Contravenţia prevăzută de art.15 din Ordonanţa Guvernului nr.137/2000 este cunoscută, în legislaţia Uniunii Europene şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului sub denumirea de „hărţuire”.
Hărţuirea reprezintă un tip specific de discriminare în temeiul directivelor U.E. privind nediscriminarea (art.2 alin.(3) din Directiva 2000/43/CE a Consiliului de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică şi art.2 alin.(3) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă), a căror transpunere o reprezintă, de altfel, art.15 din Ordonanţa Guvernului nr.137/2000
Elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art.15 din Ordonanţa Guvernului nr.137/2000, adaptate la situaţia de fapt din speţă, ar trebui, aşadar, să fie următoarele: existenţa unui comportament (acţiune sau inacţiune) din partea reclamantelor îndreptat împotriva pârâtelor; acel comportament să fi avut ca scop sau să fi vizat atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare pentru pârâtele C.L. şi C.R. şi să fi fost legat de apartenenţa pârâtelor la o altă etnie.
“I. Cererile introductive de instanţă.
I.1. Cererea reclamantei S.M..
1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Curtea de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. 584/64/2014, reclamanta S.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D., anularea Hotărârii nr. 544/24.09.2014 pronunţată de Colegiul Director din cadrul C.N.C.D..
2. În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că prin hotărârea, a cărei anulare o solicită, s-a constatat, în mod neîntemeiat şi arbitrar, că ar fi avut un comportament discriminatoriu pe criterii etnice faţă de doamnele C.L. şi C.R. şi, astfel, ar fi încălcat prevederile art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000, fiindu-i aplicată o amendă de 1.000 lei, soluţie care a fost adoptată, pe de o parte, în baza unei stări de fapt neadevărate şi absurde, iar pe de altă parte fără a fi luate în considerare dovezile depuse, cum ar fi susţinerile din răspunsul depus pentru termenul din 02.09.2014, declaraţiile celorlalte colege reclamate şi ale salariaţilor neimplicaţi din biroul Tehnic-CAD, precum şi fără soluţionarea cazului şi împotriva uneia dintre persoanele reclamate, şi anume împotriva d-nei G.J., care nici nu a fost sancţionată, dar nici nu a fost absolvită de răspundere, fiind omisă total din soluţia dată de C.N.C.D..
3. De asemenea, reclamanta precizează că faptele prezentate de d-nele C.R. şi C.L. ca fiind discriminatoare nu sunt reale, ci doar nişte acuzaţii şi atacuri răuvoitoare, chiar minciuni, prin care se încearcă inducerea în eroare, iar acestea nu au depus nicio probă utilă, concludentă şi pertinentă în vederea susţinerii poziţiei lor, fiind de neînţeles cum poate să apară reclamanta, în calitatea sa de director tehnic, ca reclamată şi sancţionată în cauza C.N.C.D. cu toate că nu a avut loc şi nici nu există vreo problemă între aceasta şi surorile C..
4. Reclamanta mai susţine că afirmaţiile surorilor C. sunt false în ce priveşte suferinţa emoţională a acestora şi motivele pentru care au solicitat concedii de odihnă, în realitate acestea nesolicitând vreodată concedii de odihnă pentru suferinţe emoţionale cauzate de comportamentul colegilor acestora, ci pentru diferite alte motive (deces în familie, slujbe religioase de pomenire a morţilor, părinte bolnav, mijloacele de transport care nu funcţionau din cauza zăpezii, etc.), iar dacă acestea ar fi suferit cu adevărat din cauza unora dintre colegele de birou, atunci probabil ar fi fost nevoite să plece în concediu medical pe motive legate de psihic, ceea ce nu s-as întâmplat.
5. Referitor la mutarea din birou a surorilor C. la data de 1 august 2014, reclamanta susţine că aceasta s-a făcut după consultarea şi acordul celor două doamne, motivul pe care acestea l-au invocat fiind problemele de sănătate cauzate de aerul condiţionat, întreg personalul biroului tehnic fiind prezent când cele două şi-au dat acordul.
6. În ceea ce priveşte afirmaţia surorilor C. că după mutarea lor din birou atribuţiile de serviciu le-ar fi fost retrase treptat, reclamanta a arătat că această restrângere a atribuţiilor celor două, pe fondul stresului pe care l-au invocat, a avut loc prin lansarea prototipurilor direct în producţie, fără a fi verificate de acestea, însă această soluţie nu a fost definitivă, motiv pentru care cele două doamne nu au fost anunţate, fiind o măsură pe care reclamanta a luat-o în calitatea sa de şef al celor două.
