Citeste şi

  • Nu am gasit decizii asemanatoare!

Drept procesual civil. Situaţii care permit instanţei de apel să anuleze sentinţa de fond. Aplicarea greşită a disp. art. 297 Cod  procedură  civilă.


Drept procesual civil. Situaţii care permit instanţei de apel să anuleze sentinţa de fond. Aplicarea greşită a disp. art. 297 Cod  procedură  civilă.

Art. 297 Cod procedură civilă  prevede mai multe ipoteze care permit instanţei de apel să anuleze sentinţa de fond ,în esenţă fiind situaţii care izvorăsc din nelegala citare a părţilor în proces sau nesoluţionarea cauzei în fond. În cauză părţile indicate de reclamantă au fost legal citate iar soluţia a fost pronunţată pe fond de judecătorie, prin admiterea acţiunii,astfel că nu sunt îndeplinite în cauză prevederile art. 297 Cod  procedură  civilă.

Secţia I civilă – Decizia  nr. 278/26 iunie  2014

Prin sentinţa civilă nr. 3251/2010 pronunţată de Judecătoria Hunedoara, s-au respins excepţiile inadmisibilităţii şi a prematurităţii acţiunii,  formulate de reclamanta P.L.A., invocate de pârâta V.C.E.
           S-a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta P.L.A. împotriva pârâtei V.C.E. şi în consecinţă s-a constatat că, prin  antecontractul de vânzare – cumpărare, legalizat sub nr. 5875/13.10.2008 de Biroul Notarial F., reclamanta a dobândit de la pârâtă dreptul de proprietate asupra imobilului situat în municipiul H., str. H…,  nr…, judeţul H., înscris în CF 61673- Hunedoara, nr. cadastral 61673, compus din construcţii C 1 şi teren în suprafaţă totală de 499 mp.,  preţul de 50.000 Euro  fiind achitat integral. S-a menţionat că hotărârea ţine loc de act autentic de vânzare-cumpărare, cu privire la imobilul înscris în CF 61673- Hunedoara, nr. cadastral 61673, compus din construcţii C 1 şi teren, în suprafaţă totală de 499 mp.
 S-a dispus ca BCPI H. să procedeze la înscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei  asupra întregului  imobil, înscris în CF 61673- Hunedoara, nr. cadastral 61673, compus din construcţii C 1 şi teren în suprafaţă totală de 499 mp.
           A fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 12540,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că, prin antecontractul de vânzare-cumpărare, legalizat sub numărul nr.5875/13.10.2008 de Birou Notar F., pârâta s-a obligat să vândă imobilul înscris în CF 1327N Hăşdat, număr cadastral 2899, compus din două construcţii C1 şi C2 şi teren intravilan, cumpărătoarelor P.L.A. şi J.D.C.
 Preţul integral stabilit pentru întregul imobil a fost de 94.000 euro.
 Din acest preţ, reclamanta a achitat suma de 50.000 euro pentru imobilul C1.
 Pentru imobilul C2  urma ca J.D.C. să achite preţul de 44.000 euro în două rate, respectiv, prima rată de 22.000 euro până la data de 30.04.2011, iar a doua rată, în sumă de 22.000 euro, să fie achitată până la data de 31.10.2013.
 Potrivit aceluiaşi antecontract, la data de 31.10.2013 urma să fie perfectat contractul de vânzare – cumpărare în formă autentică, cu precizarea că reclamanta va dobândi imobilul C1 în suprafaţă construită de 121 mp., iar J.D.C. va dobândi imobilul C2 în suprafaţă construită de 105 mp., urmând ca restul terenului să se împartă în mod egal şi să fie dobândit de cele două cumpărătoare.
La data când s-a încheiat antecontractul de vânzare – cumpărare cele două construcţii C1 şi C2 şi întreaga suprafaţă reală de teren de 1523 mp erau înscrise în acelaşi CF nr. 60150 Hunedoara (provenită din conversia de pe hârtie a Cf. nr. 1327N) nr. cadastral 2899.
 Ulterior, imobilul cu nr. cadastral 2899  a fost dezmembrat, potrivit declaraţiei de parcelare, autentificată sub nr.2639/29.10.2009 de B.N.P. F.L. şi ca urmare imobilul C1, cu terenul în suprafaţă reală de 499 mp., din care suprafaţă construită de 121 mp, s-a înscris în CF 61673 Hunedoara, nr. cadastral 61673, iar imobilul C2 cu terenul în suprafaţă reală de 1024 mp., din care suprafaţă construită de 105 mp., s-a înscris în CF nr. 61672 Hunedoara, nr. cadastral 61672.
