Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta la data de 17.07.2014, sub numar dosar 22654/ 212/ 2014, reclamantul P.S.O. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta P.M., ca instanta sa încuviinteze dreptul tatalui reclamant de a pastra legaturi personale cu minorul P.B.A., prin stabilirea unui program de vizitare, cu luarea copilului la domiciliul sau, dupa cum urmeaza:
– în prima si a treia saptamâna din luna, de vineri de la 1900, pâna duminica la ora 1900;
– în fiecare vacanta de iarna, în perioada 22-27 decembrie a fiecarui an impar si în perioada 26-31 decembrie a fiecarui an par;
– în fiecare vacanta de primavara, câte 3 zile, începând cu cea de-a doua zi de Pa?ti;
– în fiecare vacanta de vara, în perioada 1 iulie – 1 august;
– în ziua urmatoare zilei de nastere a minorului, în fiecare an;
– în ziua onomastica a minorului, în fiecare an.
În motivarea cererii, reclamantul a aratat ca a fost casatorit cu pârâta, iar prin sentinta civila nr. 12991/ 01.11.2013 pronuntata de Judecatoria Constanta în dosarul nr. 13105/ 212/ 2013 s-a dispus desfacerea casatoriei partilor, prin acordul acestora. Totodata, s-a dispus prin acea hotarâre ca autoritatea parinteasca asupra minorului P.B.A. sa fie exercitata în comun de catre ambii parinti, iar locuinta copilului a fost stabilita la mama, cu obligarea tatalui la plata unei pensii de întretinere.
Învedereaza reclamantul ca, în repetate rânduri, s-a ocupat în mod exclusiv de supravegherea minorului, fiind în masura a asigura acestuia un program corespunzator de odihna, de hrana, etc., fiind sprijinit si de mama sa – bunica paterna a copilului.
În drept, au fost invocate dispozitiile art. 401 din Codul civil, iar în sustinere au fost depuse înscrisuri, în fotocopie.
Cererea a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru în cuantum de 20 lei.
Pârâta a formulat întâmpinare (f. 17-20), prin care arata ca este de acord ca tatal reclamant sa pastreze legaturi personale cu minorul P.B.A., ceea ce a si permis de la despartire pâna în prezent, însa reclama comportamentul agresiv si violent al reclamantului, pe fondul consumului de alcool.
Sustine pârâta ca reclamantul nu s-a implicat în mod corespunzator în cresterea minorului, care s-a îmbolnavit de fiecare data când a ramas în vizita la tata. Învedereaza, de asemenea, ca a avut mai multe initiative în urma carora, dupa divort, copilul a iesit împreuna cu ambii parinti, în prezenta carora se simtea foarte bine.
Considera partea ca tatal reclamant nu este în masura a asigura îngrijirea sigura a minorului, întrucât are probleme atât cu consumul de alcool cât si de natura financiara, iar vârsta copilului este înca frageda, astfel ca solicita ca programul de vizitare sa fie stabilit numai pe timpul zilei si numai la domiciliul reclamantului.
Cererea reconventionala a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru în cuantum de 20 lei.
În cauza a fost administrata proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul partilor si proba testimoniala.
Analizând materialul probator administrat în cauza, instanta retine urmatoarele:
P.S.O. a fost casatorit cu P.M., iar prin sentinta civila nr. 12991/ 01.11.2013 pronuntata de Judecatoria Constanta în dosarul nr. 13105/ 212/ 2013 s-a dispus desfacerea casatoriei partilor, prin acordul acestora. Totodata, s-a dispus prin acea hotarâre ca autoritatea parinteasca asupra minorului P.B.A. (nascut la data de 22.02.2012) sa fie exercitata în comun de catre ambii parinti, iar locuinta copilului a fost stabilita la mama, cu obligarea tatalui la plata unei pensii de întretinere.
Între parti au existat relatii tensionate, dovada fiind plângerile pe care P.M. le-a promovat împotriva lui P.S.O., în vremea când acestia erau casatoriti (f. 21-29). De asemenea, pârâta a formulat, în luna iunie 2013, cerere de emitere a unui ordin de protectie împotriva sotului, însa a renuntat apoi la judecata în acea cauza (f. 78-90).
