Prin sentinţa civilă nr. 478/19 martie 2015 Tribunalul Braşov a luat act de renunţarea creditoarei contestatoare S.C. T.O. S.R.L. – prin lichidator judiciar C.L. S.P.R.L., la judecarea contestaţiei formulată împotriva tabelului preliminar al creanţelor întocmit de administratorul judiciar E. I. S.P.R.L..
A admis contestaţia formulată de contestatorul B.E.J. G.G.C., cu sediul în B., […], împotriva tabelului preliminar al creanţelor debitoarei întocmit de administratorul judiciar şi în consecinţă:
Dispune înscrierea creanţei contestatorului B.E.J. G.G.C., în tabelul definitiv al creanţelor cu suma de 37.002,59 lei.
A respins ca fiind nefondate contestaţiile formulate de contestatoarele C.B. S.A. şi FNGCIMM –IFN – SA, împotriva tabelului preliminar al creanţelor debitoarei S.C. C.C. S.R.L., întocmit de administratorul judiciar E.I. S.P.R.L..
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele considerente:
Creditoarea S.C. T.O. S.R.L. a renunţat la contestaţia formulată împotriva tabelului preliminar, iar potrivit art. 406 Cod procedură civilă reclamantul poate renunţa oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă.
Contestaţia formulată de B.E.J. G.G.C., depusă la data de 16.12.2014, vizează neînscrierea acestui creditor în tabelul preliminar al creanţelor debitoarei, în contextul în care creanţa rezultă din încheierea executorie din data de 8.08.2014, prin care au fost stabilite cheltuieli de executare silită, încheiere anterioară deschiderii procedurii insolvenţei.
Contestatorul deţine împotriva debitoarei o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, anterioară deschiderii procedurii insolvenţei, care se încadrează în dispoziţiile art. 102 din Legea nr. 85/2014.
Faţă de documentele justificative alăturate declaraţiei de creanţă, dispoziţiile art. 75 din lege, invocate de administratorul judiciar, potrivit cărora de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, nu sunt incidente în cauză, întrucât este vorba despre cheltuieli de executare silită, stabilite prin hotărâre executorie, anterioară deschiderii procedurii insolvenţei împotriva debitoarei.
Contestaţia formulată de C.B. S.A. depusă la data de 4.12.2014, vizează înscrierea nelegală în tabelul preliminar al creanţelor debitoarei a creanţei creditorului T.D., în contextul în care documentele justificative ale creanţei nu au fost depuse la dosarul cauzei iar fişa contului nu dovedeşte certitudinea creanţei şi având în vedere că, chiar dacă ar fi fost efectuat un împrumut efectiv, restituirea dobânzilor ar fi prescrisă, contractul de împrumut fiind încheiat in anul 2009, cu menţiunea că dobânda este datorată anual.
Din verificarea documentelor depuse la dosarul cauzei rezultă că T.D. deţine împotriva debitoarei o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, anterioară deschiderii procedurii insolvenţei, care se încadrează în dispoziţiile art. 64 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, s-a făcut dovada încheierii unui contract de împrumut pe durată determinată, al cărui termen scadent a fost stabilit la data de 31.08.2014, astfel încât, susţinerile contestatoarei în sensul că a intervenit prescripţia extinctivă a dreptului material la acţiune al creditorului de a mai solicita restituirea dobânzilor sunt neîntemeiate.
De altfel, se reţine din conţinutul clauzelor contractului că împrumutătorul nu cere restituire împrumutului înainte de termenul stabilit iar dobânda este datorată în cuantumul stabilit anual, fără a se prevedea un alt termen scadent, astfel încât, singurul termen scadent fiind cel din 31.08.2014, termenul de prescripţie extinctivă a dreptului material la acţiune nu poate curge decât după această dată.