7. Reclamanta a mai învederat că nu a fost notificată de cele două în legătură cu problemele cu care susţin că s-au confruntat în cadrul biroului tehnic, aflând despre acestea de la G.J., după ce aceasta a primit o citaţie, iar drept urmare în data de 12 iunie 2014 a discutat cu cele două, însă acestea nu au furnizat nicio dovadă din care să rezulte că problemele afirmate erau reale, iar la data de 13 iunie 2014 s-a întocmit un proces-verbal de reconciliere între persoanele implicate, pe care toţi l-au semnat, realizându-se astfel împăcarea, ceea ce denotă rolul activ al conducerii (dl. F.B. – director general şi reclamanta – director tehnic).
8. Reclamanta mai susţine că motivarea Hotărârii nr. 544/24.09.2014 a C.N.C.D., potrivit căreia nu ar fi combătut acuzele aduse de petente, nu este reală, întrucât în documentele trimise pe adresa sa şi în declaraţia doamnei F.Z. nici nu apare numele său, astfel că nici nu cunoaşte motivul concret al acuzării sale, iar din hotărârea atacată nici nu reiese că cele două petente au fost discriminate şi mai ales cum, ci din contră cele două nu doar că nu au fost discriminate dar au obţinut, în cadrul S.C. S.M., mai multe favoruri, constând în: angajarea surorii C.R., pe baza cererii d-nei C.L.; ajutarea petentei C.L. din punct de vedere financiar ca fiul dânsei să urmeze o facultate, prin acordarea unei burse de studiu de către societate; nerestituirea cuantumului bursei primite de fiul petentei C.L., deşi acesta şi-a dat demisia înainte de expirarea termenului pentru care s-a obligat să lucreze pentru firmă; nereducerea nivelului de salarizare al celor două petente, după ce acestora li s-au diminuat atribuţiile, ca urmare a introducerii sistemului de verificare pe calculator a şabloanelor.
9. Cererea de chemare în judecată a fost timbrată cu 50 lei taxă judiciară de timbru (fila 28).
I.2. Cererea reclamantelor K.M., M.C. şi I.E.K..
10. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Curtea de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. 585/64/2014, reclamantele K.M., M.C. şi I.E.K. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D., anularea Hotărârii nr.544/24.09.2014 pronunţată de Colegiul Director din cadrul C.N.C.D..
11. În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantele au arătat că prin hotărârea, a cărei anulare o solicită, s-a constatat, în mod neîntemeiat şi arbitrar, că ar fi avut un comportament discriminatoriu pe criterii etnice faţă de doamnele C.L. şi C.R. şi, astfel, ar fi încălcat prevederile art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000, fiindu-le aplicată câte o amendă de 1.000 lei, soluţie care a fost adoptată, pe de o parte, în baza unei stări de fapt neadevărate şi absurde, iar pe de altă parte fără a fi luate în considerare dovezile depuse, cum ar fi susţinerile din răspunsul depus pentru termenul din 02.09.2014, declaraţiile celorlalte colege reclamate şi ale salariaţilor neimplicaţi din biroul Tehnic-CAD, precum şi fără soluţionarea cazului şi împotriva uneia dintre persoanele reclamate, şi anume împotriva d-nei G.J., care nici nu a fost sancţionată, dar nici nu a fost absolvită de răspundere, fiind omisă total din soluţia dată de C.N.C.D..
12. De asemenea, reclamantele precizează că faptele prezentate de d-nele C.R. şi C.L. ca fiind discriminatoare nu sunt reale, ci doar nişte acuzaţii şi atacuri răuvoitoare, chiar minciuni, prin care se încearcă inducerea în eroare, iar acestea nu au depus nicio probă în vederea susţinerii poziţiei lor.
13. În ce priveşte refuzul de comunicare a informaţiilor profesionale, reclamantele au arătat că această susţinere a surorilor C. este absurdă şi nedovedită şi, mai mult, acestea se comportau în birou ca şi cum ar fi avut o poziţie ierarhic superioară, creând prin comportamentul lor o atmosferă tensionată.
14. Reclamantele mai arată că este tot o minciună şi afirmaţia petentelor în sensul că în data de 6 decembrie 2013 reclamantele li s-ar fi adresat cu injurii şi cu îndemnul de a părăsi zona, în realitate reclamantele neavând nicio problemă cu naţionalitatea cuiva, dintotdeauna respectând fiecare coleg, fără deosebire de naţionalitate.
