Dacă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art.131 alin. 1 din Legea nr.85/2006, în orice stadiu al procedurii, judecătorul – sindic trebuie să pronunţe o sentinţă de închidere a procedurii, fără a exista o altă condiţionalitate.
-Art.131 din Legea nr.85/2006
Din interpretarea prevederilor art.131 şi art.142 din Legea nr.85/2006, rezultă că închiderea procedurii insolvenţei nu este condiţionată de formularea de către administratorul judiciar/lichidator/creditori a unei cereri de atragere a răspunderii patrimoniale, de declararea unei eventuale căi de atac împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă pe acest aspect sau de soluţionarea irevocabilă a unei astfel de cereri.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A V-A CIVILĂ,
DECIZIA CIVILĂ NR. 2331 din 05.12. 2013)
Prin sentinţa civilă nr. 24 din 29.01.2013, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, s-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar P. L. IPURL, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, s-a închis procedura insolvenţei în contra debitorului SC S. T. F. SRL, s-a dispus radierea debitorului din registrul ORC G., s-a descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri şi responsabilităţi, s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar privind angajarea răspunderii personale a fostului administrator, pârâta E. C. I. şi a fost obligată aceasta la plata sumei de 23.060 lei către creditorul AFP G., 739,22 lei către creditorul AVAS, 1.154 lei către creditorul DITL G. şi 7233,77 lei către creditorul E. E. M. SA, în baza art. 4 pct. 4 din Legea 85/2006, s-a dispus plata onorariului de lichidare în sumă de 1000 lei, fără TVA, către lichidatorul judiciar P. L. IPURL cu sediul în Giurgiu, din fondul de lichidare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin încheierea din 05.06.2012 a T. G. s-a dispus trecerea debitorului SC S. T. F. SRL în procedură simplificată a insolvenţei, fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar P. L. IPURL.
După preluarea funcţiei, lichidatorul judiciar a procedat la efectuarea operaţiunilor specifice lichidării, întocmind raport final şi bilanţul general al lichidării.
Adunarea creditorilor a aprobat propunerea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii insolvenţei deschise în contra debitorului SC S. T. F. SRL cu descărcarea participanţilor la procedură de îndatoriri şi responsabilităţi.
Raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia insolvenţei debitorului identifică drept cauze ale insolvenţei neţinerea contabilităţii în conformitate cu legea de către organele de conducere ale debitorului.
De asemenea, au fost identificate persoane din organele de conducere ale societăţii debitoare cărora le este imputabilă starea de insolvenţă şi în privinţa cărora se poate angaja răspunderea patrimonială pentru pasivul neacoperit.
În consecinţă, lichidatorul judiciar a formulat cerere de atragere a răspunderii personale patrimoniale a organelor de conducere în persoana numitei E. C. I. în calitate de administrator.
În motivarea cererii sale de atragere a răspunderii patrimoniale pentru pasivul neacoperit al debitorului, lichidatorul arată că SC S. T. F. SRL, prin reprezentantul său legal, în urma notificărilor transmise, nu a depus la dosarul cauzei actele prevăzute de art. 28 din legea nr. 85/2006 şi nu a predat documentele contabile, aşa cum prevede în mod expres legea, deşi administratorul actual al societăţii a fost notificat la sediul social al debitoarei.
Lichidatorul judiciar a menţionat în raportul privind cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia insolvenţei debitoarei că din informaţiile deţinute privind istoricul activităţii debitoarei, de apariţia stării de insolvenţă a debitoarei se face vinovat fostul administrator al debitoarei, datorită faptului că fostul administrator nu a răspuns notificărilor privind depunerea arhivei contabile a societăţii, fiind incidente prevederile art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
In drept, au fost invocate prevederile art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Analizând probele dosarului, tribunalul a constatat următoarele:
1. Prin raportul final întocmit de către lichidatorul judiciar P. L. IPURL s-a solicitat închiderea procedurii insolvenţei în contra debitorului SC S. T. F. SRL .
Raportul final a fost supus discuţiei Adunării creditorilor, care l-a aprobat, astfel cum a fost întocmit.
În cuprinsul său au fost menţionate toate activităţile şi operaţiunile desfăşurate de lichidator pe parcursul procedurii insolvenţei în scopul realizării creanţelor creditorilor menţionaţi în tabelul definitiv.