Contestaţia formulată de FNGCIMM –IFN – SA depusă la data de 15.12.2014, vizează neînscrierea sa în tabelul preliminar al creanţelor debitoarei, în contextul în care între contestatoare şi creditorul C.B. S.A. a fost încheiată Convenţia pentru Garanţii exprese, irevocabile şi necondiţionate, nr. 90/13.10.2008, având ca obiect garantarea de către contestatoare a finanţărilor individuale acordate de către Finanţator beneficiarilor de finanţare, prin scrisoarea de garantare nr. 915/15.10.2009, contestatoarea a acordat în favoarea C.B. S.A. o garanţie financiară în limita sumei maxime de 110.555 lei, reprezentând 18,5807% din creditul acordat debitoarei de către C.B. S.A. prin care contestatoarea şi-a asumat obligaţia de a plăti finanţatorului o sumă de maximum 110.555 lei, în cazul în care, ca urmare a nerambursării creditului acordat debitoarei, finanţatorul formulează cerere de plată
Din verificarea documentelor depuse la dosarul cauzei nu rezultă că FNGCIMM –IFN – SA deţine împotriva debitoarei o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, anterioară deschiderii procedurii insolvenţei, care să se încadreze în dispoziţiile art. 64 din legea insolvenţei.
Faptul că a fost încheiată o convenţie în baza căreia a fost emisă şi o scrisoare de garantare a împrumutului acordat de C.B. S.A. debitoarei, nu conferă contestatorului un drept de creanţă, întrucât, nu a fost efectuată nici o plată către C.B. S.A., acesta din urmă formulând declaraţie de creanţă pentru întreaga sumă de restituit în baza contractului de împrumut. A admite o altă declaraţie de creanţă peste cea a finanţatorului ar însemna a obliga debitoarea la restituirea unor sume de care nu a beneficiat ceea ce pe cale de consecinţă ar conduce la o îmbogăţire fără justă cauză a contestatoarei.
De altfel, se constată că textul legal invocat drept temei al contestaţiei – respectiv art. 102 alin. 4 din Legea nr. 85/2014 nu poate fi incident în cauză, nefiind vorba despre existenţa vreunui drept de creanţă născut în favoarea contestatoarei, mai înainte de deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei sau de vreo creanţă sub condiţie suspensivă care să fi existat anterior deschiderii procedurii.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel administratorul judiciar E.I. S.P.R.L. şi creditoarea FNGCIMM –IFN – SA prin care s-a solicitat schimbarea în parte în sensul respingerii contestaţiei formulate de contestatorul B.E.J. G.G.C.
În motivarea apelului se arată următoarele:
Suma de 37.002,59 lei reprezentând cheltuieli de executare stabilite de intimata într-un dosar de executare silită deschis împotriva debitoarei la solicitarea unei creditoare a acesteia şi care a fost suspendat în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2014, înainte de a se face alte acte de executare în afara notificărilor iniţiale, nu poate fi calificată ca reprezentând o creanţă certă, încheierea fiind nelegală, fiind pronunţată ulterior deschiderii procedurii când procedura de executare era deja suspendată.
Prin apelul formulat FNGCIMM –IFN – SA a solicitat schimbarea în parte în sensul înscrierii sale provizorii în tabel sub condiţia suspensivă a achitării garanţiei în aceeaşi categorie şi rang cu C., garantată, urmând ca după plata garanţiei, tabelul de creanţe să fie modificat în sensul înscrierii creanţei ca pură şi simplă şi a diminuării creanţei finanţatorului corespunzător garanţiei încasate.
În motivarea apelului se arată următoarele:
Titlul în temeiul căruia creditoarea a solicitat înscrierea creanţei la masa credală a debitoarei îl reprezintă contractul de credit între debitoare şi finanţator, după plata garanţiei apelanta urmând să se subroge de drept în limitele plăţii efectuate în drepturile finanţatorului contra debitoarei.
Potrivit art. 102 alin. 4 din legea insolvenţei creanţele nescadente sau sub condiţie la data deschiderii procedurii vor fi admise la masa credală şi vor fi îndreptăţite să participe la distribuiri de sume în măsura îngăduită de prezentul titlu.
Faptul că apelanta nu a făcut nicio plată creditoarei C. face ca Fondul să aibă împotriva debitoarei o creanţă sub condiţie aşa cum Fondul a şi solicitat să fie înscrisă creanţa şi nu duce la excluderea din tabel.
Principalul efect al plăţii datoriei de către un fidejusor îl reprezintă subrogarea legală, în limitele plăţii efectuate, a fidejusorului în dreptul creditorului plătit împotriva debitoarei în temeiul art. 2305 Cod civil.
După plata garanţiei apelanta se va subroga parţial în drepturile creditorului plătit.
Potrivit art. 109 alin. 2 din Legea nr. 85/2014 un codebitor sau fidejusor care este îndreptăţit la restituire ori la despăgubire din partea debitorului pentru suma plătită, va fi trecut cu suma pe care a plătit-o creditorului.
