Citeste şi

  • Nu am gasit decizii asemanatoare!

DREPT CIVIL- PARTAJ BUNURI COMUNE DOMENIU ASOCIAT- ACŢIUNE OBLICĂ DOSAR CIVIL


JUDECĂTORIA CÂMPINA DREPT CIVIL- PARTAJ BUNURI COMUNE DOMENIU ASOCIAT- ACŢIUNE OBLICĂ DOSAR CIVIL NR.334/204/2012 SENTINŢA CIVILĂ NR.2249/07.07.2014
5

Prin Sentinţa civilă nr.2249/07.07.2014 pronunţată în Dosarul civil nr.334/204/2012 a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta S.C. L.SRL şi însuşită de SC C.M.A.D SR (cesionara a S.C. L.SRL) şi în consecinţă s-a dispus partajul în cota de XA fiecare ale bunurilor comune dobândite de soţii pârâţi în timpul căsătoriei constând din teren şi construcţii conform celor 2 expertize tehnice de specialitate construcţii şi topometrice, atribuindu-se bunurile pârâtei iar pârâtul a fost despăgubit cu sultă şi totodată au fost obligaţi în solidar să plătească reclamantei suma de 1503 lei cu titlu de despăgubiri. Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a avut în vedere următoarele: Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr.2309/204/2010 reclamanta S.C. L. SRL prin reprezentanţii săi legali a chemat in judecată pe pârâţii B.M. G. şi B. R., pentru a prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună partajul bunurilor comune ale acestora, respectiv imobilul cu nr. cadastral 862 compus din teren in suprafaţă de 759 mp împreună cu construcţia CI locuinţă , C2 anexă în scopul satisfacerii creanţei societăţii reclamante împotriva pârâtei debitoare B. M. G.
In motivarea acţiunii, s-a arătat că in baza contractului de colaborare comercială nr.230/2007 societatea reclamantă a livrat marfa societăţii RE & M. L. SRL pentru care s-au emis 7 facturi conform anexelor depuse la dosar. Din valoarea acestora a rămas de achitat suma de 18456,71 lei la care se adaugă cheltuielile de executare silită.
Societatea debitoare a emis la data de 6 .05.2009 biletul la ordin seria BPOS3AA nr.0283078 scadent la 11.02.2009 in valoare de 28906,71 lei avalizat de pârâtă şi refuzat la plată din lipsă totală de disponibil. Cum cererea de executare silită înaintată la BEJ R.C. C. nu a putut fi soluţionată deoarece pârâta debitoare figurează înregistrată in evidenţele fiscale cu imobilul bun comun împreună cu soţul său, având in vedere disp.art.493 c.p.c. s-a promovat prezenta acţiune de partaj in scopul satisfacerii creanţei.
In drept, s-au invocat art.33 cod familiei,art. 493 c.p.c.
In dovedirea acţiunii, s-au depus la doar înscrisuri: contractul de colaborare comercială 230/2002, facturile la care s-a făcut referire şi înscrisuri din dosarul de executare silită (f. 13-20).
Pârâţii au formulat întimpinare, solicitând respingere a acţiunii ca inadmisibilă, motivat de eronata modalitate de recuperare a unei datorii rezultate din contract comercial pe calea dreptului civil şi eludarea dispoziţiilor codului comercial (f.37-38).
Reclamanta a răspuns susţinerilor pârâţilor prin invocarea art.33, 35 , 47, 106 din Legea 58/1934 cu ref.la calitatea pârâtei de avalist, calitate in care aceasta este ţinută de plata datoriei in acelaşi mod ca acela pentru care a garantat S-a menţionat împrejurarea că societatea RE & MI. L este insolvabilă iar art.13 din contractul 230/2007 indică curtea de arbitraj Galaţi ca instanţă competentă să soluţioneze doar litigiile dintre părţile contractante, respectiv c ele două societăţi.
S-au depus la dosar cererea de executare silită însoţită de alte înscrisuri din dosarul de executare nr.890/2009 al BEJ D. F. L. (f.56-60) precum şi notificarea deschiderii procedurii insolvenţei, certificatul din dosarul 6453/120/2010 al Tribunalului Dâmboviţa-Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
A fost solicitat şi ataşat la dosar in copie dosarul de executare silită nr. 1890/3.11.2009 al BEJ R CC.
