Citeste şi

  • Nu am gasit decizii asemanatoare!

Eliberarea dintr-o funcţie publică. Nepublicarea în Monitorul Oficial a ordinelor preşedintelui ANAF privind stabilirea numărului de posturi şi aprobarea statelor de funcţii pentru structurile din cadrul A.N.A.F.


     
     Acte ale autorităţilor publice
     Tribunalul Mehedinţi – sentinţă din 03.02.2014. Eliberarea dintr-o funcţie publică. Nepublicarea în Monitorul Oficial a ordinelor preşedintelui ANAF privind stabilirea numărului de posturi şi aprobarea statelor de funcţii pentru structurile din cadrul A.N.A.F. Parcurgerea etapelor necesare conform legii în vederea reorganizării
     
     
     
     
     Prin  cererea adresată acestei instanşe reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtele B1 şi B2, a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunşa să se dispună anularea deciziei nr. 850 emisă de directorul general al Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Craiova şi reîncadrarea pe funcţia avută cu plata drepturilor băneşti ce i se cuvin.
      În motivarea acşiunii a arătat că la data de 1 august 2013 directorul general al Direcţiei Generala Regionala a Finanţelor Publice Craiova, având în vedere dispoziţiile Legii 188/1999 precum şi dispoziţiile OUG 74/2013, HG 520/2013 si Ordinele 1104/2013, 1106/2013 şi 1110/2013 emise de preşedintele ANAF, emite decizia nr. 850 prin care dispune eliberarea sa  din funcţia publica de referent superior cu obligarea de a preda lucrările si bunurile, cu acordarea unui preaviz de 30 de zile calendaristice de la data comunicării deciziei si cu recomandarea de a opta în condiţiile legii pentru una din funcţiile publice vacante.
      Decizia este emisă in Craiova la data de 1 august 2013 şi este primita de el la 6 august 2013 orele 18.00 împreuna cu alţi salariaţi convocaţi la sediul AJFP Mehedinţi.
      Decizia este motivata pe dispoziţiile art. 97, 99, 103, 106 si 109 din Legea 188/1999 şi la art. 5 din decizie se recomanda titularului că poate contesta decizia in condiţiile si termenele prevăzute de Legea Contenciosului Administrativ. Decizia este nelegala si netemeinica din mai multe considerente:
      l. Este  angajat al acestei unităţi în speţa al DJFP Mehedinţi din 6 iunie 1991 şi a îndeplinit atribuţiile de serviciu in mod ireproşabil.
      Unitatea nu a făcut oferta de angajare şi nici demersuri in acest sens aşa cum în mod eronat pretinde prin decizie atâta timp cât face o propunere de posturi vacante, întocmeşte o listă cu înscrierea persoanelor care pot ocupa acestor posturi şi apoi stabileşte un examen de testare dar, prin aceeaşi listă respinge candidaţii printre care se numără şi el, deci practic oferta potrivit legii este inoperantă atâta timp cât i se respinge dreptul de a participa la examenul de testare profesională.
      2.Nu au avut în vedere şi nu au respectat criteriile cerute de legislaţia muncii la desfacerea contractului de munca.
      3.Decizia este total nelegală şi prin faptul că ordinul 1104/2013, dar şi celelalte ordine 1106/2013 si 1110/2013 nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I. Nepublicarea atrage inopozabilitatea şi pe cale de consecinţa nelegalitatea deciziei de eliberare din funcţie. Ordinele sunt acte administrative cu caracter normativ şi pentru intrarea lor în vigoare, ordinele, instrucţiunile şi alte acte normative emise de organele publice centrale de specialitate se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
      Nerespectarea acestei dispoziţii atrage inopozabilitatea acestor acte faţă de persoanele cărora li se adresează.
      4. Decizia este nelegală deoarece este dată în dispreţul legii şi cu încălcarea drepturilor funcţionarilor publici prevăzute de Legea 188/1999.
      Este de observat că atât HG 520/2013, cât şi OUG 74/2013 vorbesc de preluare prin fuziune şi prin absorbţie a Direcţiilor Generale ale Finanţelor Publice din judeţe prin transformare care înseamnă continuarea existentei persoanei juridice iniţiale sub o altă titulatură, dar succesoare în drepturi şi obligaţii a persoanei juridice iniţiale, iar prin fuziunea prin absorbţie încetează existenta persoanei juridice iniţiale care devine persoană absorbită şi se integrează în cadrul noi structuri în persoana absorbantă care preia de fapt şi de drept drepturile şi obligaţiile juridice ale persoanei absorbite ceea ce prin decizia amintita nu s-a făcut şi s-au încălcat drepturile funcţionarului public prin eliberarea din funcţie, măsura care este nelegala.
      5.Unitatea emitenta a deciziei a invocat disp. art. 99 alin. 1 lit.b) din Legea 188/1999 fiind vorba deci de eliberarea din funcţie prin reducerea postului ocupat de funcţionarul public ca urmare a reorganizării activităţii, lucru care nu rezultă atâta timp cât numărul funcţionarilor publici creste ceea ce îl face să creadă că măsura luată este cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare şi este susceptibila de a fi anulată.
      Mai mult in Preambulul Deciziei de eliberare din funcţie, de altfel destul de cuprinzător şi la obiect nu este menţionat însă ceea ce este mai important şi anume ordinul prin care se aproba statutul de funcţii pentru Direcţia Generală Regionala, acesta fiind singurul act care ar putea stabili repartizarea pe servicii, birouri, compartimente si in lipsa căruia deciziile devin aleatorii.
      6. Decizia nu a respectat nici procedura prevăzuta de lege pentru concedierea colectiva.
      Art. 117 din Legea 188/1999 stipulează ca dispoziţiile acestei legi se completează cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu reglementările de drept comun, în măsura în care nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice.
      Înaintea  emiterii deciziei de eliberare din funcţie DGRFP Craiova trebuia să pună la dispoziţia funcţionarului public ar cărui post se desfiinţează lista tuturor funcţiilor publice vacante existente (art. 64 din Codul muncii) ori aşa cum a arătat mai sus DGRFP Craiova a emis decizia de eliberare din funcţie şi ulterior în termen de maxim 7 zile de la data emiterii acesteia pune la dispoziţie lista funcţiilor publice vacante cu încălcările pe care le-a arătat mai sus.
      In drept: îşi întemeiază acţiunea pe disp. Legii nr.554/2004, Legea 188/1999, HG 520/2013, HG 561/2009, Legea 24/2000 si OUG 74/2013.
