TRIBUNALUL BOTOŞANI
Secţia a II a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal
Dosar nr. XXXX/40/2009/a3 art. 138 din Legea nr. 85/2006
SENTINŢA NR. XXX
Şedinţa publică din xx.xx.xxxx
PREŞEDINTE Axinte Lăcrămioara – judecător-sindic
Grefier Vătămăniuc Mihaela
Pe rol, judecarea cererii de atragerea răspunderii, formulată de reclamantul Cabinet individual de insolvenţă B. L., cu sediul în Botoşani, str. X, nr. Y, judeţul Botoşani, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC „X” SRL Botoşani, cu sediul social în Botoşani, str. X, nr. Y, judeţul Botoşani, cod de identificare fiscală XXXXXXXX, număr de înregistrare în registrul comerţului JXX/XXX/XXXX, în contradictoriu cu pârâta B. A. M., în calitate de asociat/administrator al SC „X” SRL Dorohoi, domiciliată în Botoşani, str. X, nr. Y, sc. Z, et. Z, ap. T, judeţul Botoşani.
La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, a răspuns reclamantul, lipsind pârâta.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, judecătorul-sindic pune în discuţie excepţia prescripţiei dreptului la acţiune raportat la termenul de 3 ani prevăzut de art. 139 din Legea nr. 85/2006.
Reclamantul arată că acţiunea nu este prescrisă, fiind în termenul de 3 ani, conform art. 139 din Legea nr. 85/2006. Arată că, conform art. 58 din lege a solicitat de la organele abilitate să i se transmită registrele contabile, respectiv bilanţul contabil, balanţa contabilă la xx.xx.xxxx, având în vedere că pârâtul nu a predat bunurile societăţii şi nici actele acesteia, deşi a fost notificat de 10 ori. Mai arată că termenul de prescripţie curge de la data de xx.xx.xxxx, dată la care a cunoscut fapta ilicită şi implicit administratorul debitoarei. Solicită respingerea excepţiei, conform concluziilor scrise pe care urmează să le depună.
JUDECĂTORUL-SINDIC:
Prin cererea înregistrată la data de xx.xx.xxxx, sub nr. XXXX/40/2009/a3, reclamantul Cabinet individual de insolvenţă B. L., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC „X” SRL a solicitat atragerea răspunderii personale a pârâtei B. A. M., administrator statutar şi asociat al societăţii debitoare şi obligarea acesteia să suporte din averea proprie pasivul debitoarei falite în valoare de 673.593 lei.
În motivarea cererii se arată că, în speţă, s-a constatat neţinerea evidenţei contabile în perioada 2009 – 2010.
Deşi a fost notificată în repetate rânduri la sediul social al debitoarei falite pentru predarea arhivei contabile, arhiva comercială şi pentru predarea bunurilor debitoarei, cu toate acestea pârâta nu a înţeles să predea arhiva contabilă.
Din relaţiile solicitate de la DGFPJ Botoşani, s-a constatat că, pentru anul fiscal 2008, pârâta a depus bilanţul contabil la instituţia abilitată, iar pentru anul 2009 nu au mai fost depuse bilanţul contabil şi declaraţiile fiscale, ceea ce, coroborat cu refuzul de a le preda lichidatorului, conduce la faptul că evidenţa contabilă a debitoarei pe perioada xx.xx.xxxx până la data intrării în insolvenţă a debitoarei nu a fost ţinută.
Pârâta nu a predat:
– balanţa „clienţi neîncasaţi” şi fişa analitică partener ceea ce conduce la nejustificarea de către pârâtă a sumei de 461.115 lei evidenţiată în conturile clienţi neîncasaţi (411) furnizori debitori (409) şi debitori diverşi (461);
– registrul de casă ceea ce conduce la nejustificarea de către pârâtă a sumei de 9.675 lei evidenţiată în contul 5311;
– balanţa mijloacelor fixe, balanţa obiectelor de inventar, balanţa stocurilor, bunuri a căror valoare, conform balanţei contabile la xx.xx.xxxx, se cifrează la suma de 307.925 lei.