Pârâţii prin apărător au formulat o completare la întimpinare, invocând şi excepţia lipsei de interes în promovarea prezentei acţiuni cu consecinţa respingerii acţiunii ca inadmisibilă faţă de posibilitatea înscrierii societăţii reclamante la masa credală după investirea titlului executoriu şi punerea lui in executare.
Prin sentinţa civilă nr.1074/04.04.20100 , Judecătoria Câmpina a admis excepţia lipsei de interes invocată de pârâţi şi a respins acţiunea formulată de reclamanta SC L SRL G. în contradictoriu cu pârâţii, ca inadmisibilă pentru lipsa de interes.
împotriva Sentinţei civile nr. 1074/2011, a formulat recurs reclamanta SC L. SRL ,admis prin Decizia civilă nr.1546/29.11.2011 , casată în tot sentinţa recurată şi trimisă cauza la instanţa de judecată pentru continuarea judecăţii.
A reţinut instanţa de control judiciar, că au fost încălcate dreptul la apărare al reclamantei şi principiul contradictorialităţii , excepţia lipsei de interes a reclamantei formulată de intimaţi nefiind pusă în discuţia părţilor.
La instanţa de fond cauza a fost înregistrată sub nr.334/2012 iar la termenul din 14 mai 2012 a fost respinsă excepţia lipsei de interes invocată de pârâţi prin întâmpinare.
Au fost solicitate şi admise de către reclamantă probe cu înscrisuri şi expertize tehnice topometrice şi construcţii , iar pentru pârâţi proba cu înscrisuri .
La termenul din 24 septembrie 2012 instanţa a luat act de faptul că reclamanta a cesionat dreptul său de creanţă către S.C. CM. AND D. SRL G. şi a fost introdusă în cauză această societate iar prin adresa depusă la dosar la 22.11.2002 aceasta şi-a însuşit acţiunea promovată de reclamanta intimată.
In cauză pârâţii au fost amendaţi de mai multe ori întrucât au refuzat să primească expertul construcţii pentru a efectua expertiza dispusă în cauză.
Reclamanta a depus la dosar cerere prin care a solicitat obligarea în solidar a pârâţilor la plata sumei de 1503 lei reprezentând paguba cauzată prin amânarea judecăţii, ca urmare a faptului că nu au permis expertului accesul în imobil în vederea efectuării expertizei construcţii.
A arătat reclamanta că suma reprezintă dobânda legală penalizatoare calculată conform art.3 al.21 din OG 13/2011 , iar valoarea la care s-a calculat dobânda legală este suma datorată în prezent de avalist din valoarea biletului la ordin avalizat scăzându-se suma datorată de 5000 lei.
In continuare, reclamanta a arătat că pârâţii au pricinuit cu intenţie amânarea judecării cauzei împiedicând exercitarea atribuţiilor expertului desemnat în cauză.
Pârâţii au depus la dosar înscrisuri respectiv încheierea din 17.12.2010, notificarea deschiderii procedurii insolvenţei, tabelul preliminar al creanţelor, încheierea de şedinţă din 25.02.2011, Tabelul definitiv al creanţelor din 07.03.2011 , Lista furnizori creditori, Raport de activitate administrat judecării, Sentinţa civilă nr.533/2011, Sentinţa civilă nr.740/2013, Buletinul procedurilor de insolventă 17045/2013.
Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine în fapt următoarele:
In baza relaţiilor comerciale, reclamanta intimată SC L. SRL a livrat SC R. L. SRL mărfuri pentru plata cărora beneficiarii au emis Biletul la ordin BP0531A nr.02883078 la data de 06.05.2009 în valoare de 18906,1 lei , instrument de plată avalizat de pârâta B. M. G.
Reclamanta a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc R. C. punerea în executare a biletului la ordin care a fost refuzat la plată în procedura obişnuită pentru lipsa disponibilităţii.
Creditoarea s-a îndreptat împotriva pârâtei B. M. G. care a avalizat biletul la ordin , astfel încât în conformitate cu definiţia avalistului dată de art.187 din Norma Cadru 6/1994, aceasta a garantat obligaţia asumată de unul dintre debitorii biletului la ordin numit avalizat.
