Citeste şi

  • Nu am gasit decizii asemanatoare!

Infracţiunea de tentativă de omor şi infracţiunea de loviri sau alte violenţe. Delimitarea conţinutului constitutiv al celor două infracţiuni. Schimbarea încadrării juridice în raport de criteriile care caracterizează, potrivit probelor administrate, c


Infracţiunea de tentativă de omor şi infracţiunea de loviri sau alte violenţe. Delimitarea conţinutului constitutiv al celor două infracţiuni. Schimbarea încadrării juridice în raport de criteriile care caracterizează, potrivit probelor administrate, conţinutul constitutiv concret al infracţiunii săvârşite. Infracţiune de port, fără drept, a unui cuţit în locuri publice. Aplicarea globală a legii penale mai favorabile.

Cod penal (1969): art. 20, art. 180, art. 174, art. 175, art. 5
Codul penal )2009): art. 372
Legea nr. 61/1991: art. 2 alin. (1) pct. 1
Codul de procedură penală (1969): art. 334

Pentru a putea caracteriza activitatea infracţională a unei persoane ca fiind tentativă de omor este necesară întrunirea mai multor condiţii, şi anume: folosirea unui obiect vulnerant, apt să producă moartea, vizarea unei zone vitale, şi intensitatea loviturii. Sub aspectul laturii subiective în cazul infracţiunii de loviri sau alte violenţe, inculpatul acţionează cu intenţia generală de vătămare, în timp ce în cazul tentativei la infracţiunea de omor acesta acţionează cu intenţia de a ucide, expresia „uciderea unei persoane” cuprinzând implicit ideea orientării acţiunii spre un rezultat specific constând în moartea victimei.
În acest sens, instanţa trebuie să analizeze aceste aspecte pentru a putea stabili dacă inculpatul la momentul comiterii faptei a avut intenţia de a suprima viaţa părţii vătămate şi dacă a acţionat în acest sens prin folosirea respectivului obiect aflat asupra sa (lamă de cuţit, briceag, obiectul ascuţit ce se află ataşat în mod obişnuit unei unghiere).
Sub aspectul laturii subiective se poate observa că inculpatul nu a acţionat cu intenţia directă sau indirectă de a ucide pe partea vătămată, acesta acţionând în mod clar cu intenţia de a vătăma partea vătămată şi de a scăpa de grupul acesteia.
Referitor la obiectul folosit, la zona în care a fost lovită partea vătămată precum şi la intensitatea loviturii instanţa reţine că inculpatul în activitatea sa infracţională a folosit un obiect tăietor-înţepător cu care a aplicat o singură lovitură părţii vătămate cauzându-i o plagă cervicală anterioară, superficială de mici dimensiuni (5-6 mm.) ce a necesitat pentru vindecare un număr de 7 zile de îngrijiri medicale.
Aceste aspecte urmează a fi analizate împreună cu timpul, locul şi cadrul în care a avut loc evenimentul, pentru că dacă ar fi analizate separat ar putea duce la concluzia că, într-adevăr, chiar şi cu un obiect de dimensiuni mici ce este folosit la aplicarea unei singure lovituri se poate produce decesul victimei.
Cu toate acestea, instanţa analizând obiectul folosit în condiţiile specifice cauzei apreciază faptul că inculpatul nu a avut nici un moment intenţia de a produce decesul victimei şi astfel cum s-a reţinut şi în raportul de expertiză medico-legală leziunea de violenţă nu a pus în primejdie viaţa victimei, atât datorită singurei lovituri aplicate, cât mai ales a intensităţii şi chiar a obiectului de mici dimensiuni folosit de către inculpat.
Date fiind cele mai sus reţinute, instanţa apreciază că în speţă se impune schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracţiunea de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea de loviri sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.
Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, instanţa constată faptul că textul acestei dispoziţii a suferit modificări în urma intrării în vigoare a codului penal şi de procedură penală (data de 01.02.2014), însă nu se poate vorbi despre o dezincriminare a acesteia prin dispoziţiile art. 39 din legea nr. 87/2012.
Se poate observa faptul că ambele texte incriminează fapta de a purta fără drept şi de a folosi fără drept în locuri de distracţie ori agrement obiecte fabricate sau confecţionate anume pentru tăiere, înţepare sau lovire, iar pedepsele prevăzute de lege în ambele situaţii sunt închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau amendă, instanţa trebuind numai să aleagă între vechea sau noua reglementare în funcţie de care una sau alta îi este mai favorabilă inculpatului.
În acest sens se poate observa că, atât sub aspectul redactării şi al limitelor de pedeapsă, cât mai ales asupra întinderii efectelor, textele normative ce incriminează fapta comisă de către inculpat sunt identice, astfel că instanţa va prefera aplicabilitatea vechii reglementări, având în vedere dispoziţiile Curţii Constituţionale referitoare la aplicarea globală a codului penal şi nu pe instituţii.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală,
Decizia penală nr. 391/A din 5 mai 2014, dr. M.B.