      La dosar a depus în copie: Decizia nr. 850/01.08.2013  emisă de DGRFP Craiova , lista privind rezultatul selectării cererilor de înscriere la examenul de testare profesională organizat în perioada 23-27.08.2013 în cadrul DGFRP Craiova  pentru ocuparea funcţiilor publice de execuţie vacante.
       Pârâta B1 a depus întâmpinare  prin care a invocat lipsa calităţii procesuale pasive a Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Mehedinţi pentru următoarele motive:
      Contestaţia formulată de contestator în contradictoriu cu Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi este îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, raportat la cererea formulată prin care se solicita anularea unei decizii emisa de altă persoană juridică, respectiv Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova.
      Potrivit OUG nr.74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi HG nr.520/2013 privind organizarea şi reorganizarea A.N.A.F., structura organizatorică rezultată în urma reorganizării Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Mehedinţi poartă numele de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi. In conformitate cu art. 10(7) din O.U.G.nr.74/2013 „direcţiile generale judeţene ale finanţelor publice care se reorganizează prin fuziune prin absorbţie în cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice îşi pierd personalitatea juridică” În baza prevederilor art. 10 si art. 11 din O.U.G. nr.74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a prevederilor art.13 si art. 23 din H.G. nr. 520/2013 privind organizarea si funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala, direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, astfel înfiinţate, au preluat prin fuziune prin absorbţie direcţiile generale judeţene ale finanţelor publice, precum şi toate structurile teritoriale subordonate, acestea pierzându-şi personalitatea juridica in urma reorganizării.
      In concluzie, decizia a căreia anulare se solicită pe calea prezentei acţiuni, nu a fost emisă de către pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi, ci de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, astfel că nu există identitate între pârâtă şi persoana obligată în raportul juridic dedus judecaţii, motiv pentru care solicită admiterea excepţiei invocată în sensul respingerii acţiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă.
      Pe fondul cauzei, solicită respingerea acţiunii ca nefondată pentru următoarele considerente de fapt si de drept:
In ceea ce priveşte legalitatea actului a cărui anulare se solicită, învederează instanţei că acesta a fost emis în baza ordinelor emise de preşedintele A.N.A.F. privind stabilirea numărului de posturi şi aprobarea statelor de funcţii pentru structurile din cadrul A.N.A.F., ordine ce au fost emise pentru aducerea la îndeplinire a O.U.G.nr.74/2013 si a H.G.nr.520/2013. Ordinele nr. 1104/2013, 1106/2013 si 1110/2013 emise de preşedintele A.N.A.F. nu sunt acte normative emise sau adoptate de o autoritate publică, cu aplicabilitate generală, ci se adresează unui număr restrâns şi bine definit de subiecţi. Ordinele menţionate au aprobat structura organizatorică, numărul maxim de posturi al funcţionarilor publici ce urmau să-şi desfăşoare activitatea în cadrul acestor instituţii, fiind astfel aplicabile în situaţii strict determinate şi producând efecte juridice în raport cu un număr determinat de persoane, fiind astfel acte administrative cu caracter individual. In speţa, actul administrativ unilateral în discuţie produce efecte numai la nivelul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala şi priveşte numai angajaţii din cadrul acestei entităţi juridice. Din acest motiv, caracterul acestor acte administrative unilaterale este unul individual şi nu se impune publicarea lor în Monitorul Oficial al României.
      Învederează  instanţei că Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Mehedinţi i-au fost alocate un număr de 316 posturi, iar conform O.P.A.N.A.F nr.2325/2011 de aprobare a structurii organizatorice a D.G.F.P.Mehedinţi, in structura acestei instituţii erau prevăzute 423 de posturi, la data începerii reorganizării existând 395 de posturi. Prin urmare, având în vedere ca numărul de posturi disponibile în cadrul DGRFP Craiova este inferior numărului de funcţionari publici încadraţi, s-au acordat preavize, urmând ca în funcţie de opţiunea fiecărui funcţionar să se stabilească dacă este necesar organizarea unui examen în conformitate cu prevederile art.100 alin.3 din Legea nr. 188/1999. Desfiinţarea postului este efectivă, întrucât a fost înlăturat din organigramă şi statul de funcţii al angajatorului, iar cauza are un caracter obiectiv, fiind determinată de necesitatea restructurării si reorganizării Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala. Restructurarea postului ocupat de reclamant a fost efectuata cu respectarea art.99 alin. 1 lit.b din Legea nr. 188/1999 republicata privind Statutul Funcţionarilor Publici , ca o consecinţa a OPANAF nr. 1106/2013, privind aprobarea numărului de posturi pentru fiecare direcţie regionala a finanţelor publice. In concluzie, măsura organizatorică dispusă este legală, fiind respectate dispoziţiile legale privind încetarea raportului de serviciu prin eliberarea din funcţia publică având în vedere reorganizarea activităţii, motiv pentru care solicită respingerea contestaţiei formulata împotriva Deciziei nr.850/01.08.2013 şi menţinerea acesteia ca fiind legala si temeinica.
      Pârâta B2 a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acşiunii pentru următoarele motive:
      1. În ceea ce priveşte reorganizarea D.G.F.P. Mehedinţi învederează instanţei că această instituţie a fost, în fapt, o unitate teritorială a A.N.A.F., iar prin Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al acestei direcţii, aprobat prin OPANAF nr.3831/2011 se realiza, în mod unitar, strategia şi programul Guvernului în domeniul finanţelor publice şi se aplica politica fiscală a statului.
      Odată  cu demararea procedurii de reorganizare a D.G.F.P. Mehedinţi, s-a procedat la analiza fiecărei activităţi înscrisă în „Lista activităţilor D.G.F.P. Mehedinţi”, conform R.O.F., prin care sunt realizate atribuţiile compartimentelor funcţionale şi, implicit, atribuţiile întregii instituţii.
      În  conformitate cu legislaţia în vigoare s-a procedat la stabilirea structurilor care nu se mai regăsesc în noua structură organizatorică, salariaţii din aceste structuri, în totalitate, primind preavize conform prevederilor Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici.
      Având în vedere că numărul de salariaţi din structurile care nu se mai regăsesc în noua structură a A.J.F.P. Mehedinţi era redus, pentru încadrarea în numărul de 316 de posturi alocat a fost necesară analizarea fiecărui post în funcţie de gradul de încărcare cu atribuţii şi nivelul de realizare al acestora, de motivele şi cauzele pentru care nu sunt realizate obiectivele şi indicatorii de performanţă asociaţi obiectivelor.
