În materie contractuală creditorul are doar sarcina de a dovedi existența obligației, revenind debitorului să dovedească îndeplinirea ei


Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1, sub nr …, reclamanta S.C A. TV G. S.A a chemat în judecată pe pârâtul A I-D, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să îl oblige pe acesta la plata sumei de 59784,52 lei, reprezentând rest de preţ, datorat conform contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr ……, precum şi la plata dobânzii legale aferente diferenţei de preţ restant neachitat.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost angajatul său în perioada 18.05.2006-01.07.2010, în baza contractului individual de muncă nr ….., iar la data de …. între părţi s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr .…, având ca obiect transmiterea de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra autoturismului marca Mini Cooper S, serie şasiu ………. S-a mai susţinut că preţul vânzării, convenit la suma de 99801,27 lei, urma a fi achitat, potrivit art 3.2 din contract, în 60 de rate lunare, în valoare de 1663,35 lei fiecare, pârâtul plătind 24 de rate din preţ şi o fracţiune de rată, această ultimă plată fiind efectuată la data de 22.03.2013.
În drept, au fost invocate disp. art 970 Cod civil, OG 9/2000.
În susţinere, au fost ataşate înscrisuri (f 5-13).
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, motivat de faptul că în contract nu se prevede locul executării acestuia, art 3.2 invocat de reclamantă neconţinând nici contul bancar pentru efectuarea plăţii, nici banca; pe fond a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
La termenul de judecată de la data de 20.02.2014 instanţa a pus în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârât prin întâmpinare, iar prin sentința civilă ……. cauza a fost declinată la Judecătoria Sectorului 3 București, fiind înregistrată sub nr………
Prin sentința civilă nr…….. pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosar nr…….. cauza a fost declinată în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București constatându-se ivit conflict negativ de competentă și înaintat dosarul către Tribunalul București, cauza fiind înregistrată sub nr……….
Prin sentința civilă nr…….. pronunțată de Tribunalul București Secția a VI a Civilă a fost stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, cauza fiind reînregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 20.08.2014.
Instanţa a încuviinţat şi administrat pentru părţi proba cu înscrisuri, interogatorii reciproce și expertiza contabilă.

        Analizând actele  şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
       Între reclamanta SC TV A  SA, în calitate de angajator, și pârât, în calitate de salariat, s-a încheiat, începând cu data de …, contractul individual de muncă înregistrat sub nr ………
        La data de 20.04.2007 între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr …..6 cu plata în rate, având ca obiect transmiterea de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra autoturismului marca Mini Cooper S, serie șasiu ……, pentru prețul de 99802,27 lei, ce urma a fi achitat, conform art 3.2, în 60 de rate lunare, în valoare de 1663,35 lei fiecare.
La de 01.07.2010 a încetat contractul de muncă al pârâtului, potrivit art 55 lit b din Codul Muncii (prin acordul părților).
Totodată, se reţine că pârâtul a achitat, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, respectiv tabelului centralizator al plăților-f 58, în perioada 15.05.2007-22.03.2013, din prețul total al autoturismului (de 99801,27 lei) suma de 40016,75 lei.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât, instanța reține următoarele:
 Prin cererea dedusă judecăţii reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 59784,52, reprezentand rest de preț datorat potrivit contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr …….
Potrivit art 1 din Decretul nr 167/1958, aplicabil în speţă conform art 6 NCC, dreptul la actiune avand un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie,  daca  nu a fost exercitat in termenul prevazut de lege, iar art 3 coroborat cu art 7 din acelasi act normativ stabileste ca  termenul de prescriptie  este de trei ani,  acesta incepand sa curga de la data la care se naste dreptul la actiune.
 În speta, avand in vedere obiectul  actiunii- pretentii banesti- termenul de prescriptie  se declanseaza la data scadentei fiecărei rate, menționată în contract; astfel, potrivit art 3.2 plata fiecărei rate se va face la data de 10 a lunii în curs pentru luna anterioară, prin oricare din următoarele modalități: reținere din drepturile salariale ale cumpărătorului, plata la casieria vânzătorului, respectiv plata în contul bancar al vânzătorului.