Prin urmare conform art. 7.7 al cap. 7 din Convenţia 90 după plata garanţiei, apelanta ca fidejusor îşi va înscrie creanţa sa la executorul bancar/judecătoresc prin care finanţatorul derulează procedura de executare sau după caz în procedura de insolvenţă. Temeiul cererii de înscriere sub condiţie suspensivă este subrogaţia de drept în drepturile C. ce derivă din contractul de credit.
Potrivit art. 1597 alin. 1 Cod civil subrogaţia îşi produce efectele din momentul plăţii pe care terţul o face în folosul creditorului.
Formularea unei declaraţii de creanţă este unica modalitate de conservare de către fidejusor a dreptului de creanţă în cadrul acestei proceduri judiciare. Apelanta trebuie înscrisă provizoriu în tabel cu întreaga valoare, numai distribuirea sumelor rezultate în procedura insolvenţei urmând a fi făcută în limita sumei efectiv plătite.
Înscrierea sub condiţie suspensivă nu va afecta drepturile celorlalţi creditori întrucât C. a fost înscrisă la masa credală a debitoarei şi conform convenţiei 90/13.10.2008 după plata efectuată de apelantă, creanţa finanţatorului va fi diminuată corespunzător sumei plătite cu titlu de garanţie.
Este o creanţă sub condiţie care a existat anterior deschiderii procedurii care a avut loc la 25.09.2014, scrisoarea de garanţie având nr. 915/15.10.2009.
Prin neînscrierea creanţei se prejudiciază apelanta care în situaţia achitării garanţiei conform prevederilor convenţiei pentru garanţii exprese 90/2008, va fi sancţionată totuşi în conformitate cu art. 114 din Legea nr. 85/2014 respectiv nu va mai avea posibilitatea să participe la distribuirea de sume în cadrul acestei procedurii şi nici să-şi realizeze creanţa sa împotriva debitoarei ulterior procedurii.
Prin decizia civilă nr. 887/Ap/8.07.2015 Curtea de Apel Braşov a admis apelul declarat de administratorul judiciar E.I. S.P.R.L. şi apelul declarat de creditorul FNGCIMM –IFN – S.A. împotriva sentinţei civile nr. 478/19 martie 2015 pronunţate de judecătorul sindic în dosarul nr. 4988/62/2014/a1 al Tribunalului Braşov, pe care a schimbat-o în parte în sensul că:
A admis contestaţia formulată de creditorul FNGCIMM – IFN – S.A. şi dispune înscrierea provizorie a acestuia cu suma de 110.555 lei în tabelul preliminar de creanţe al debitoarei.
A respins apelul declarat de administratorul judiciar E.I. S.P.R.L. împotriva aceleaşi sentinţe.
Pentru a pronunţa această decizie Curtea a reţinut următoarele considerente:
În ceea ce priveşte apelul declarat de administratorul judiciar, creanţa de 37.002,59 lei reprezentând cheltuieli de executare stabilite de B.E.J. G.G.C. într-un dosar de executare silită, stabilită printr-o încheiere irevocabilă la 8.08.2014 a cărei eventuală nelegalitate nu putea fi invocată decât prin căi de atac, o creanţă anterioară deschiderii procedurii care a avut loc la 25.09.2014, doar de la data deschiderii procedurii fiind suspendate executările silite în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Apelanta FNGCIMM – IFN – SA a formulat declaraţie de creanţă pentru suma de 110.555 lei pentru care a garantat pentru debitoare în baza scrisorii de garanţie nr. 915/15.10.2009, încheiate în baza convenţiei 90/13.10.2008 încheiate între creditoarea C. şi apelantă.
Potrivit art. 7.7 din convenţia 90/2008 după plata garanţiei Fondul ca fidejusor îşi va înscrie creanţa la executorul judecătoresc/bancar prin care finanţatorul derulează procedura de executare sau după caz în procedura de insolvenţă.
Fidejusiunea este definită de art. 2.280 din Noul Cod Civil ca fiind contractul prin care o parte, fidejusorul, se obligă faţă de cealaltă parte, care are într-un alt raport obligaţional calitatea de creditor, să execute, cu titlu gratuit sau în schimbul unei remuneraţii, obligaţia debitorului dacă acesta din urmă nu o execută.
Scrisoarea de garanţie este o varietate a fidejusiunii.