15. Reclamantele susţin că este o minciună grosolană a petentelor afirmaţia că au fost ameninţate, în legătură cu 15 martie, să se pregătească întrucât vorbitorii de limba română sunt îngăduiţi şi că există o lege conform căreia limba maghiară este limba oficială, în realitate nefiind purtată nicio discuţie cu petentele legată de data de 15 martie.
16. În ce priveşte mutarea surorilor C. din birou, reclamantele au învederat că aceasta a avut loc la cererea celor două, care nu suportau aerul condiţionat.
17. Reclamantele au mai invocat declaraţiile date de F.Z. şi B.N., din care rezultă că nu s-au simţit niciodată discriminaţi pe motive etnice, precum şi declaraţiile colegilor de birou, din care rezultă atitudinea necorespunzătoare şi necolegială a celor două petente.
18. Cererea de chemare în judecată a fost timbrată cu 50 lei taxă judiciară de timbru (fila 25).
I.3. Conexarea cererilor.
19. Prin încheierea pronunţată la data de 20.01.2015 în dosarul nr.585/64/2014 s-a dispus conexarea acestui dosar la dosarul nr. 584/64/2014, în temeiul art. 139 din Codul de procedură civilă şi având în vedere că în ambele dosare se contestă Hotărârea nr. 544/24.09.2014, iar reclamanţii din cele două dosare sunt persoane sancţionate prin această hotărâre.
II. Apărările pârâţilor.
20. Pârâtul C.N.C.D. a formulat întâmpinare în dosarul nr. 584/64/2014 (filele 41-43), după conexarea celor două dosare, prin care a solicitat, în primul rând, „oportunitatea examinării admisibilităţii acţiunii judecătoreşti, circumscris stabilirii cadrului procesual pasiv”, întrucât reclamanţii nu au conturat corect cadrul procesual pasiv, prin cererea de chemare în judecată şi a persoanelor care au avut calitatea de petente în faţa C.N.C.D., cu menţiunea că pârâtul nu solicită introducerea în cauză a petentelor C.L. şi C.R., astfel că opinia sa nu are caracterul unei cereri de introducere în cauză, conform art. 78 alin. 2, ci argumentează doar necesitatea respingerii ca inadmisibilă a cererii, în lipsa unei conduite procesuale adecvate a reclamanţilor.
21. În acest sens, pârâtul a învederat că solicită ca instanţa să pună în vedere reclamanţilor obligaţia conturării cadrului procesual pasiv, în sens contrar impunându-se calificarea acţiunii ca inadmisibilă.
22. De asemenea, pârâtul a mai solicitat să se verifice îndeplinirea de către reclamanţi a obligaţiei timbrării judiciare a acţiunii în cauză, sub sancţiunea anulării ca netimbrată a acesteia.
23. În drept, pârâtul a invocat dispoziţiile art. 205 din Codul de procedură civilă.
24. Ulterior, pentru termenul de judecată din data de 19.02.2015, pârâtul C.N.C.D. a mai formulat o întâmpinare (filele 76-83 dosar nr. 584/64/2015), prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, întrucât actul administrativ-jurisdicţional atacat a fost emis cu respectarea prevederilor legale, fiind temeinic şi legal.
25. În continuare, pârâtul a invocat definiţia legală a discriminării, dată de prevederile art.2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, din care rezultă că tratamentul diferit al persoanei vătămate trebuie să aibă la bază unul dintre criteriile prevăzute de textul legal şi să ducă la restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social, cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.
26. Pârâtul a mai arătat că, aplicând aceste principii la situaţia reclamată, se constată că afirmaţiile utilizate de reclamante reprezintă o diferenţiere clară, ce are la bază unul din criteriile interzise, mai exact „criteriul etnic” şi au ca efect încălcarea dreptului la demnitate, având în vedere că exercitarea libertăţii de exprimare comportă obligaţii şi responsabilităţi, trebuind astfel în mod obligatoriu evitate afirmaţiile care în mod gratuit ofensează persoane/comunităţi fără a contribui la o dezbatere publică menite să ducă la un progres al relaţiilor umane/colegiale.
27. De asemenea, pârâta a învederat că fapta care aduce atingere dreptului la demnitate personală reprezintă o formă de discriminare, introdusă de legiuitorul român în procesul de transpunere a prevederilor Directivei Consiliului 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică, astfel că pentru a ne găsi în situaţia unei fapte de hărţuire, care aduce atingere dreptului la demnitate personală, este necesară întrunirea cumulativă a elementelor constitutive acesteia.