Creanţele creditorilor menţionaţi în tabelul definitiv nu au putut fi acoperite în cursul procedurii de insolvenţă urmate, pentru că nu au fost identificate bunuri în patrimoniul debitorului care să poată fi valorificate în vederea acoperirii creanţelor creditorilor înregistraţi la masa credală înregistrându-se un pasiv în sumă de 32.186,99 lei.
Astfel, se constată că în conformitate cu prevederile art. 131 din Legea 85/2006, se impune închiderea procedurii de insolvenţă, descărcarea participanţilor de îndatoriri şi radierea debitorului din evidenţele de la registrul comerţului, fiind îndeplinite toate cerinţele legale.
2. În ceea ce priveşte cererea lichidatorului judiciar de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtei E. C. I., în calitate de administrator al debitorului pentru pasivul social în sumă de 32.186,99 lei, tribunalul a constatat-o întemeiată şi a admis-o în consecinţă.
Drept temei juridic de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului, lichidatorul a invocat existenţa cazului de răspundere prevăzut de art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Raportat la probatoriul cauzei tribunalul a constatat că pârâtul se face vinovat de comiterea faptelor reţinute în sarcina sa de către lichidatorul judiciar.
SC S. T. F. SRL a fost înfiinţată în anul 1999, pârâta E. C.I. având calitatea de asociat majoritar (99,50% din capitalul social) şi administrator, firma având ca principal obiect de activitate comerţul cu amănuntul al carburanţilor pentru autovehicule.
Deşi a fost notificată în mod legal de către practicianul în insolvenţă desemnat, pârâta, fără motive temeinice, nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a preda documentele de evidenţă contabilă menţionate expres de lege (art. 28 din Legea nr. 85/2006).
În ceea ce priveşte afirmaţiile pârâtei cuprinse în documentele depuse prin intermediul mamei sale, în sensul că ar fi deţinut doar scriptic calitatea de asociat majoritar şi administrator al firmei şi că în realitate, societatea ar fi aparţinut şi ar fi fost controlată de numitul S. S. G., instanţa, în lipsa oricăror dovezi care să ateste această situaţie de fapt, le-a tratat ca simple afirmaţii nedovedite.
Împotriva sentinţei civile sus menţionate, la 11.06.2013, a formulat recurs pârâta E.C. I., iar la 14.06.2013, a declarat recurs şi creditoarea A.A.A.S..
Recursurile au fost înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a V – a Civilă, la 28.06.2013.
În motivarea recursului, recurenta E. C. I. a susţinut, în principal, următoarele aspecte:
In fapt, a avut calitatea de administrator in cadrul societatii SC S. T. F. SRL, insa în anul 2007 şi-a dat demisia si a plecat din aceasta societate, rămânând celalalt acţionar, care probabil a continuat sa conducă societatea.
Întrucât a plecat din societate, de la acel moment, dar si inainte de acest fapt, niciodata nu a avut acces la actele sociatatii, practic ea a figurat fictiv ca administrator in cadrul acestei societati, societate care in realitate a fost a d-lui S. S. G..
În drept, recurenta pârâtă a invocat prevederile art. 299 C.pr. civ..
În dovedire, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.
În motivarea recursului său, recurenta A.A.A.S. a arătat că nu poate fi de acord cu închiderea procedurii, avand in vedere neachitarea către AAAS a creanţei tinand seama ca a formulat o cerere prin care solicita înscrierea in tabelul creditorilor debitoarei cu o creanţa in cuantum de 739,22 lei reprezentând creanţa preluata de la Casa de Asigurări de Sanatate Giurgiu.
Închiderea procedurii de faliment a debitoarei, fară ca, mai intâi, să fie solutionata irevocabil cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorilor statutari al falitei iar apoi executarea acesteia, este o soluţie nu numai greşită, ci şi nelegală, întrucât, in conformitate cu dispoziţiile art. 136 din Legea nr. 85/2005, prin închiderea procedurii, judecatorul-sindic, lichidatorul si toate persoanele care l-au asistat sunt descarcati de orice îndatoriri sau responsabilitati cu privire la procedură, debitor si averea lui.