      Luând în considerare că pe structura de Trezorerie şi Contabilitate Publică nu s-a permis diminuarea posturilor decât cu 3 la nivelul judeţului Mehedinţi, iar la Activitatea de inspecţie fiscală cu 20, s-a procedat la analiza structurilor din cadrul Activităţii de Administrare a Veniturilor Statului şi A.F.P.M. Dr. Tr. Severin.
      În  cazul Serviciului Colectare Executare Silită Persoane Fizice din cadrul A.F.P.M. Dr Tr. Severin au fost analizate nivelul de încărcare cu atribuţii ai salariaţilor din această structură, gradul de realizare al atribuţiilor, nivelul de pregătire profesională al salariaţilor din aceasta structura in vederea realizării obiectivelor propuse.
      Conform atribuţiilor din Regulamentul de organizare si funcţionare al D.G.F.P. Mehedinţi aprobat prin Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala nr. 3831/2011, activitatea acestei structuri era împărţită intre cei 12 salariaţi din care: 8 cu studii superioare si 4 cu studii medii .
      Analizând nivelul de realizare al indicatorilor de performanţă asociaţi obiectivelor aferente acestei structuri de Colectare Executare Silita Persoane Fizice, in cazul domnului Badea Grigore Radu , referent grad superior clasa III s-au constat următoarele:slaba implicare in realizarea programului de încasări, precum şi în gestionarea sectorului alocat,nu s-a preocupat pentru scăderea arieratelor aflate in sold in anul precedent, nu s-a preocupat in vederea creşterii gradului de recuperare a arieratelor prin executare silita persoane fizice, în sensul ca nu a emis un număr corespunzător de titluri executorii, nu a înfiinţat un număr suficient de terţi popriţi, a emis un număr insuficient de popriri bancare, sechestre bunuri mobile si imobile, slaba capacitate de a lucra în cadrul acestei echipe, in care fiecare membru al echipei îşi pune in valoare abilităţile si deprinderile, astfel încât viziunea, misiunea, valorile şi obiectivele instituţiei să fie atinse,slaba implicare in activitatea de utilizare si gestionare a aplicaţiilor informatice, aplicaţii care uşurează munca salariatului din cadrul structurilor de executare silita, neimplicarea în pregătirea sa profesionala continuă, atât în cazul cursurilor organizate la nivelul serviciului din care face parte cât şi la nivelul instituţiei.
      A  fost analizată activitatea tuturor salariaţilor din aceasta structura şi s-a ajuns la  concluzia că salariaţii cu studii superioare economice / juridice posedă cunoştinţele profesionale necesare:desfăşurării activităţii de executare silita asupra veniturilor şi bunurilor   urmăribile ale persoanelor fizice în vederea realizării creanţelor fiscale,urmăririi realizării creanţelor fiscale in termenele de prescripţie pentru debitele repartizate in sectorul sau de activitate,pentru ducerea la îndeplinire a masurilor asigurătorii dispuse de organele competente, stabilirii măsurilor de executare silită în aşa fel încât realizarea creanţei să se facă cu rezultate cat mai avantajoase, ţinând seama de interesul imediat al statului cat si de drepturile si obligaţiile debitorului urmărit,asigurării desfăşurării procedurii de executare silita asupra bunurilor şi veniturilor urmăribile ale debitorilor persoane fizice.
      Având în vedere aspectele anterior expuse, s-a ajuns la concluzia că reclamantul, absolvent de liceu, nu deţine cunoştinţele profesionale necesare îndeplinirii obiectivelor de performanţă şi al indicatorilor asociaţi acestora, ţinând seama de faptul că Strategia A.N.A.F. stabileşte linii clare în sensul măsurilor luate în vederea îmbunătăţirii colectării, atât prin informatizarea activităţilor de colectare si executare silita cât şi prin alte masuri.
      În  cazul reclamantului s-a procedat în conformitate cu dispoziţiile art. 99 alin.1, lit.c din Legea nr.158/1999: „autoritatea sau instituţia publica îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării activităţii, prin reducerea postului ocupat de funcţionarul public”, fiind modificate condiţiile specifice de ocupare a posturilor şi alocate posturi cu studii superioare.
      2. În  ceea ce priveşte legalitatea actului a cărui anulare se solicită, învederează instanţei că acesta a fost emis în baza ordinelor emise de preşedintele A.N.A.F. privind stabilirea numărului de posturi şi aprobarea statelor de funcţii pentru structurile din cadrul A.N.A.F., ordine ce au fost emise pentru aducerea la îndeplinire a O.U.G. nr. 74/2013, a H.G. nr. 520/2013.
      Pentru ca un act să fie legal, el trebuie să fie emis în conformitate cu legea aplicabilă.
      În cazul de faţă, decizia a cărei anulare se solicită îndeplineşte condiţiile unui act administrativ individual, respectiv este emisă în baza şi in aplicarea actelor normative aplicabile, se adresează unui subiect determinat, dă naştere, modifica sau stinge drepturi şi obligaţii.
      Decizia contestată a fost dată cu aplicarea dispoziţiilor H.G. nr.520/2013 privind organizarea şi funcţionarea ANAF si ale O.U.G. nr.74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.
      Sub acest aspect, este foarte important de relevat faptul că atât O.U.G. nr. 74/2013, cât şi H.G. nr. 520/2013 sunt actele normative care se caracterizează prin faptul că au aplicabilitate generală, ele au fost publicate în M.O., la emiterea lor fiind respectate prevederile Legii transparentei decizionale nr.52/2003, iar proiectele lor au fost publicate pe site-ul ANAF şi s-au aflat în dezbatere publica.
      Din conţinutul notei de fundamentare la O.U.G. nr.74/2013 si la H.G. nr. 520/2013, postate pe site-ul ANAF, rezultă faptul ca promovarea acestor acte normative a fost determinata de contextul socio-economic actual, opiniile si recomandările FMI referitoare la scăderea cheltuielilor bugetare, precum si necesitatea eliminării disfuncţionalităţilor, întăririi aparatului fiscal şi utilizării resurselor de care dispune la capacitate maxima şi în condiţii de eficienţă .