28. În cest sens, pârâtul a arătat că fapta de hărţuire se circumstanţiază într-un comportament care poate îmbrăca diferite forme dar care trebuie să aibă drept scop sau să vizeze atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, aspect cu atât mai evident cu cât însăşi Directiva Consiliului 2000/43/CE defineşte hărţuirea ca fiind „un comportament nedorit pe bază de etnie sau de rasă care are ca scop sau ca efect violarea demnităţii unei persoane şi crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensiv”.
29. Pârâtul mai aminteşte, în acelaşi sens, că părţile reclamate nu au combătut acuzele aduse de petente, potrivit art. 20 alin. 6 din O.G. nr. 137/2000, în domeniul discriminării sarcina probei fiind împărţită între petent şi reclamat, conform art.10 din Directiva 2000/78 şi art. 8 din Directiva Consiliului 2000/43/CE, principiu care este aplicat şi de CEDO, astfel cum rezultă din jurisprudenţa sa (D.H. şi alţii împotriva Cehiei – 13 noiembrie 2007, Sampanis şi alţii împotriva Greciei – 5 iunie 2008), astfel că, potrivit acestui principiu persoana interesată trebuie să indice suficiente elemente sau fapte potrivit art. 20 alin. 6, care permit presupunerea existenţei unei discriminări, elemente (fapte) care pot fi considerate ca mijloace de probă în sprijinul existenţei unui tratament diferit aplicat petentului/persoanei discriminate direct sau indirect, iar din acest moment îi revine persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare.
30. Pârâtul mai arată că, în cauză, părţile reclamate nu depun nici un fel de probatoriu, care să vină să răstoarne prezumţia de existenţă a faptei.
31. În drept, pârâtul a invocat art. 205 din Codul de procedură civilă.
32. La termenul de judecată din data de 22 ianuarie 2015 (fila 44 dosar nr. 584/64/2014) s-a dispus, în temeiul art. 78 alin. (2) din Codul de procedură civilă, art. 161 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi art. 20 alin. (4) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, introducerea în cauză, în calitate de pârâte, a petentelor din procedura derulată în faţa C.N.C.D. – C.L. şi C.R..
33. Pentru termenul de judecată din data de 19.03.2015, pârâtele C.L. şi C.R. au depus întâmpinare (filele 92-94 dosar nr.584/64/2014), prin care au solicitat respingerea cererii reclamantelor ca fiind neîntemeiată şi menţinerea ca temeinică şi legală a Hotărârii nr. 544/24.09.2014 a C.N.C.D..
34. În susţinerea solicitării lor, pârâtele au arătat că faptele de discriminare exercitate de reclamante asupra lor durează de mai mult timp, frecvenţa şi intensitatea acestora crescând mai ales după ce au sesizat C.N.C.D., cu concursul conducerii angajatorului lor S.C. S.M., care în loc să ia măsuri reale şi concrete pentru restabilirea echilibrului a căutat să tolereze problemele existente şi să crediteze ideea că ar fi favorizate prin menţinerea pe posturile deţinute.
35. De asemenea, pârâtele mai arată că aspecte concrete rezultă din discuţia purtată de acestea cu una din colegele de birou, K.K., care confirmă tratamentul la care pârâtele au fost supuse de către celelalte colege, precum şi din faptul reducerii atribuţiilor de serviciu pe care le aveau şi din mutarea lor într-un alt birou, precum şi din constituirea unui simulacru de comisie, fond pe care reclamantele, încurajate fiind de atitudinea conducerii, au continuat să se manifeste faţă de pârâte prin adresări verbale şi gesturi defăimătoare, jignitoare, de atingere brutală a demnităţii referitoare la naţionalitate, sexualitate, igienă, care nu pot fi redate.
36. Pârâtele mai precizează că în această situaţie, şi având în vedere tărăgănarea de către C.N.C.D. a luării unor măsuri concrete de restabilire a echilibrului, au fost nevoite să ceară încetarea contractelor de muncă, începând cu luna septembrie 2014.
37. În drept, pârâtele au invocat art. 205 din Noul Cod de procedură civilă.
III. Răspunsurile la întâmpinări.
38. Pentru termenul de judecată din 19.03.2015, reclamantele S.M., K.M.M., M.C. şi I.E.K. au formulat răspuns la întâmpinarea depusă de pârâtul C.N.C.D. (filele 95-96), prin care au arătat, în primul rând, că pârâtul nu şi-a exprimat în niciun fel poziţia faţă de problema referitoare la G.J., invocată prin cererile de chemare în judecată.