Martora C.I., propusă de pârâtă, a declarat că reclamanta l-a împrumutat pe tatăl pârâtei şi împrumutul, împreună cu dobânda, au însumat 50.000 euro, care au fost consideraţi ca preţ plătit pentru imobilul C1.
 De asemenea, a mai arătat că imobilul C1 a fost predat reclamantei în anul 2009 şi aceasta l-a renovat comportându-se ca un proprietar.
Martora a mai relatat că, în aceeaşi curte, au existat două construcţii C1 şi C2 şi potrivit antecontractului, încheiat între părţi, imobilul C1 urma să fie dobândit de reclamantă, iar imobilul C2 să fie dobândit de J.D.C., rămânând în indiviziune terenul.
 J.D.C. nu a mai cumpărat imobilul şi după încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare tatăl pârâtei s-a ocupat de procedura privind ieşirea din indiviziune asupra celor două imobile fiecare imobil devenind un corp distinct.
 S-a procedat la ieşirea din indiviziune întrucât urma ca imobilul C2 să fie cumpărat de o altă persoană şi acest cumpărător a dorit ca imobilul C2 să fie identificat cu date de carte funciară şi să aibă bine definită situaţia juridică.
 Martora a mai arătat că reclamanta a plătit preţul imobilului C1 înainte de perfectarea antecontractului de vânzare-cumpărare şi banii au provenit din vânzarea unui apartament al reclamantei.
Martora J.D.C., propusă de pârâtă, a declarat că a fost parte în antecontractul încheiat între reclamantă şi pârâtă având tot calitate de cumpărător intenţionând să cumpere imobilul C2. Întrucât nu a dispus de  mijloace financiare, pentru a achita întregul preţ, s-a fixat  termen de plată până în anul 2013. În anul 2009 s-a îmbolnăvit şi nu a mai dorit să cumpere imobilul.
 Aceasta a mai arătat că reclamanta a cumpărat unul din imobile şi la data când s-a încheiat antecontractul de vânzare – cumpărare 13.10.2008 a fost considerat, ca achitat, preţul, în contul unui împrumut în valoare de 50.000 euro, acordat anterior perfectării antecontractului.
Termenul de 31.10.2013 a fost stabilit doar pentru ea, întrucât reclamanta achitase integral preţul şi cu privire la imobilul plătit de aceasta se putea încheia act autentic de vânzare – cumpărare.
Pârâta a predat imobilul reclamantei şi din luna mai 2009 reclamanta îl foloseşte, a executat lucrări de îmbunătăţiri la imobil şi se comportă ca un proprietar.
Martorul A.A., propus de reclamantă, a declarat că părţile au încheiat în luna octombrie 2008 un antecontract de vânzare-cumpărare pentru imobilul C1 şi preţul de 50.000 euro a fost achitat integral atunci de către reclamantă. După semnarea actului pârâta i-a predat cheile imobilului reclamantei şi de atunci aceasta foloseşte imobilul C1. Potrivit aceluiaşi antecontract, J.D.C. a dorit să cumpere imobilul C2 şi termenul pentru încheierea contractului în formă autentică anul 2013 o privea pe cumpărătoarea J.D.C., până la care aceasta trebuia să achite preţul integral al imobilului C2.
De asemenea, părţile s-au înţeles ca, după ieşirea din indiviziune asupra imobilelor C1 şi C2, pârâta să încheie cu reclamanta contract în formă autentică pentru imobilul C1. Pe lângă suma de 50.000 euro, care reprezintă preţul imobilului C1, ulterior, reclamanta a împrumutat-o pe pârâtă şi cu suma de 29.400 euro.
Prin răspunsul la interogatoriul luat reclamantei , aceasta a arătat că preţul imobilului C1 l-a plătit cu suma de  26.000 euro, obţinuţi din vânzarea unui apartament propriu şi diferenţa,  până la 50.000 euro, din bani obţinuţi la muncă în străinătate.
Totodată, a precizat că termenul stabilit pentru perfectarea contractului, în formă autentică, era valabil numai pentru cumpărătoarea J.D. C., care urma să achite până la acea dată integral preţul pentru imobilul C2.
Faţă de cele reţinute, instanţa a constatat că reclamanta, până la data perfectării antecontractului de vânzare cumpărare, a achitat preţul de 50.000 euro, stabilit prin antecontract pentru imobilul C1  şi  pârâta în anul 2009 i-a predat imobilul C1.
În conformitate cu art. 27 alin. 1 şi 3 din Legea nr.7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cel care s-a obligat să strămute în folosul altuia un drept real asupra unui imobil este dator să îi predea toate înscrisurile necesare pentru înscrierea acelui drept.
