Citeste şi

  • Nu am gasit decizii asemanatoare!

Faliment art22 al3 L85-2006


R O M Â N I A
TRIBUNALUL BOTOŞANI
Secţia a II a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal
Dosar nr. XXXX/40/2009/a6                 art. 22 alin. 3 din Legea nr. 85/2006

                  Şedinţa publică din xx.xx.xxxx
PREŞEDINTE – judecător-sindic
                  Grefier
                  ÎNCHEIEREA NR. XXX

Pe rol, pronunţarea asupra cererii având ca obiect art. 22 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, formulată de contestatorul-creditor X Bank SA – Sucursala Botoşani, cu sediul în X, nr. Y, Bucureşti, prin Sucursala Botoşani, cu sediul în Botoşani, X, nr. Y, judeţul Botoşani în contradictoriu cu debitoarea SC „Y” SRL Cătămărăşti Deal, cu sediul social în sat Cătămărăşti Deal, comuna Mihai Eminescu, judeţul Botoşani, cod de identificare fiscala XXXXXXX, număr de ordine in registrul comerţului JXX/XXX/XXXX, prin lichidator judiciar Z SPRL Iaşi, cu sediul în Iaşi, X, nr. Y, judeţul Iaşi şi chemaţii în garanţie P. C., domiciliat în Botoşani, X, nr. Y, judeţul Botoşani şi SC „T” SA Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, str. X, nr. Y, sector 1.
Dezbaterile în fond asupra cererii au avut loc în şedinţa publică din xx.xx.xxxx, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentinţă, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunţarea pentru astăzi xx.xx.xxxx, când,

JUDECĂTORUL-SINDIC:
Prin cererea înregistrată la data de xx.xx.xxxx, sub nr. XXXX/40/2009/a6, din care a fost disjuns un capăt de cerere (cel referitor la obligarea lichidatorului la efectuarea diligenţelor necesare pentru lămurirea situaţiei juridice a patrimoniului debitoarei) – încheierea din xx.xx.xxxx, corectată prin încheierea din xx.xx.xxxx (filele  155 – 156) creditoarea X Bank SA Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul-lichidator judiciar Z Iaşi SPRL Iaşi amendarea în conformitate cu art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, precum şi obligarea pârâtului la suportarea prejudiciului cauzat reclamantei-creditoare prin neîndeplinirea atribuţiilor prevăzute de Legea nr. 85/2006.
În motivarea cererii, se arată că:
Prin sentinţa civilă nr. XXX/xx.xx.xxxx, pronunţată în dosarul nr. XXXX/40/2009, Tribunalul Botoşani a dispus deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei SC „Y” SRL Cătămărăşti-Deal. Ulterior, prin sentinţa nr. XXX/xx.xx.xxxx s-a dispus deschiderea procedurii falimentului fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar Z Iaşi SPRL.
La data de xx.xx.xxxx administratorul invită banca la inventarierea bunurilor debitoarei. În perioada xx.xx.xxxx – xx.xx.xxxx are loc inventarierea bunurilor din averea debitoarei fiind întocmite apoi: raportul de evaluare, raportul privind modalităţile de vânzare, strategia de valorificare şi regulamentul de vânzare al patrimoniului debitoarei, toate supuse analizei şi aprobării Comitetului creditorilor şi Adunării creditorilor din xx.xx.xxxx.
Sucursala a adresat lichidatorului cerere de inventariere şi sigilare a patrimoniului debitoarei falite precum şi solicitarea efectuării tuturor demersurilor pentru readucerea în patrimoniul firmei a bunurilor garanţia băncii care nu s-au regăsit la xx.xx.xxxx la inspecţia efectuată la debitor şi încheierea poliţelor de asigurare a bunurilor debitoarei cu cesionarea poliţelor în favoarea băncii.
La data de xx.xx.xxxx la solicitarea expresă a băncii, lichidatorul a însoţit salariaţii sucursalei la vizualizarea garanţiilor, în speţă cele 16 autovehicule. Din cele 16 autoutilitare ce garantează creditul acordat SC „Y” SRL Cătămărăşti-Deal, doar 4 se aflau în parcarea societăţii. Conform declaraţiei verbale a domnului P. C. – administratorul special al debitoarei, prezent împreună cu doamna A. M. – reprezentantul din partea lichidatorului judiciar, celelalte maşini sunt închiriate.
Se mai menţionează că banca nu a fost informată de lichidator de existenţa unor contracte de închiriere şi nici nu i s-a cerut acordul pentru închirierea acestor autoutilitare, cu atât mai mult nu a fost convocat comitetul creditorilor sau adunarea creditorilor pentru a se obţine un acord în acest sens.
Afirmaţia „le-am închiriat” şi lipsa de reacţie a lichidatorului sunt inacceptabile, în condiţiile în care în temeiul  art. 113 alin. 6 din legea insolvenţei, lichidatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru conservarea bunurilor” şi, mai mult în conformitate cu prevederile art. 114 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 „lichidatorul pe măsura desfăşurării inventarierii, ia în posesie bunurile, devenind depozitarul lor judiciar”.
Drept urmare, lichidatorul  este cel care gestionează întreaga avere a debitoarei, având în posesie întreg patrimoniul, răspunderea sa putând fi angrenată pentru orice folosire a averii debitoarei, putând ajunge până la infracţiunea de gestiune frauduloasă şi delapidare, incriminate de art. 144 şi 145 din legea insolvenţei.
Valoarea acestor maşini, ce constituie garanţia băncii este una considerabilă, bunurile sunt evaluate la o sumă de 3.190.665 lei, astfel încât orice folosire a lor duce la deprecieri şi uzură morală şi materială care le va diminua valoarea, iar încât lichidatorul care este ţinut de principiul maximizării averii debitorului, va invoca ulterior imposibilitatea valorificării.
Prin modul defectuos de îndeplinire a atribuţiilor de către lichidatorul judiciar, respectiv prin nerespectarea procedurii de insolvenţă astfel cum este reglementată de Legea nr. 85/2006 şi mai ales prin lipsa transparenţei în ceea ce priveşte demersurile întreprinse şi informarea creditorilor cu privire la acestea, banca a fost în mod evident prejudiciată.
În ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului pretins de către X Bank SA, acesta se ridică la valoarea creanţei înscrise în tabelul definitiv 10.408.719,35 lei, sau cel puţin la valoarea bunurilor – autovehiculelor aduse în garanţie de către debitoarea falită, bunuri a căror valorificare trebuia să fie principala  preocupare a lichidatorului judiciar şi care nu se regăsesc în patrimoniul debitoarei conform listei de inventariere din xx.xx.xxxx, totalul fiind de 2.266.678 lei.
În drept, contestatoarea a indicat ca temei de drept al cererii art. 11, art. 20, 25, 113 – 118 şi art. 22 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 85/2006.