39. În al doilea rând, reclamantele au arătat că pârâtul invocă numai anumite prevederi legale în mod teoretic, dar fără a exista un act şi/sau fapt de discriminare săvârşit de reclamante, neexistând nici un tratament diferenţiat, niciun criteriu de discriminare încălcat, pârâtul nedepunând nicio dovadă pertinentă, concludentă şi utilă pe care s-ar sprijini hotărârea atacată, luând pur şi simplu ca adevărate declaraţiile pârâtelor C..
40. Reclamantele mai precizează că singura aşa-zisă probă invocată de pârâtul C.N.C.D. ar fi un pasaj dintr-o convorbire avută de pârâtele C. cu una dintre colegele de birou, înregistrată fără acordul acestei colege, astfel că această probă nu poate fi privită ca legală, iar dacă este legală ar fi trebuit să le fie comunicată întreaga înregistrare.
41. În susţinerea poziţiei lor, reclamantele invocă documentele depuse în dosarul C.N.C.D. şi depoziţia d-lui B.N., precum şi declaraţiile d-nei F.Z. şi ale doamnelor K.K., S.K. şi a domnului H.E..
42. Pentru termenul de judecată din data de 16.04.2015, reclamantele S.M., K.M.M., M.C. şi I.E.K. au formulat răspuns la întâmpinarea depusă de pârâtele C.L. şi C.R. (filele 108-110), prin care au arătat, în primul rând, că aceste pârâte nu au înaintat nicio probă utilă, pertinentă şi concludentă în vederea susţinerii poziţiei lor, relatând numai aspecte total generale, care de altfel nici nu sunt reale şi nici adevărate şi care nu au nicio relevanţă juridică în prezentul dosar, singura aşa-zisă faptă invocată de pârâte sprijinindu-se pe o convorbire avută de acestea cu una dintre colegele de birou, înregistrată fără acordul acestei colege, astfel că această probă nu poate fi privită ca legală, iar dacă este legală ar fi trebuit să le fie comunicată întreaga înregistrare.
43. De asemenea, reclamantele au mai arătat că susţinerea pârâtelor că mutarea lor într-un alt birou ar fi fost forţată constituie simple minciuni, întrucât această mutare a avut loc cu acordul celor două, întrucât aerul condiţionat le-ar fi cauzat probleme de sănătate.
44. Reclamantele au mai arătat că nici susţinerile pârâtelor legate de reducerea atribuţiilor lor de serviciu din motive de discriminare nu sunt adevărate, întrucât volumul cel mai mare de muncă reprezintă prototipurile care se execută din fiecare model, iar tocmai pentru a reduce stresul invocat de pârâte prin petiţia lor s-a decis efectuarea unei încercări de a lansa prototipurile direct în producţie, fără a fi verificate de pârâte.
45. Referitor la comisia internă invocată de pârâte, reclamantele au arătat că aceasta a avut ca obiectiv cercetarea reclamantelor, nu a pârâtelor.
46. În ceea ce priveşte situaţia colegei lor, G.J. care, deşi a fost citată la C.N.C.D. a fost omisă din hotărârea atacată, nefiind dată nicio soluţie cu pricire la aceasta, reclamantele susţin că acest aspect determină anularea în întregime a hotărârii atacate.
IV. Probatoriul.
47. În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri şi cu martori.
IV.1. Proba cu înscrisuri.