            În situaţia în care cel obligat nu predă înscrisurile, persoana interesată va putea solicita instanţei să dispună înscrierea în cartea funciară. Hotărârea instanţei va suplini consimţământul la înscriere, al părţii care are obligaţia de a preda înscrisurile necesare înscrierii.
          Potrivit art. 1073 şi 1077 Cod  civil, a mai reţinut instanţa de fond, pentru admisibilitatea acţiunii în pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, care să ţină loc de act autentic se cer îndeplinite următoarele condiţii: existenţa unui antecontract valabil încheiat, dovedirea acestuia în condiţiile dreptului comun, refuzul uneia din părţi de a autentifica actul de înstrăinare, partea care acţionează să-şi fi îndeplinit obligaţiile asumate prin antecontract şi promitentul-vânzător să fie proprietar al bunul vândut, condiţii care sunt îndeplinite în speţă.
Apărările pârâtei, în sensul că cererea formulată de reclamantă este inadmisibilă, fiind invocate temeiurile art.1073- 1075 Cod civil privind obligaţia de a face, au fost înlăturate întrucât instanţa este cea care califică acţiunea.
Cât priveşte excepţia de prematuritate, invocată de pârâtă, motivând că termenul de încheiere a contractului de vânzare – cumpărare este la 31.10.2013, instanţa a apreciat că reclamanta a achitat integral preţul, astfel că şi-a îndeplinit obligaţia pe care o are cumpărătorul în cadrul contractului de vânzare – cumpărare şi totodată rezultă din probele administrate în cauză că şi pârâta i-a predat imobilul.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost admis ca fondat, prin decizia civilă nr. 102/A/2014 pronunţată de Tribunalul Hunedoara-secţia I civilă, fiind casată sentinţa atacată şi trimisă cauza pentru rejudecare la aceeaşi  instanţă de fond. Cheltuielile de judecată avansate de părţi în apel urmează a fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
În considerentele deciziei s-a reţinut că, în apel, pârâta a susţinut că hotărârea nu a fost pronunţată în contradictoriu cu toţi titularii de drepturi reale asupra imobilului, care a format obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, legalizat sub nr. 5875/13.X.2008, ignorându-se de instanţa de fond existenţa unui drept real de ipotecă de rang 1, precum şi a interdicţiei de grevare şi înstrăinare a imobilului, stipulate în favoarea S.C. KF IFN S.A. până la concurenţa sumei de 35.000 Euro, precum şi interdicţia de grevare şi înstrăinare a imobilului, înscrierea dreptului de ipotecă realizându-se în baza contractului de ipotecă nr. 636/15.04.2009 autentificat de BNP F.L.
Având în vedere această situaţie, a mai arătat apelanta, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 297 Cod procedură  civilă, întrucât instanţa a dispus transferarea dreptului de proprietate asupra imobilului, fără a pune în discuţia părţilor necesitatea complinirii cadrului procesual, prin introducerea în cauză a S.C.  K.F.  IFN S.A., titular al unui drept real asupra imobilului în litigiu.
Tribunalul a apreciat, faţă de susţinerile apelantei, că în raport de înscrierile din cartea funciară şi obiectul acţiunii introductive de instanţă se impunea punerea în discuţia părţilor a cadrului procesual pasiv, sub aspectul  titularilor de drepturi asupra imobilului în litigiu. Chiar dacă pârâta a invocat aceste aspecte, instanţa de fond a omis a examina aceste susţineri, respectiv, dacă se impune complinirea cadrului procesual pasiv şi în ce măsură interdicţia de grevare şi înstrăinare a imobilului produce efecte juridice, în raport de pretenţiile concrete deduse judecăţii.
În consecinţă, reţinând incidenţa prevederilor art. 297 alin.1 vechiul Cod  procedură  civilă apelul a fost admis şi anulând hotărârea atacată, cauza a fost trimisă spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de fond.
S-a recomandat ca, la rejudecarea cauzei, după lămurirea aspectelor vizând cadrul procesual pasiv, având în vedere susţinerile contradictorii şi poziţia procesuală a părţilor vizând şi plata preţului, cu referire şi la alte contracte încheiate între acestea, instanţa să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării şi a altor probe pentru a se verifica dacă este  îndeplinită şi această condiţie de admisibilitate a unei acţiuni în pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea deciziei în sensul respingerii ca nefondat a apelului declarat de pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 3251/2010 a Judecătoriei Hunedoara şi menţinerea sentinţei, ca legală şi temeinică, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamanta susţine că în mod greşit s-a trimis cauza  spre  rejudecare pentru că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 297 Cod procedură civilă, în sensul că judecata s-a făcut cu realizarea procedurii de citare cu toate părţile şi instanţa s-a pronunţat pe fondul cauzei.