Odată cu contestaţia, contestatoarea-creditoare a depus la dosar copie după o listă de inventariere din xx.xx.xxxx şi adresa trimisă lichidatorului cu nr. de ieşire BTXXXX/xx.xx.xxxx (filele 7-12).
Prin adresa trimisă prin poştă la xx.xx.xxxx, contestatoarea-creditoare a precizat că valoarea prejudiciului la care solicită să fie obligat lichidatorul este de 10.408.719,35 lei, reprezentând valoarea creanţei băncii înscrise în tabelul definitiv, sau cel puţin suma de 2.266.678 lei, reprezentând valoarea de piaţă a bunurilor garanţia băncii şi care nu se mai regăsesc în patrimoniul debitoarei (fila 29).
La termenul din xx.xx.xxxx, pârâtul Z SPRL Iaşi a depus la dosar întâmpinare (filele 35 – 46), prin care solicită respingerea ca neîntemeiat a capătului de cerere prin care se solicită amendarea lichidatorului judiciar, respingerea obligării lichidatorului la suportarea prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea atribuţiilor legale, în subsidiar constatarea incidenţei unei cauze exoneratoare de răspundere, iar dacă se va aprecia ca admisibil, admiterea cererilor de garanţie depuse odată cu întâmpinarea şi obligarea SC „T” SA şi P. C. la suportarea acestui prejudiciu, precum şi respingerea ca inadmisibilă a capătului de cerere prin care se solicită judecătorului-sindic să se autorizeze şi să dispună înlocuirea lichidatorului judiciar, iar în subsidiar, dacă se va trece peste această excepţie, să se constate că nu există motive temeinice pentru a se dispune înlocuirea din această calitate.
Astfel, în ce priveşte capătul de cerere prin care se solicită amendarea lichidatorului, pârâta Z Iaşi SPRL arată că toate criticile şi acuzele aduse de creditorul X Bank activităţii lichidatorului sunt neîntemeiate şi vădit tendenţioase, situaţia de fapt dacă se dovedeşte a fi adevărată nu se datorează culpei lichidatorului judiciar şi nici relei credinţe a acestuia în neîndeplinirea atribuţiilor legale.
În îndeplinirea atribuţiilor legale, în perioada xx.xx.xxxx – xx.xx.xxxx, reprezentanţii lichidatorului judiciar împreună cu reprezentanţii societăţii debitoare şi al creditorului X Bank SA au procedat la inventarierea bunurilor din patrimoniul SC „Y” SRL Cătămărăşti-Deal, bunurile inventariate fiind predate în custodia domnului P. C.. În ceea ce priveşte tractorul marca X T190 model CR AC 6,6 cu nr. de omologare XX*XXXX/XX*XXXX şi nr. de identificare XXXXXX şi la care se face referire în cuprinsul cererii pedinte – acesta nu a fost identificat în patrimoniul debitoarei, iar ca urmare a demersurilor lichidatorului judiciar, Primăria Mihai Eminescu ne-a comunicat că bunul figurează în proprietatea SC „U” SRL Ipoteşti, conform facturii nr. XXXXXXX/xx.xx.xxxx – situaţie ce i-a fost adusă la cunoştinţă creditorului X Bank prin adresa nr. XXXX/xx.xx.xxxx, confirmată de primire în data de xx.xx.xxxx.
Astfel, conform procesului-verbal de inventariere şi predare în custodie încheiat în data de xx.xx.xxxx, în urma operaţiunii de inventariere, au fost identificate bunurile mobile şi imobile cuprinse în anexele la acest proces-verbal. Având în vedere faptul că la acel moment în contul de lichidare al debitoarei nu existau disponibilităţi pentru contractarea unei firme care să asigure paza bunurilor, lichidatorul judiciar a procedat la predarea acestor bunuri în custodia domnului P. C..
Ulterior, în data de xx.xx.xxxx, la solicitarea creditorului bancar, reprezentanţi ai lichidatorului, băncii şi administratorul special s-au deplasat la sediul societăţii debitoare în vederea verificării bunurilor mobile, garanţia băncii. Cu această ocazie s-a constatat că doar 4 din cele 16 autovehicule se aflau în incinta societăţii, despre restul, administratorul special afirmând că ar fi închiriate. Creditorul a acuzat reprezentantul lichidatorului pentru lipsa unei reacţii faţă de această situaţie, or, situaţia expusă de administratorul special a reprezentant şi pentru lichidator o surpriză întrucât niciodată administratorul judiciar nu a adus în discuţie intenţia de a închiria autovehiculele, cu atât mai puţin nu i s-a solicitat acordul pentru o astfel de operaţiune.
Aşadar, „lipsa de reacţie” este pe deplin justificată, în condiţiile în care pe de o parte reprezentantul lichidatorului, angajat al firmei de practicieni în insolvenţă, nu avea cunoştinţă despre vreun contract de închiriere, iar pe de altă parte, se impunea a se lua legătura cu conducerea societăţii de practicieni pentru clarificarea acestei situaţii.  Arată că „lipsa de reacţie”  justificată s-a limitat la momentul zilei de xx.xx.xxxx. Astfel, ulterior acestui moment, lichidatorul judiciar a încercat în repetate rânduri să ia legătura telefonic cu domnul P. C. pentru clarificarea situaţiei bunurilor, demersuri care până în prezent nu au avut nici o finalitate, dumnealui nefiind de găsit. Totodată, prin adresa nr. XXXXX/xx.xx.xxxx confirmată de primire în data de xx.xx.xxxx a solicitat administratorului special-depozitar al bunurilor ca în termen de 3 zile de la primirea adresei să ofere explicaţii cu privire la motivele ce au determinat lipsa autovehiculelor din incinta abatorului. Totodată, s-a solicitat acestuia să procedeze de urgenţă la aducerea bunurilor în patrimoniu. Având în vedere că şi această adresă a rămas fără nici un răspuns, lichidatorul judiciar urmează a se adresa instanţei de judecată pentru obligarea administratorului special – depozitar al bunurilor – la a le restitui, urmând să formuleze şi plângere penală împotriva acestuia.
Mai mult decât atât, în data de xx.xx.xxxx a avut loc şedinţa Comitetului creditorilor în cadrul căreia s-a aprobat selecţia de oferte efectuată de lichidatorul judiciar pentru angajarea unei firme specializate în prestarea serviciilor de pază pentru activele aflate în patrimoniul debitoarei situate în localitatea Cătămărăşti-Deal, judeţul Botoşani reprezentate prin bunuri imobile şi mobile (teren în suprafaţa de 14.470 mp pe care sunt edificate clădiri în suprafaţă totală de aproximativ 2.275 mp, utilaje, linii producţie, mijloace de transport) proprietatea societăţii debitoare SC „Y” SRL Cătămărăşti-Deal. A mai precizat că în urma selecţiei de oferte efectuată de lichidatorul judiciar a fost desemnat câştigătoare oferta depusă de SC „Ekipa” SRL. Aceasta este a doua încercare de contractare a unei firme specializate în prestarea serviciilor de pază, la prima selecţie organizată în data de xx.xx.xxxx, neînregistrându-se nici o ofertă.