Cum prezenta acțiune a fost formulată la data de 31.07.2013 (potrivit datei poștei de pe plicul de la fila 15 dosar), instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru plata sumei de 24853,9 lei- reprezentând contravaloarea ratelor scadente (și neachitate) în perioada 10.06.2009-10.07.2010, în cuantum total de 23286,9 lei, la care se adaugă suma de 1567 lei, reprezentând rest rămas neachitat din rata nr 25, scadentă la data de 10.05.2009 (suma de 96,35 lei fiind plătită ulterior împlinirii termenului de prescripție pentru această rată, potrivit tabelului centralizator al ratelor întocmit de expertul desemnat în cauză).
Pe fond, se reține că, potrivit art.969 Cod civil, aplicabil în cauză faţă de disp. art.6 NCC, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, iar potrivit art.970 Cod civil convenţiile trebuie executate cu bună credinţă.
În materie contractuală creditorul are doar sarcina de a dovedi existența obligației, revenind debitorului să dovedească îndeplinirea ei; cum în speță reclamanta, creditoarea obligației de plată a prețului autoturismului, a dovedit încheierea contractului de vânzare-cumpărare, deci asumarea obligației de plată de către pârât, neexecutarea acestuia se prezumă până la proba contrară, revenindu-i pârâtului sarcina de a face dovada plății, ceea ce aceasta nu a realizat.
Instanța constată că în cauză reclamanta a făcut dovada existenței obligației pârâtului de a plăti suma pretinsă prin acțiune, fără ca acesta să facă dovada achitării integrale a debitului.
Totodată, instanța va înlătura susținerea pârâtului în sensul că, ulterior încetării contractului de muncă prin acordul părților,  scadența ratelor din preț nu este cea prevăzută în contract, fiind necesar ca modul de plată a restului de preț  să fi făcut obiectul unei negocieri a părților, pentru următoarele considerente:
Potrivit art 2.3 din contractul de vânzare-cumpărare, în cazul în care contractul de muncă al cumpărătorului va înceta din motive independente de culpa/voința acestuia sau ca urmare a acordului părților, părțile vor decide fie în sensul achitării de către cumpărător a diferenței de preț într-un termen pe care părțile îl vor stabili de comun acord la momentul încetării raportului de muncă, fie în sensul restituirii de către cumpărător a autoturismului către vânzător, în termen de 24 de ore de la data încetării raportului de muncă și al restituirii de către vânzător către cumpărător a tuturor ratelor avansate de către acesta din urmă.
Astfel, potrivit principiului mutuum consensus, mutuum disensus, prevederile contractului nu puteau fi modificate decât prin acordul de voință al părților (art 969 alin 1 Cod Civil).
Or, câtă vreme nu a intervenit convenția părților privind achitarea diferenței de preț într-un termen stabilit de comun acord, iar ulterior încetării contractului de muncă pârâtul cumpărător nu a restituit autoturismul, achitând, în perioada 17.08.2012-22.03.2013, o parte din rate, nu se poate susține că ratele ulterioare datei de 01.07.2010 nu sunt scadente, scadențarul menționat la art 3.2 din contract rămânând în vigoare și fiind asumat în continuare de părți.
Fata de  cererea accesorie de plata a dobanzii legale, instanta urmeaza sa o admita, in baza art 3 din OG nr 13/2011, dat fiind ca aceasta are natura de daune- interese pentru neplata la scadenta a debitului. urmând a obliga pârâtul la plata dobânzii legale aferente sumei de 34930,62 lei (contravaloarea ratelor 40-60), calculată de la data scadenței fiecărei rate (menționată în cuprinsul contractului încheiat) și până la achitarea integrală a debitului.
Vazând si dispozitiile art.451, 453 C.pr.civ., instanta va obliga pârâtul sa plateasca reclamantei suma de 1652,91 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând taxa de timbru.