Reclamanta a solicitat ca formă de executare alături de celelalte prevăzute de lege şi vânzarea la licitaţie a imobilelor teren şi construcţii situate în corn. Filipeştii de Pădure jud. Prahova , bunuri comune ale celor 2 pârâţi , conform Adresei nr.571/2010 (f.26), încheierea nr.4549/2010 a OCPI Prahova -BCPI Câmpina (f.17-18).
Potrivit disp.art.974 CC , creditorii pot exercita toate drepturile şi acţiunile debitorilor, în afara celor strict personale, potrivit dispă.art.400 CPC , împărţirea bunurilor comune poate fi hotărâtă şi la cererea părţii interesate şi în cadrul contestaţiei la executare , iar conf. disp.art.493 CPC creditorii personali care au un debitor coproprietar sau codevălmaş , nu vor putea urmări partea acestuia din imobile proprietate comună decât după ce se va cere împărţeala acestora.
Rezultă aşadar, că acţiunea ce face obiectul prezentei cauze de împărţeală a bunurilor comune are o natură mixtă, în sensul că pentru promovarea ei este necesar a exista o creanţă certă , lichidă şi exigibilă a creditorului contra debitorului, şi primul să aibă un interes.
In cazul în speţă, instanţa apreciază că cele 2 condiţii sunt îndeplinite de . către creditoare.
Susţinerile pârâţilor, în sensul că reclamanta creditoare trebuia să se îndrepte împotriva societăţii debitoare şi nu împotriva avalistului precum şi apărarea în sensul că societatea debitoare se află în insolventă , iar creditoarea
 
s-a înscris la masa credală nu au nici un fel de relevanţă în cazul în speţă , ştiut fiind faptul că intrarea în insolvenţă a debitoarei cu consecinţa suspendării de drept a executării silite, priveşte exclusiv persoana debitorului avalizat şi nicidecum pe avalist care are un raport juridic distinct cu creditorul , o altă obligaţie independentă de cea născută între debitor şi creditor, astfel încât poate fi urmărit separat de creditor, chiar în ipoteza intrării în insolvenţă a debitorului.
Pe de altă parte, eventualele excepţii, apărări de natura celor anterior analizate ar putea fi invocate într-o altfel de acţiune şi nicidecum în prezenta cauză care are ca obiect partaj bunuri comune promovată de creditor.
Instanţa mai reţine faptul, că reclamanta a formulat la data de 24.01.2014 o cerere prin care a solicitat obligarea în solidar a pârâţilor la plata sumei de 1503 lei reprezentând despăgubiri pentru paguba cauzată prin amânarea judecării cauzei ca urmare a faptului că aceştia nu au permis expertului constructor să efectueze raportul de expertiză suma ce reprezintă dobânda legală conform OG 13/2011.
Conform disp. art.1083 CPC, cel care cu intenţie sau din culpă, a pricinuit amânarea judecării sau executării silite, la cererea părţii interesate va putea fi obligat de către instanţa de judecată la plata unei despăgubiri pentru paguba cauzată prin amânare.
In cazul în speţă, pârâţii au dat dovadă de o totală rea credinţă împiedicând şi nepermiţând expertului tehnic constructor însoţit şi de agentul de poliţie la solicitarea instanţei, să efectueze raportul de expertiză dispus în cauză , împrejurare faţă de care s-au acordat nu mai puţin de 14 termene de judecată pentru efectuarea acestei probe şi fiind amendaţi pârâţii de 4 ori flecare, cu maximul prevăzut de lege.
Este cert faptul, că reclamanta creditoare a fost prejudiciată prin amânarea judecării cauzei şi implicit a executării silite suferind astfel o pagubă cel puţin egală cu cea solicitată, reprezentând dobânda legală prin nesoluţionarea într-un termen rezonabil a litigiului.