Lipsa evidenţei contabile indică o administrare frauduloasă şi constituie o premisă pentru aplicarea prevederilor art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006. Neţinerea evidenţei contabile a privat pe debitor de un instrument de neînlocuit pentru cunoaşterea factorilor care prevedeau ajungerea societăţii în situaţia de insolvenţă. Lipsa evidenţei contabile în anul 2009 şi 2010 a cauzat imposibilitatea controlului asupra societăţii, a cunoaşterii realităţii patrimoniale, a cunoaşterii degradării financiare şi implicit a cunoaşterii faptului că societatea are dificultăţi financiare pentru a se lua măsurile necesare stopării pierderilor şi a solicitării intrării în insolvenţă a debitoarei în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006. Nepredarea documentelor contabile naşte prezumţia existenţei unei contabilităţi fictive sau neconforme cu legea, deoarece neţinerea evidenţei contabile conduce în mod inevitabil la necunoaşterea modului de administrare a patrimoniului, a bunurilor existente în acest patrimoniu şi a operaţiunilor efectuate de persoanele responsabile cu bunurile societăţii şi cu fondurile acesteia.
Mai arată reclamantul-lichidator că s-a constatat deturnarea unei părţi din activul persoanei juridice conform balanţei contabile bunurile mobile ale societăţii la xx.xx.xxxx se cifrau la o valoare de 484.612 lei. Lichidatorul judiciar a intrat parţial în posesia bunurilor (un apartament şi două autoturisme), respectiv a preluat bunuri ce însumau o valoare contabilă de 176.687 lei. Grupele de active nu au fost predate sau justificate de administrator/pârât, creându-se astfel un prejudiciu cert de 307.925 lei. Grupele de active nepredate sau justificate de pârâtă, respectiv: echipamente tehnologice în valoare de 106.617 lei nepredate, materiale în valoare de 164.762 lei nepredate, obiecte de inventar în valoare de 32.421 lei nepredate, mobilier în valoare de 41245 lei.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991, a Legii nr. 31/1990, a OMF 2861/2009, administratorul statutar (pârâta) este responsabilă de modul de gestionare a patrimoniului debitoarei având obligaţia de a face toate demersurile pentru păstrarea integrităţii acestuia şi pentru evitarea eventualelor pierderi. Având în vedere că pârâta răspundea de gestiunea societăţii, având în vedere că pârâta nu a predat activul în sumă de 307.925 lei lichidatorului judiciar, există instaurată certitudinea unei realităţi: lipsa în gestiune a bunurilor debitoarei, fapt care arată că aceste bunuri au fost deturnate, ascunse şi/sau înstrăinate (cu sau fără acte) în interesul pârâtei pentru că:
– nu există documente care să ateste vânzarea lor;
– nu există documente care să ateste încasarea contravalorii lor;
– nu există documente care să arate destinaţia şi modul de justificare a eventualelor sume încasare din valorificarea bunurilor debitoarei.
Totodată, mai arată reclamantul-lichidator că s-a constatat nerecuperarea creanţelor – art. 138 lit. a):
Conform ultimei raportări anuale depuse de pârâta la instituţia fiscală arondată rezultă că debitoarea avea de recuperat de la terţi suma de 461.155 lei (clienţi neîncasaţi (411), furnizori debitori (409), debitori diverşi (461)).
