Formularea de către reclamant a unei noi cereri de chemare în judecată prin care se invocă pronunţarea de către CJUE, la data de 18.04.2013, a cauzei C-565/2011 Mariana Irimia, şi se solicită obligarea aceleiaşi instituţii pârâte la repararea prejudiciului cauzat de indisponibilizarea unei sume încasate cu încălcarea dreptului comunitar, prin acordarea diferenţei dintre dobânda fiscală aferentă calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală şi dobânda legală aferentă calculată conform O.G. nr. 13/2011. Autoritatea de lucru judecat în raport de hotărârea prin care s-a acordat dobânda legală civilă.
Pronunţarea unei hotărâri de către CJUE, în interpretarea dreptului comunitar, nu poate constitui un temei al modificării ulterioare a cauzei ce derivă dintr-un raport juridic născut şi analizat printr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunţată de o instanţă naţională anterioară în ordine cronologică, hotărârii CJUE.
Eventuala critică adusă unei hotărâri definitive, sub aspectul încălcării priorităţii dreptului comunitar, poate fi adusă pe calea revizuirii, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, înlocuirea unei hotărâri pe calea revizuirii sau contestaţiei în anulare, fiind, de altfel, singura posibilitate a pierderii autorităţii de lucru judecat prevăzută de art. 430 cod procedură civilă.
Se aduce în discuţie o chestiune litigioasă în legătură cu ceea ce s-a soluţionat deja anterior, această judecată fiind făcută şi nemaiputând fi contrazisă decât în condiţiile legii, în modalitatea deja prezentată.
Cu privire la obiectul cauzei, prin hotărârea a cărei autoritate de lucru judecat se invocă, s-a stabilit că se acordă dobânda legală prevăzută de O.G. nr. 11/2013, fapt neatacat de pe calea recursului, astfel că efectele acestei hotărâri judecătoreşti nu pot fi înlăturate prin negarea temeiniciei celor solicitate anterior şi formularea unei pretenţii similare însă întemeiată pe un considerent cuprins într-o decizie a CJUE. O instanţă de judecată a stabilit în mod definitiv modalitatea în care instituţia pârâtă suportă prejudiciul suferit de reclamant prin indisponibilizarea unei sume nedatorate (încasată cu încălcarea dreptului comunitar), obiectul cauzei nemaiputând fi modificat.
Pronunţarea unei hotărâri de către CJUE, în interpretarea dreptului comunitar, nu poate constitui un temei al modificării ulterioare a cauzei ce derivă dintr-un raport juridic născut şi analizat printr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunţată de o instanţă naţională anterioară în ordine cronologică, hotărârii CJUE.
Eventuala critică adusă unei hotărâri definitive, sub aspectul încălcării priorităţii dreptului comunitar, poate fi adusă pe calea revizuirii, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, înlocuirea unei hotărâri pe calea revizuirii sau contestaţiei în anulare, fiind, de altfel, singura posibilitate a pierderii autorităţii de lucru judecat prevăzută de art. 430 cod procedură civilă.
Se aduce în discuţie o chestiune litigioasă în legătură cu ceea ce s-a soluţionat deja anterior, această judecată fiind făcută şi nemaiputând fi contrazisă decât în condiţiile legii, în modalitatea deja prezentată.
Cu privire la obiectul cauzei, prin hotărârea a cărei autoritate de lucru judecat se invocă, s-a stabilit că se acordă dobânda legală prevăzută de O.G. nr. 11/2013, fapt neatacat de pe calea recursului, astfel că efectele acestei hotărâri judecătoreşti nu pot fi înlăturate prin negarea temeiniciei celor solicitate anterior şi formularea unei pretenţii similare însă întemeiată pe un considerent cuprins într-o decizie a CJUE. O instanţă de judecată a stabilit în mod definitiv modalitatea în care instituţia pârâtă suportă prejudiciul suferit de reclamant prin indisponibilizarea unei sume nedatorate (încasată cu încălcarea dreptului comunitar), obiectul cauzei nemaiputând fi modificat.