Astfel fiind , instanţa în temeiul disp. art.673 CPC , 493 CC (art.353 NCC ) art.108 ind.3 rap. la art.105 ind. 1 lit.h CPC va admite acţiunea completată, şi se va dispune partajul bunurilor comune ale părţilor constând în teren şi construcţii conform expertizei topo şi construcţii efectuate în cauză, în cotă de Vi fiecare, prin atribuirea bunurilor pârâtei debitoare B. M.G şi despăgubirea pârâtului B. R. cu contravaloarea cotei de Vi.
Instanţa a optat pentru această variantă faţă de menţiunea expertului în sensul că nu se pot face 2 unităţi locative (f.274) distincte şi faţă de solicitarea reclamantei.
Totodată, vor fi obligaşi pârâţii să plătească reclamantei suma de 1503 lei reprezentând despăgubiri pentru paguba cauzată prin amânarea judecării cauzei.
In temeiul disp.art.274 CPC vor fi obligaţi pârâţii să plătească suma de 9061,38 lei reprezentând taxa timbru , onorariu apărători , onorariu experţi , contravaloarea transportului apărătorului reclamantei pe ruta Galaţi -Câmpina -Galaţi.
Nu a avut instanţa în vedere şi nu a luat în considerare suma de 325 ,46 lei reprezentând taxa de timbru (f.153) pentru repunerea pe rol a cauzei, întrucât reclamanta s-a aflat în culpa atâta timp cât suspendarea judecăţii cauzei s-a făcut pentru neprezentarea părţilor şi nu s-a solicitat judecarea în lipsă (inclusiv de către reclamantă care avea interes).
 
DREPT CIVIL – ACŢIUNE ÎN CONSTATARE
DOSAR NR. 45/204/2013
SENTINŢA CIVILĂ NR. 1710/14.06.2013

Prin acţiunea civilă înregistrată pe roiul acestei instanţe sub nr. 45/204/2013 la data de 08.01.2013, reclamanta M.E. a chemat în judecată pe pârâtul M.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să se constate că vânzarea imobilului situat în corn. T, str. C nr. 305, jud. Prahova, compus din teren în suprafaţă de 924 m.p. din care 224 m.p. curţi şi construcţii (locuinţa C 1 în suprafaţa construită de 43,07 mp şi suprafaţa utilă de 35,30 mp compusă din hol, dormitor, bucătărie, sufragerie, magazie, construită din paiantă în anul 1940) şi teren arabil 700 m.p. cu nr. cadastral provizoriu 337, corn. T, realizată prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 107/16.01.2003, este în fapt o donaţie deghizată; să se constate revocarea donaţiei pentru motive de ingratitudine şi să se dispună revenirea la situaţia anterioară cu consecinţa directa a revenirii imobilului în patrimoniul său. Cu cheltuieli de judecată.
în motivarea cererii s-a arătat că este bunica pârâtului, fiind o persoana foarte în vârstă, născută în anul 1925 şi neavând venituri care să-i asigure existenţa, a considerat, la insistenţele pârâtului că în situaţia în care îi va dona acestuia imobilul proprietatea sa, acesta va avea grijă de ea şi îi va asigura ajutorul necesar atât financiar cât şi moral, de care avea nevoie.
Faţă de faptul că mai are şi alţi moştenitori legali a înţeles să mascheze donaţia (legatul) pe care a înţeles să o fac nepotului său sub forma unui act de vânzare cumpărare pe care La încheiat la data de 16.01.2003.
Arată că nu a primit nici un ban pentru transmiterea imobilului către nepotul său, deşi în actul de vânzare este trecut un preţ al vânzării şi a rămas să locuiască şi să folosească imobilul, deşi în contractul de vânzare cumpărare nu s-a instituit nici un drept de uzufruct sau de habitaţie în favoarea sa.
După ce a donat imobilul nepotului acesta a avut un comportament relativ normal faţă de ea şi deşi nu şi-a îndeplinit obligaţiile pe care şi le asumase decât în mică măsura, a considerat că îşi va îmbunătăţi comportamentul şi va avea mai multa grijă de ea, deoarece starea de sănătate s-a înrăutăţit şi nevoia de ajutor era şi mai mare.
Pârâtul i-a dat sporadic diverse alimente dar niciodată comportamentul său nu a fost acela al unui om căruia i-ar fi păsat de ea, şi începând cu luna martie sau aprilie 2012 a încetat să-i mai dea vreun ajutor material, iar comportamentul acestuia a devenit foarte violent şi insultător, spunându-i chiar ca ar fi cazul să moară mai repede.