Relatiile dintre parti sunt tensionate si în prezent, aspect ce reiese din plângerile formulate de pârâta, la data de 11.02.2015, la D.G.A.S.P.C. Constanta si la Politia Rutiera (f. 97-102).
În drept, instanta retine incidenta urmatoarelor dispozitii din Codul civil:
• art. 262 – „(1) Copilul nu poate fi separat de parintii sai fara încuviintarea acestora, cu exceptia cazurilor prevazute de lege. (2) Copilul care nu locuieste la parintii sai sau, dupa caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legaturi personale cu acestia. Exercitiul acestui drept nu poate fi limitat decât în conditiile prevazute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului.”
• art. 263 alin. 1 – „Orice masura privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie sa fie luata cu respectarea interesului superior al copilului.”
• art. 401 – „(1) În cazurile prevazute la art. 400, parintele sau, dupa caz, parintii separati de copilul lor au dreptul de a avea legaturi personale cu acesta. (2) În caz de neîntelegere între parinti, instanta de tutela decide cu privire la modalitatile de exercitare a acestui drept. Ascultarea copilului este obligatorie, art. 264 fiind aplicabil.”
• art. 496 alin. 5 – „Parintele la care copilul nu locuieste în mod statornic are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, la locuinta acestuia. Instanta de tutela poate limita exercitiul acestui drept, daca aceasta este în interesul superior al copilului.”
Astfel, tinând seama de pozitia procesuala a partilor, de vârsta copilului (3 ani), dar mai ales de interesul superior al acestuia, Judecatoria considera ca pârâtul trebuie sa pastreze legaturile personale cu fiul sau, motiv pentru care urmeaza a fi stabilit un program de vizitare, potrivit art. 401 alin. 2 din Codul civil.
În stabilirea acestui program, instanta va avea în vedere faptul ca pârâta nu si-a dovedit propriile sustineri, în sensul ca lasarea copilului în grija exclusiva a tatalui reclamant ar fi de natura sa puna în pericol viata ori sanatatea lui P.B.A..
Astfel, conducerea autoturismului de catre P.S.O., la luarea si restituirea copilului de la mama, s-a petrecut de fiecare data, chiar anterior existentei acestui litigiu, însa doar dupa nasterea acestuia a invocat pârâta temerea pentru copil, cauzata de consumul de alcool la care s-ar deda reclamantul. Oricum, nici aceasta din urma sustinere nu este dovedita.
Nu se dovedeste (de altfel, nici nu se sustine) ca reclamantul ar fi exercitat violente fizice ori verbale în mod direct asupra minorului, iar violentele la care face referire pârâta – exercitate asupra ei, în prezenta copilului – s-au produs, eventual (nu se face dovada modului în care au fost solutionate plângerile promovate în acest sens), în vremea când partilor locuiau împreuna, nefiind asadar de actualitate.
Apoi, se constata ca, potrivit anchetei psihosociale realizate la locuinta reclamantului (f. 68), acesta beneficiaza de conditii bune pentru primirea si gazduirea fiului sau.
În fine, sunt avute în vedere si declaratiile martorilor, din care rezulta ca ambii parinti, deci inclusiv tatal reclamant, sunt foarte preocupati de cresterea minorului.
Pentru ca relatia tata – fiu sa nu fie afectata, se apreciaza a fi suficient sa se acorde lui P.S.O. posibilitatea de a pastra legaturi personale cu minorul P.B.A., cu posibilitatea preluarii acestuia la locuinta reclamantului, din municipiul Constanta, (…), dupa urmatorul program:
– în prima si a treia saptamâna din fiecare luna, de sâmbata pâna duminica;
– în fiecare vacanta de primavara, câte 3 zile, începând cu cea de-a doua zi de Pa?ti;
– în vacanta de vara, astfel: în anii impari – în perioada 01 iulie – 15 iulie si în perioada 01 august – 15 august, iar în anii pari – în perioada 16 iulie – 31 iulie si în perioada 16 august – 31 august;
– în vacanta de iarna, în perioada 22-26 decembrie a fiecarui an impar si în perioada 27-31 decembrie a fiecarui an par;
– în ziua urmatoare zilei de nastere a minorului, respectiv în ziua de 23 februarie a fiecarui an;
– în ziua onomastica a minorului, respectiv în ziua de 30 noiembrie a fiecarui an.