În drept, recurenta creditoare a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 si ale art. 304 ind. 1 din C. proc. civ., dispoziţiile mentionate din Legea nr. 85/2006, precum si art. 18 din OUG nr. 96/2012.
Recurenta creditoare A.A.A.S. a formulat întâmpinare la recursul recurentei pârâte, solicitând respingerea acestuia ca nefondat, respectiv anularea ca netimbrat, invocând şi excepţia tardivităţii recursului.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri, acestea fiind ataşate la dosar.
Analizând actele şi lucrările dosarului sub aspectul excepţiei netimbrării recursului formulat de recurenta pârâtă E. C. I. instanţa a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 9, alin. 1 din OG nr. 32/1997, cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite şi înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 11 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acţiunea neevaluabilă în bani, soluţionată de prima instanţă, respectiv din taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor şi acţiunilor evaluabile în bani.
Reţine instanţa că la data înregistrării recursului i s-a pus în vedere recurentei E. C. I. să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 60 lei şi timbrul judiciar în cuantum de 0,15 lei, fiind citată cu această menţiune. Întrucât recurenta menţionată, legal citată, nu a achitat taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar, Curtea constată că excepţia invocată este întemeiată, urmând să anuleze ca netimbrat recursul, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
În ceea ce priveşte recursul declarat de recurenta A.A.A.S., Curtea l-a respins ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Trebuie observat că, potrivit dispoziţiilor art. 131 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, în orice stadiu al procedurii, judecătorul sindic va da o sentinţă de închidere a procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Prin urmare, pentru a se închide procedura insolvenţei, trebuie îndeplinite două condiţii cumulative:
– în averea societăţii debitoare nu există bunuri sau bunurile existente în averea debitoarei sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative,
– niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Mai trebuie observat că, dacă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 131 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în orice stadiu al procedurii, judecătorul – sindic trebuie să pronunţe o sentinţă de închidere a procedurii, fără a exista o altă condiţionalitate, astfel încât critica recurentei privind faptul că s-a dispus în mod greşit închiderea procedurii fără a se lua în considerare faptul că nu au fost achitate creanţele înscrise la masa credală nu este fondată.
În plus, recurenta – creditoare nu adus vreo dovadă din care să rezulte că în averea debitorului ar exista bunuri care să poată fi valorificate şi nici nu şi-a exprimat disponibilitatea de a avansa sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor administrative.
Se mai apreciază că, din interpretarea prevederilor art. 131 şi art. 142 din Legea nr. 85/2006, rezultă că închiderea procedurii insolvenţei nu este condiţionată de formularea de către administratorul judiciar/lichidator/creditori a unei cereri de atragere a răspunderii patrimoniale, de declararea unei eventuale căi de atac împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă pe acest aspect sau de soluţionarea irevocabilă a unei astfel de cereri.
Astfel, art. 131 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 dispune că în orice stadiu al procedurii, judecătorul sindic va da o sentinţă de închidere a procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Ca atare, procedura insolvenţei trebuie închisă atunci când nu există bunuri în averea debitorului şi niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele necesare acoperirii cheltuielilor administrative.
Conform prevederilor art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului de procedură civilă, iar după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanţe.
Prin urmare, chiar dispoziţiile legale prevăd posibilitatea închiderii procedurii insolvenţei înainte de soluţionarea cererii întemeiate pe art. 138 din lege, recuperarea şi distribuirea către creditori a sumelor obţinute ca urmare a formulării unei cereri de atragere a răspunderii patrimoniale urmând a fi efectuate, potrivit Legii nr. 85/2006, de către executorul judecătoresc şi nu de către lichidator, tocmai datorită faptului că, după închiderea procedurii, practicianul în insolvenţă este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilităţi cu privire la procedură, debitor şi averea sa, creditori, titulari de garanţii, acţionari sau asociaţi, aşa cum se statuează în art. 136 din Legea nr. 85/2006.
Pentru aceste considerente, întrucât nu există în cauză niciunul dintre motivele prevăzute de art. 304 coroborat cu art. 3041 Cpc şi nici vreo încălcare a principiului rolului activ al judecătorului, Curtea a constatat că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 Cpc, a respins recursul declarat de către recurenta – creditoare A.A.A.S, ca nefondat.