Astfel înţelege să revoce donaţia pe care i-a facut-o pentru motive de ingratitudine, în ultimul an trăind doar cu ajutorul celorlalţi nepoţi şi al vecinilor care i-au asigurat atât hrana cât şi ajutorul fizic pentru treburile gospodăreşti absolute necesare.
în drept s-au invocat disp. art. 821-831 pct. 3, art. 833, art. 992 din vechiul Cod civil şi disp. art. 1020 – 1069 actualul Cod civil.
La termenul de judecată din data de 10.05.2013 reclamanta prin apărător şi-a precizat temeiul legal ca fiind dispoziţiile indicate în acţiune din vechiul cod civil.
Pârâtul M.A. a formulat întâmpinare la 29.03.2013 prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea întâmpinării se arată că la data de 16.01.2003 a cumpărat de la bunica sa un teren în suprafaţă de 924 mp, din care 224 mp curţi construcţii şi 700 mp arabil, teren situat în intravilanul comunei T., str. C. nr. 305, împreună cu o casă de locuit existentă pe terenul menţionat. Preţul vânzării a fost de 20 milioane lei vechi, pe care vânzătoarea, bunica sa i-a primit în întregime de la el în ziua perfectării contractului de vânzare cumpărare la biroul notarului public.
Prin contractul de vânzare cumpărare încheiat au precizat că preţul a fost plătit în întregime în data de 16.01.2003, că nu s-au înţeles printr-un alt act ascuns să se plătească un preţ mai mare, sau să se stabilească alte obligaţii pentru vreuna dintre părţi, precum şi că cele declarate sunt reale şi corespund întru totul voinţei lor.
Precizează că actul de vânzare cumpărare încheiat cu bunica sa, reclamanta M.E., nu a cuprins nici o clauza de întreţinere, de uzufruct sau habitaţie; dorinţa sa la acel moment dat, era ca pe acel teren să îşi construiască o casă atunci când îşi voi întemeia o familie. Ulterior a plecat din ţară în Italia unde locuieşte şi munceşte şi în prezent. întrucât nu folosea acel teren şi casa de locuit, a permis bunicii să locuiască în continuare acolo, având în vedere vârsta înaintată a acesteia. De fiecare dată când a revenit în ţară s-a îngrijit de construcţia existentă, a investit peste 18000 euro în consolidarea, renovarea şi amenajarea locuinţei, precum şi în împrejmuirea şi amenajarea gospodăriei.
De asemenea a apreciat că este datoria sa morală faţă de bunica sa, având în vedere şi că tatăl său, este plecat şi nu o mai vizitează, fară a exista vreo clauza scrisă, sau vreo înţelegere între ei o ajuta pe aceasta.
Solicitarea reclamantei de revocare a contractului de vânzare cumpărare nr. 107/16.01.2013 pentru motive de ingratitudine este neîntemeiată contractul de vânzare cumpărare menţionat nu este un contract de donaţie sau vreun contract de vânzare cumpărare cu clauza de întreţinere, uzufruct sau habitaţie, preţul vânzării fiind plătit la încheierea actului notarial, iar revocarea pentru motive de ingratitudine se poate aplica în cazuri prevăzute expres şi limitativ de disp art. 1023 Cod civil.
La solicitarea părţilor s-au încuviinţat probe cu înscrisuri, 2 martori şi interogatorii, şi analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut că:
La data de 16.01.2003 părţile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 107 prin care reclamanta a vândut pârâtului un teren în suprafaţă de 924 mp, situat în corn. T., str. C. nr. 305, jud. Prahova, împreună cu locuinţa CI, situată pe acest teren, compusă din hol, dormitor, bucătărie, sufragerie şi magazie.
Preţul acestei vânzării a fost stabilit de părţi la suma de 20.000.000 lei (rol), pe care vânzătoarea, reclamanta M.E., a declarat în faţa notarului, că 1-a primit în întregime de la cumpărător la data autentificării actului.