      Din conţinutul aceleiaşi note de fundamentare rezulta faptul că prin reorganizare s-au avut in vedere următoarele:
      – crearea nivelului regional în scopul reducerii numărului de raportări către centrala ANAF, îmbunătăţirii planificării şi controlului, reducerii costului colectării şi creării de unităţi mai echilibrate din perspectiva ponderii economice şi a ponderii în colectarea veniturilor; abordarea structurii regionale are ca principal obiectiv îmbunătăţirea performantei operaţionale a ANAF şi diminuarea costului colectării, în condiţiile în care de la nivel central la nivel teritorial se va opera cu un număr de 8 structuri în locul celor 42, nivelul regional având inclusiv un rol de planificare, coordonare şi control în raport cu unităţile subordonate din raza sa teritorială, numărul funcţiilor de conducere reducându-se considerabil;
      – regionalizarea păstrează structura de organizare pe 3 paliere (sediul central/nivel regional/nivel local in loc de sediul central/nivel judeţean/nivel local) permiţând însă un management mai bun, dar şi economii importante în procesul de administrare fiscala ,
      – crearea structurii antifraudă prin reorganizarea controlului operativ in cadrul aparatului propriu al ANAF, aceasta direcţie antifraudă va fi o structura puternica având 8 servicii regionale aflate in directa subordonare a aparatului central, in scopul consolidării cadrului legal privind lupta împotriva evaziunii fiscale, prin crearea unui mecanism unic de control care să înlăture paralelismele şi sa elimine astfel evaluarea fiscală diferită sau chiar contrara a aceleiaşi operaţiuni economice ; – asigurarea autonomiei Direcţiei generale a vămilor în exercitarea funcţiilor specifice vămii : securizarea frontierei externe a UE, efectuarea operaţiunilor de vămuire, combaterea traficului de droguri si a traficului de mărfuri contrafăcute ;
      – implementarea unei noi strategii de resurse umane si simplificarea procesului decizional care se va realiza pe de o parte prin realocarea personalului spre domeniile deficitare (antifrauda, inspecţie fiscala, IT, juridic) sau spre organele fiscale cu cel mai mare grad de încărcare si pe de alta parte prin eliberarea din funcţie a celor care nu mai corespund din punct de vedere profesional si al integrităţii ; prin reducerea cu pana la 30% a funcţiilor de conducere se va accelera procesul decizional si se vor realiza economii in vederea încadrării în fondurile bugetare alocate pentru cheltuielile de personal; a apărut necesitatea redistribuirii personalului atât intre structurile judeţene (care au un număr prea mare sau prea mic de personal in funcţie de numărul de contribuabili administraţi) cat si intre funcţiile administraţiei (migrarea personalului dinspre procesele masive cu valoare adăugata redusa către funcţiile mai complexe precum inspecţia fiscala, asistenta contribuabililor si IT.
      Nu pot fi primite susţinerile reclamantei cu privire la o presupusă nelegalitatea a acestei decizii deoarece a fost emisă în vederea punerii în aplicare a dispoziţiilor OUG nr.74/2013 si a HG nr.520/2013, fiind aprobate masurile de implementare mai sus amintite.
      Preşedintele A.N.A.F. a emis ordinele prin care s-a aprobat si repartizat numărul maxim de posturi pentru ANAF şi direcţii generale regionale ale finanţelor publice, s-a aprobat numărul total de posturi pe fiecare direcţie generală regională a finanţelor publice, s-a aprobat structura organizatorică a direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice şi a structurilor din cadrul acestora, s-a aprobat structura organizatorică a aparatului propriu al ANAF, s-a aprobat statul de funcţii al DGRFP Craiova, s-a aprobat statul de funcţii al DGRFP Timişoara, s-a aprobat statul de funcţii al DGRFP Iaşi, s-a aprobat statul de funcţii al DGRFP Cluj Napoca,s-a aprobat statul de funcţii al DGRFP Galaţi, s-a aprobat statul de funcţii al DGRFP Braşov, s-a aprobat statul de funcţii al DGRFP Ploieşti, s-a aprobat statul de funcţii al DGRFP Bucureşti.
      Aceste ordine au fost emise in baza prerogativelor pe care le are Preşedintele ANAF, conform H.G nr. 520/2013 privind organizarea si funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala (art.9 , art.10 alin.1, art.11 alin. 3).
      Ordinele în discuţie, în baza cărora s-a emis şi decizia a cărei anulare se solicită, vizează strict funcţionarii publici din cadrul aparatului propriu al ANAF, din cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice, prin aceste ordine aprobându-se structura organizatorica, numărul maxim pe posturi al funcţionarilor publicii ce urmau să-şi desfăşoare activitatea in cadrul acestor instituţii.
      3. Referitor la susţinerea reclamantului potrivit căreia ordinele nr.1104/2013, 1106/2013 şi 110/2013 în baza cărora a fost emisă decizia contestată, sunt inexistente datorită faptului că nu ar fi fost publicate în Monitorul Oficial, consideră că prevederile HG. nr. 561/2009 si art.10 alin.1 din Legea nr.24/2000, nu sunt aplicabile ordinului menţionat întrucât aceste texte de lege, care prevăd publicarea, se referă la actele administrative cu caracter normativ, în timp ce ordinul preşedintelui este act administrative cu caracter individual.
      Consideră astfel, că reclamantul se află într-o gravă eroare atunci când califică ordinul preşedintelui ca fiind act normativ.
      In acest sens, menţionează că aceste ordine nu sunt acte normative emise sau adoptate de o autoritate publică, cu aplicabilitate generală, astfel cum prevăd dispoziţiile art.3 lit.a din Legea nr.52/2003 privind transparenta decizională în administraţia publică, întrucât ele nu au o aplicabilitate generala si nu se adresează „erga omnes”.
      Astfel cum se poate constata, ordinele menţionate anterior se adresează unui număr restrâns si bine definit de subiecţi, care au luat cunoştinţa de dispoziţiile acestuia.
      Potrivit prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, cu modificările şi completările ulterioare, „în vederea intrării lor în vigoare, legile şi celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile şi ordonanţele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităţilor administrative autonome, precum şi ordinele, Instrucţiunile şi alte acte normative emise de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.”
      Din cuprinsul acestei dispoziţii legale, reiese că Legea nr.24/2000 distinge între ordinele cu caracter normativ şi cele cu caracter nenormativ (individuale), din moment ce dispune numai publicarea celor cu caracter normativ, care cuprind reglementări de principiu, formulate în abstract, şi sunt destinate unui număr nedeterminat de persoane şi care – prin urmare – sunt de interes general.
      Deşi Legea nr. 24/2000 nu defineşte expres ceea ce se înţelege prin „act cu caracter normativ”, semnalăm că o asemenea calificare a conţinutului acestui concept a fost stabilită atât de către jurisprudenţă, cât şi de către doctrină în mai multe ocazii.
      Astfel, în jurisprudenţă identificată la nivelul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a reţinut, în cadrul unui control judiciar al reorganizării ANV, că actele normative sunt „acea categorie de acte juridice care conţin o regulă, adică un act de aplicabilitate repetată, asupra unor subiecţi de drept nedeterminaţi”, pe când actele administrative individuale au fost definite ca „acea categorie de acte care urmăreşte stabilizarea unei situaţii juridice precise în raport cu un număr relativ restrâns şi determinat de subiecţi de drept.”
