Instanţa de fond a reţinut ca imobilul în litigiu a fost înscris iniţial în C.F. x Moldoveneşti, având nr. top x, iar în baza deciziei nr. 72/1961 dată de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Raionului Turda, în temeiul Legii nr. 61/1957 şi art. 1 pct.50 din Legea nr. 119/1948, acesta a fost naţionalizat în favoarea Statului Român, sub B.4 (f.32-36 din dosar nr. 6.681/328/2011).
La data de 28.02.1973 a fost emisă autorizaţia pentru executare de lucrări nr. 64/1385, pentru irigaţii terenuri, cu amenajare punct de priza; staţie de pompare de bază; SPP 1,2,3; investiţii pentru alimentare cu energie electrica; staţionare hidrogeologică; sediu secţie + loc mecanic.
Staţia de pompare de baza din România, judeţ Cluj este inclusă în anexa 3 cu privire la Inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului în conformitate cu H.G. nr. 1705/2006, pagina 4926, aflându-se în administrarea Administraţiei naţionale Îmbunătăţirilor Funciare R.A. Bucureşti-Sucursala Tisa-Someş.
Prin Dispoziţia nr. 2689/27.11.2007 emisă de primarul comunei Moldoveneşti, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 s-a dispus restituirea în natură a imobilelor cuprinse în C.F. 2072 Moldoveneşti., în favoarea pârâtului PO.
Prin art. 2 al acestei dispoziţii s-a consimţit la radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate de pe Statul român şi înscrierea în favoarea pârâtului PO.
Potrivit menţiunilor din C.F. 50816 Moldoveneşti, asupra imobilului cu nr. cadastral 50816, în suprafaţă de 6.675 m.p. de sub sub A.1 este întabulat sub B.1 dreptul de proprietate al pârâtului PO, în cotă de 1/1, cu titlu de drept lege.
În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică topografică judiciară expertul concluzionând că pe terenul pârâtului PO, se află staţia de pompare a reclamantei ce ocupă la sol o suprafaţă de 139 m.p. A mai învederat expertul că suprafaţa reală a instalaţiilor de captare şi pompare ocupă 2.324 m.p. din nr. cadastral 50816 (fost top 1159), reclamanta solicitând doar o suprafaţă de 1150 m.p ce cuprinde staţia de captare, canalul de la aceasta la staţia de pompare şi zona de acces şi protecţie.
Este de observat faptul că în conformitate cu anexa 2 pct.1 din Legea nr. 138/2004 (aşa cum era în vigoare la data emiterii dispoziţiei primarului), bunurile din amenajările de irigaţii, formate din prize, staţii de pompare de baza, inclusiv cele reversibile, staţii de repompare, canale şi conducte de aductiune şi distribuţie a apei pentru irigaţii până la staţiile de pompare de punere sub presiune face parte dintre cele care alcătuiesc infrastructura de îmbunătăţiri funciare aparţinând domeniului public al statului.
A mai reţinut instanţa că în conformitate cu prevederile art. 3 alin.1 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constitutie, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din prezenta lege şi din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public şi sunt dobandite de stat sau de unitatile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege.
S-a impus menţiunea că subiect al dreptului de proprietate publică este statul, asupra bunurilor din domeniul public de interes naţional şi unităţile administrativ teritoriale, asupra bunurilor de interes local.
Potrivit art. 11 din Legea nr. 213/1998 (aşa cum era în vigoare la data emiterii dispoziţiei primarului), bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile.
După cum se poate deduce din interpretarea dispoziţiilor art. 10 alin.2 din Legea nr. 10/2001, în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcţii preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcţii, autorizate, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă, iar pentru suprafaţa ocupată de construcţii noi, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent. Prin urmare, restituirea în natură este posibilă exclusiv asupra părţii de teren neafectată de construcţii şi lucrări.
În aceste circumstanţe, instanţa a apreciat că în mod nelegal, reclamantului i s-a restituit prin dispoziţia contestată terenul afectat de staţia de pompare şi sistemele de irigaţie, astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză topografică efectuat în cauză.
