Citeste şi

  • Nu am gasit decizii asemanatoare!

Drept funciar. Cetăţenia română  – condiţie esenţială pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în baza legii fondului funciar nr. 18/1991 republicată şi cu modificările ulterioare( art . 48 )


Drept funciar
Cetăţenia română  – condiţie esenţială pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în baza legii fondului funciar nr. 18/1991 republicată şi cu modificările ulterioare( art . 48 )  .

Prin Decizia civilă nr. 226/2014 pronunţată de Tribunalul Călăraşi în dosarul nr. 704/249/2013 a fost respins apelul declarat de apelanţii K. M. ;  K. A. şi F. Y. M. în contradictoriu cu intimatele C.J.P.S.D.P.P.A.T. Călăraşi şi C.L.P.S.D.P.P.A.T  Ileana împotriva sentinţei civile nr. 727/14.11.2013 a Judecătoriei Lehliu-Gară prin care s-a respins cererea reclamanţilor privind reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pentru suprafaţa de 50 ha de la autori diferiţi .
Pentru a pronunţa această soluţie , Tribunalul a avut în vedere Următoarele: Potrivit art. 48 din legea 18/1991 ” Cetăţenii români cu domiciliul în străinătate, precum şi foştii cetăţeni români care şi-au redobândit cetăţenia română, indiferent dacă şi-au stabilit sau nu domiciliul în ţară, pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafeţele de terenuri agricole sau terenuri cu destinaţie forestieră, prevăzute la art. 45, care le-au aparţinut în proprietate, dar numai până la limita prevăzută la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, de familie, pentru terenurile agricole, şi nu mai mult de 30 ha de familie, pentru terenurile cu destinaţie forestieră, în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevăzute la art. 9 alin. (3) – (9) ” .
Din analiza textului legal citat rezultă că dreptul la reconstituire este condiţionat de existenţa cetăţeniei române la momentul formulării cererii de reconstituire, indiferent dacă cetăţeanul român are sau nu domiciliul în ţară.
Dispoziţiile art. 48 din legea 18/1991 au făcut obiectul controlului de constituţionalitate (fiind pronunţate numeroase decizii din care menţionăm decizia 1011/2008, 218/2007, decizia 626/2008, decizia 153/2011) Curtea Constituţională statuând că textul este constituţional ”având în vedere obiectul de reglementare al legii – proprietatea funciară şi scopul declarat al acesteia – retrocedarea către foştii proprietari sau moştenitori a dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele de producţie sau de către stat – reglementarea condiţiilor în care operează această retrocedare, inclusiv sub aspectul persoanelor îndreptăţite, constituie opţiunea legiuitorului”.
Apelanţii K. M.şi K. A. nu sunt cetăţeni români ci americani, aşa cum rezultă din precizările făcute de aceştia şi din paşapoartele depuse în copie la dosar.
Autorul acestora, S. S.este, de asemenea, cetăţean american fiind stabilit în SUA din 1964.
Fiind cetăţeni străini rezultă că apelanţii nu au dreptul la reconstituire în conformitate cu dispoziţiile art. 48 din Legea 18/1991, lege specială ce reglementează condiţiile şi procedura de reconstituire.

Nici din perspectiva dispoziţiilor art. 44 alin. 2 teza a II-a din Constituţia României, care reglementează condiţiile în care cetăţenii străini pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor, apelanţii nu sunt îndreptăţiţi la reconstituire.
Astfel, potrivit art. 44 alin. 2 din Constituţia României, aşa cum a fost modificat prin revizuirea Constituţiei în 2003 ”Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizi pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate în condiţiile prevăzute de legea organică, precum şi prin moştenire legală”.
Din analiza textului citat (a doua ipoteză) rezultă că cetăţenii străini şi apatrizi pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în România numai prin moştenire legală.
În cauza de faţă însă apelanţii nu sunt moştenitori legali conform art. 659 din Codul Civil de la 1864 ci sunt moştenitori testamentari în baza testamentului lăsat de defunctul S. S.
Mai mult, după cum s-a arătat, art.44(2) a fost modificat în anul 2003 ca urmare a revizuirii Constituţiei, când s-a prevăzut posibilitatea dobândirii de către cetăţenii străini a dreptului de proprietate prin moştenire legală, însă anterior revizuirii textul constituţional prevedea interdicţia dobândirii de către cetăţenii străini a dreptului de proprietate asupra terenurilor.
In legătură cu aplicarea art.44 alin.2 tot Curtea Constituţională a statuat prin decizia 408/2004 că dispoziţia este de imediată aplicare şi că se aplică numai pentru situaţiile în care succesiunea în legătură cu care se exercită calitatea de moştenitori legali s-a deschis după această dată. Această opinie a fost consacrată şi de jurisprudenţa naţională.
In situaţia de faţă toate succesiunile sunt deschise anterior anului 2003 deci chiar şi în situaţia în care apelanţii ar fi fost moştenitori legali nu ar fi putut dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în baza art.44(2). Din certificatul de moştenitor nr.154/2003 rezultă că B.M.A. a decedat la 12.01.1960, M. A. a decedat la 31.07.1970, M. S. I. a decedat la 19.12.1992 şi S. S. a decedat la 03.12.1998 conform certificatului de deces depus la dosar.
Cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate cetăţenilor străini în baza Legii 18/1991 şi art.44(2) din Constituţie s-a pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului care în cauza Morariu şi alţii împotriva României a statuat  că părţile nu puteau să se prevaleze de un „bun” astfel cum este prevăzut de art.1 din protocolul 1 la Convenţia având în vedere că şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, adoptată şi de majoritatea instanţelor, a fost în favoarea recunoaşterii acestui drept numai pentru succesiunile deschise după revizuirea Constituţiei, adică după anul 2003.