48. La dosar au fost depuse de părţi, cu încuviinţarea instanţei, următoarele înscrisuri:
– în dosarul conex nr. 584/64/2014: Hotărârea nr. 544/24.09.2014 a C.N.C.D. (filel 7-11); proces-verbal din 13.06.2014 (fila 12); contract de acordare a unei burse de studiu (filele 13-14); adeverinţe privind calitatea de student (fila 15); situaţia bursei acordate lui N.A. (fila 16); demisie N.A. (fila 17); certificate de concediu medical (filele 18-19); citaţia adresată reclamatei J.G. pentru a se prezenta la C.N.C.D. (filel 57, 118); petiţia adresată de pârâtele C.L. şi C.R., prin poşta electronică, Preşedintelui României (filel 58-59, 117); declaraţie extrajudiciară K.K. (filel 97-98); adresa nr. DRA2/4262/18.03.2014 a Administraţiei Prezidenţiale (fila 116); citaţia adresată petentelor C.L. şi C.R. pentru a se prezenta la C.N.C.D. (fila 119); declaraţie extrajudiciară F.Z. (fila 120); declaraţie extrajudiciară S.M. (fila 121); Decizia nr. 149/7.08.2014 a Directorului General S. S.A. (fila 122); adresa nr. 446/7.08.2014 a S.M. S.A. (fila 123); adresa nr.884/6.08.2014 a S. S.A. (fila 124); adresa nr. 441/5.08.2014 a S.M. S.A. (fila 125); raport de cercetare întocmit de Comisia numită prin Decizia nr.149/7.08.2014 (fila 126); declaraţie S.M., adresată C.N.C.D. (fila 127); declaraţie G.J., adresată C.N.C.D. (fila 128); declaraţie F.B., adresată C.N.C.D. (filele 129-130); declaraţie B.N., adresată C.N.C.D. (fila 131); declaraţie comună K.K., S.K., H.E., adresată C.N.C.D. (fila 132); declaraţie comună K.M., M.C., I.E.K., adresată C.N.C.D. (fila 133); cereri de concediu adresate S.C. S.M. S.A. de C.R. şi C.L. (filele 134-135); reclamaţii adresate S.C. S.M. S.A. de către C.L. şi C.R. (filel 136-137, 152, 155-157); proces-verbal încheiat la data de 13.06.2014 (fila 138); întâmpinare adresată C.N.C.D. de către C.R. şi C.L. (filel 139, 143); împuternicire dată de C.R. nepotului său N.I. (fila 140); copie acte identitate C.L. şi N.I. (filele 141, 162-163); copie act identitate C.R. (fila 142); citaţia adresată reclamatei M.K. pentru a se prezenta la C.N.C.D. (fila 144); citaţia adresată reclamatei M.C. pentru a se prezenta la C.N.C.D. (fila 145); citaţia adresată reclamatului F.B. pentru a se prezenta la C.N.C.D. (fila 146); citaţia adresată reclamatei M.S. pentru a se prezenta la C.N.C.D. (fila 147); citaţia adresată reclamatei E.K.I. pentru a se prezenta la C.N.C.D. (fila 148); citaţia adresată petentelor C.L. şi C.R. pentru a se prezenta la C.N.C.D. (fila 149); cereri pentru concediu de odihnă formulate de C.L. şi C.R. (filel 150-151); cereri pentru decalarea orei de masă adresată angajatorului de către C.R. şi C.L. (f.153-154); transcrierea extrajudiciară a înregistrării convorbirii dintre „CL”, „CR” şi „KK” (filel 158-160); împuternicire dată de C.L. fiului său N.I. (fila 161); note scrise adresate C.N.C.D. de către C.R. şi C.L. (filel 164-166); Hotărârea nr. 544/24.09.2014 a C.N.C.D. şi adresele de comunicare a acesteia (filele 167-172); declaraţie olografă extrajudiciară B.N. (fila 191); declaraţie olografă extrajudiciară H.E. (fila 192);
– în dosarul conex nr. 584/64/2014: Hotărârea nr. 544/24.09.2014 a C.N.C.D. şi dovezi de comunicare a acesteia (filele 5-9, 28-36).
IV.2. Proba cu martori.
49. Prin încheierile din 30 aprilie 2015 şi 28 mai 2015 (fila 194 vol. II dosar nr. 584/64/2014 şi fila 10 vol. II acelaşi dosar), instanţa a încuviinţat, la cererea reclamantelor şi din oficiu, proba cu martori, astfel că au fost audiaţi în această calitate, conform declaraţiilor de la dosar nr. 584/64/2014, vol. II: I.F., fostă Z. (filele 4-5); H.E. (filele 6-7); B.N. (filele 8-9); K.K. (filele 19-20).
V. Considerentele şi hotărârea instanţei.
50. Prin Hotărârea nr. 544/24.09.2014 (filele 7-11 vol. I dosar nr. 584/64/2014), C.N.C.D. a constatat că aspectele prezentate în petiţia formulată de C.L. şi C.R. întrunesc elementele constitutive ale unei fapte de discriminare conform art. 2 alin. 1 coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000, modificată şi, în consecinţă, a hotărât sancţionarea doamnelor M.K., M.C., M.S. şi E.K. cu amenzi contravenţionale de câte 1.000 lei, precum şi a domnului F.B. cu avertisment, conform art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/20000 modificată.