Faţă de aceste considerente, instanţa a apreciat acţiunea reclamantei ca întemeiată, astfel că a admis-o.
A constatat că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
La data de 28.02.1973 a fost emisă autorizaţia pentru executare de lucrări nr. 64/1385, pentru irigaţii terenuri, cu amenajare punct de priza; staţie de pompare de bază; SPP 1,2,3; investiţii pentru alimentare cu energie electrica; staţionare hidrogeologică; sediu secţie + loc mecanic.
Staţia de pompare de baza din România, judeţ Cluj este inclusă în anexa 3 cu privire la Inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului în conformitate cu H.G. nr. 1705/2006, pagina 4926, aflându-se în administrarea Administraţiei naţionale Îmbunătăţirilor Funciare R.A. Bucureşti-Sucursala Tisa-Someş.
Prin Dispoziţia nr. 2689/27.11.2007 emisă de primarul comunei Moldoveneşti, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 s-a dispus restituirea în natură a imobilelor cuprinse în C.F. 2072 Moldoveneşti., în favoarea pârâtului PO.
Prin art. 2 al acestei dispoziţii s-a consimţit la radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate de pe Statul român şi înscrierea în favoarea pârâtului PO.
Potrivit menţiunilor din C.F. 50816 Moldoveneşti, asupra imobilului cu nr. cadastral 50816, în suprafaţă de 6.675 m.p. de sub sub A.1 este întabulat sub B.1 dreptul de proprietate al pârâtului PO, în cotă de 1/1, cu titlu de drept lege.
În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică topografică judiciară expertul concluzionând că pe terenul pârâtului PO, se află staţia de pompare a reclamantei ce ocupă la sol o suprafaţă de 139 m.p. A mai învederat expertul că suprafaţa reală a instalaţiilor de captare şi pompare ocupă 2.324 m.p. din nr. cadastral 50816 (fost top 1159), reclamanta solicitând doar o suprafaţă de 1150 m.p ce cuprinde staţia de captare, canalul de la aceasta la staţia de pompare şi zona de acces şi protecţie.
Este de observat faptul că în conformitate cu anexa 2 pct.1 din Legea nr. 138/2004 (aşa cum era în vigoare la data emiterii dispoziţiei primarului), bunurile din amenajările de irigaţii, formate din prize, staţii de pompare de baza, inclusiv cele reversibile, staţii de repompare, canale şi conducte de aductiune şi distribuţie a apei pentru irigaţii până la staţiile de pompare de punere sub presiune face parte dintre cele care alcătuiesc infrastructura de îmbunătăţiri funciare aparţinând domeniului public al statului.
A mai reţinut instanţa că în conformitate cu prevederile art. 3 alin.1 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constitutie, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din prezenta lege şi din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public şi sunt dobandite de stat sau de unitatile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege.
S-a impus menţiunea că subiect al dreptului de proprietate publică este statul, asupra bunurilor din domeniul public de interes naţional şi unităţile administrativ teritoriale, asupra bunurilor de interes local.
Potrivit art. 11 din Legea nr. 213/1998 (aşa cum era în vigoare la data emiterii dispoziţiei primarului), bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile.
După cum se poate deduce din interpretarea dispoziţiilor art. 10 alin.2 din Legea nr. 10/2001, în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcţii preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcţii, autorizate, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă, iar pentru suprafaţa ocupată de construcţii noi, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent. Prin urmare, restituirea în natură este posibilă exclusiv asupra părţii de teren neafectată de construcţii şi lucrări.
În aceste circumstanţe, instanţa a apreciat că în mod nelegal, reclamantului i s-a restituit prin dispoziţia contestată terenul afectat de staţia de pompare şi sistemele de irigaţie, astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză topografică efectuat în cauză.
Faţă de aceste considerente, instanţa a apreciat acţiunea reclamantei ca întemeiată, astfel că a admis-o.
A constatat că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