Prin sentinţa penală nr. 473/18.12.2013 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. 7778/30/2011*,
În baza art. 334 C. pr. pen. s-a respins cererea formulată de inculpatul P.G.P., prin apărătorul ales, privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina sa din infracţiunile prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen .
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art.175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi cu aplicarea art. 21 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. b), alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul P.G.P. la o pedeapsă de:
 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat.
În baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 2 alin (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. b), alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la:
–  2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de port fără drept a unui cuţit ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecţionate anume pentru tăiere, împungere sau lovire,în locuri publice.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) Cod penal a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani  închisoare, urmând ca inculpatul  să execute  pedeapsa rezultantă de  3 ani închisoare cu aplicarea art. 57 C. pen.
În baza art. 35  alin. (1) Cod penal a aplicat inculpatului alături de pedeapsa rezultantă pedeapsa complementară a interzicerii  exercitării  drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.
În  temeiul art. 71  Cod penal a interzis inculpatului  exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2 , lit. b)  Cod penal  pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul P.G.P. în vederea stabilirii profilului genetic şi a stocări în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
În baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, inculpatul va fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
În baza art. 14 şi 346 alin. (1) Cod procedură penală, raportat la art. 998, 999 Cod civil (1864), a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă D.I.A. şi a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 300 euro cu titlu de daune materiale.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş din data de 03.11.2011 înregistrat pe rolul Tribunalului la data de 10.11.2011 sub număr unic de dosar 7778/30/2011 a fost trimis în judecată inculpatul P.G.P., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În data de 24.12.2010, partea vătămată împreună cu alţi prieteni au organizat o petrecere în sala de sport a localităţii, unde s-au adunat la acea dată pentru a petrece seara de Crăciun. După miezul nopţii, în jurul orelor 0200, inculpatul P.G.P. a sosit şi el la petrecere împreună cu numitul G.M.I., zis „R.”.
După orele 0200, inculpatul şi partea vătămată au intrat într-un conflict în faţa sălii de sport, motivat de faptul că partea vătămată i-a cerut să plece, întrucât nu a fost invitat şi nu a plătit băuturile alcoolice. La conflict au asistat martorii L.M.A., J.F.I., A.D.R., L.D.V., M.S.F., R.C.I., K.M.G., L.V.C., C.A.G.C., P.A. şi alţii.
Inculpatul a început să se certe şi să se îmbrâncească cu partea vătămată, care a chemat mai multe persoane, printre care pe L.V.C., context în care inculpatul, care avea o sticlă în mână, l-a lovit pe  martorul L.V.C. cu sticla respectivă la nivelul capului. Apoi inculpatul a lovit partea vătămată, care se îndrepta spre  acesta, cu un briceag în zona gâtului, cauzându-i, conform certificatului medico-legal nr. 2014/27.12.2010, o plagă înjunghiată (înţepată) cervicală anterioară, deasupra manubriului sternal, care poate data din 24.12.2010, poate fi rezultatul lovirii cu sau de un corp tăietor înţepător şi necesită 7 zile de îngrijiri medicale.
După acest incident, inculpatul a părăsit locul faptei, iar partea vătămată s-a deplasat la un bar din apropiere, unde se afla mama sa L.M.A., căreia i-a relatat despre cele întâmplate, spunându-i că P. „l-a tăiat la gât”. Partea vătămată împreună cu mama sa s-au deplasat apoi la Spitalul Judeţean Timişoara.
Această situaţie de fapt reiese din declaraţiile părţii vătămate, care se coroborează cu concluziile certificatului medico-legal nr. 2014/27.12.2010, precum şi cu declaraţiile martorilor L.M.A., L.C.V.,  J.F., A.D., M.S., K.M.G. şi R.C.I.
Coroborând mijloacele de probă administrate în cursul cercetării judecătoreşti, respectiv declaraţiile părţii vătămate, ale martorilor  L.M.A., L.C.V.,  J.F., A.D., M.S., K.M.G. şi R.C.I., concluziile certificatului medico-legal nr. 2014/27.12.2010, şi ale Raportului de primă expertiză medico/legală pe baza actelor medicale, rezultă cu certitudine că inculpatul a avut un briceag asupra lui, cu care a lovit partea vătămată în zona gâtului, cauzându-i o plagă tăiată în regiunea cervicală anterioară, superficială, de mici dimensiuni (5/6 mm), care poate fi rezultatul lovirii directe cu un corp tăietor-înţepător, respectiv putea fi produsă de vârful unui corp tăietor înţepător, leziune ce a fost rezultatul unei loviri directe, unice, a necesitat 7 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunii, în absenţa complicaţilor şi nu a pus în primejdie viaţa victimei.
