Ȋn cazul în care de la săvârşirea infracţiunii şi până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, conform art. disp. art. 5 alin.1 C. pen.
Judecătoria Târgu Bujor, secţia penală, sentinţa nr. 171/09.10.2014
Prin rechizitoriul nr. 1445/…./2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T B , a fost trimis în judecată în stare de libertate, inculpatul B I , pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. d Cod penal, reținându-se în actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut în esenţă că la data de 23.09.2013, inculpatul a pătruns prin escaladarea gardului împrejmuitor, în curtea locuinţei persoanei vătămate Ş V, şi, de aici, în imobilul locuit, unde, prin forţarea sistemului de închidere a unei valize, a sustras suma de 39.000 lei.
Inculpatul, înainte de începerea cercetării judecătorești, a arătat că recunoaște fapta astfel cum a fost reținută în actul de sesizare, solicitând admiterea procedurii simplificate care a fost încuviințată de către instanța de fond.
Din analiza materialululi probator administrat în timpul urmării penale, instanța a reținut că fapta inculpatului B de a pătrunde prin escaladarea gardului împrejmuitor, în curtea locuinţei persoanei vătămate Ş V, şi, de aici, în imobilul locuit, unde, prin forţarea sistemului de închidere a unei valize, a sustras suma de 39.000 lei, întruneşte sub aspect obiectiv si subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. d Cod penal.
Având în vedere că fapta dedusă judecăţii există, constituie infracţiune și nu există vreo cauză justificativă sau de neimputabilitate, fiind săvârşită de către inculpat, atrăgând, astfel, răspunderea penală conform art. 15 Cod penal, instanţa a pronunțat o soluţie de condamnare a acestuia, iar la individualizarea sancţiunii şi proporţionalizarea acesteia, s-a raportat la dispoziţiile art. 74 Cod penal, adică la împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol social creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială. De asemenea, instanţa a ținut cont și de persoana inculpatului, de faptul că nu a avut antecedente penale, fiind la prima abatere de la dispoziţiile legii penale, dar şi de disp. art. 396 alin. 10 C.p.p. privind reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă în cazul recunoaşterii vinovăţiei.
Drept consecință, instanța a apreciat că pentru asigurarea prevenţiei generale şi speciale se impune aplicarea unei pedepse faţă de inculpat în cuantum de 1 an şi 6 luni închisoare, având ca modalitate de individualizare suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, aceasta fiind aptă să atingă scopul preventiv şi punitiv al sancţiunii, neimpunându-se executarea pedepsei în regim de detenţie pentru îndreptarea inculpatului, cu atât mai mult cu cât acesta va executa efectiv pedeapsa aplicata prin prezenta hotărâre în cazul în care în termenul de încercare ce urmează a fi stabilit conform art. 96 C.pen. va săvârşi o altă infracţiune. Având acordul inculpatului de a presta o muncă în folosul comunităţii şi fiind întrunite condiţiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere, anume cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale, precum şi aprecierea instanţei că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie, în temeiul art. 91 C.pen., instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit în condiţiile art. 92 C.p, încredinţând supravegherea inculpatului Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul G., iar în temeiul art. 93 alin. 1, 2 şi 3 C.pen., a impus inculpatului respectarea următoarelor obligaţii : să se prezinte la sediul Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul G, la datele fixate de consilierii de probaţiune; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate; să presteze pe parcursul termenului de încercare o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile la Primăria B sau Şcoala Gimnazială nr. 1 B, jud. G, câte o zi săptămânal până la epuizarea acestei perioade, astfel cum se va stabili de către serviciul de probaţiune în funcţie de aptitudinile şi pregătirea socio-profesională a inculpatului şi în conformitate cu legea de executare a pedepselor.
Pe latură civilă, instanţa a constatat că în cauză s-a constituit parte civilă, persoana vătămată Ş V cu suma de 36.000 lei reprezentând despăgubiri civile. Având în vedere că acţiunea civilă este guvernată de principiul disponibilităţii, instanţa nu s-a putut substitui voinţei persoanei vătămate, stabilind din oficiu ce reprezintă suma de 36.000 lei ori dovedirea acesteia, și a admis în parte acțiunea civilă în limita sumei de 28.000 lei conform probelor de la dosarul cauzei, respingând ca nefondate restul pretenţiilor formulate.
În baza art.274, alin.2 C.pr.pen., instanţa a obligat inculpatul B.I. la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în ambele etape ale procesului penal, iar în baza art. 276 C.pr.pen., la plata către persoana vătămata a onorariului avocatului ales.