Pentru fiecare din perioadele de vizitare astfel stabilite, urmeaza ca preluarea copilului de la locuinta mamei sa se faca începând cu ora 1000, iar revenirea sa se faca pâna la ora 1900.
Instanta apreciaza ca programul încuviintat (usor modificat fata de cel solicitat de reclamant) este de natura a satisface atât nevoia tatalui de a fi în prezenta fiului sau, cât mai ales buna desfasurare a programului minorului, specific copiilor de vârsta acestuia, având în vedere faptul ca trebuie urmate cursurile prescolare si ulterior scolare, dar si alte activitati în legatura cu scoala sau chiar extrascolare. Sub acest aspect, instanta subliniaza faptul ca eventualele activitati planificate ale copilului nu trebuie sa împiedice programul de vizitare stabilit, întrucât oricare dintre cei doi parinti este dator sa-si sprijine fiul în a participa la acele activitati, parintii fiind cei dintâi chemati sa faca tot ce le sta în putinta pentru o cât mai buna dezvoltare fizica si psihica a minorului.
Important este ca parintii, trecând peste orice disensiune existenta între ei, sa încerce, urmarind în mod special interesul minorului, sa îi induca acestuia, în mod constant, convingerea ca trebuie sa pastreze legaturi firesti si cu parintele la care nu locuieste, facându-l astfel sa priceapa, odata cu înaintarea în vârsta, adevaratul rol al parintelui în viata sa.
De aceea, când vine vorba despre interesul copilului, parintii sunt datori a gasi întotdeauna o cale de dialog spre luarea deciziilor corespunzatoare, în concordanta cu vârsta si nevoile fiului lor. În aceeasi ordine de idei, instanta considera ca programul ce se va stabili prin hotarârea de fata va putea suporta exceptii, atunci când situatia faptica o va impune, cum ar fi de pilda o stare de boala, necesitatea ca la vremea vizitei copilul sa fie în al loc, etc. În orice situatie de acest fel, parintii vor trebui sa comunice între ei si sa hotarasca ceea ce este mai bine pentru copil. Vor putea, spre exemplu, sa organizeze întâlniri (în cadrul programului de vizitare sau în afara acestuia) la care sa participe toti trei, chiar daca parintii nu mai convietuiesc, pentru a-i insufla minorului convingerea ca relatia dintre cei doi adulti – cei mai importanti din viata baiatului – este una normala, fara tensiuni, astfel încât sa nu aiba complexe mai târziu, în raport de alti copii din anturajul propriu.
Orice atitudine abuziva a vreunuia dintre parinti, care îl implica pe minor (ex: încercare de influentare în sens negativ asupra celuilalt parinte; opozitie la pastrarea legaturilor personale), va putea fi, în viitor, sanctionata de instanta de tutela, la cererea parintelui îndreptatit, daca o asemenea stare de fapt se va dovedi.
Tot astfel, daca se va dovedi în fata instantei de tutela ca P.S.O. îsi neglijeaza fiul, atunci când acesta se afla în grija sa, ori ca, prin consumul de alcool (inclusiv prin conducerea autoturismului sub influenta alcoolului), îi primejduieste viata ori sanatatea, se va putea reveni asupra modului încuviintat prin aceasta hotarâre privind pastrarea legaturilor cu minorul.
De altfel, atitudinea ulterioara a parintilor va putea fi avuta în vedere de instanta de tutela, iar în caz de nevoie se va putea da eficienta „principiului parintelui cooperant” („principiul californian”), care se refera la capacitatea fiecaruia dintre parinti de a respecta si drepturile parintesti ale celuilalt parinte si de a crea în ochii copilului imaginea unei coparentalitati normale.