Conform înscrisurilor existente reiese că debitoarea şi-a desfăşurat activitatea până a xx.xx.xxxx. În condiţiile în care societatea nu a desfăşurat activitate în 2009, în condiţiile în care nu s-au identificat înscrisuri care să denote intenţia administratorului statutar de a recupera suma de 461.155 lei de la terţi (nu s-au identificat somaţii de plată, dosare de executare, ordonanţe de plată, acţiuni în pretenţii, concilieri directe, convenţii de eşalonare la plată, etc.) prin pasivitatea sa voită şi deliberată administratorul a cauzat insolvenţa creând astfel un prejudiciu cert de 461.155 lei deoarece inacţiunea sa a condus ca prescripţia să-şi producă efectele fapt care a favorizat persoanele care au datorat bani societăţii, fapt care a favorizat doar partenerii de afaceri ai debitoarei ceea ce echivalează cu faptul că creditele debitoarei falite au fost folosite în interesul persoanelor în favoarea cărora a fost lăsat să curgă termenul de prescripţie, faptă prin omisiune care se încadrează în dispoziţiile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, arată reclamanta că s-a constatat omisiunea pârâtei de a solicita deschiderea procedurii de insolvenţă:
Debitoarea prin administrator nu şi-a respectat obligaţia prevăzută de Legea nr. 85/2006 de a solicita ea însăşi aplicarea prevederilor Legii nr. 85/2006, odată ajunsă în stare de insolvenţă, acumulând în continuare datorii pe care nu şi le putea achita la termenele leale, generând în acelaşi timp şi accesorii la debitele principale într-un cuantum însemnat acţiuni ce duc la antrenarea răspunderii în condiţiile art. 138 lit. c), deoarece prin fapta sa pârâta a dispus în interes personal continuarea unei activităţi în 2009 – 2010, activitate care ducea vădit societatea la încetarea de plăţi. Analizând şi comparând datele bilanţiere la 2007 cu cele la 2008 se poate observa ritmicitatea accelerată cu care cresc datoriile. Mai mult pârâta nu a înţeles să plătească şi să vireze la bugetul de stat fondurile reţinute de la salariaţi această faptă intrând sub incidenţa Legii nr. 241/2005 privind evaziunea fiscală. Acumularea de datorii şi încărcarea debitoarei cu nişte sume (accesorii) care ar fi putut fi stopate dovedeşte că pârâta a continuat activitatea debitoarei în interesul său personal deoarece cunoştea faptul că nu putea să justifice lipsa activului debitoarei precum şi că nu poate justifica obiectiv lipsa acţiunilor în recuperarea creanţelor debitoarei, încercând să ducă la perimarea perioadei suspecte.
Reclamantul mai arată în motivarea cererii că s-a constatat utilizarea creditelor şi bunurilor societăţii, în folos propriu al pârâtei.
Pârâta nu a predat registrul de casă şi nici alte documente care să ateste un mod de folosire a disponibilităţilor băneşti de la casierie în interesul societăţii ceea ce conduce la patul că suma de 9.675 şi evidenţiată în contul 5311 la xx.xx.xxxx a fost folosită de pârâtă. Utilizarea creditului societăţii, în folos propriu şi nu al societăţii a condus, pe de o parte la faptul că parte a pasivului care constă în obligaţiile (creanţele creditorilor) pe care societatea nu le-a putut plăti pe perioada folosirii creditului în interes propriu al pârâtei iar pe de altă parte cu dobânzile sau penalităţile la care societatea a fost obligată pentru plata cu întârziere a obligaţiilor sale. Pe de altă parte nepredarea sumei de 9.675 lei lichidatorul judiciar reprezintă deturnarea creditului societăţii.
În anul 2008 pe numele debitoarei se achiziţionează un apartament în baza unui credit bancar în sumă de 148.808 lei. Acest apartament a fost folosit de administrator ca şi domiciliu ceea ce demonstrează fără dubiu că bunurile societăţii au fost folosite de administrator în folosul său personal. Acest fapt a blocat creditele societăţii, a dus la creşterea datoriilor societăţii (dobânzi bancare) pentru un bun negenerator de venituri, pentru un bun neprofitabil societăţii ci profitabil şi utilizabil administratorului statutar.
În drept, reclamantul-lichidator a indicat ca temei al cererii sale art. 138 lit. a), c), e) şi d) din Legea nr. 85/2006.