51. Pentru a adopta această soluţie, C.N.C.D. a reţinut că petiţia, aşa cum a fost formulată de petentele C.L. şi C.R., relevă o situaţie în care aceste petente sunt angajate în cadrul S.C. S.M. S.A. din localitatea T.S. şi sunt supuse la locul de muncă de către părţile reclamate la acte/fapte de discriminare pe criteriul etnic (român), iar în urma analizei documentelor depuse la dosarul cauzei a constatat că petentele sunt de cetăţenie română şi muncesc alături de cetăţeni etnici maghiari, prin comportamentul reclamatelor fiindu-le creat petentelor un mediu ostil, degradant şi defăimător, acestea aflându-se într-o poziţie de minoritate etnică şi fiind nevoite să suporte injurii cu conotaţii etnice, în sensul că au fost ameninţate să se pregătească pentru data de 15 martie, vorbitorii de limbă română fiind îngăduiţi şi că va veni o lege prin care limba maghiară va fi limbă oficială, precum şi că li s-a recomandat să părăsească regiunea.
52. De asemenea, C.N.C.D. a mai reţinut că părţile reclamate, prin adresele comunicate la dosarul cauzei, nu au combătut acuzele aduse de petente, potrivit art. 20 alin. (6), ci au relatat desfăşurarea activităţii comerciale în societatea în care lucrează şi relaţia colegială în care se aflau cu petentele, astfel că natura discriminării, sub aspectul ei constitutiv, decurge tocmai din faptul că diferenţa de tratament este determinată de existenţa unui criteriu, ceea ce presupune o legătură de cauzalitate între tratamentul diferit imputat şi criteriul interzis de lege, invocat în situaţia persoanei care se consideră discriminată, fiind prezente în consecinţă indicii de natură a prezuma că un criteriu interzis, stipulat de art. 2 alin. (1) şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000 republicată a constituit un obiter dictum în legătură cu tratamentul discriminator pe criteriul etnic al părţilor reclamate de etnie maghiară faţă de petente aflate în minoritate şi având naţionalitate română.
53. Fiind nemulţumite de această hotărâre, reclamantele au formulat cele două cereri de chemare în judecată conexate.
54. Din probele administrate în cauză, Curtea reţine că pârâtele C.L. şi C.R. au lucrat la S.C. „S.M.” S.A., în cadrul Biroului Tehnic CAD, fiind colege de birou cu reclamantele K.M., M.C. şi I.E.K. şi subordonate reclamantei S.M., care ocupă funcţia de director tehnic în cadrul aceleiaşi societăţi (declaraţii martori filel 4-9, 19-20 vol. II dosar nr. 584/64/2014).
55. Pârâtele au susţinut atât în faţa C.N.C.D. cât şi în faţa instanţei că, pe fondul unor stări conflictuale existente în cadrul biroului, au fost discriminate de colegii de birou, care toţi sunt de etnie maghiară, precum şi de conducerea societăţi, urmarea fiind faptul că din cauza stresului puternic pe care l-au resimţit, au fost nevoite să îşi dea demisia.
56. Reclamantele susţin, în esenţă, că nu au săvârşit niciun act de discriminare faţă de pârâte şi că, dimpotrivă, culpa pentru situaţia conflictuală creată le aparţine exclusiv acestora, astfel că hotărârea prin care au fost sancţionate este netemeinică şi nelegală.
57. Curtea constată că, prin hotărârea a cărei legalitate şi temeinicie este contestată de reclamante, s-a reţinut în sarcina acestora săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, potrivit căruia „constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, dacă fapta nu intră sub incidenţa legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naţionalist-şovină, de instigare la ură rasială sau naţională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunităţi şi legat de apartenenţa acestora la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia”.
58. Contravenţia prevăzută de art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 este cunoscută, în legislaţia Uniunii Europene şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului sub denumirea de „hărţuire”.
59. Hărţuirea reprezintă un tip specific de discriminare în temeiul directivelor U.E. privind nediscriminarea (art.2 alin. (3) din Directiva 2000/43/CE a Consiliului de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică şi art. 2 alin. (3) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă), a căror transpunere o reprezintă, de altfel, art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000.
60. Elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art.15 din Ordonanţa Guvernului nr.137/2000, adaptate la situaţia de fapt din speţă, ar trebui, aşadar, să fie următoarele: existenţa unui comportament (acţiune sau inacţiune) din partea reclamantelor îndreptat împotriva pârâtelor; acel comportament să fi avut ca scop sau să fi vizat atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare pentru pârâtele C.L. şi C.R. şi să fi fost legat de apartenenţa pârâtelor la o altă etnie.