În ce priveşte susţinerea contestatorului-creditor, în argumentarea culpei lichidatorului în îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor faptul că nu au fost încheiate contracte de asigurare a bunurilor aflate în patrimoniul debitoarei, după cum s-a arătat şi anterior, nu din culpă, rea-credinţă sau neglijenţă nu s-a dat curs solicitării creditorului bancar cu privire la asigurarea bunurilor, ci din lipsa de disponibil în contul de lichidare al societăţii debitoare – situaţie cunoscută de creditorul bancar, pe de o parte din rapoartele de activitate ale lichidatorului, iar pe de altă parte, prin adresa nr. XXXX/xx.xx.xxxx, confirmată de primire de către X Bank în data de xx.xx.xxxx, prin care li s-a adus la cunoştinţă lipsa resurselor financiare necesare pentru a da curs solicitării de asigurare a bunurilor.
Cât priveşte acuzele referitoare la unicul interes al lichidatorului judiciar – acela de a încasa onorariul – precizează că subscrisa nu doar că nu şi-a încasat onorariul pentru ultimele 32 de luni şi care se ridică la suma de 79.360 lei, dar nu şi-a recuperat nici măcar cheltuielile de procedură avansate, cuantumul acestora fiind de 3.097,38 lei. Aşadar, a susţine că unicul interes al lichidatorului este acela de a încasa onorariul, fie el lunar sau procentual, apare ca fiind doar o afirmaţie gratuită.
Mai arată pârâtul-lichidator că a depus la dosarul de procedură periodic rapoarte de activitate în care a prezentat fiecare dintre măsurile luate sau demersurile efectuate, orice creditor care se considera nemulţumit de măsura luată, având astfel posibilitatea de a urma calea contestaţiei prevăzute de disp. art. 21 din legea insolvenţei.
În ce priveşte  cererea contestatorului-creditor de a se angaja răspunderea pecuniară a administratorului judiciar, pârâta Z Iaşi SPRL  arată că pentru angajarea acestei răspunderi trebuie să fie îndeplinite cumulativ  următoarele condiţii:
– elementul material al faptei să fie reprezentat de o neîndeplinire sau o îndeplinire cu întârziere;
– neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere să vizeze o atribuţie prevăzută de lege (art. 20 alin. 1 ) sau stabilită de judecătorul-sindic (art. 20 alin. 2 );
– pe latură subiectivă, neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere să se datoreze culpei sau relei-credinţe a administratorului judiciar.
În ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtei la suportarea prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea atribuţiilor prevăzute de legea insolvenţei, pârâta arată că dispoziţiile art. 22 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 85/2006 reglementează o răspundere delictuală în sarcina lichidatorului judiciar când acesta, cu rea-credinţă sau din culpă, îndeplinindu-şi defectuos ori cu întârziere atribuţiile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic, a cauzat un prejudiciu în patrimoniul uneia dintre părţi.
Aşadar, judecătorul-sindic poate să oblige lichidatorul judiciar la plata contravalorii prejudiciului cauzat dacă se face dovada îndeplinirii condiţiilor pentru existenţa unei asemenea răspunderi.
Rezultă aşadar că pentru a fi angajată răspunderea este necesar a fi întrunite cumulativ mai multe elemente, respectiv fapta ilicită – în speţă neîndeplinirea obligaţiilor legale, existenţa unui prejudiciu cert, vinovăţia şi raportul de cauzalitate dinte fapta ilicită şi prejudiciu.
Fapta ilicită într-o atare situaţie nu poate consta decât în neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere a atribuţiilor stabilite de lege sau de judecătorul-sindic. Or, după cum a învederat instanţei în apărările expuse la pct. 1 al prezentei întâmpinări, nu se vinovată de neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere, din culpă sau cu rea-credinţă a unei atribuţii stabilite în sarcina sa de lege sau de judecătorul-sindic. Având în vedere că în susţinerea acestui capăt de cerere nu se aduc argumente suplimentare, nu vom reitera apărările expuse anterior referitor la primul capăt de cerere  şi să se aibă în vedere şi în susţinerea acestui capăt de cerere. În aceste condiţii, atât timp cât nu există o neîndeplinire sau îndeplinire cu întârziere a atribuţiilor stabilite de lege sau de judecătorul-sindic, nu se poate vorbi despre o angajare a răspunderii şi implicit o obligare la acoperirea unui prejudiciu.
În ceea ce priveşte ce a de a doua condiţie ce trebuie îndeplinită pentru a se putea reţine răspunderea este existenţa unui prejudiciu cert. Dovada prejudiciului revine celui care cere despăgubirea. De vreme ce pretinde recunoaşterea dreptului sau la reparaţiune, el trebuie să dovedească existenţa acestui drept, stabilind faptele care, prin reunirea lor, îi dau naştere. Prejudiciul trebuie să fie cert. Acest caracter are în vedere atât existenţa în sine a prejudiciului, cât şi posibilitatea de a se stabili întinderea lui. Pentru a putea fi supus reparării, prejudiciul trebuie să fie sigur, adică cert.
Prejudiciul invocat de credit este cuantificat de acesta la suma de 10.408.719,35 lei reprezentând valoarea creanţei înscrisă în tabelul definitiv sau cel puţin suma de 2.266.678 lei contravaloarea bunurilor garantate şi care nu s-au regăsit la sediul debitoarei în data de xx.xx.xxxx. Considerăm  ca fiind inadmisibil şi abuziv a se solicita cu titlu de prejudiciu – raportat la cele imputate – întreg cuantumul creanţei ce figurează în tabelul definitiv. Un asemenea prejudiciu nu ar putea fi justificat nici în ipoteza în care lichidatorul judiciar s-ar face culpabil de vreo faptă dinte cele imputate. Prin urmare, prejudiciul cuantificat la suma de 10.408.719,35 lei este nejustificat şi nedovedit.
Apreciază că şi prejudiciul cuantificat la suma de 2.266.678 lei nu poate fi considerat justificat. Astfel, prejudiciul invocat de creditorul X Bank nu este cert şi nici pe departe dovedit. Faptul că se solicită cu titlu de prejudiciu contravaloarea autovehiculelor ce nu au fost identificate în data de xx.xx.xxxx, deşi nu s-a afirmat – nici măcar de către creditor –că aceste autovehicule nu ar mai exista, astfel încât să se pună problema unui prejudiciu încercat de creditorul bancar, cu atât mai puţin a unui prejudiciu de o a asemenea amploare. Or, până la acest moment, nu există nici un indiciu că aceste autovehicule nu mai există, s-a susţinut – doar de către administratorul special – că ar fi închiriate – informaţie de asemenea neconfirmată.