Concluzionând, instanta apreciaza a fi întemeiata în parte cererea de chemare în judecata, urmând a dispune în consecinta.
Fata de modul de solutionare a cauzei, vazând cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecata, instanta va respinge aceasta cerere.
– în prima si a treia saptamâna din luna, de vineri de la 1900, pâna duminica la ora 1900;
– în fiecare vacanta de iarna, în perioada 22-27 decembrie a fiecarui an impar si în perioada 26-31 decembrie a fiecarui an par;
– în fiecare vacanta de primavara, câte 3 zile, începând cu cea de-a doua zi de Pa?ti;
– în fiecare vacanta de vara, în perioada 1 iulie – 1 august;
– în ziua urmatoare zilei de nastere a minorului, în fiecare an;
– în ziua onomastica a minorului, în fiecare an.
În motivarea cererii, reclamantul a aratat ca a fost casatorit cu pârâta, iar prin sentinta civila nr. 12991/ 01.11.2013 pronuntata de Judecatoria Constanta în dosarul nr. 13105/ 212/ 2013 s-a dispus desfacerea casatoriei partilor, prin acordul acestora. Totodata, s-a dispus prin acea hotarâre ca autoritatea parinteasca asupra minorului P.B.A. sa fie exercitata în comun de catre ambii parinti, iar locuinta copilului a fost stabilita la mama, cu obligarea tatalui la plata unei pensii de întretinere.
Învedereaza reclamantul ca, în repetate rânduri, s-a ocupat în mod exclusiv de supravegherea minorului, fiind în masura a asigura acestuia un program corespunzator de odihna, de hrana, etc., fiind sprijinit si de mama sa – bunica paterna a copilului.
În drept, au fost invocate dispozitiile art. 401 din Codul civil, iar în sustinere au fost depuse înscrisuri, în fotocopie.
Cererea a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru în cuantum de 20 lei.
Pârâta a formulat întâmpinare (f. 17-20), prin care arata ca este de acord ca tatal reclamant sa pastreze legaturi personale cu minorul P.B.A., ceea ce a si permis de la despartire pâna în prezent, însa reclama comportamentul agresiv si violent al reclamantului, pe fondul consumului de alcool.
Sustine pârâta ca reclamantul nu s-a implicat în mod corespunzator în cresterea minorului, care s-a îmbolnavit de fiecare data când a ramas în vizita la tata. Învedereaza, de asemenea, ca a avut mai multe initiative în urma carora, dupa divort, copilul a iesit împreuna cu ambii parinti, în prezenta carora se simtea foarte bine.
Considera partea ca tatal reclamant nu este în masura a asigura îngrijirea sigura a minorului, întrucât are probleme atât cu consumul de alcool cât si de natura financiara, iar vârsta copilului este înca frageda, astfel ca solicita ca programul de vizitare sa fie stabilit numai pe timpul zilei si numai la domiciliul reclamantului.
Cererea reconventionala a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru în cuantum de 20 lei.
În cauza a fost administrata proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul partilor si proba testimoniala.
Analizând materialul probator administrat în cauza, instanta retine urmatoarele:
P.S.O. a fost casatorit cu P.M., iar prin sentinta civila nr. 12991/ 01.11.2013 pronuntata de Judecatoria Constanta în dosarul nr. 13105/ 212/ 2013 s-a dispus desfacerea casatoriei partilor, prin acordul acestora. Totodata, s-a dispus prin acea hotarâre ca autoritatea parinteasca asupra minorului P.B.A. (nascut la data de 22.02.2012) sa fie exercitata în comun de catre ambii parinti, iar locuinta copilului a fost stabilita la mama, cu obligarea tatalui la plata unei pensii de întretinere.
Între parti au existat relatii tensionate, dovada fiind plângerile pe care P.M. le-a promovat împotriva lui P.S.O., în vremea când acestia erau casatoriti (f. 21-29). De asemenea, pârâta a formulat, în luna iunie 2013, cerere de emitere a unui ordin de protectie împotriva sotului, însa a renuntat apoi la judecata în acea cauza (f. 78-90).