61. Din declaraţiile martorilor audiaţi de către instanţă rezultă că între pârâtele C.L. şi C.R., pe de o parte, şi reclamantele K.M., M.C. şi I.E.K., pe de altă parte, au existat discuţii contradictorii cu privire la obligaţiile profesionale care s-au dezvoltat, cu timpul, într-o stare conflictuală.
62. De asemenea, din declaraţia martorei K.K. (filele 19-20 vol. II dosar nr. 584/64/2014) rezultă că aceasta a auzit că li s-ar fi spus pârâtelor să plece acasă, iar o dată a auzit personal că reclamanta I.E.K. i-a spus pârâtei C.L. să plece acasă, dar nu ştie din ce motive şi nu a înţeles exact contextul.
63. De asemenea, din declaraţiile martorilor şi din cererile de chemare în judecată rezultă că, după ce pârâtele C.L. şi C.R. s-au plâns conducerii că au probleme de sănătate din cauza funcţionării aerului condiţionat în birou, prin intervenţia reclamantei S.M. acestea au fost mutate într-un alt birou, fără aer condiţionat, iar ulterior pârâtelor le-au fost retrase atribuţiile de verificare a prototipurilor înainte de lansarea în producţie, fără ca acestea să fie anunţate în prealabil.
64. Prin urmare, Curtea reţine că, prin comportamentele lor coroborate, reclamantele K.M., M.C. şi I.E.K., în calitate de colege de birou cu pârâtele şi S.M., şefa ierarhică a pârâtelor, au determinat crearea unei atmosfere ostile, ofensatoare şi chiar umilitoare pentru cele două pârâte, atmosferă care le-a determinat pe acestea să îşi dea demisia din cadrul societăţii.
65. Un aspect important de reţinut este acela că, atât starea conflictuală între reclamantele K.M., M.C. şi I.E.K., pe de o parte şi pârâtele C.L. şi C.R., pe de altă parte, cât şi mutarea celor două pârâte şi restrângerea imediată a atribuţiilor de serviciu ale acestora fără a fi anunţate au fost confirmate de declaraţiile martorilor.
66. În ceea ce priveşte interpretarea dată de martori acestei stări conflictuale, Curtea o apreciază ca nefiind relevantă, având în vedere cele declarate de martora K.K. (filel 19-20 vol. II dosar nr. 584/64/2014), care a auzit că pârâtelor li s-ar fi spus, pe fondul conflictelor existente între cele două tabere, să plece acasă, precum şi cele declarate de martorul H.E. (fila 7 vol. II dosar nr. 584/64/2014) în sensul că în cadrul biroului toţi cei de etnie maghiară discutau în limba maghiară, deşi se ştia că cele două pârâte nu cunosc această limbă, această stare de fapt contribuind, fără îndoială, la menţinerea sau amplificarea, pe fondul stării de conflict, a unei stări umilitoare şi discriminatorii pe temeiuri etnice pentru pârâte.
67. În consecinţa celor ce preced, Curtea apreciază că în cauză reclamantele K.M., M.C., I.E.K. şi S.M. au săvârşit fapta prevăzută de art.15 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/200 şi, în consecinţă, în mod temeinic şi legal au fost sancţionate prin Hotărârea nr. 544/24.09.2014 a C.N.C.D..
68. Totodată, Curtea reţine că, la naşterea şi dezvoltarea stării conflictuale au avut o contribuţie şi pârâtele C.L. şi C.R., fapt ce rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi, astfel că şi individualizarea sancţiunilor de către C.N.C.D., prin aplicarea de amenzi reclamantelor în cuantumul minim prevăzut de lege [art.26 alin.(1) din Ordonanţa Guvernului nr.137/2000], este corectă.
69. Referitor la invocarea de către reclamante, ca motiv de nulitate a hotărârii C.N.C.D., a nepronunţării cu privire la partea reclamată G.J., Curtea reţine că aceasta nu afectează nici legalitatea şi nici temeinicia sancţiunilor ce le-au fost aplicate celor patru reclamante şi, în consecinţă, această critică nu este relevantă pentru soluţionarea cauzei, urmând a fi înlăturată ca atare.
70. Faţă de ansamblul considerentelor prezentate, în temeiul art. 20 alin. (9) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge acţiunile în contencios administrativ conexate, ca fiind nefondate.”