Prin urmare, se solicită ca, în principal să se constate că prejudiciul nu este cert şi nici dovedit, iar în lipsa îndepliniri acestei condiţii, nu se poate pune problema angajării răspunderii.
Se mai arată că nici a treia condiţie – culpa sau reaua credinţă nu este îndeplinită.
Temeiul de drept al cererii creditorului X Bank pentru acest capăt de cerere este art. 22 alin. 4 care face trimitere la alin. 3 al aceluiaşi articol. Astfel, din interpretarea logică a celor două texte de lege, instanţa poate dispune obligarea lichidatorului la acoperirea prejudiciului dacă acesta din culpă sau cu rea-credinţă nu îşi îndeplineşte sau îndeplineşte cu întârziere atribuţiile prevăzute de lege. Este limpede că pentru a angaja răspunderea lichidatorului trebuie dovedită şi culpa sau reaua-credinţă a acestuia.
Or, în speţă, după cum a motivat anterior în cuprinsul prezentei întâmpinări, nu se poate reţine culpa sau reaua-credinţă a lichidatorului judiciar – toate măsurile fiind pe deplin justificate şi menite a sprijini interesele creditorilor şi al debitoarei.
Mai mult, faptul că în literatura juridică cât şi în practica judecătorească  s-au reţinut drept cauze/împrejurări care înlătura vinovăţia, printre altele (cazul fortuit, cazul de forţă majoră, etc.) şi fapta unui terţ. Or, în speţă, după cum am arătat şi anterior, lipsa autovehiculelor din incinta abatorului, presupusa „închiriere” a acestora şi implicit eventualul prejudiciu ce ar putea fi suferit de creditorul bancar, sunt consecinţa directă  faptelor unui terţ, în speţă a administratorului special al societăţii debitoare, domnul P., depozitarul acestor bunuri.
Aşadar, având în vedere aceste aspecte urmează ca, independent de celelalte aspecte la care am făcut anterior referire, dând eficienţă dispoziţiilor legale din materia răspunderii civile, să constataţi că fapta terţului-depozitar administrator special, înlătură răspunderea lichidatorului judiciar.
A patra condiţie esenţială a răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie este raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu. Cu alte cuvinte, pentru ca obligaţia de dezdăunare să ia fiinţă, trebuie să se stabilească existenţa unei legături de la cauză la efect între fapta comisă de o persoană şi prejudiciul suferit de cealaltă.
Fără existenţa prejudiciului şi fără constatarea că el este un efect al faptului ilicit comis de autor, fapta nu poate fi reprimată civilmente, de aceea orice hotărâre judecătorească care ordona repararea fără să stabilească existenţa raportului de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu este casabilă. Şi de această dată, proba existenţei acestei legături de cauzalitate incumbă reclamantului, care, în speţă, nu face dovada legăturii dintre activitatea lichidatorului judiciar şi presupusul prejudiciu încercat de creditor.
În concluzie, solicită să se constate că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative şi obligatorii pentru a se putea angaja răspunderea pentru prejudiciul afirmat de creditorul X Bank.
În ce priveşte capătul de cerere prin care contestatorul solicită judecătorului-sindic să se consemneze şi să dispună înlocuirea lichidatorului judiciar, pârâtul Z Iaşi SPRL arată că sintagma „din oficiu” înseamnă luarea din proprie iniţiativă şi nu la cererea unei persoane. Astfel, având în vedere că autosesizarea presupune strict şi limitativ atitudinea judecătorului-sindic,  fără o sesizarea prealabilă în acest sens, pârâtul solicită respingerea ca inadmisibilă a acestui capăt de cerere.
Totodată, pârâtul arată că, în cazul în care judecătorul-sindic va trece peste excepţia invocată, solicită să se  constate că nu există motive temeinice pentru a se putea dispune înlocuirea lichidatorului judiciar.
Practica judiciară a stabilit că motivele temeinice trebuie să vizeze grave încălcări de către administratorul/lichidatorul judiciar a atribuţiilor sale, ori, în speţă, nu există motive temeinice pentru a se dispune înlocuirea pârâtului.
Odată cu întâmpinarea, pârâtul a depus la dosar înscrisuri:
– proces-verbal comite creditori din data de xx.xx.xxxx cu dovada convocării creditorilor prin BPI nr. XXXXXX/xx.xx.xxxx;
– documentaţia aferentă selecţiei de oferte pentru angajarea unei firme de pază din septembrie 2013 (decizie desemnare comisie, proces-verbal deschidere oferte, dovada publicării în ziar, oferte primite);
– adresa nr. XXXXXX/xx.xx.xxxx şi nr. XXXXXX/xx.xx.xxxx către X Bank;
– adresa nr. XXXXX/xx.xx.xxxx către administratorul special P. C.;
– documentaţia aferentă selecţiei de oferte pentru angajarea unei firme de pază din iunie 2013 (decizie desemnare comisie, proces-verbal deschidere oferte, dovada publicării în ziar);
– proces-verbal inventariere din xx.xx.xxxx, decizie desemnare comisie, declaraţii inventar, liste inventar);
– invitaţie la inventariere nr. XXXX/xx.xx.xxxx către X Bank;
– adresa nr. XXX/xx.xx.xxxx din partea SC V SRL;
– adresa nr. XXXX/xx.xx.xxxx către SC „V” SRL;
– adresa nr. 7340/19.04.2013 către debitoare;
– corespondenţă purtată cu privire la tractorul X (adresa nr. XXXX/xx.xx.xxxx către X Bank, adresa nr. XXXX/xx.xx.xxxx către Primăria Mihai Eminescu, adresa nr. XXXX/xx.xx.xxxx şi XXXX/xx.xx.xxxx din partea Primăriei Mihai Eminescu);
– adresa nr. XXXX/xx.xx.xxxx către X Bank.
La acelaşi termen de judecată, pârâtul Z Iaşi SPRL  a depus la dosar o cerere de chemare în garanţie a numitului P. C. (filele 92 – 94) şi o cerere de chemare în garanţie a asiguratorului SC „T” SA Bucureşti (filele 104 – 106).
În ce priveşte cererea de chemare în garanţie a chematului în garanţie P. C., pârâtul Z Iaşi SPRL a solicitat ca, în eventualitatea în care judecătorul-sindic va considera întemeiat capătul de cerere privind obligarea la despăgubiri, să se dispună obligarea chematului în garanţie la acoperirea prejudiciului suferit de creditorul bancar.
În motivarea cererii, pârâtul arată că, în îndeplinirea atribuţiilor legale, în perioada xx.xx.xxxx – xx.xx.xxxx, reprezentanţii lichidatorului judiciar împreună cu reprezentanţii societăţii debitoare şi ai creditorului X Bank SA au procedat la inventarierea bunurilor din patrimoniul SC „Y” SRL, bunurile inventariate fiind predate în custodia domnului P. C..