Prin acţiune formulată reclamanta solicită a se constata că actul mai sus menţionat reprezintă o donaţie deghizată, donaţie pe care înţelege a o revoca pentru motive de ingratitudine şi în consecinţă a se dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Prin concluziile scrise reclamanta invocă în principal disp. art. 845 C. civ., considerând că beneficiază de prezumţia că actul încheiat reprezintă o donaţie deghizată, astfel că sarcina probei revine pârâtului.
Potrivit art. 845 C. civ. înstrăinările de bunuri făcute de către de cuius cu sarcina unei rente viagere sau cu rezervă de uzufruct, succesibililor rezervatari în linie dreaptă se prezumă a fi donaţii fară sarcini scutite de raport.
Aşadar în această ipoteză se instituie o prezumţie de simulaţie a actelor de înstrăinare cu elemente oneroase între rude în linie dreaptă, însă aceasta este de strictă interpretare, astfel că aceasta nu operează în cazul în care este vorba de o vânzare-cumpărare pură şi simplă, fară instituirea sarcinii unei rente viagere sau a rezervei dreptului de uzufruct, ca în cazul prezentei speţe.
De asemenea beneficiarul bunului dobândit trebuie să aibă la momentul înstrăinării calitatea de moştenitor rezervatar prezumtiv al vânzătorului, cerinţă neîndeplinită în prezenta cauză, întrucât pârâtul este descendent de gradul II, astfel că ar fi înlăturat de la moştenire de tatăl său în grad mai apropiat, ca descendent de gradul I.
Susţinerea reclamantei din concluziile scrise, în sensul că cei 2 fii ai reclamantei şi cei 4 nepoţi au calitatea de descendenţi direcţi, fiind succesibili rezervatari, toţi cu vocaţie succesorală, este neîntemeiată în primul rând pentru faptul că reclamanta este încă în viaţă şi nu se poate vorbi de calitatea de moştenitori a descendenţilor acesteia.
In al doilea rând unul dintre principiile generale ale devoluţiunii legale a moştenirii este acela al proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii din aceiaşi clasă, astfel că fii defunctului sunt rude de gradul întâi, iar nepoţii de fii sunt rude de gradul al doilea, şi deci nepoţii de fii sunt înlăturaţi de la moştenire de către fii defunctului. în atare situaţie cum tatăl pârâtului, este în viaţă, în cazul în care reclamanta ar deceda, nu pârâtul ar culege moştenirea acesteia, ci tatăl său împreună cu celălalt fiu al reclamantei, în nici un caz nepoţii.
Astfel dispoziţiile art. 845 C. civ. invocate de reclamantă ar fi aplicabile doar după deschiderea succesiunii vânzătorului, moment la care se pune problema încălcării sau nu a cotităţii disponibile.
Cum vânzătoarea este în viaţă şi faţă şi de celelalte condiţii neîndeplinite, anterior analizate, prevederile art. 845 C. civ. nu-şi găsesc aplicabilitatea în prezenta cauză şi ca atare nu se poate susţine că pârâtul trebuie să facă dovada plăţii preţului şi intenţiei părţilor la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Referitor la neachitarea preţului de către pârât şi la intenţia părţilor sau cel puţin la intenţia reclamantei de la momentul încheierii actului în litigiu, instanţa faţă de menţiunile din contract referitoare la primirea preţului de către reclamantă, dar şi la menţiunile din încheierea de autentificate a contractului, unde notarul a precizat că după citirea actului părţile au consimţit la autentificarea acestuia şi au semnat toate exemplarele în faţa sa, a avut în vedere că prezenţa părţilor în faţa notarului, conţinutul declaraţiilor lor, precum şi faptul că li s-a citit contractul anterior semnării reprezintă constatări personale ale notarului care fac dovada până la înscrierea în fals, potrivit art. 1173 C. civ, proba contrară, prin alte mijloace de probă nefîind admisibilă.
De aceea, în speţă, numai urmându-se procedura înscrierii în fals s-ar fi putut face dovada necunoaşterii conţinutului contractului.
întrucât reclamanta nu s-a înscris în fals nu poate afirma că nu a cunoscut conţinutul contractului încheiat şi că nu ar fi primit preţul, şi nici nu poate face această dovadă prin proba testimonială cu martori, neinvocându-se mei nulitatea absolută a contractului.
