– art. 615 alin. 1 şi 2 Cod procedură civilă;
– art. 32 din Legea nr. 51/1995;
– art. 132 din Statutul profesiei de avocat.
Asupra apelului de faţă:
Prin încheierea Şedinţei Camerei de Consiliu nr. 988/C din data de 10 decembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. 6227/62/2014 s-a respins cererea formulată de creditoarea S.C.A. ,,P., M. şi A.”, privind investirea cu formulă executorie a Deciziei nr.17/D/22.04.2014 emisă de către Decanul Baroului B., în contradictoriu cu debitoarea J.G. GMBH.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele considerente:
La data de 8.08.2012, creditoarea a încheiat cu debitoarea J.G. GMBH Contractul de asistenţă juridică nr. 059899 având ca obiect asistenţa legală, consultanţă, reprezentare şi toate/orice activităţi legale specifice privind reprezentarea clientului în Dosarul nr. 14115/197/2011 al Tribunalului Braşov.
Conform art. 2 din contract, onorariul a fost stabilit de părţi la suma de 139 euro/oră, care se plăteşte la raportul de activitate. De asemenea, părţile au stabilit că va exista şi un onorariu de succes care va fi negociat la o dată ulterioară, considerând complexitatea obiectului contractului şi rezultatul acţiunilor avocatului.
Prin Decizia nr. 17/D/22.04.2014, Decanul Baroului B. a admis cererea creditoarei, apreciind că, în calitate de client şi în baza Contractului nr. 059899/8.08.2012, debitoarea datora creditoarei plata onorariului de succes în cuantum de 250.000 euro.
Din considerentele deciziei mai sus menţionată, a rezultat că Decanul Baroului B. a apreciat cuantumul onorariului de succes prin raportare la criteriile de determinare a onorariului enumerate de art. 127 (3) din Statutul profesiei de avocat.
Decizia a rămas definitivă ca urmare a respingerii contestaţiei formulată de societatea debitoare, prin Hotărârea nr. 125/9.10.2014.
Cererea creditoarei de investire cu formulă executorie a Deciziei nr. 17/D/22.04.2014 a fost neîntemeiată şi a fost respinsă.
S-a reţinut în acest sens că decizia a cărei învestire se solicită a fost pronunţată în temeiul dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 51/1995 şi cele ale art. 132 din Hotărârea U.N.B.R. nr. 64/2011.
Potrivit art. 32 din Legea nr. 51/1995, contestaţiile şi reclamaţiile privind onorariile se soluţionează de decanul baroului, iar, în conformitate cu art. 132 din Hotărârea U.N.B.R. nr. 64/2011, la cererea oricăreia dintre părţi, contestaţiile şi reclamaţiile privind onorariile se soluţionează de decanul baroului, prin decizie motivată, după ascultarea părţilor.
Nefondat a susţinut aşadar creditoarea că decizia a fost pronunţată în temeiul unei clauze compromisorii, clauză convenită de părţi la art. 4.6 din Contractul nr. 059899/8.08.2012 şi că, pe cale de consecinţă, Decanul Baroului B. a pronunţat o hotărâre arbitrală căreia îi sunt aplicabile prevederile art. 615 alin. 1 din Codul de procedură civilă referitoare la învestirea cu formulă executorie.
Aceasta şi pentru că în competenţa Curţii de Arbitraj Profesional a Avocaţilor intră, în conformitate cu dispoziţiile art. 2.1 din Anexa la Hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 394/2012, litigiile profesionale dintre avocaţi.
Faptul că art. 2.1.8, din anexa mai sus menţionată, prevede că sunt în competenţa Curţii de Arbitraj şi litigiile izvorâte din raporturile juridice care apar la încheierea, executarea sau încetarea contractelor de asistenţă juridică, cu excepţia celor privitoare la onorarii care rămân în competenţa Decanului Baroului, conform dispoziţiilor art. 132 din Statutul profesiei, nu putea fi interpretat în sensul că Decanul Baroului pronunţă o decizie în procedura arbitrală reglementată de Hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 394/2012.
Dimpotrivă, a rezultat din textul de mai sus că litigiile privind onorariile nu puteau fi soluţionate pe calea arbitrajului.
S-a reţinut totodată că, prin decizia pronunţată, debitoarea nu a fost obligată să plătească suma de 250.000 lei, ci doar s-a apreciat că J.G. GMBH datorează creditoarei plata onorariului de succes în cuantum de 250.000 lei.
În plus s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. 3 din Legea nr. 51/1995, contractul de asistenţă juridică, legal încheiat, este titlu executoriu.
De asemenea, restanţele din onorarii şi alte cheltuieli efectuate de avocat în interesul procesual al clientului său se recuperează potrivit dispoziţiilor statutului profesiei.
Mai mult, în conformitate cu art. 124 din Hotărârea U.N.B.R. nr. 64/2011, contractul de asistenţă juridică învestit cu formulă executorie, în condiţiile legii, constituie titlu executoriu cu privire la restanţele din onorariu şi alte cheltuieli efectuate de avocat în interesul clientului. Procedura de executare este cea prevăzută de dispoziţiile Codului de procedură civilă.