Astfel, conform procesului-verbal de inventariere şi predare în custodie încheiat în data de xx.xx.xxxx, în urma operaţiunii de inventariere au fost identificate bunurile mobile şi imobilele cuprinse în anexele la acest proces-verbal. Având în vedere faptul că la acel moment în contul de lichidare al debitoarei nu existau disponibilităţi pentru contractarea unei firme care să asigure paza bunurilor, lichidatorul judiciar a procedat la predarea acestor bunuri în custodia domnului P. C.. Acesta preluând în custodie bunurile şi-a asumat obligaţia de a nu aduce modificări acestora, să le predea în aceeaşi stare în care au fost preluate, să nu le înstrăineze şi să nu schimbe locul de gestiune fără acordul scris al lichidatorului judiciar.
În lumina celor mai sus expuse, să se constate că între societatea debitoare SC „Y” SRL reprezentantă de lichidatorul judiciar Z Iaşi SPRL şi pârâtul P. C. a intervenit un contract de  depozit, cu toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din acest act juridic.
Aşa fiind, în calitatea sa de depozitar, pârâtul avea şi are în continuare obligaţia:
– să asigure păstrarea şi paza bunurilor încredinţate ca un bun proprietar;
– să se îngrijească de conservarea bunurilor ca un bun proprietar;
– să nu înstrăineze, avarieze sau distrugă bunurile lăsare în depozitar;
– să restituie bunurile depozitate la cererea deponentului în starea în care au fost preluate.
În acest context, chematul în garanţie – depozitar, răspunde de orice deteriorare sau pierdere a bunurilor, inclusiv de incendiu, furt sau alte asemenea cauze, cu excepţia cazului de forţă majoră.
În acest context, se impune ca instanţa să constate că în  baza contractului de depozit, domnul P. C. răspunde de orice prejudiciu cauzat urmare a neîndepliniri obligaţiilor asumate.
Odată cu cererea de chemare în garanţie, pârâtul Z Iaşi SPRL a depus la dosar înscrisuri: proces-verbal de inventariere şi predare în custodie din xx.xx.xxxx, decizie desemnare comisie, declaraţii inventar, liste inventar (filele 95 – 103).
Prin cererea de chemare în garanţie a asiguratorului SC „T” SA Bucureşti, pârâtul solicită, ca, în eventualitatea în care se va considera întemeiată cererea de obligare a pârâtului la acoperirea prejudiciului invocat de creditorul bancar, să se dispună obligarea chematului în garanţie la acoperirea acestuia.
În motivarea cererii de chemare în garanţie se arată că, în conformitate cu prevederile art. 106 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, la data de xx.xx.xxxx, orele 14,00, administratorul judiciar a convocat şedinţa Comitetului creditorilor la sediul procesual ales din municipiul Botoşani, str. X, nr. Y, sc. T, ap. 1, judeţul Botoşani, şedinţă la care cu majoritate simplă membrii comitetului creditorilor au aprobat intrarea în procedura de faliment a debitoarei SC „Y” SRL, în conformitate cu prevederile art. 107 alin. 1 lit. C din Legea nr. 85/2006.
Astfel, prin sentinţa din data de xx.xx.xxxx, pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul nr. XXXX/40/2009, Z Iaşi SPRL a fost numit în calitate de lichidator judiciar al debitorului SC „Y” SRL.
Cu privire la litigiul pendinte, capătul de cerere având ca obiect obligarea lichidatorului judiciar la acoperirea pretinsului prejudiciu suferit ca urmare a culpei în îndeplinirea atribuţiilor legale, practic se solicită stabilirea unei răspunderi civile. În atare situaţie, având în vedere contractul de asigurare pentru răspundere civilă profesională încheiat între societatea de practicieni în insolvenţă şi SC „T” SA, materializat în poliţia seria G nr. XXXXXX/xx.xx.xxxx, perioada asigurată fiind xx.xx.xxxx – xx.xx.xxxx, a formulat prezenta cerere de chemare în garanţie.
Astfel, potrivit contractului de asigurare – Condiţii specifice riscul acoperit este acela de producere a unor prejudicii patrimoniale (fie acestea efective sau beneficii nerealizate, directe sau indirecte, actuale la data la care se solicită repararea lor sau viitoare, dar certe) cauzate de asigurat (…) creditorilor (…) prejudicii patrimoniale legate de exercitarea calităţii de administrator judiciar sau lichidator.
Totodată, potrivit art. 1 din Condiţiile generale de asigurare de răspundere profesională T se obliga ca, în urma producerii sau apariţiei oricărui eveniment asigurat (…) să plătească asiguratului sau, după caz, beneficiatului despăgubirea cuvenită în condiţiile şi cuantumul prevăzut în poliţă.
În acelaşi timp, potrivit art. 2.199 Cod Civil, prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asiguratorului, iar acesta din urmă se obligă ca, în cazul producerii riscului asigurat, să plătească o indemnizaţie, după caz asiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului păgubit.
În acest sens, pârâtul solicită ca instanţa să reţină că obligaţia de plată este a asigurătorului şi izvorăşte din contractul de asigurare, singura condiţie pentru naşterea acestei obligaţii, dacă asiguratul a plătit ratele, este producerea evenimentului asigurat, în cazul acesta existenţa şi determinarea prejudiciului invocat de creditor, precum şi culpa practicianului în producerea acestui prejudiciu.
Odată cu cererea de chemare în garanţie, pârâtul a depus la dosar înscrisuri: copia poliţei de asigurare seria g NR. XXXXXX/xx.xx.xxxx şi condiţiile generale şi condiţiile specifice privind asigurarea de răspundere civilă profesională (filele 107 – 120).
Chematul în garanţie T a depus la dosar întâmpinare (filele 129 – 132), solicitând pe cale de excepţie admiterea excepţiei netimbrării acţiunii de chemare în garanţie, iar pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În întâmpinare, chemata în garanţie SC „T” SA arată că, în fapt, la data de xx.xx.xxxx, pârâta Z Iaşi SPRL a încheiat cu chematul în garanţie poliţa seria G nr. XXXXXX, având perioada de valabilitate xx.xx.xxxx – xx.xx.xxxx, obiectul asigurării îl constituie acoperirea daunelor cauzate în timpul perioadei de asigurare sau în timpul perioadei de răspundere anterioară, beneficiarilor serviciilor profesionale, de fapta comisă din culpa de către asigurat în cadrul exercitării profesiunii sale, pentru care acesta răspunde civil, conform legii, daune în legătură cu care asiguratul a primit o plângere/cerere scrisă de despăgubire pentru prima oară, în timpul perioadei de asigurare  şi pe care o aduce la cunoştinţă T în timpul aceleiaşi perioade.