      În Decizia nr.4343/25.10.2012 a Î.C.CJ. – Secţia contencios administrativ şi fiscal a statuat că „Ordinul prin care a fost aprobată structura organizatorică centrală şi teritorială a unei autorităţi publice, statele de funcţii ale acesteia, precum şi regulamentele pentru realizarea testării profesionale a funcţionarilor publici şi personalului contractual din cadrul acestei autorităţi – fiind aplicabil unor situaţii strict determinate şi producând efecte juridice în raport cu un număr determinat/determinabil de persoane – are caracterul unui act administrativ individual, iar nu al unui act administrativ normativ, nefiind prin urmare supus condiţiei publicării în Monitorul Oficial, prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000.
      În  considerentele hotărârii, instanţa supremă a reţinut următoarele:”Criteriile principale, în raport cu care actele administrative se clasifică în acte cu caracter normativ şi acte cu caracter individual sunt, pe de o parte scopul pentru care acestea au fost adoptate sau emise şi, pe de altă parte, întinderea efectelor juridice produse”.
      Astfel, în ceea ce priveşte primul criteriu, în doctrină este unanim acceptat că actele administrative cu caracter normativ sunt adoptate/emise în scopul organizării executării legii/ dispoziţiilor legale, în timp ce actele administrative cu caracter individual se emit totdeauna exclusiv pentru punerea în aplicare, pentru aplicarea în concret a legii/ dispoziţiilor legale.
      În  cauză, este necontestat că ordinele au fost emise pentru aplicarea în concret a dispoziţiilor O.U.G. nr.74/2013 si a H.G. nr.520/2013, având astfel caracterul unor acte administrative cu caracter individual.
      În  ceea ce priveşte întinderea efectelor produse, actele administrative cu caracter normativ conţin reguli/norme cu caracter general, având aplicabilitate într-un număr nedefinit de situaţii, astfel că produc efecte juridice erga omnes faţă de un număr nedefinit de persoane, în timp ce actele administrative cu caracter individual urmăresc realizarea unor raporturi juridice într-o situaţie strict determinată şi produc efecte fie faţă de o singură persoană, fie faţă de un număr determinat sau determinabil de persoane.
      Ordinele menţionate, inclusiv OPANAF nr.1104/2013, au aprobat structura organizatorica, numărul maxim pe posturi al funcţionarilor publicii ce urmau sa-si desfăşoare activitatea in cadrul acestor instituţii, fiind astfel aplicabile în situaţii strict determinate şi producând efecte juridice în raport cu un număr determinant/ determinabil de persoane, fiind astfel şi din acest punct de vedere acte administrative cu caracter individual.
      Din perspectiva conţinutului lor, actele administrative se pot împărţi în:
– acte administrative normative, „care cuprind reglementări de principiu, formulate în abstract, şi sunt destinate unui număr nedeterminat de persoane. Sunt astfel de acte, spre exemplu, hotărârea de guvern prin care se stabilesc anumite preţuri maximale pentru anumite produse, ordinul unui ministru de stabilire a normelor metodologice de depunere a formularelor tipizate în vederea calculării impozitului, o hotărâre a unui consiliu loca! de stabilire a taxelor locale, etc.” şi
      – acte administrative individuale, care sunt „manifestarea de voinţă care produce efecte juridice cu privire la persoane determinate, sau, într-o formulă mai explicită, care creează, modifică sau desfiinţează drepturi şi obligaţii în beneficiul sau sarcina unor persoane dinainte determinate”.
      Actele administrative se pot clasifica şi după gradul de întindere a efectelor juridice, fiind vorba de acte administrative normative dacă „produc efecte cu caracter general şi impersonal” şi de acte administrative individuale, dacă „produc efecte numai cu privire la persoane fizice ori juridice determinate.”
      În  consecinţă, este evident că actele administrative unilaterale au caracter normativ atunci când, prin obiectul lor de reglementare, produc efecte faţă de o categorie de persoane (fizice sau juridice) care nu poate fi complet determinată.
      În  speţă, actul administrativ unilateral în discuţie produce efecte numai la nivelul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi priveşte numai angajaţii din cadrul acestei entităţi juridice.
      Din acest motiv, caracterul acestor acte administrative unilaterale este unul individual şi, pentru a-şi produce efecte juridice faţă de aceşti angajaţi, nu se impunea publicarea lor în Monitorul Oficial al României, fiind suficientă aducerea la cunoştinţă prin alte mijloace.
      De asemenea, menţionează că, pentru ca un act sa fie legal, el trebuie să fie emis în conformitate cu legea, în cazul de fata, ordinele emise de preşedinte îndeplinesc condiţiile unor acte administrative individuale, respectiv sunt emise in baza si in aplicarea unor acte normative, se adresează unor subiecţi determinaţi, dau naştere, modifica sau sting drepturi si obligaţii.
      În acest sens, ordinele menţionate au fost date in aplicarea dispoziţiilor H.G. nr.520/2013 privind organizarea si funcţionarea ANAF si ale OUG nr.74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.
      Sub acest aspect, este foarte important de relevat faptul că atât OUG nr. 74/2013 cât şi HG nr.520/2013 sunt actele normative care se caracterizează prin faptul că au aplicabilitate generală, ele au fost publicate în M.Of. si pentru care au fost respectate prevederile Legii transparentei decizionale nr. 52/2003, proiectele lor au fost publicate pe site-ul ANAF si s-au aflat in dezbatere publica.
      Din conţinutul notei de fundamentare la OUG nr.74/2013 si la HG nr.520/2013, postate pe site-ul ANAF, rezulta faptul ca promovarea acestor acte normative a fost determinata de contextul socio-economic actual, opiniile si recomandările FMI referitoare la scăderea cheltuielilor bugetare, precum si necesitatea eliminării disfuncţionalităţilor, întăririi aparatului fiscal şi utilizării resurselor de care dispune la capacitate maxima şi în condiţii de eficienţă.
      4. In ceea ce priveşte afirmaţiile reclamantului privind faptul că, la emiterea deciziei contestate, instituţia ar fi încălcat prevederile Legii nr.188/1999 şi ale Codului Muncii, susţine că reclamantul este în eroare când afirmă că toate organigramele cu posturile existente în vechile structuri să fie integrate în noile structuri, întrucât în speţă este vorba de îmbunătăţirea şi reorganizarea ANAF, Legea nr.188/1999 fiind cea care prevede expres şi procedura de urmat în cazul reorganizării instituţiei publice, motiv pentru care, în materia reorganizării activităţii, dispoziţiile Legii nr.188/1999 nu se pot completa cu dispoziţiile Codului Muncii, întrucât acestea contravin legii speciale aplicabile funcţionarilor publici.
      Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicata, cu modificările ulterioare, conţine prevederi clare care trebuie respectate in cazul în care trebuie stabilite funcţiile publice intr-o instituţie sau autoritate publica (art. 107 si art. 112), in cazul in care se intenţionează transformarea unor posturi contractuale in funcţii publice (art. 111) sau în cazul în care se reorganizează o autoritate sau instituţie publică (art. 100).
      In toate aceste situaţii, Agenţia Naţionala a Funcţionarilor Publici trebuie sa emită un aviz prealabil pentru punerea in practica a masurilor iniţiate.
      Rolul A.N.F.P. este de a aplica politicile si strategia Guvernului in domeniu! managementului funcţiei publice funcţionarilor publici, de a crea şi coordona aplicarea instrumentelor necesare realizării unui management eficient si performant în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice.
      Printre atribuţiile principale ale A.N.F.P. sunt cele care vizează: elaborarea cadrului legal privind funcţia şi funcţionarii publici şi monitorizarea şi controlul aplicării reglementarilor in domeniul funcţiei publice.
      De asemenea, potrivit dispoziţiilor art.3 alin.(2) din Legea nr. 554/2004: „Agenţia Naţionala a Funcţionarilor Publici poate ataca în fata instanţei de contencios administrativ actele autorităţilor publice centrale şi locale prin care se încalcă legislaţia privind funcţia publică, în condiţiile prezentei legi şi ale Legii nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicata”.
      In cauza de fata, procesul de reorganizare nu numai ca nu a fost contestat de către A.N.F.P., dar a fost si avizat de către instituţie.
      În concluzie, actele atacate au fost emise cu respectarea întocmai a prevederilor legale în materie, respectiv a Legii nr.188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici.
      5. În  ceea ce priveşte susţinerile reclamantului cu privire la faptul că, raportat la temeiul
legal al deciziei contestate care încalcă dispoziţiile art. 100 din Legea nr.188/1999, nu ne aflam
in situaţia unei reorganizări prin reducerea de posturi, aceste afirmaţii nu pot fi reţinute.
      Reducerea numărului de posturi este mai mult decât evidentă.
      Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Mehedinţi i-au fost alocate un număr de 316 posturi.
      Conform O.P.A.N.A.F. nr. 2325/2011 de aprobare a structurii organizatorice a D.G.F.P. Mehedinţi, în structura acestei instituţii erau prevăzute 423 de posturi , la data începerii reorganizării existând 395 posturi ocupate.
      6.În ceea ce priveşte motivele reclamantului cu privire la modalitatea în care trebuia să se
realizeze reorganizarea şi etapele care ar fi trebuit să fie parcurse în vederea realizării reorganizării, consideră că modalitatea/etapele prezentate de către reclamant in cererea de chemare în judecată nu au niciun temei legal, fiind invocate texte de lege care contravin celor expuse în motivarea acţiunii.
      Sub acest aspect, învederează că reclamantul invocă prevederile art. 100 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, prevederi care nu sunt aplicabile in cauza de fata, întrucât, aşa cum a arătat, reorganizarea s-a realizat prin reducerea numărului de posturi, si nu prin una din modalităţile prevăzute la lit. a-d ale articolului precizat mai sus.
      În  concret, DGFP Dolj s-a reorganizat prin transformarea acestei Instituţii in D.G.R.F.P. Craiova instituţie noua ce are un număr de posturi aprobat.
      In ceea ce priveşte celelalte DGFP-uri (Vâlcea, Olt, Gorj, Mehedinţi) care fac parte din raza de activitate a D.G.R.F.P. Craiova, au fost preluate prin fuziune in limita posturilor disponibile.
      În  condiţiile art. 99 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999, eliberarea din funcţie se comunica funcţionarului în cazul în care instituţia publică îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării activităţii, prin reducerea postului ocupat de funcţionarul public, situaţie în care ne regăsim şi în prezenta cauză.
      Prin urmare, având în vedere ca numărul de posturi disponibile in cadrul DGRFP Craiova este inferior numărului de funcţionari publici încadraţi în cele 6 DGFP-uri, s-au acordat preavize, urmând ca in funcţie de opţiunea fiecărui funcţionar sa se stabilească daca este necesar organizarea unui examen in conformitate cu prevederile art. 100 alin. 3 din Legea nr. 188-1999.
      Aşa cum a precizat anterior, ordinea conform Legii nr. 188/1999 este următoarea:
      – acordarea preavizelor;
      – opţiunea funcţionarilor pentru posturile vacante din D.G.R.F.P. Craiova care trebuie efectuată in perioada de preaviz;
      – comunicarea deciziilor de eliberare din funcţiile deţinute la nivelul D.G.F.P.-urilor;
      – reîncadrarea persoanelor care au optat pe posturile vacante din cadrul D.G.R.F.P. in condiţiile in care nu au existat mai multe opţiuni decât posturi disponibile;
      – în situaţia in care au optat mai mulţi funcţionari pentru acelaşi post, se organizează examen de către instituţie.
      In aceste condiţii, motivele învederate de reclamant cu privire la modalitatea în care trebuia să se realizeze reorganizarea şi etapele care ar fi trebuit să fie parcurse în vederea realizării reorganizării sunt contrare prevederilor Legii nr. 188/1999.
      7. În  ceea ce priveşte susţinerile reclamantului cu privire la încălcarea prevederilor legislaţiei pentru concedierea colectivă, rugăm instanţa să constate că nu sunt invocate texte de lege care ar susţine aceste afirmaţii.
      Asa cum a arătat, reorganizarea s-a realizat prin reducerea numărului de posturi, si nu prin concediere colectivă, aşa cum eronat susţine reclamantul.
      DGFP Dolj s-a reorganizat prin transformarea acestei instituţii in Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Craiova instituţie noua ce are un număr de posturi aprobat.
      In ceea ce priveşte celelalte DGFP-uri (Vâlcea, Olt, Gorj, Mehedinţi) care fac parte din raza de activitate a D.G.R.F.P. Craiova, au fost preluate prin fuziune in limita posturilor disponibile.
      Astfel că, în condiţiile art. 99 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999, eliberarea din funcţie se comunica funcţionarului in cazul in care instituţia publică îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării activităţii, prin reducerea postului ocupat de funcţionarul public, situaţie in care ne regăsim si in prezenta cauza. Prin urmare, având în vedere că numărul de posturi disponibile în cadrul DGRFP Craiova sunt inferioare numărului de funcţionari publici încadraţi în cele 6 DGFP-uri, s-au acordat preavize, urmând ca in funcţie de opţiunea fiecărui funcţionar sa se stabilească daca este necesar organizarea unui examen in conformitate cu art. 100 alin. 3 din Legea nr. 188/1999.
