Prin acţiunea în revendicare a terenului expropriat cu încălcarea dispoziţiilor art. 481 reclamantul tinde a dovedi nelegalitatea măsurii exproprierii şi, în consecinţă, recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra imobilului, în baza art. 480 Cod civil.
Spre deosebire de această acţiune, cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului expropriat implică recunoaşterea reclamantului că dreptul său de proprietate asupra imobilului în litigiu s-a stins prin şi, în acest caz, retrocedarea şi atribuirea terenului în proprietate este de competenţa prefectului, în baza art. 36 alin. 6 din Legea nr. 18/1991.
Calificarea corectă a acţiunii, în funcţie de scopul urmărit de reclamant prin promovarea cererii, este esenţială, deoarece aceasta determină stabilirea şi delimitarea competenţei instanţelor faţă de competenţa organelor administrative cu atribuţii legate de reconstituire a dreptului de proprietate.
Sub acest aspect, instanţa este competentă să recunoască şi să declare un drept preexistent cererii – reconstituirea dreptului de proprietate, deja stins, fiind de competenţa prefectului.
(Secţia a IlI-a civilă, decizia nr. 246/12.11.1998
Reclamantele H.G. şi B.R. au chemat în judecată pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, acesta să fie obligat să le lase în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 190 m.p., situat în Bucureşti, Parcul Jianu, parcela nr. 18, şi să se constate, de asemenea, nulitatea absolută a Decretului de expropriere nr. 34/1974.
în motivarea cererii, reclamantele au susţinut că deţinerea terenului de către stat este abuzivă, întrucât li s-a încălcat dreptul de proprietate, garantat prin Constituţie.
Tribunalul Bucureşti a respins acţiunea, ca inadmisibilă, prin sentinţa civilă nr. 266 din 15.04.1998, reţinând că instanţa nu este competentă să reconstituie dreptul de proprietate asupra terenului expropriat, deoarece, potrivit art. 36 alin. 5 şi 6 din Legea nr. 18/1991, restituirea în proprietate a acestor terenuri se face la cerere, prin ordinul prefectului, în baza unei proceduri speciale, asupra căreia instanţa are drept de control.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantele, cu motivarea că instanţa a schimbat temeiul juridic al acţiunii şi a omis faptul că, cererea avea ca obiect revendicarea unui imobil preluat abuziv de către stat.
Apelul este fondat.
Instanţa a calificat greşit acţiunea reclamantelor, deoarece acestea au cerut recunoaşterea dreptului lor de proprietate şi nu reconstituirea acestui drept.
Aşa cum rezultă din acţiune, reclamantele au solicitat să se constate nulitatea absolută a măsurii exproprierii, dispusă prin Decretul nr. 34/1974, şi, în consecinţă, să se constate că dreptul lor de proprietate există, neputând fi stins printr-o măsură luată împotriva dispoziţiilor Constituţiei din anul 1965.
Faţă de cele menţionate, motivarea instanţei de fond, prin care s-a respins acţiunea ca inadmisibilă, invocându-se dispoziţiile art. 36 alin. 5 şi 6 din Legea nr. 18/1991, este contrară naturii cererii, iar soluţia nu este decât consecinţa schimbării de către tribunal a temeiului de drept al acţiunii, fără a se observa finalitatea urmărită de reclamante şi anume recunoaşterea dreptului de proprietate, ca o consecinţă a anulării măsurii exproprierii.
Acţiunea formulată de reclamantă are un caracter autonom şi distinct faţă de cererea formulată în baza Legii nr. 18/1991 şi reprezintă o cale procedurală cu efecte mai radicale decât reconstituirea dreptului de proprietate.
Instanţa de fond a schimbat temeiul acţiunii, prin calificarea eronată a cererii, iar respingerea ca inadmisibilă a acţiunii în anulare a măsurii de expropriere şi a cererii în revendicare a terenului expropriat este nelegală. Pentru soluţionarea acestor cereri instanţa este competentă în baza art. 2 pct. 1 lit. e Cod procedură civilă.
Constatând că procesul a fost rezolvat, în mod greşit, în baza unei excepţii procesuale, instanţa va trimite cauza la tribunal spre rejudecare, în baza art. 297 Cod procedură civilă.
Notă: în aceeaşi materie vezi şi deciziile civile nr. 173/5.11.1997 a secţiei
a IV-a civilă şi nr. 201/25.09.1998 a secţiei a IH-a civilă a Curţii de Apel
Bucureşti, publicate în această lucrare.