Arată chemata în garanţie că, potrivit documentaţiei din dosarul cauzei a rezultat faptul că, în cadrul procedurii insolvenţei privind pe debitoarea SC „Y” SRL, în care  prin sentinţa din xx.xx.xxxx, pârâta a fost numită în calitate de lichidator şi că, în îndeplinirea atribuţiilor legale, în perioada xx.xx.xxxx – xx.xx.xxxx, reprezentanţii lichidatorului judiciar împreună cu reprezentanţii societăţii debitoare şi ai creditorului X Bank SA au procedat la inventarierea bunurilor debitorului, bunurile fiind în custodia chematului în garanţie P. C..
Având în vedere situaţia financiară a debitoarei şi în lipsa disponibilităţilor pentru contractarea unei firme care să asigure paza bunurilor, lichidatorul judiciar a procedat la predarea acestor bunuri în custodia domnului P. C.. Acesta preluând în custodie bunurile şi-a asumat o serie de obligaţii printre care şi aceea de a nu aduce modificări bunurilor, de a le preda în aceeaşi stare în care au fost preluate, de a nu le înstrăina şi de a nu schimba locul de gestiune fără acordul scris al lichidatorului judiciar.
Ulterior, în data de xx.xx.xxxx, la solicitarea creditorului bancar, reprezentanţi ai lichidatorului, băncii şi administratorul special s-au deplasat la sediul societăţii debitoare în vederea verificării bunurilor mobile, garanţia băncii. Cu această ocazie s-a constatat că doar 4 din cele 16 autovehicule se aflau în incinta societăţii, despre restul administratorul special afirmând că ar fi închiriate.
Arată chematul în garanţie că, acest termen, xx.xx.xxxx, reprezintă momentul producerii riscului asigurat (desigur în  măsura în care şi celelalte condiţii ale răspunderii civile ar fi îndeplinite, iar perioada asigurată conform poliţei G nr. XXXXXX este xx.xx.xxxx – xx.xx.xxxx).
De asemenea, creditorul a adresat lichidatorului cerere de inventariere şi sigilare a patrimoniului debitoarei falite precum şi solicitarea efectuării demersurilor pentru readucerea în patrimoniul firmei a bunurilor garanţia băncii care nu s-au regăsit la xx.xx.xxxx, de asemenea un moment anterior intrării în vigoare a poliţie de răspundere civilă profesională.
În ce priveşte condiţiile de răspundere civilă profesională, chematul în garanţie arată că acestea nu sunt îndeplinite.
Astfel, în ce priveşte fapta ilicită, în speţă nu există dovezi ce să ateste faptul că nu există „în neîndeplinire sau îndeplinire” cu întârziere a atribuţiilor stabilite de lege sau de judecătorul-sindic, astfel încât nu se poate vorbi despre o angajare a răspunderii asiguratorului Z Iaşi SPRL şi implicit suportarea prejudiciului de către asigurator.
Referitor la prejudiciul invocat de reclamantul-creditor X Bank SA nu este cert şi nici pe departe dovedit. Astfel, se solicită cu titlu de prejudiciu contravaloarea autovehiculelor ce nu au fost identificare în data de 22.07.20143, deşi nu s-a afirmat, nici măcar de către creditor, că aceste autovehicule nu ar mai exista, astfel încât să se pună problema unui prejudiciu invocat de creditorul bancar.
Nici cea de a treia condiţie culpa sau reaua credinţă nu este îndeplinită, întrucât toate măsurile luate de pârâtul-lichidator au fost pe deplin justificată şi menite a sprijini interesele creditorilor şi ai debitoarei.
Mai mult, conform documentaţiei din dosar, a fost dovedită o împrejurare a înlăturării vinovăţiei, respectiv fapta unui terţ, în speţă s-a demonstrat că lipsa autovehiculelor din incinta abatorului, presupusa „întârziere” a acestora şi implicit eventualul prejudiciu ce ar putea fi suferit de creditorul bancar, sunt consecinţa directă a faptelor unui terţ în speţă a administratorului special al debitoarei, P. C., depozitarul acestor bunuri.
Reclamantul X Bank  a depus la dosar răspuns la întâmpinarea pârâtului Z Iaşi SPRL (filele 135 – 139), prin care a solicitat respingerea motivelor prezentate cu titlu de apărări şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Judecătorul-sindic, examinând actele şi lucrările aflate la dosarul de fond nr. XXXX/40/2009 şi dosarul asociat nr. XXXX/40/2009/a6, asupra cererii creditorului-reclamant X Bank SA de amendare a pârâtului-lichidator judiciar Z Iaşi SPRL pentru neîndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor prevăzute de lege în sarcina sa, precum şi de obligare a pârâtului lichidator la suportarea prejudiciului cauzat creditoarei-reclamante prin neîndeplinirea atribuţiilor prev. de lege, reţine următoarele:
Procedura insolvenţei privind pe debitoarea SC „Y” SRL Cătămărăşti-Deal a fost deschisă prin sentinţa nr. XXX/xx.xx.xxxx, prin aceeaşi sentinţa fiind desemnat în calitate de administrator judiciar Cabinet individual de insolvenţă Glonţ Dan.
Prin încheierea din xx.xx.xxxx, în temeiul art. 11 lit. d) din Legea nr. 85/2006, a fost confirmat în calitate de administrator  judiciar pârâtul Z Iaşi SPRL, desemnat de Adunarea creditorilor din xx.xx.xxxx. Încheierea de confirmare a noului administrator judiciar a rămas irevocabilă, prin nerecurare.
Pârâtul-lichidator Z Iaşi SPRL, de la preluarea procedurii de insolvenţă privind pe debitoarea SC „Y” SRL Cătămărăşti-Deal, a îndeplinit iniţial atribuţiile de administrator judiciar apoi pe cele de lichidator judiciar, după data de xx.xx.xxxx, când s-a dispus ca debitoarea să intre în faliment în procedură generală, ca urmare a neîndepliniri programului de plăţi, conform planului de reorganizare confirmat prin sentinţa comercială nr. XXX/xx.xx.xxxx.
În toată perioada de la data desemnării în calitate de administrator judiciar (xx.xx.xxxx) şi până la data de xx.xx.xxxx, când reclamanta a formulat prezenta acţiune, pârâtul Z Iaşi SPEL a depus la dosarul de fond numeroase acte şi documente: tabele de creanţe, procese-verbale ale comitetului de creditori şi ale adunărilor creditorilor, procese-verbale de licitaţie, rapoarte de activitate lunare şi trimestriale, precum şi întâmpinări şi puncte de vedere pentru cele 8 dosare asociate în cauză.
Se mai reţine că, potrivit Planului de reorganizare confirmat de judecătorul-sindic şi disp. art. 103 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, pe parcursul perioadei de reorganizare (între data de xx.xx.xxxx şi xx.xx.xxxx) activitatea debitorului SC „Y” SRL Cătămărăşti Deal a fost condusă de administratorul special P. C., sub supravegherea administratorului judiciar, pârâtul Z Iaşi SPRL.
