Diferenţa între vătămarea corporală gravă şi tentativă la omor calificat


Diferenţa între vătămarea corporală gravă şi tentativă la omor calificat.
Modalitatea de diferenţiere şi calificarea situaţiei de fapt.

 
Dosar nr. 17272/325/2013, sentinţa penală nr. 727/06.03.2014, fără cale de atac.
În fapt, la data de 18.04.2013 inculpatul T.C.I.,  în jurul orei 22,00, s-a  deplasat la staţia Peco E. O. din mun. Timişoara, unde a achiziţionat carburant tip benzină  într-un flacon de  plastic, aproximativ un litru, cu  scopul declarat de a-şi curăţa încălţămintea. Ulterior, în jurul orei 01.00 , inculpatul a plecat de acasă pentru a se întâlni cu martora A. E. F. D., când acesta termina programul de lucru la o unitate Fast Food situată în centrul Municipiului Timioşara, vis-a vis de magazinul Bega. Inculpatul avea să-i returneze acesteia un calculator pe care i l-a reparat.
Inculpatul a luat cu el calculatorul într-o plasă de supermarket şi geanta în care de obicei ţinea aparatul de fotografiat. În această geantă inculpatul a pus flaconul în care se afla benzina achiziţionată anterior de la Peco.  După ce s-a întâlnit cu martora, a condus-o până acasă pe strada Lipovei, după care inculpatul s-a deplasat la locuinţa părţii vătămate situată la adresa Timişoara , str. S. M. C. nr.- , ap.-, unde în jurul orelor 3,30 a pătruns în  imobil, uşa de  acces ce era prevăzută cu interfon fiind deschisă, a urcat  până la apartamentul părţii vătămate, aflat la  etajul 3 şi a dat foc uşii de  acces în apartament folosindu-se  de benzină  şi de brichetă. În încercarea de a ieşi din apartament partea vătămată a suferit leziuni la nivelul capului şi membrelor superioare.
Instanţa a apreciat că, fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat şi nu ale infracţiunii de vătămare corporală gravă având în vedere că, aşa cum rezultă din analiza modului de acţiune şi mijloacelor folosite pentru ducerea la îndeplinire a actelor sale , inculpatul a acceptat, cel puţin, dacă nu a urmărit neapărat, posibilitatea producerii decesului părţii vătămate ca urmare a incendierii uşii apartamentului.
La infracţiunea de tentativă de omor, starea de pericol pentru viaţa victimei îi este imputabilă făptuitorului sub forma intenţiei directe sau indirecte, după cum făptuitorul urmăreşte sau doar acceptă producerea rezultatului periculos, respectiv moartea victimei, care nu se produce datorită unor factori independenţi de făptuitor.
 La infracţiunea de vătămare corporală gravă, starea de pericol pentru viaţa victimei îi este imputabilă făptuitorului sub forma praterintenţiei. Pentru delimitarea celor două infracţiuni se impune a fi avute în vedere toate împrejurările în care a fost săvârşită fapta, inclusiv împrejurările cu privire la poziţia subiectivă a făptuitorului.
Instanţa a apreciat că în speţa de faţă,  inculpatul a prevăzut că victima ar putea muri  în incendiul provocat şi deşi nu a urmărit acest rezultat, a acceptat producerea lui. Inculpatul a dat foc uşii apartamentului la o oră târzie din noapte când probabilitatea ca victima să se afle în apartament şi să doarmă era foarte ridicată ceea ce reduce în mod dramatic şansele de salvare. De asemenea, după ce inculpatul a dat foc uşii, nu a făcut nimic să stingă sau să limiteze incendiul, plecând de la locul faptei.
Analizând toate aceste aspecte, instanţa a apreciat că,  inculpatul în mod premeditat a incendiat uşa apartamentului părţii vătămate, acceptând, chiar dacă nu a urmărit în mod special posibilitatea producerii decesului părţii vătămate, deces ce nu s-a produs datorită unor aspecte ce nu ţin de acţiunea inculpatului ci de alţi factori, respectiv acţiunea părţii vătămate care a reuşit să părăsească apartamentul cu preţul unor vătămări corporale grave produse prin arsuri.
Tribunalul Arad prin sentinţa penală nr. 494/07.04.2014, a apreciat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat săvârşită cu intenţie indirectă, chiar dacă inculpatul, aşa cum susţine, nu a urmărit moartea persoanei vătămate, a acceptat posibilitatea producerii unui astfel de rezultat, manifestând o atitudine de indiferenţă, de nepăsare cu privire la urmarea  ce  s-ar fi putut produce.