In acest sens, ordinea conform prevederilor Legii nr. 188/1999 este următoarea:
– acordarea preavizelor;
– opţiunea funcţionarilor pentru posturile vacante din D.G.R.F.P. Craiova care trebuie efectuată in perioada de preaviz;
– comunicarea deciziilor de eliberare din funcţiile deţinute la nivelul D.G.F.P.-urilor;
– reincadrarea persoanelor care au optat pe posturile vacante din cadrul D.G.R.F.P. in condiţiile in care nu au existat mai multe opţiuni decât posturi disponibile;
– în situaţia in care au optat mai mulţi funcţionari pentru acelaşi post, se organizează examen de către instituţie.
      Susţine că reclamantul este in eroare când afirmă că nu ar fi fost respectate dispoziţiile legale pentru concediere colectivă, întrucât in speţa este vorba de îmbunătăţirea si reorganizarea ANAF, Legea nr.188/1999 fiind cea care prevede expres si procedura de urmat în cazul reorganizării instituţiei publice, motiv pentru care, in materia reorganizării activităţii, dispoziţiile Legii nr.188/1999 nu se pot completa cu dispoziţiile Codului Muncii, aşa cum greşit afirmă reclamantul, întrucât acestea contravin legii speciale aplicabile funcţionarilor publici.
      Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicata, cu modificările ulterioare, conţine prevederi clare care trebuie respectate în cazul in care trebuie stabilite funcţiile publice intr-o instituţie sau autoritate publica (art. 107 si art. 112), in cazul in care se intenţionează transformarea unor posturi contractuale in funcţii publice (art. 111) sau in cazul in care se reorganizează o autoritate sau instituţie publica (art. 100).
      Reclamantul a depus răspuns la întampinarea formulata pârâta B1.
      Prin intampinarea depusa se ridica excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a AJFP Mehedinţi. Se pretinde ca aceasta nu are calitatea procesuala pasiva. Potrivit OUG 74/2013 unitatea s-a reorganizat prin fuziune, prin absorbţie in cadrul Direcţiilor Generale Regionale ale Finanţelor Publice si isi pierd personalitatea juridica ca urmare a reorganizării.
      Aceasta unitate a fost chemata in judecata pentru opozabilitatea hotărârii cerute in fata Tribunalului Mehedinţi si pentru faptul ca reclamantul este angajatul acestei unităţi existând raporturi de munca si relaţii de munca specifice dreptului muncii si legii funcţionarului public.
întâmpinarea formulata este insa si contradictorie.
      Atâta timp cat se apară de maniera invocării lipsei calităţii procesuale pasive, orice discuţie cu privire la caracterul fondat sau nefondat al acţiunii este inutil.
      Cu privire la calitatea procesuala urmează ca Tribunalul sa analizeze si sa dispună cele legale, iar afirmaţiile făcute pe fondul cauzei rugam a fi respinse ca formulate de o unitate lipsita de calitate procesuala pasiva.
      Reclamantul a depus răspuns la întampinarea formulată de pârâta B2.
      Potrivit acestei intampinari DGFP Mehedinţi a fost in fapt o unitatea teritoriala a ANAF.
      In conformitate cu textele legale in vigoare s-a demarat procedura de reorganizare a DGFP Mehedinţi. Dar DGRFP Craiova analizează structura DGFP Mehedinţi sub aspectul ca numărul de salariaţi nu se mai regăsesc in noua structura a AJFP Mehedinţi si nu vorbeşte deloc de calitatea procesuala a acestei instituţii care trebuie sa isi desfăşoare activitatea insa cu numărul redus de personal.
      Cu privire la legalitatea actului a cărei anulare se solicita, instituţia se apară de maniera ca acesta a fost emis in baza ordinelor emise de preşedintele ANAF si deci îndeplineşte condiţiile unui act administrativ individual.
      Cu privire la acest aspect consideră fata de motivele contestaţiei ca instituţia nu a înlăturat caracterul obiectiv al lor. Cu privire la faptul ca a criticat nepublicarea in Monitorul Oficial a Ordinelor 1104/2013 si 1106/2013 si 110/2013, critica formulata prin întâmpinare este ca nu era necesara publicarea in monitor fiind vorba de un act administrativ cu caracter individual şi apreciază ca reclamantul se află într-o gravă eroare.
      Ori aceste ordine nu întrunesc caracterul de act administrativ individual si eroarea este in sarcina instituţiei si nu a reclamantului, deoarece in baza acestor ordine au fost funcţionarii publici disponibilizaţi.
      Nici apărarea privind regulile absorbţiei si dispoziţiei Legii 188/1999 nu sunt de natura a înlătura temeinicia contestaţiei, ele fiind interpretări subiective, iar aplicarea Legii 188/1999 privind funcţionarii publici de către DGRFP Craiova s-a făcut cu încălcarea legii.
      In acelaşi timp nu exista o reducere efectiva a posturilor atâta timp cat la nivel local, judeţean, regional, desfiinţezi, iar la nivel central si la nivel de capitala înfiinţezi posturi noi, exact cu numărul celor desfiinţate in teritoriu.
      Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
      În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Mehedinţi instanţa apreciază că este întemeiată, urmând să o admită, deoarece reclamantul solicită anularea deciziei nr. X emisă de B2 şi prin urmare Administraţia  Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi, nefiind emitentul actului administrativ a cărui anulare se solicită nu are calitate procesuală pasivă în cauza de faţă.
      Pe fond ,se reţine că  prin decizia nr. X emisă de B2 s-a dispus eliberarea reclamantului din funcţia publică de referent superior, cl. III, gr.5, clasa de salarizare 32 de la Serviciul Colectare şi executare silită persoane fizice – Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Drobeta Turnu Severin la data expirării termenului de preaviz.
      Totodată s-a prevăzut  acordarea unui preaviz de 30 zile calendaristice  de la data comunicării prezentei decizii şi că în termen de maxim 7 zile de la data emiterii deciziei , B2 îi pune la dispoziţie lista funcţiilor publice vacante  corespunzătoare existente la nivelul instituţiei prin publicarea acesteia pe site-ul ANAF (www.anaf.ro) şi al Ministerului Finanţelor Publice (www.mfinante.ro), afişarea la avizierul agenţiei, la sediul B2  şi la sediul tuturor administraţiilor  judeţene ale finanţelor publice din cadrul regiunii.