De la data de xx.xx.xxxx şi până când debitoarea a intrat în faliment şi până la data de xx.xx.xxxx, când creditoarea-reclamantă a depus prezenta acţiune la registratura Tribunalului Botoşani, pârâtul-lichidator a depus la dosar următoarele documente:
– în data de xx.xx.xxxx,  tabelul definitiv al creanţelor, ajustat la data de xx.xx.xxxx (filele 3-4 – vol. V), în care au fost înscrise plăţile făcute în perioada de reorganizare şi restul de plată iulie 2012;
– la data de xx.xx.xxxx, procesul-verbal al comitetului creditorilor, încheiat la data de xx.xx.xxxx, ora 12, împreună cu anexele şi proces-verbal al adunării creditorilor încheiat la xx.xx.xxxx, ora 13, împreună cu anexele (filele 14-41 – vol. V), din care rezultă că au fost supuse dezbaterii Raportul privind modalităţile de vânzare a patrimoniului debitoarei, prezentarea strategiei de valorificare a activelor şi regulamentul de vânzare;
– la data de xx.xx.xxxx, tabelul suplimentar al creanţelor debitoarei, întocmit la xx.xx.xxxx (filele 295 – 296 – vol. V);
– la data de xx.xx.xxxx, Raportul de activitate lunar, întocmit în conformitate cu prevederile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 (filele 1-5 – vol. VI – dosar de fond), din care rezultă că după intrarea în faliment a debitoarei SC „Y” SRL Cătămărăşti Deal, lichidatorul judiciar, pârâtul din speţa de faţă Z Iaşi SPRL, a notificat debitorul şi creditorii cunoscuţi despre intrarea în faliment, că a notificat toate băncile la care debitoare are deschise conturi, că notificarea intrării în faliment a fost publicată şi în ziarul Evenimentul din xx.xx.xxxx.
În cuprinsul aceluiaşi raport (fila 3, vol. VI – dosar de fiind) este
consemnat că: „În perioada xx.xx.xxxx – xx.xx.xxxx, reprezentanţii  lichidatorului judiciar împreună cu reprezentanţii societăţii debitoarei au procedat la reinventarierea bunurilor din patrimoniul SC „Y” SRL Cătămărăşti Deal. Bunurile inventariate au fost predate în custodia domnului P. C. (administrator special subln.n). Au fost prezenţi la reinventariere şi reprezentanţi ai creditorilor, respectiv X Bank SA.
De asemeni, în cuprinsul raportului se fac menţiuni privind situaţia bunurilor debitorului „bunurile societăţii debitoare sunt reprezentate prin: proprietatea imobiliară industrial – alimentară – Abator mixt ovine-bovine; bunuri mobile – mijloace de transport depozitate în incinta Abatorului mixt ovine – bovine din  satul Cătămărăşti-Deal, comuna Mihai Eminescu, judeţul Botoşani. Raportul de activitate depus la dosar este însoţit de dovezi privind efectuarea notificărilor prev. de lege, convocarea comitetului creditorilor şi adunării creditorilor şi cheltuielile de procedură efectuate (filele 6 – 54, vol. VI);
– la data de xx.xx.xxxx tabelul definitiv consolidat (filele 63 – 64 – vol. VI – dosar de fond);
– la data de xx.xx.xxxx – procesul -verbal al adunării creditorilor din xx.xx.xxxx, ora 12 (filele 68 – 71 – vol. VI), împreună cu anexele acestuia (filele 72 – 89, vol. VI);
– la data de xx.xx.xxxx – Raportul de activitate întocmit conform art. 21 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, însoţit de anexe în care se arată că a fost convocată adunarea creditorilor în xx.xx.xxxx, la care s-a luat hotărârea de a fi confirmat în calitate de lichidator, pârâtul Z Iaşi SPRL, fiind stabilit şi onorariul acestuia, precum şi de a se aproba oferta de închiriere a abatorului mixt ovine – bovine către  SC „V” SRL Iaşi, şi că a fost întocmit şi publicat în BPI – tabelul definitiv consolidat (filele 112 – 121);
– la data de xx.xx.xxxx – procesul-verbal al comitetului creditorilor încheiat la xx.xx.xxxx împreună cu anexele (filele 137 – 152, vol. VI);
– la data de xx.xx.xxxx – procesul-verbal al adunării creditorilor din xx.xx.xxxx, ora 14, împreună cu anexele (filele 153 – 178, vol. VI), din care rezultă că, creditorii au luat act de prezentarea Rapoartelor de evaluare ale mijloacelor de transport proprietatea debitoarei, întocmite de evaluatorul intern al creditoarei-reclamante X Bank, au aprobat Raportul privind modalităţile de vânzare pentru mijloacele de transport şi strategia de valorificare a acestora, precum şi regulamentul de vânzare a mijloacelor de transport;
– la data de xx.xx.xxxx, a fost depusă la dosar în două exemplare, unul pentru afişare, publicaţia de vânzare pentru activele mobile proprietatea debitoarei (filele 180 – 181, vol. VI);
– la data de xx.xx.xxxx raportul de activitate întocmit în conformitate cu prevederile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, împreună cu anexe (filele 183 – 187 şi 188 – 218, vol. VI).
 În cuprinsul raportului se face menţiune despre situaţia bunurilor debitorului referitor la bunurile mobile fiind consemnat: „mijloace de transport depozitate în incinta abatorului mixt ovine – bovine din satul Cătămărăşti-Deal, comuna Mihai Eminescu, judeţul Botoşani (filele 184 – vol. VI).
   Totodată, în raport se face vorbire despre împrejurarea că, în      speţă, contractul de închiriere cu SC „V” SRL a fost reziliat şi că fiind aprobată de adunarea creditorilor strategia de valorificare a bunurilor mobile a fost organizată în xx.xx.xxxx, ora 15, la sediul procesual ales al lichidatorului o licitaţie publică cu strigare.
 În cuprinsul raportului se face menţiune şi despre situaţia   dosarului asociat nr. XXXX/40/2009/a5, având ca obiect contestaţia creditorului E.On Energie România Sa împotriva tabelului suplimentar şi au fost ataşate documente justificative ale cheltuielilor de procedură.