Odată cu cererea, reclamantul-lichidator a depus la dosar:
– adresa nr. XXX/xx.xx.xxxx către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani şi dovada transmiterii;
– bilanţul contabil la xx.xx.xxxx;
– balanţa contabilă pentru luna decembrie 2008;
– factura nr. XXX/xx.xx.xxxx;
– lista bunurilor mobile impozabile transmisă de Municipiul Botoşani;
– tabelul definitiv consolidat de creanţe al debitorului;
– extrasul ORC nr. XXXX/xx.xx.xxxx privind furnizarea informaţiilor referitoare la societatea debitoare;
– notificarea nr. XXX/xx.xx.xxxx transmisă către B. A. M. şi dovada transmiterii;
– adresa nr. XXX/xx.xx.xxxx transmisă către Municipiul Botoşani – Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor Botoşani;
– adresa nr. XXXXX/xx.xx.xxxx din partea Serviciului Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor Botoşani;
– notificarea nr. XXX/xx.xx.xxxx către B. A. M. şi dovada transmiterii;
– adresa nr. 44932/02.05.2011 din partea Serviciului Public Comunitar Regim Permise şi Înmatriculare Vehicule Botoşani;
– notificarea nr. XXX/xx.xx.xxxx către B. A. M. şi dovada transmiterii;
– notificarea nr. XXX/xx.xx.xxxx către B. A. M. şi dovada transmiterii;
– notificarea nr. XXX/xx.xx.xxxx către B. A. M. şi dovada transmiterii;
– notificarea nr. XXX/xx.xx.xxxx către B. A. M. şi dovada transmiterii;
– recursul depus de B. A. M. la Tribunalul Botoşani în data de xx.xx.xxxx.
Din oficiu, judecătorul-sindic a solicitat relaţii de la ORC de pe lângă Tribunalul Botoşani (filele 64 – 67), privind administratorii societăţii debitoare.
Pârâta, legal citată cu duplicatul cererii de chemare în judecată (proces-verbal – fila 53), nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat la termenul fixat pentru judecata acţiunii.
Judecătorul-sindic, examinând actele şi lucrările aflate la dosarul de fOnd nr. XXXX/40/2009 şi dosarul asociat nr. XXXX/40/2009/a3, asupra excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, invocată din oficiu de judecătorul-sindic asupra căreia este obligat să se pronunţe cu prioritate, aşa cum impun disp. art. 137 alin. 1 din C.P. Civilă şi care a fost pusă în discuţia părţilor, reclamantul depunând concluzii scrise (filele 69-70), reţine următoarele:
Procedura insolvenţei privind pe debitoarea SC „X” SRL Botoşani a fost deschisă prin sentinţa nr. XXX/xx.xx.xxxx, în temeiul art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, la cererea creditoarei DGFPJ Botoşani.
Prin aceeaşi sentinţă a fost desemnat în calitate de administrator judiciar provizoriu Cabinet individual de insolvenţă B. L..
Printre documentele depuse de creditoarea DGFPJ Botoşani odată cu cererea de deschidere a procedurii se află şi copia bilanţului prescurtat la xx.xx.xxxx (filele 82-83 – vol. I dosar de fond), contul de profit şi pierdere la xx.xx.xxxx (filele 84 – 85 – vol. I dosar de fond), balanţa sintetică pentru luna decembrie a anului 2008 (filele 94 – 96 – vol. I – dosar fond), în care apar înscrise ca rămase în sold la xx.xx.xxxx, active imobilizate în valoare de 197.794 lei, din care imobilizări corporale 197.651 lei şi active circulante în valoare totală de 668.560 lei din care stocuri în valoare de 219.027 lei creanţe în valoare de 439.260 lei, iar în casă şi conturi la bănci 10.273 lei.
Bilanţul prescurtat la xx.xx.xxxx, depus de creditoarea DGFPJ Botoşani, odată cu cererea introductivă (filele 82 – 83 – vol. I dosar fond), este semnat de pârâta B. A. M..
De la data înregistrării cererii introductive şi până la pronunţarea sentinţei de deschidere a procedurii, la dosarul de fond au fost ataşate relaţii privind administratorii societăţii debitoare (relaţii filele 292 – 302 – vol. I – dosar fond), din care rezultă că pârâta B. A. M. a îndeplinit funcţia de administrator al societăţii debitoare încă de la înregistrarea debitoarei în Registrul Comerţului.
În speţă, reclamantul-lichidator a solicitat atragerea răspunderii personale a pârâtei B. A. M., administrator statutar al debitorului SC „X” SRL, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. a), c), e) şi d) din Legea nr. 85/2006.
Potrivit art. 139 din Legea nr. 85/2006:
„Acţiunea prevăzută la art. 138 se prescrie în termen de 3 ani. Prescripţia începe să curgă de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariţia stării de insolvenţă, dar nu mai târziu de 2 ani de la data pronunţării deschiderii procedurii.”