A rezultat din textele legale mai sus evocate că recuperarea onorariului se realizează prin punerea în executare a contractului de asistenţă juridică, devenit titlu executoriu prin învestirea cu formulă executorie.
S-a reţinut ca fiind adevărat că, în speţă, în ce priveşte onorariul de succes, acesta urma a fi negociat de părţi la o dată ulterioară raportat la criteriile stabilite prin contractul de asistenţă juridică şi, astfel, învestirea cu formulă executorie a contractului nu îi aducea creditoarei vreun folos.
Însă, nici decizia Decanului Baroului nu a fost echivocă, în sensul obligării debitoarei la plata vreunei sume de bani.
Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse, instanţa a respins cererea formulată de creditoarea S.C.A. ,,P., M. şi A.” în contradictoriu cu debitoarea J.G. GMBH.
Împotriva acestei soluţii a declarat apel petenta S.C.A. P., M. şi A. solicitând admiterea apelului şi modificarea încheierii atacate, în sensul admiterii cererii de investire cu formula executorie.
În expunerea motivelor de apel se arată că hotărârea arbitrală constituie titlu executoriu şi, în aplicarea art. 615 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează să fie pusă în executare, întocmai ca o hotărâre judecătorească, fiind incidente prevederile art. 635 Cod procedură civilă. Prin contractul de asistentă juridică nr. 059899/08.08.2012, a fost prevăzută clauza compromisorie, care completată cu prevederile legale şi statutare privitoare la soluţionarea litigiilor dintre părţile contractului atrag caracterul executoriu al hotărârii arbitrale. Din conţinutul Deciziei Decanului Baroului B. nr. 17 /D/22.04.2014 rezultă că debitoarea nu a contestat nici validitatea clauzei compromisorii şi nici constituirea Tribunalului Arbitral constituit din arbitru unic – Decanul Baroului B., nefiind exercitată nici calea de atac a acţiunii în anulare, prevăzută de art. 608 Cod procedură civilă.
În continuare se arată că prin soluţia pronunţată, instanţa de fond a depăşit limitele învestirii, întrucât ceea ce îi revenea spre competenţă instanţei era să cerceteze dacă înscrisul întruneşte condiţiile art. 6401 alin. 3 Cod procedură civilă şi nu să verifice dacă a existat o clauză compromisorie validă, aspect ce ar fi putut să fie verificat exclusiv în cadrul unei acţiuni în anulare. Instanţa a făcut, totodată, o greşită interpretare a titlului executoriu, întrucât dacă prin titlu s-a stabilit că debitoarea datorează o suma certă, greşit s-a raportat instanţa la termenul apreciază, pentru a considera că înscrisul prezentat nu ar constitui titlu executoriu, deoarece nu s-ar fi dispus plata. Onorariul de succes datorat nu era determinat ci determinabil, iar în temeiul art. 127 alin 3 din Statutul profesiei de avocat, a fost determinat onorariul în funcţie de criteriile contractuale şi statutare. Ori, instanţa de fond a transformat cererea de învestire cu formulă executorie într-o rejudecare, fiind desfiinţat în mod indirect titlul executoriu pentru motive ţinând de modul de formulare a hotărârii arbitrale, care însă nu se regăsesc între motivele pentru care hotărârea arbitrală ar putea fi anulată. În fine, greşit s-a apreciat că litigiul nu ar fi supus arbitrajului câtă vreme art. 4.6 din contractul de asistenţă juridică constituie clauza compromisorie, iar arbitrajul este un arbitraj instituţional organizat conform art. 132 din Statutul Profesiei de Avocat, care prevăd că reclamaţiile oricărei părţi privitoare la onorarii se soluţionează de decanul baroului, în acelaşi sens fiind şi prevederile Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Arbitraj Profesional a Avocaţilor aprobat prin Hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 394 /2012.
În cauza a formulat întâmpinare debitoarea J.G. GmbH prin care s-a solicitat respingerea apelului şi menţinerea soluţiei pronunţate de Tribunalul Braşov. Se arată că Decizia Decanului Baroului B. nu este o hotărâre arbitrală în sensul dispoziţiilor Codului de procedură civilă, petenta adresându-se Decanului Baroului B. cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 51/1995 şi art. 132 din Statutul Profesiei de avocat, respectiv o contestaţie privind onorariul. Astfel, Decizia Decanului Baroului B. nu poate face obiectul unei cereri de învestire cu formulă executorie, în temeiul art. 615 alin 1 şi 2 Cod procedură civilă, Decanul Baroului B. nu este un Tribunal Arbitral, ci un organ administrativ jurisdicţional, calitate conferită de legea specială.