A doua critică se referă la respectarea principiului disponibilităţii procesului civil, în sensul că stabilirea cadrului procesual aparţine reclamantului şi nu pârâtului sau instanţei de judecată, astfel că apreciază că instanţa de apel nu putea anula hotărârea pentru complinirea cadrului procesual. Instanţa nu a făcut nici o referire la sechestrul dispus în favoarea recurentei cu privire la imobilul în litigiu. După înscrierea sechestrului, dreptul de ipotecă a fost transmis în favoarea numitei C.L. care a avut cunoştinţă de respectiva înscriere. În realitate datoria către SC CF IFN SA a fost de mult achitată de debitor, însă în loc să fie radiată ipoteca, s-a recurs la transmiterea fictivă către altă persoană, numai cu scopul de a obstrucţiona recurenta în prezentul proces.
O altă critică se referă la faptul că deşi, instanţa a suspendat judecarea prezentei cauze până la soluţionarea litigiului vizând constatarea nulităţii absolute a antecontractului de vânzare cumpărare încheiat în 13.10.2008,( în care vânzătoarea a recunoscut plata integrală a preţului), în motivarea deciziei nu se face vorbire despre soluţia irevocabilă de respingere a acelei acţiuni. Instanţa de apel nu a analizat apărările intimatei reclamante faţă de apelul pârâtei.
În drept se invocă art.304 pct. 5 şi 9 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 278/2014 Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursul reclamantei, a casat decizia tribunalului şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe în vederea rejudecării apelului.
În considerentele deciziei s-au reţinut următoarele:
Art. 112 Cod procedură civilă stabileşte condiţiile cererii de chemare în judecată, investind instanţa de judecată cu soluţionarea unei pretenţii civile concrete. Cererea de chemare în judecată determină cadrul procesual cu privire la părţi şi cu privire la obiectul litigiului. După fixarea cadrului procesual cu privire la sfera persoanelor implicate în realizarea proceduri judiciare, lărgirea acestei sfere se poate realiza doar în condiţiile art. 49-66 cod procedură civilă. Legea nu permite instanţei să complinească cadrul procesual prin chemarea în judecată a altor persoane.
Art. 297 Cod procedură civilă, prevede mai multe  ipoteze care permit instanţei de apel să anuleze sentinţa de fond, în esenţă, fiind situaţii care izvorăsc din nelegala citare a părţilor în proces sau nesoluţionarea cauzei în fond.
Ori, în cauză părţile indicate de reclamantă au fost legal citate, iar soluţia a fost pronunţată de judecătorie pe fondul cauzei, prin admiterea acţiunii. În aceste condiţii, nu sunt îndeplinite în cauză prevederile art. 297 Cod procedură civilă, care ar fi permis tribunalului să anuleze hotărârea atacată, în condiţiile în care părţile indicate de reclamantă în cererea de chemare în judecată  au fost legal citate.
Pe de altă parte, chiar dacă o terţă persoană ar avea interes în cauză sau ar putea  avea pretenţii proprii ( SC CF IFN SA ), pârâta nu are interes şi nici calitate de a solicita introducerea în cauză a acestui terţ, a cărui citare nu îi aduce nici un beneficiu. În fine, în cazul în care nu au fost citate în cauză toate părţile care au calitate procesuală, sancţiunea procedurală este inopozabilitatea hotărârii faţă de cei care nu au fost părţi în cauză.
Faţă de toate aceste argumente de fapt şi de drept s-a constatat că tribunalul a aplicat greşit art.297 Cod procedură civilă, urmarea fiind prelungirea nejustificată a procesului civil. În consecinţă, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, s-a admis recursul reclamantei şi raportat la art. 304 pct. 5 şi 9 Cod procedură civilă, a fost casată hotărârea atacată şi trimisă cauza pentru judecarea apelului aceleiaşi instanţe.
S-a apreciat că aspectele invocate în recurs cu privire la instituirea sechestrului, transferul ipotecii, respectiv de motivare a hotărârii de către instanţa de apel, nu pot fi analizate de instanţa de recurs întrucât vizează fondul litigiului şi nu au fost avute în vedere în apel.
Ca urmare, instanţa de  apel urmează a se pronunţa asupra motivelor de apel şi apărărilor formulate de reclamantă pe fondul cauzei, având în vedere caracterul devolutiv al apelului, ţinând seama şi de aspectele invocate în recurs, susmenţionate.