Având în vedere că:
– reclamantul-lichidator a cunoscut sau trebuia să cunoască încă de la data desemnării în calitate de administrator judiciar, odată cu deschiderea procedurii, că pârâta B. A. M. a îndeplinit calitatea de administrator statutar al societăţii debitoare, la dosarul de fond fiind ataşate încă de înainte de deschiderea procedurii relaţii de la ORC (filele 2912 – 302 – vol. I dosar fond);
– reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască, încă de la data deschiderii procedurii şi desemnarea în calitate de administrator judiciar, că debitoarea la xx.xx.xxxx – figura în sold cu active imobilizate în valoare totală de 197.794 lei şi active circulante în valoare de 668.560 lei (bilanţ prescurtat la xx.xx.xxxx – filele 82 – 83 – vol. I dosar de fond şi balanţa sintetică pentru luna decembrie a anului 2008 – filele 94 – 96 – vol. I dosar de fond);
– reclamantul a cunoscut încă din data de xx.xx.xxxx (data primirii documentului – fila 11 – vol. II – dosar fond) că societatea debitoare figurează înscrisă în evidenţele Primăriei Botoşani cu un mijloc de transport nr. XXXX/xx.xx.xxxx – fila 11 – vol. II dosar fond, comunicată în copie reclamantului la xx.xx.xxxx);
– reclamantul-lichidator a cunoscut încă din luna mai 2010, aşa cum recunoaşte în Raportul privind intrarea în procedură simplificată a debitorului, depus în original la dosarul de fond în data de xx.xx.xxxx (filele 19 – 20 – vol. II dosar de fond), că pârâta nu a predat documentele prev. la art. 28 din Legea nr. 85/2006, deşi notificarea trimisă personal pârâtei a fost primită personal de aceasta, la xx.xx.xxxx, aşa cum rezultă din notificarea de primire depusă în copie de reclamantul-lichidator odată cu Raportul menţionat mai sus (fila 22 – vol. II dosar fond),
rezultă că termenul de prescripţie prevăzut de art. 139 din Legea nr. 85/2006 a început să curgă la data întocmirii Raportului privind intrarea în procedură simplificată, depus la dosar la data de xx.xx.xxxx.
Susţinerea reclamantului-lichidator că acest termen ar fi început să curgă la data de 24.05.2013, respectiv la fix 2 ani de la data deschiderii procedurii nu are nici un temei legal în cauză, întrucât raportat la faptele imputate prin acţiunea de atragere a răspunderi:
– nepredarea documentaţiei contabile;
– nepredarea activelor societăţii debitoare;
– neurmărirea creditorilor debitoarei, toate aceste fapte erau cunoscute de reclamantul-lichidator ca şi persoana pârâtei, considerate responsabile, încă de la data de xx.xx.xxxx.
Faţă de cele reţinute mai sus, având în vedere că reclamantul-lichidator a depus la Registratura Tribunalului Botoşani, cererea de atragere a răspunderii formulată împotriva pârâtei B. A. M., în data de xx.xx.xxxx, după data când s-a împlinit termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 139 din Legea nr. 85/2006, respectiv xx.xx.xxxx, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune este întemeiată şi va fi admisă, iar acţiunea în atragerea răspunderii va fi respinsă ca prescrisă.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII,
H O T Ă R Ă Ş T E:
Admite excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.
Respinge ca prescrisă acţiunea în atragerea răspunderii, formulată de reclamantul Cabinet individual de insolvenţă B. L., cu sediul în Botoşani, str. X, nr. Y, judeţul Botoşani, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC „X” SRL Botoşani, cu sediul social în Botoşani, str. X, nr. Y, judeţul Botoşani, cod de identificare fiscală XXXXXXXX, număr de înregistrare în registrul comerţului JXX/XXX/XXXX, în contradictoriu cu pârâta B. A. M., în calitate de asociat/administrator al SC „X” SRL Dorohoi, domiciliată în Botoşani, str. X, nr. Y, sc. Z, et. Z, ap. T, judeţul Botoşani.
Definitivă.
Cu recurs în 7 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din xx.xx.xxxx.
PREŞEDINTE, GREFIER,