Potrivit art. 2321 alin. 1 Noul Cod civil scrisoarea de garanţie este angajamentul irevocabil şi necondiţionat prin care o persoană, denumită emitent, se obligă, la solicitarea unei persoane denumite ordonator, în considerarea unui raport obligaţional preexistent, dar independent de acesta, să plătească o sumă de bani unei terţe persoane, denumită beneficiar, în conformitate cu termenii angajamentului asumat.
Creditoarea CEC a formulat declaraţie de creanţă împotriva debitoarei S.C. C.C. S.R.L. pentru suma împrumutată.
Potrivit art. 102 din alin. 4 din Legea nr. 85/2014 creanţele nescadente sau sub condiţie la data deschiderii procedurii vor fi admise la masa credală şi vor fi îndreptăţite să participe la distribuiri de sume în măsura îngăduită de prezentul titlu.
Or, dispoziţiile 102 din alin. 4 din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolventei reglementează chiar această situaţie, respectiv dreptul creditorilor având creanţe afectate de o condiţie la data deschiderii procedurii de a fi înscrişi în tabelul creanţelor, iar creditorii care le deţin au drepturi în ceea ce priveşte votul şi participarea la distribuiri doar după îndeplinirea condiţiei suspensive.
Fondul de Garantare deţine împotriva debitoarei o creanţă afectată de condiţie suspensivă pentru care Banca poate să ia măsuri de conservare a dreptului său.
Chiar dacă creditoarea C. nu a cerut plata de la Fondul de Garantare, scrisoarea de garanţie este valabilă, iar neîndeplinirea condiţiei suspensive până la acest moment nu conduce la inexistenţa dreptului Fondului de a fi înscris în tabelul creanţelor. Până la data îndeplinirii condiţiei (solicitarea executării scrisorii de garanţie de beneficiar şi efectuarea plăţii sumei solicitate în baza acesteia), Fondul rămâne creditor sub condiţie al debitoarei S.C. C.C. S.R.L..
Fondul de Garantare, în calitate de fidejusor, a garantat un credit contractat de societatea debitoare de la Banca C. S.A. B., valoarea maximă a garanţiei fiind de 110.555 lei.
În baza acestei garanţii, după declararea creditului ca restant, banca finanţatoare are dreptul de a solicita recurentului plata garanţiei, cererea de plată urmând să aibă ca obiect suma rezultată din aplicarea procentului de garantare asupra creditului restant. Chiar dacă până în acest moment C. nu a înţeles să formuleze o cerere de plată, nimic nu o împiedică pe aceasta să solicite oricând, în cadrul termenului de prescripţie extinctivă, respectiva plată.
Scrisorile de garantare au natura juridică a unui contract de fidejusiune, astfel ca în cazul în care împrumutatul nu restituie băncii sumele ce i-au fost date, principala obligaţie ce-i revine apelantului este aceea de a rambursa, în limita plafonului de garantare, respectiv 110.555 lei lei, creditul acordat debitoarei.
Aşadar, obligaţia de plată asumată de Fond anterior deschiderii procedurii insolvenţei este de necontestat, fiind supusă condiţiei suspensive a plăţii de către acesta a sumei către finanţator creanţa.
Art. 1673 pct. 2 din Codul civil, permite fidejusorul să solicite valoarea sumei garantate de la debitor, chiar înainte de a face plata către creditorul garantat, printre altele, dacă datornicul este falit sau se află în insolvabilitate. Or, debitoarea se află sub incidenţa Legii insolvenţei.
În privinţa rangului creanţei fiind aplicabil pct. 3 al art. 1108 din acelaşi cod, care îi conferă prerogativa să se subroge în drepturile creditorului plătit, beneficiind de toate garanţiile ce însoţeau respectiva creanţă.
Creanţă sub condiţie suspensivă art. 102 din alin. 4 Legea nr. 85/2014.
Chiar dacă creditoarea C.B S.A. nu a cerut plata de la Fondul de Garantare, scrisoarea de garanţie este valabilă, iar neîndeplinirea condiţiei suspensive până la acest moment nu conduce la inexistenţa dreptului Fondului de a fi înscris în tabelul creanţelor. Până la data îndeplinirii condiţiei (solicitarea executării scrisorii de garanţie de beneficiar şi efectuarea plăţii sumei solicitate în baza acesteia), Fondul rămâne creditor sub condiţie al debitoarei.