Relatiile dintre parti sunt tensionate si în prezent, aspect ce reiese din plângerile formulate de pârâta, la data de 11.02.2015, la D.G.A.S.P.C. Constanta si la Politia Rutiera (f. 97-102).
În drept, instanta retine incidenta urmatoarelor dispozitii din Codul civil:
• art. 262 – „(1) Copilul nu poate fi separat de parintii sai fara încuviintarea acestora, cu exceptia cazurilor prevazute de lege. (2) Copilul care nu locuieste la parintii sai sau, dupa caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legaturi personale cu acestia. Exercitiul acestui drept nu poate fi limitat decât în conditiile prevazute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului.”
• art. 263 alin. 1 – „Orice masura privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie sa fie luata cu respectarea interesului superior al copilului.”
• art. 401 – „(1) În cazurile prevazute la art. 400, parintele sau, dupa caz, parintii separati de copilul lor au dreptul de a avea legaturi personale cu acesta. (2) În caz de neîntelegere între parinti, instanta de tutela decide cu privire la modalitatile de exercitare a acestui drept. Ascultarea copilului este obligatorie, art. 264 fiind aplicabil.”
• art. 496 alin. 5 – „Parintele la care copilul nu locuieste în mod statornic are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, la locuinta acestuia. Instanta de tutela poate limita exercitiul acestui drept, daca aceasta este în interesul superior al copilului.”
Astfel, tinând seama de pozitia procesuala a partilor, de vârsta copilului (3 ani), dar mai ales de interesul superior al acestuia, Judecatoria considera ca pârâtul trebuie sa pastreze legaturile personale cu fiul sau, motiv pentru care urmeaza a fi stabilit un program de vizitare, potrivit art. 401 alin. 2 din Codul civil.
În stabilirea acestui program, instanta va avea în vedere faptul ca pârâta nu si-a dovedit propriile sustineri, în sensul ca lasarea copilului în grija exclusiva a tatalui reclamant ar fi de natura sa puna în pericol viata ori sanatatea lui P.B.A..
Astfel, conducerea autoturismului de catre P.S.O., la luarea si restituirea copilului de la mama, s-a petrecut de fiecare data, chiar anterior existentei acestui litigiu, însa doar dupa nasterea acestuia a invocat pârâta temerea pentru copil, cauzata de consumul de alcool la care s-ar deda reclamantul. Oricum, nici aceasta din urma sustinere nu este dovedita.
Nu se dovedeste (de altfel, nici nu se sustine) ca reclamantul ar fi exercitat violente fizice ori verbale în mod direct asupra minorului, iar violentele la care face referire pârâta – exercitate asupra ei, în prezenta copilului – s-au produs, eventual (nu se face dovada modului în care au fost solutionate plângerile promovate în acest sens), în vremea când partilor locuiau împreuna, nefiind asadar de actualitate.
Apoi, se constata ca, potrivit anchetei psihosociale realizate la locuinta reclamantului (f. 68), acesta beneficiaza de conditii bune pentru primirea si gazduirea fiului sau.
În fine, sunt avute în vedere si declaratiile martorilor, din care rezulta ca ambii parinti, deci inclusiv tatal reclamant, sunt foarte preocupati de cresterea minorului.
Pentru ca relatia tata – fiu sa nu fie afectata, se apreciaza a fi suficient sa se acorde lui P.S.O. posibilitatea de a pastra legaturi personale cu minorul P.B.A., cu posibilitatea preluarii acestuia la locuinta reclamantului, din municipiul Constanta, (…), dupa urmatorul program:
– în prima si a treia saptamâna din fiecare luna, de sâmbata pâna duminica;
– în fiecare vacanta de primavara, câte 3 zile, începând cu cea de-a doua zi de Pa?ti;
– în vacanta de vara, astfel: în anii impari – în perioada 01 iulie – 15 iulie si în perioada 01 august – 15 august, iar în anii pari – în perioada 16 iulie – 31 iulie si în perioada 16 august – 31 august;
– în vacanta de iarna, în perioada 22-26 decembrie a fiecarui an impar si în perioada 27-31 decembrie a fiecarui an par;
– în ziua urmatoare zilei de nastere a minorului, respectiv în ziua de 23 februarie a fiecarui an;
– în ziua onomastica a minorului, respectiv în ziua de 30 noiembrie a fiecarui an.