– la data de xx.xx.xxxx – două exemplare de pe publicaţia de vânzare pentru activele mobile, licitaţie ce urma să fie desfăşurată la xx.xx.xxxx, ora 15 (filele 221 – 224, vol. VI);
– la data de xx.xx.xxxx – două  exemplare de pe publicaţia de vânzare pentru activele mobile, licitaţie ce urma să se desfăşoare la data de xx.xx.xxxx (filele 225 – 228, vol. VI);
– la data de xx.xx.xxxx – documentele aferente licitaţiei din data de xx.xx.xxxx, ora 15 (filele 230 – 246, vol. VI);
– la data de xx.xx.xxxx – documentele aferente licitaţiei din data de xx.xx.xxxx, ora 15 (filele 247 – 263 – vol. VI);
– la data de xx.xx.xxxx – două exemplare de pe publicaţia de vânzare pentru bunurile mobile (unul pentru afişare la uşa tribunalului, licitaţie din xx.xx.xxxx, ora 15 – filele 264 – 267);
– la data de xx.xx.xxxx – documentele aferente licitaţiei din xx.xx.xxxx, ora 15 (filele 269 – 287, vol. VI);
– la data de xx.xx.xxxx – două exemplare de pe publicaţia de vânzare pentru activele mobile pentru licitaţia desfăşurată la xx.xx.xxxx, ora 15 (filele 288 – 291, vol. VI).
Se mai reţine că  potrivit art. 25 din Legea nr. 85/2006:
„Principalele atribuţii ale lichidatorului, în cadrul prezentei legi, sunt:
    a) examinarea activităţii debitorului asupra căruia se iniţiază procedura simplificată în raport cu situaţia de fapt şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi a existenţei premiselor angajării răspunderii acestora în condiţiile art. 138, şi supunerea acelui raport judecătorului-sindic într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăşi 40 de zile de la desemnarea lichidatorului, dacă un raport cu acest obiect nu fusese întocmit anterior de administratorul judiciar;
    b) conducerea activităţii debitorului;
    c) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;
    d) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor;
    e) menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor;
    f) verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea, precum şi întocmirea tabelelor creanţelor;
    g) urmărirea încasării creanţelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta înaintea deschiderii procedurii, încasarea creanţelor; formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocaţi;
    h) primirea plăţilor pe seama debitorului şi consemnarea lor în contul averii debitorului;
    i) vânzarea bunurilor din averea debitorului, în conformitate cu prevederile prezentei legi;
    j) încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunţarea la garanţii reale sub condiţia confirmării de către judecătorul-sindic;
    k) sesizarea judecătorului-sindic cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta;
    l) orice alte atribuţii stabilite prin încheiere de către judecătorul-sindic.”
În ce priveşte capătul de cerere având ca obiect amendarea pârâtului lichidator, art. 22 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 prevede că: „Judecătorul-sindic va sancţiona administratorul judiciar cu amendă judiciară de la 1.000 lei la 5.000 lei în cazul în care acesta, din culpă sau cu rea-credinţă, nu îşi îndeplineşte sau îndeplineşte cu întârziere atribuţiile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic.”
Având în vedere actele depuse de lichidatorul-pârât Z Iaşi SPRL (enumerate mai sus) de la data desemnării ca lichidator şi până la data la care reclamantul-creditor a depus prezenta acţiune, (xx.xx.xxxx), judecătorul-sindic constată că nu s-a făcut în cauză dovada că pârâtul-lichidator, din culpă sau cu rea-credinţă, nu şi-ar fi îndeplinit sau şi-ar fi îndeplinit cu întârziere atribuţiile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic.
În ce priveşte susţinerea reclamantului-creditor că pârâtul-lichidator nu ar fi inventariat bunurile, şi nu ar fi luat măsuri corespunzătoare pentru conservarea lor, judecătorul-sindic constată că această susţinere nu este reală. Astfel, pârâtul Z Iaşi SPRL a procedat la o inventariere iniţială a patrimoniului debitoarei, după desemnarea în calitate de administrator judiciar şi încă o dată în perioada xx.xx.xxxx – xx.xx.xxxx, în prezenţa reprezentantului reclamantei-creditoare X Bank SA bunurile  fiind predate administratorului special P. C. (raport de activitate din xx.xx.xxxx, depus la dosarul cauzei în xx.xx.xxxx – fila 3 – vol. VI, dosar fond), reclamanta-creditoare neavând nici o obiecţiune faţă de predarea bunurilor în custodia administratorului special.
Prin urmare, judecătorul-sindic constată neîntemeiat capătul de cerere referitor la amendarea pârâtului-lichidator.
În ce priveşte capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului-lichidator la plata unor despăgubiri în favoarea reclamantului-lichidator, art. 22 alin. 4 în baza căruia îşi întemeiază reclamantul cererea prevede: „Dacă prin fapta prevăzută la alin. (3) administratorul judiciar a cauzat un prejudiciu, judecătorul-sindic va putea, la cererea oricărei părţi interesate, să îl oblige pe administratorul judiciar la acoperirea prejudiciului produs.”
Având în vedere cele reţinute mai sus, în sensul că nu s-a făcut dovada că pârâtul-lichidator, cu rea credinţă sau din culpă nu şi-ar fi îndeplinit atribuţiile prevăzute de lege ori că şi-ar fi îndeplinit aceste atribuţii cu întârziere, rezultă că nefiind dovedită fapta ilicită a pârâtului-lichidator, acţiunea în răspundere civilă delictuală este de asemenea neîntemeiată, fiind inutil să se examineze îndeplinirea celorlalte condiţii ale răspunderii, respectiv: prejudiciul produs reclamantului şi legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu.
Faţă de acestea, cererea reclamantului-creditor de obligare a pârâtului-lichidator la despăgubiri va fi respinsă ca nefondată.
În ce priveşte cererile de chemare în garanţie, formulate de pârâtul-lichidator în contradictoriu cu chemaţii în garanţie: P. C. şi SC „T” SA Bucureşti, acestea vor fi de asemenea respinse, ele practic rămânând fără obiect, din moment ce acţiunea în răspundere formulată împotriva pârâţilor a fost respinsă ca nefondată.
Văzând că au fost legal timbrate capetele de cerere având ca obiect amendarea pârâtului-lichidator şi obligarea acestuia la despăgubiri.
Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII,
D I S P U N E:
Respinge cererea având ca obiect art. 22 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 contestatorului X Bank SA – Sucursala Botoşani, cu sediul în X, nr. Y, Bucureşti, prin Sucursala Botoşani, cu sediul în Botoşani, X, nr. Y, judeţul Botoşani în contradictoriu cu debitoarea SC „Y” SRL Cătămărăşti Deal, cu sediul social în sat Cătămărăşti Deal, comuna Mihai Eminescu, judeţul Botoşani, cod de identificare fiscala XXXXXXX, număr de ordine în registrul comerţului JXX/XXX/XXXX, prin lichidator judiciar Z SPRL Iaşi, cu sediul în Iaşi, X, nr. Y, judeţul Iaşi, ca nefondată şi cererile de chemare în garanţie şi chemaţii în garanţie formulate de P. C., domiciliat în Botoşani, X, nr. Y, judeţul Botoşani şi SC „T” SA Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, str. X, nr. Y, sector 1, ca rămase fără obiect.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţa publică din xx.xx.xxxx.

PREŞEDINTE, GREFIER,