Astfel, dispoziţiile art. 2.18 din anexa la Hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 394/2012 prevăd că sunt de competenţa Curţii de Arbitraj şi litigiile izvorâte din raporturile juridice care apar la încheierea, executarea sau încetarea contractelor de asistenţă juridică, cu excepţia celor privitoare la onorarii care rămân în competenţa Decanului Baroului, conform dispoziţiilor art. 132 din Statutul profesiei. În consecinţă, litigiile privind onorariile nu pot fi soluţionate pe calea arbitrajului, fiind excluse de la această procedură. În fine, se arată că pe rolul instanţei de contencios administrativ se află înregistrat dosarul nr. 6539/62/2014, având ca obiect anularea Hotărârii nr. 125 /09 10 2014, emisă de Baroul B. prin care s-a respins contestaţia formulată de subscrisa J.G. GmbH împotriva Deciziei nr. 17/D/2014 emisă de Decanul Baroului B..
Apelul este nefundat.
Potrivit art. 635 Cod procedură civilă, fiind titluri executorii, hotărârile arbitrale pot fi puse în executare, chiar dacă sunt atacate cu acţiune în anulare iar hotărârile organelor cu atribuţii jurisdicţionale constituie titlu executoriu doar dacă nu au fost atacate în faţa instanţelor judecătoreşti competente, cu precizarea că pentru a se putea vorbi de un organ cu atribuţii jurisdicţionale, este necesar ca procedura desfăşurată în faţa acestuia să respecte principiile legalităţii, contradictorialităţii, egalităţii şi principiul dreptului la apărare.
Potrivit dispoziţiilor art. 2.18 din anexa la Hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 394/2012 sunt de competenţa Curţii de arbitraj de la sediul Baroului din fiecare municipiu reşedinţă de judeţ, litigiile izvorâte din raporturile juridice care apar la încheierea, executarea sau încetarea contractelor de asistenţă juridică, cu excepţia celor privitoare la onorarii, care rămân în competenta Decanului Baroului, conform dispoziţiilor art. 132 din Statutul profesiei.
Potrivit art. 32 din Legea nr. 51/1995 contestaţiile şi reclamaţiile privind onorariile se soluţionează de decanul baroului. Decizia decanului poate fi atacată la consiliul baroului, a cărui hotărâre este definitivă. Potrivit art. 132 din Statutul profesiei de avocat, contestaţiile şi reclamaţiile privitor la onorarii se soluţionează de decanul baroului, prin decizie motivată, care poate fi atacata la Consiliul Baroului de partea interesată.
Or, în speţă s-a emis Decizia nr. 17/D/2014 de către Decanul Baroului B., care a fost atacată cu contestaţie, ce a fost respinsă prin Hotărârea nr. 125/09.10.2014, emisă de Baroul B., împotriva căreia s-a formulat acţiune în anulare, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 6539/62/2014.
Creditoarea petentă nu s-a adresat Decanului Baroului B. cu o cerere de arbitraj, ci cu o contestaţie specială reglementată de art. 32 din Legea nr. 51/1995, respectiv art. 132 din Statutul profesiei de avocat, şi deci Decizia Decanului Baroului B. nu poate face obiectul unei cereri de învestire cu formulă executorie, în sensul art. 615 alin. 1 şi 2 din Noul Cod de procedură civilă întrucât Decanul Baroului B. nu este un Tribunal Arbitral, ci un organ administrativ – jurisdicţional, calitate conferită de Legea nr. 51/1995.
Creditoarea nu poate proceda nici la punerea în executare a Deciziei nr. 17/D/2014, întrucât spre deosebire de hotărârile arbitrale, hotărârile organelor cu atribuţii jurisdicţionale constituie titlu executoriu doar dacă nu au fost atacate în faţa instanţelor judecătoreşti, condiţie neîndeplinită în speţă.
Conchidem că Decanul Baroului B. nu a pronunţat o decizie în procedură arbitrală reglementată de Hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 394/2012, astfel că Decizia Decanului Baroului B. nu este o hotărâre arbitrală în sensul dispoziţiilor Codului de procedură civilă.
Nu poate fi primită apărarea potrivit căreia neinvocarea clauzei compromisorii, pe cale de excepţie, în condiţiile art. 592 alin. 1 Cod procedură civilă ar atrage competenţa Decanului Baroului B. ca şi Tribunal Arbitral, întrucât neinvocarea excepţiei de necompetentă materială în faţa unui organ administrativ cu atribuţii jurisdicţionale este lipsit de efecte.
Prin clauza compromisorie prevăzută de art. 4.7 s-a stipulat competenţa unui Tribunal Arbitral instituţional, astfel cum este prevăzut la art. 2.1. 8 din Anexa la Hotărârea U.N.B.R. nr. 394/2012 şi nu ne aflăm în situaţia unui arbitraj ad-hoc, organizat prin convenţia arbitrală încheiată între părţi, de către un terţ, altul decât o instituţie de arbitraj, prin clauză făcându-se trimitere la arbitrajul instituţional.
Tribunalul a judecat cauza în raport de obiectul învestirii, respectiv învestirea cu formulă executorie, faţă de temeiul de drept invocat de parte, respectiv art. 615 alin. 1 Cod procedură civilă, stabilind că Decizia Decanului Baroului B. nr. 17/D/22.04.2014 nu este hotărâre arbitrală şi deci nu constituie titlu executoriu.
Pentru aceste raţiuni de fapt şi de drept, Curtea, conform art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge prezentul apel, păstrând ca temeinică şi legală încheierea atacată.