      De asemenea s-a menţionat că poate opta , în condiţiile legii, pentru numirea  în una din funcţiile publice vacante corespunzătoare puse la dispoziţie în termen de maxim 5 zile de la expirarea termenului de preaviz şi că are îndatorirea să predea lucrările şi bunurile care i-au fost încredinţate în vederea exercitării atribuţiilor de serviciu în condiţiile legii.
      La emiterea acestui ordin au fost avute în vedere prevederile OUG nr.74/2013, HG nr.520/2013, Ordinele nr.1104/2013, nr.1106/2013, nr.1110/2013 ale preşedintelui ANAF, prevederile art.97 lit.c , art.99 alin.1 lit.b, alin.2-7, art.103, art.106 şi art.109 din Legea nr.188/1999.
      Reclamantul a contestat decizia  susţinând, în esenţă, că este  nelegală şi netemeinică, deoarece  i s-a respins dreptul de a participa la examenul de testare profesională, nu au  fost avute în vedere şi nu s-au respectat criteriile cerute de legislaţia muncii la desfacerea contractului de muncă, ordinele nr.1104/2013, nr.1106/2013 şi nr.1110/2013 sunt inopozabile, deoarece nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, partea I, au fost încălcate drepturile funcţionarilor publici prevăzute de Legea 188/1999, nu este o reorganizare a activităţii prin reducerea postului, nu s-a respectat procedura prevăzuta de lege pentru concedierea colectivă.
Susţinerile reclamantului nu pot fi reţinute de instanţă pentru considerentele ce succed.
      Decizia a cărui anulare se solicită a fost emisă în baza Ordinelor nr. 1104/2013, 1106/2013 si 1110/2013 emise de preşedintele A.N.A.F. privind stabilirea numărului de posturi şi aprobarea statelor de funcţii pentru structurile din cadrul A.N.A.F., ordine ce au fost emise pentru aducerea la îndeplinire a O.U.G. nr. 74/2013, a H.G. nr. 520/2013.
      Prin aceste ordine, care produc efecte numai la nivelul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala şi privesc numai angajaţii din cadrul acestei entităţi juridice, au  fost aprobate structura organizatorică, numărul maxim de posturi al funcţionarilor publici ce urmau să-şi desfăşoare activitatea în cadrul acestor instituţii. Aşadar, aceste ordine sunt aplicabile în situaţii strict determinate şi produc efecte juridice în raport cu un număr determinant/ determinabil de persoane, fiind astfel acte administrative cu caracter individual.
      Actele  administrative cu caracter normativ conţin reguli/norme cu caracter general, având aplicabilitate într-un număr nedefinit de situaţii, astfel că produc efecte juridice erga omnes faţă de un număr nedefinit de persoane, în timp ce actele administrative cu caracter individual urmăresc realizarea unor raporturi juridice într-o situaţie strict determinată şi produc efecte fie faţă de o singură persoană, fie faţă de un număr determinat sau determinabil de persoane.
      Ordinele preşedintelui ANAF în baza cărora  a fost emisă decizia contestată sunt  acte administrative cu caracter individual care se adresează unui număr restrâns şi bine definit de subiecţi şi nu sunt acte administrative cu caracter normativ, cu aplicabilitate generală şi prin urmare nu era necesară publicarea acestora în Monitorul Oficial al României, partea I , iar faptul că nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, partea I nu atrage inopozabilitatea acestora.
      Urmare a reorganizării  ANAF, Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Mehedinţi i-au fost alocate un număr de 316 posturi, deşi la data începerii reorganizării D.G.F.P. Mehedinţi  avea 423 posturi, din care  395 de posturi ocupate, fiind vorba despre o reducere a numărului de posturi.
      Aşadar reorganizarea s-a realizat prin reducerea numărului de posturi, iar nu prin concediere colectivă şi prin urmare nu  se poate reţine încălcarea dispoziţiilor legale privind concedierea colectivă.
      Conform  Legii nr. 188/1999 etapele care trebuie parcurse în vederea reorganizării sunt : acordarea preavizelor, opţiunea funcţionarilor pentru posturile vacante din cadrul instituţiei, care trebuie efectuată in perioada de preaviz, comunicarea deciziilor de eliberare din funcţiile deţinute, reîncadrarea persoanelor care au optat pe posturile vacante în condiţiile în care nu au existat mai multe opţiuni decât posturi disponibile, în situaţia in care au optat mai mulţi funcţionari pentru acelaşi post, se organizează examen de către instituţie.
      Prin urmare,  în speţă ,s-au acordat preavize, urmând ca ulterior, în funcţie de opţiunea fiecărui funcţionar,  să se stabilească dacă era necesară organizarea unui examen  conform art. 100 alin. 3 din Legea nr. 188/1999.
      Reclamantul a optat pentru funcţia publică de referent superior clasa III la Biroul trezorerie şi contabilitate publică  din cadrul Serviciului Fiscal Orăşenesc Vînju Mare, post pentru care au optat mai mulţi funcţionari, urmând să se organizeze examen, însă cererea sa de înscriere la acest examen a fost respinsă. Respingerea cererii de înscriere a reclamantului la examenul de testare profesională nu constituie însă motiv de anulare a deciziei de eliberare a reclamantului din funcţia publică, deoarece este ulterioară emiterii acestei deciziei şi nu constituie o condiţie de valabilitate a acestei decizii.
      Desfiinţarea postului ocupat de reclamant fiind efectivă, întrucât postul ocupat a fost înlăturat din organigramă şi statul de funcţii al angajatorului (în cadrul SERVICIULUI COLECTARE ŞI EXECUTARE SILITĂ PERSOANE FIZICE sunt numai posturi de consilier şi inspector pentru persoane cu studii superioare potrivit statului de funcţii aflat la  fila 137 dosar) şi determinată de necesitatea restructurării si reorganizării Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala,  devin incidente   dispoziţiile art.99 alin.1 lit.b din Legea nr. 188/1999 privind eliberarea din funcţie a funcţionarului public în  situaţia în care instituţia publică îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării activităţii, prin reducerea postului ocupat de funcţionarul public.
      Având în vedere considerentele anterior prezentate nu se poate reţine nelegalitatea deciziei contestate de reclamant şi nu se poate dispune reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior şi plata drepturilor băneşti ce i se cuvin , dat fiind că decizia privind eliberarea din funcţie este legală, iar postul pe care l-a ocupat a fost desfiinţat, urmând ca acţiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.
     
     
     Cauza de mai sus este irevocabilă prin respingerea recursului formulat împotriva sentinţei.