Citeste şi

  • Nu am gasit decizii asemanatoare!

Încadrare în grupa a  II- a  de muncă. Condiţii


Potrivit pct. 38 din Anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990 se încadrează în grupa a II-a de muncă joncţionarea şi repararea cablurilor electrice şi telefonice îmbrăcate în manta de plumb (operaţie executată în spaţiu închis).  De asemenea, potrivit art. 7 din Ordinul nr. 50/1990 încadrarea în grupele I şi II de muncă se face proporţional cu timpul efectiv lucrat, cu condiţia ca pentru Grupa a II-a personalul să lucreze cel puţin 70% din programul de lucru.
Desfăşurarea activităţii în condiţii grele şi nocive nu justifică acordarea grupei a II-a de muncă, aceasta putând fi acordată numai în situaţia îndeplinirii cumulative a condiţiilor reţinute anterior.
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4006 din 19 septembrie 2013, pronunţată în dosarul nr. 1513/96/2013, Tribunalul Harghita a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de către pârâta S.C.R. S.A. şi a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de către reclamantul P. G., în contradictoriu cu pârâta S.C. R. S.A.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că în perioada 01.03.1991 – 04.09.1995, reclamantul a desfăşurat muncă în funcţia de electromecanic, iar în perioadele 04.09.1995 – 31.05.1996, 01.06.1997 – 31.05.199, a ocupat funcţia de jonctor.
Din analiza detaliată a Anexelor 1 şi 2 din cadrul Ordinului nr.50/1990, în raport cu funcţiile deţinute de petent, instanţa a constatat pe de-o parte, că activitatea desfăşurată de către acesta în calitate de electromecanic, nu se regăseşte în cuprinsul anexelor mai sus amintite, iar pe de altă parte, pentru munca prestată în funcţia de jonctor, nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru acordarea acestei grupe de muncă.
          Prin Hotărârea nr. 261 din 22 februarie 2001 privind criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, s-a statuat că, locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale încadrate în grupele I şi a II-a de muncă până la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri sunt considerate activităţi desfăşurate în condiţii deosebite, cu excepţia celor care, conform prevederilor Legii nr. 19/2000, sunt prevăzute ca fiind activităţi desfăşurate în locuri de muncă în condiţii speciale.
Instanţa a mai constatat că în lipsa unor acte/adeverinţe prin care să fie atestată activitatea desfăşurată de către un fost salariat ca încadrabilă în condiţii grele sau periculoase şi faţă de imposibilitatea încadrării locului de muncă ocupat de către reclamant în grupa a II- a, datorită condiţiilor şi criteriilor impuse de Legea nr. 19/2000, cererea acestuia nu poate fi primită.
Reclamantul P. G. a declarat apel împotriva acestei hotărâri, solicitând schimbarea ei, în sensul admiterii acţiunii formulate.
În motivarea căii de atac promovate, apelantul a arătat că instanţa i-a respins în mod greşit acţiunea, în contextul în care funcţia de electromecanic pe care a desfăşurat-o în perioada 01.03.1990 – 04.09.1995 se încadra în grupa a II-a de muncă, potrivit Ordinului nr. 50/1990.
Cu privire la perioada în care a avut funcţia de jonctor, respectiv 04.09.1995 – 31.05.1999 apelantul a arătat că în mod greşit intimata l-a încadrat în grupa a II-a numai pentru un an de zile respectiv din data de 01.06.1996 – 01.06.1997, în condiţiile în care condiţiile de muncă au fost aceleaşi pentru întreaga perioadă.
În drept, s-au invocat prevederile art. 480 alin. 3 din Noul Cod de procedură civilă.
Intimata SC R. SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat,  arătând că hotărârea atacată este legală şi temeinică.
Astfel, s-a arătat că în cauză nu s-a făcut dovada întrunirii celor 4 condiţii impuse cumulativ de Ordinul nr. 50/1990.
De asemenea, intimata a formulat apel incident, prin care a solicitat schimbarea sentinţei atacate în sensul admiterii excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune şi respingerii acţiunii ca prescrisă.
În motivarea căii de atac, intimata apelantă a arătat că instanţa de fond a respins excepţia invocată fără a motiva soluţia adoptată, subliniind că acţiunea reclamantului era prescriptibilă în 3 ani, potrivit art. 268 alin. 2 din Codul muncii, termenul curgând cel târziu de la data de 31.05.1999, data înmânării carnetului de muncă.
În drept, s-au invocat prevederile art. 472 şi urm. din Codul de procedură civilă.
Reclamantul apelant a formulat întâmpinare la apelul incident, solicitând respingerea acestuia, întrucât acţiunea formulată este o acţiune în constatare şi este imprescriptibilă.
Examinând calea de atac dedusă judecăţii, prin raportare la motivele invocate, Curtea a constatat următoarele:
           În fapt, potrivit înscrierilor din carnetul de muncă, reclamantul a fost angajat al societăţii pârâte începând cu luna martie a anului 1990, ocupând în perioada 01.03.1991 – 04.09.1995 funcţia de electromecanic, iar în perioadele 04.09.1995 – 31.05.1996, 01.06.1997 – 31.05.1999, funcţia de jonctor.