Cu toate acestea instanţa constată că nici martori prezenţi nu au confirmat această situaţie de fapt invocată de reclamantă.
Astfel chiar martora propusă de reclamantă, C. C. M. a declarat că a aflat anul trecut că s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare între reclamantă şi pârât, dar nu cunoaşte în ce perioadă şi nici alte condiţii în legătură cu acest contract.
Martorul A. A. C, care urmează a se căsători cu nepoata reclamantei, a relatat că nu are cunoştinţă de nicio înţelegere sau contract încheiat între părţi.
De asemenea martorii audiaţi la propunerea pârâtului au precizat că în perioada 2002-2003 părţile au încheiat un contract de vânzare-cumpărare, iar reclamanta nu şi-a arătat niciodată nemulţumirea faţă de acesta şi nici nu a pretins pârâtului să o întreţină sau să aibă grijă de ea.
în consecinţă s-a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada existenţei unei donaţii deghizate, iar faptul că pârâtul la momentul încheierii contractului nr. 107/16.01.2013, avea numai vârsta de 21 ani, nu conduce la prezumţia că nu ar fi avut mijloacele financiare necesare achitării preţului, şi de altfel existenţa unor venituri proprii financiare nu constitui o condiţie esenţială a încheierii unui contract de vânzare-cumpărare, existând chiar posibilitatea logică ca părinţii să-1 fi ajutat cu bani pe pârât, cu atât mai mult cu cât aşa cum susţine reclamanta, tatăl pârâtului urma să primească chiar o sultă în urma actului de partaj voluntar nr. 94/15.01.2003.
Instanţa are în vedere şi faptul că existenţa unei erori cu privire la obiectul unui contract, aşa cum susţine reclamanta că nu ar fi avut reprezentarea încheierii unei vânzării, nu constituie prezumţia unei donaţii deghizate, ci constituie o cauză de nulitate absolută, neinvocată de reclamantă şi nedovedită de altfel.
Fără relevanţă şi nedovedite sunt şi susţinerile reclamantei în sensul că reclamanta era aproape nevăzătoare, în condiţiile în care acesta s-a prezentat personal în instanţă şi această susţinere nu s-a dovedit a fi reală, precum şi faptul că Ia casă pârâtul a efectuat sau nu anumite lucrări de renovare.
Faţă de toate cele anterior reţinute instanţa a respins cererea reclamantei de a se constata că vânzarea imobilului din corn. T. reprezintă o donaţie deghizată, şi în consecinţă şi celelalte capete de cerere, prin care solicită revocarea donaţiei şi repunerea în situaţia anterioară vor fi respinse ca atare.
S-a mai reţinut şi faptul că reclamanta nu a făcut nici dovada cazului de revocare a unei donaţii pentru ingratitudine, respectiv pentru refuzul de alimente, prevăzut de disp. art. 831 alin. 3 C. civ., ceea ce ar fi presupus că donatorul a avut nevoie şi a cerut alimente de la donatar, care – având posibilitatea – a refuzat să dea. Refuzul însă nu se sancţionează cu revocarea dacă donatorul avea rude obligate şi în situaţia de a-i acorda întreţinere.
Reclamanta însăşi a precizat faptul că are 2 fii şi 4 nepoţi, iar martorii propuşi de ea au relatat că fiul acesteia şi 2 nepoate se ocupă de reclamantă şi nu cunosc dacă reclamanta a solicitat vreodată în mod expres ajutor pârâtului.
Aşadar nici din acest punct de vedere cererea de revocare a pretinsei donaţii nu ar putea fi admisă, însă aşa cum s-a reţinut mai sus ne&cându-se dovada existenţei unui contract de donaţie, nu poate fî pusă nici problema revocării acestuia.
Instanţa a avut în vedere disp, vechiului cod civil întrucât contractul în litigiu a fost încheiat sub imperiul acestui cod, respectiv la data de 16.01.2003, iar potrivit art. 102 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a noului cod civil „Contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa.”
în temeiul disp. art. 274 C. pr. civ. reclamanta a fost obligată şi la plata cheltuielilor de judecată.

Judecător,
ŞERBĂNESCU MARILENA ALINA