debitoarei.
Prin motivele de apel se invocă problema existenţei creanţei derivate din contractul de finanţare încheiat de părţi la 22.03.2007 sub nr. C 3.11202570800283 în condiţiile în care în perioada de monitorizare de 5 ani prevăzută de art. 3 alin. 1 din anexa 1 la contract a intervenit deschiderea procedurii insolvenţei ca urmare a pierderilor financiare înregistrate de debitoare.
Faţă de prevederile exprese prevăzute de art. 3 alin. 1 din anexa 1 la contract, termenul de monitorizare de 5 ani se calculează de la data ultimei plăţi efectuate de Agenţia de Plăţi, în speţă, de la data de 16.06.2014, astfel că acest moment va fi luat în calcul în stabilirea răspunderii debitoarei. Deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei s-a dispus prin sentinţa civilă nr. 1800/SIND/5.06.2014 pronunţate de Tribunalul Braşov, deci în interiorul perioadei de monitorizare de 5 ani care expira la 16.06.2014. Depunerea declaraţiei de creanţă la 17.07.2014 nu are nici o relevanţă cu privire la momentul apariţiei neregularităţilor în sensul art. 17 din anexa 1, cum greşit apreciază administratorul judiciar.
Potrivit art. 2 alin. 2 din contractul de finanţare, durata de valabilitate a contractului cuprinde perioada de execuţie a proiectului la care se adaugă 5 ani de la data ultimei plăţi făcută de autoritatea contractantă, astfel că în cauză durata de valabilitate a contractului se va calcula până la 16.06 2014 şi nu până la data de 30.04.2009 cum greşit a reţinut prima instanţă. Conform art. 3 alin. 1 din anexa 1 la contract, beneficiarul s-a obligat să respecte pe toată durata contractului criteriile de eligibilitate şi de selecţie înscrise în cererea de finanţare, printre criteriile de eligibilitate regăsindu-se obligaţia de a nu înregistra pierderi financiare. Deci, respectarea criteriului de eligibilitate generală era obligatorie pe toată durata contractului, inclusiv în perioada ulterioară perioadei de execuţie a proiectului şi a perioadei de monitorizare de 5 ani de la data ultimei plăţi făcută de autoritatea contractantă. Potrivit situaţiei financiare din 31.12.2013 societatea debitoare a înregistrat pierderi în valoare de 89.097 lei, iar aceste pierderi au apărut în perioada de valabilitate a contractului de finanţare, respectiv în perioada de monitorizare de 5 ani de la data ultimei plăţi făcute de autoritatea contractantă.
Dispoziţiile art. 86 alin.1 din Legea nr. 85/2006 privind nulitatea clauzelor contractuale de desfiinţare a contractelor pe motivul deschiderii procedurii insolvenţei şi reţinute de judecătorul sindic nu susţin soluţia pronunţată întrucât nu s-a pus problema nulităţii vreunei clauze contractuale şi nici a desfiinţării contractului de finanţare pentru acest motiv. Obiectul litigiului priveşte incidenţa art. 17 alin. 3 şi 4 din anexa 1 la contractul de finanţare potrivit cărora în cazul încălcării de către beneficiar a contractului acesta are obligaţia de a restitui integral valoarea finanţării primite din partea autorităţii contractante. Aceste dispoziţii nu cuprind o clauză de desfiinţare a contractului pe motivul deschiderii procedurii insolvenţei pentru a fi incidente prevederile art. 86 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 greşit reţinute de judecătorul sindic, ci reprezintă clauze de instituire a răspunderii beneficiarului în cazul încălcării prevederilor contractuale. Obligaţia de restituire a valorii finanţării derivă din nerespectarea obligaţiei de păstrare a criteriului de eligibilitate pe toată durata contractului în legătură cu neînregistrarea unor pierderi financiare. Prin urmare, pierderile financiare reprezintă cauza nerespectării obligaţiei de păstrare a criteriului de eligibilitate şi nu deschiderea insolvenţei debitoarei. Deschiderea procedurii confirmă însă incapacitatea de plată a debitoarei generată de pierderile financiare înregistrate de societate.
Prevederile art. 1542 din Legea nr. 85/2006 se referă la dispoziţiile contractuale ce ar cuprinde decăderi, limitări, interdicţii pentru cazul deschiderii procedurii de insolvenţă. În speţă, clauza contractuală prevăzută de art. 17 alin. 3 şi 4 din anexa 1 la contractul de finanţare potrivit cărora „în cazul încălcării de către beneficiar a contractului acesta are obligaţia de a restitui integral valoarea finanţării primite din partea autorităţii contractante”, nu cuprinde decăderi, limitări sau interdicţii pentru cazul deschiderii procedurii de insolvenţă, astfel că nu pot fi reţinute în cauză dispoziţiile art. 1542 din Legea nr. 85/2006. Creanţa îşi are izvorul în contractul de finanţare, iar dreptul de a cere înscrierea la masa credală se naşte din momentul deschiderii procedurii insolvenţei conform art. 64 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 prin raportare la art. 3 din O.G. nr. 79/2003 şi art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011.
Lipsa unui proces-verbal de constatare, stabilire şi individualizare a obligaţiilor de plată privind creanţa bugetară rezultată din neregulile din contractul de finanţare nu reprezintă un impediment pentru înscrierea creanţei în tabelul de creanţe, întrucât potrivit art. 7 alin. 2 din contract, părţile au stipulat că acest contract este titlu executoriu, iar conform art. 112 din O.G. nr. 79/2003 dreptul de a stabili obligaţia de plată se prescrie în termen de 5 ani. Faptul că în procesul verbal din 27.08.2013 s-a reţinut că societatea debitoare nu a prezentat abateri şi nereguli de la contractul de finanţare, nu este de natură a exclude existenţa creanţei, întrucât aşa cum chiar ea recunoaşte, problemele financiare ale societăţii au apărut la începutul anului 2014 ca urmare a modificărilor din contractul de credit cu B.C.R.. Împrejurarea că investiţia a fost finalizată încă din luna aprilie 2009 nu înlătură obligaţia asumată de debitoare prin art. 3 alin. 1 din contract cu privire la respectarea pe toată durata contractului a criteriilor de eligibilitate şi de selecţie înscrise în cererea de finanţare.
Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 73 din Legea nr. 85/2006 şi art. 480 Noul Cod de procedură civilă s-a admis apelul în sensul schimbării hotărârii cu consecinţa respingerii contestaţiei formulate de debitoarea S.C. V.B. S.R.L.