Pentru fiecare din perioadele de vizitare astfel stabilite, urmeaza ca preluarea copilului de la locuinta mamei sa se faca începând cu ora 1000, iar revenirea sa se faca pâna la ora 1900.
Instanta apreciaza ca programul încuviintat (usor modificat fata de cel solicitat de reclamant) este de natura a satisface atât nevoia tatalui de a fi în prezenta fiului sau, cât mai ales buna desfasurare a programului minorului, specific copiilor de vârsta acestuia, având în vedere faptul ca trebuie urmate cursurile prescolare si ulterior scolare, dar si alte activitati în legatura cu scoala sau chiar extrascolare. Sub acest aspect, instanta subliniaza faptul ca eventualele activitati planificate ale copilului nu trebuie sa împiedice programul de vizitare stabilit, întrucât oricare dintre cei doi parinti este dator sa-si sprijine fiul în a participa la acele activitati, parintii fiind cei dintâi chemati sa faca tot ce le sta în putinta pentru o cât mai buna dezvoltare fizica si psihica a minorului.
Important este ca parintii, trecând peste orice disensiune existenta între ei, sa încerce, urmarind în mod special interesul minorului, sa îi induca acestuia, în mod constant, convingerea ca trebuie sa pastreze legaturi firesti si cu parintele la care nu locuieste, facându-l astfel sa priceapa, odata cu înaintarea în vârsta, adevaratul rol al parintelui în viata sa.
De aceea, când vine vorba despre interesul copilului, parintii sunt datori a gasi întotdeauna o cale de dialog spre luarea deciziilor corespunzatoare, în concordanta cu vârsta si nevoile fiului lor. În aceeasi ordine de idei, instanta considera ca programul ce se va stabili prin hotarârea de fata va putea suporta exceptii, atunci când situatia faptica o va impune, cum ar fi de pilda o stare de boala, necesitatea ca la vremea vizitei copilul sa fie în al loc, etc. În orice situatie de acest fel, parintii vor trebui sa comunice între ei si sa hotarasca ceea ce este mai bine pentru copil. Vor putea, spre exemplu, sa organizeze întâlniri (în cadrul programului de vizitare sau în afara acestuia) la care sa participe toti trei, chiar daca parintii nu mai convietuiesc, pentru a-i insufla minorului convingerea ca relatia dintre cei doi adulti – cei mai importanti din viata baiatului – este una normala, fara tensiuni, astfel încât sa nu aiba complexe mai târziu, în raport de alti copii din anturajul propriu.
Orice atitudine abuziva a vreunuia dintre parinti, care îl implica pe minor (ex: încercare de influentare în sens negativ asupra celuilalt parinte; opozitie la pastrarea legaturilor personale), va putea fi, în viitor, sanctionata de instanta de tutela, la cererea parintelui îndreptatit, daca o asemenea stare de fapt se va dovedi.
Tot astfel, daca se va dovedi în fata instantei de tutela ca P.S.O. îsi neglijeaza fiul, atunci când acesta se afla în grija sa, ori ca, prin consumul de alcool (inclusiv prin conducerea autoturismului sub influenta alcoolului), îi primejduieste viata ori sanatatea, se va putea reveni asupra modului încuviintat prin aceasta hotarâre privind pastrarea legaturilor cu minorul.
De altfel, atitudinea ulterioara a parintilor va putea fi avuta în vedere de instanta de tutela, iar în caz de nevoie se va putea da eficienta „principiului parintelui cooperant” („principiul californian”), care se refera la capacitatea fiecaruia dintre parinti de a respecta si drepturile parintesti ale celuilalt parinte si de a crea în ochii copilului imaginea unei coparentalitati normale.
Concluzionând, instanta apreciaza a fi întemeiata în parte cererea de chemare în judecata, urmând a dispune în consecinta.
Fata de modul de solutionare a cauzei, vazând cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecata, instanta va respinge aceasta cerere.