          Conform înscrierilor efectuate în carnetul de muncă, la poz. 60-63, precum şi potrivit Adeverinţei nr. 100/02/01/3.244/BV din 27.02.2013, în perioada 01.06.1996 – 01.06.1997, reclamantul, având funcţia de jonctor, a fost încadrat în grupa a II-a de muncă, cu un procentaj de 70% din timpul efectiv lucrat, conform nominalizării efectuate prin adresele nr. 3704/05.07.1996 şi nr. 3849/15.07.1996, ale Direcţiei de Telecomunicaţii Harghita, privind jonctorii care au îndeplinit condiţiile de încadrare în grupa a II-a de muncă. Temeiul juridic al încadrării locului de muncă ocupat de către reclamant în grupa a II- a, pentru perioada menţionată, l-a reprezentat pct. 38 Anexa II la Ordinul nr. 50/1990.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că funcţia de electromecanic, nu se regăseşte în cuprinsul anexelor Ordinului nr.50/1990, iar împrejurarea că în perioada în care şi-a desfăşurat activitatea la Întreprinderea T., Şantierul & Echipament  în funcţia de electromecanic telefonie telegrafie a fost încadrat în grupa a II a de muncă în procent de 100%, conform nominalizării Hotărârii Consiliului de Administraţie nr. 49/1999 (fila 50, în dosarul primei instanţe) nu este de natură să determine încadrarea reclamantului în grupa a II-a de muncă şi pentru perioada în care a fost angajat la Romtelecom, în lipsa îndeplinirii condiţiilor legale. Astfel potrivit adeverinţei eliberată de T. SA (fila 50) reclamantul a fost încadrat în grupa a II-a de muncă în baza HG nr. 1223/1990, întrucât a lucrat efectiv pe şantier, în procent de 100%, iar nu în considerarea ocupării funcţiei de electromecanic. Prin urmare, temeiul încadrării în grupa de muncă la T. este diferit şi nu este aplicabil pentru condiţiile în care reclamantul şi-a desfăşurat activitatea la R.
  În ceea ce priveşte munca prestată în funcţia de jonctor, în cauză, nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor cerute de lege pentru acordarea acestei grupe de muncă pentru perioada solicitată.
Astfel, potrivit pct. 38 din Anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990 se încadrează în grupa a II-a de muncă joncţionarea şi repararea cablurilor electrice şi telefonice îmbrăcate în manta de plumb (operaţie executată în spaţiu închis).  De asemenea, potrivit art. 7 din Ordinul nr. 50/1990 încadrarea în grupele I şi II de muncă se face proporţional cu timpul efectiv lucrat, cu condiţia ca pentru Grupa a II-a personalul să lucreze cel puţin 70% din programul de lucru.
În cauză, reclamantul nu a administrat probe din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor menţionate anterior referitoare la condiţiile concrete în care şi-a desfăşurat activitatea, întrucât încadrarea în funcţia de jonctor, nu atrage după sine acordarea necondiţionată a grupei a II-a de muncă. Astfel, potrivit fişei postului (filele 32-37 în dosarul de fond) reclamantul avea atribuţii de a efectua lucrări atât la cabluri telefonice instalate în canalizaţii subterane, cât şi la trasee de cabluri aeriene instalate pe stâlpi ori pe ziduri. Prin urmare, nu îndeplinea exclusiv atribuţii de joncţionare a cablurilor învelite în manta de plumb, în spaţiu închis.
Pentru perioada în care reclamantul a executat lucrări de reparare şi joncţionare a cablurilor cu manta de plumb şi a desfăşurat cel puţin 70% din activitate în spaţiu închis, s-a recunoscut şi acordat grupa a II-a de muncă, respectiv pentru perioada 01.06.1996 – 01.06.1997.
Curtea a mai subliniat că argumentele apelantului referitoare la desfăşurarea activităţii în condiţii grele şi nocive nu justifică acordarea grupei a II-a de muncă, aceasta putând fi acordată numai în situaţia îndeplinirii cumulative a condiţiilor reţinute anterior.
Cum, în cauză, cu dovezile administrate, nu s-a probat întrunirea acestor condiţii, Curtea a constatat că sentinţa atacată este legală şi temeinică, urmând a o păstra, astfel că în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă va respinge ca nefondat apelul reclamantului.
În ceea ce priveşte apelul incident formulat de pârâtă, Curtea a constatat că excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune a fost în mod legal respinsă de către prima instanţă.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat să se constate că perioada în care a îndeplinit funcţia de electromecanic, respectiv jonctor în carul unităţii pârâte se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Acţiunea reclamantului nu este una prescriptibilă, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 268 alin. 2 din Codul muncii, întrucât textul legal menţionat reglementează termene de prescripţie pentru cereri în vederea soluţionării unui conflict de muncă, or, prezentul litigiu nu constituie un conflict de muncă.
Instanţa a constatat că acţiunea reclamantului este o acţiune în constatare şi este imprescriptibilă, motiv pentru care a respins ca nefondat şi apelul incident.