Faţă de cele de mai sus, instanţa a înlăturat apărările inculpatului şi susţinerile martorilor potrivit cărora inculpatul nu avea un briceag în mână sau avea o sticlă (acest aspect nefiind relevant în condiţiile în care inculpatul nici nu a susţinut ca a lovit partea vătămată cu o sticlă) ori că a lovit accidental victima cu o unghieră ataşată legăturii de chei pe care o ţinea în mână.
Totodată, din probele administrate rezultă cu certitudine că, anterior lovirii părţii vătămate de către inculpat, acesta l-a lovit pe martorul L.C. cu o sticlă la nivelul capului.
Sub aceste aspect, instanţa a constatat că nu se poate reţine legitima apărare în favoarea inculpatului. În primul rând, pentru a stabili dacă inculpatul s-a aflat ori nu în stare de legitimă apărare, urmând a verifica în acest scop dacă sunt îndeplinite condiţiile privind atacul, respectiv existenţa atac material, direct, imediat şi injust, care a pus în pericol grav persoana inculpatului.
În această privinţă, s-a constatat că nu se paste reţine un atac material, direct, imediat faţă de persoana inculpatului, în condiţiile în care inclusiv din declaraţiile inculpatului şi ale martorilor apărării reiese doar faptul că inculpatul ar fi fost doar înconjurat de mai multe persoane, s-ar fi îmbrâncit cu  partea vătămată sau că partea vătămată ar fi plecat după acesta, nerezultând că partea vătămată l-ar fi lovit sau ar fi rezultat în vreun fel intenţia clară a părţii vătămate de a-l lovi.
Totodată, nu se poate reţine nici un exces justificat de apărare, adică dacă se poate considera că a reacţionat la atacul din partea victimelor în condiţiile depăşirii stării de legitimă apărare din cauza unei stări de temere sau tulburare. Sub acest aspect, trebuie precizat că pentru a se putea reţine excesul justificat de apărare, atacul trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca în ipoteza unei legitima apărări, doar că apărarea nu mai este proporţională cu gravitatea atacului din cauza tulburării. Întrucât, din cele expuse anterior a rezultat că  nu a existat un atac material, direct, imediat, injust îndreptat împotriva inculpatului, nu se pune problema unui exces justificat de apărare şi ca atare nici nu se impune analiza celeilalte condiţii. Oricum, sub nicio formă nu s-ar putea reţine că inculpatul a reacţionat fiind tulburat ori fiindu-i teamă de partea vătămată, în condiţiile în care, anterior, a intervenit în cearta dintre fratele său P.N.I. şi martorul L.C. şi l-a lovit pe acesta din urmă cu o sticlă sau cu pumnul  în zona capului.
Totodată, nu s-ar putea reţine nici circumstanţa atenuantă legală a provocării, deoarece un act poate fi socotit provocator numai dacă nu se datorează propriei conduite a celui ce se pretinde provocat. Aşadar, în condiţiile în care un anumit act ilicit poate fi considerat provocator numai dacă nu este dependent într-un fel sau altul de conduita autorului infracţiunii, rezultă că dacă acel act constituie o urmare a propriei sale conduite, infractorul nu poate beneficia de circumstanţa legală a provocării. În speţă, inculpatul l-a lovit anterior pe martorul L.C., motiv pentru care,  o eventuală încercuire a inculpatului sau faptul că partea vătămată ar fi fugit după el, nu poate constitui un act provocator şi nu pot conduce la concluzia că inculpatul se afla sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, atâta vreme cât, aşa cum s-a reţinut, inculpatul a participat la conflict şi a avut asupra sa un briceag.
Având în vedere cele expuse anterior, s-a constatat că în cauză există suficiente probe care conduc la concluzia că inculpatul a săvârşit faptele reţinute în sarcina sa. 
În drept, fapta inculpatului P.G.P. care, în noaptea de 24/25.12.2010, în jurul orei 0200, în timp ce se afla pe  în faţa sălii de sport din localitatea Urseni i-a aplicat părţii vătămate D.A. o lovitură cu un briceag pe care-l purta fără drept asupra sa, cauzându-i o plagă tăiată – înţepată în regiunea cervicală anterioară, de mici dimensiuni (5/6 mm), ce a necesitat 7 zile de îngrijiri medicale şi nu a pus în primejdie viaţa victimei., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la omor calificat şi de port fără drept a cuţitului în locuri şi împrejurări în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor, în concurs real, prevăzute de art. 20 alin. (1) raportat la art.174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi art. 2 alin. (1) pct.1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.
Latura obiectivă şi subiectivă a infracţiunii de tentativă la omor calificat.
Elementul material a constat în aplicarea de către inculpat o lovitură cu un briceag pe care-l purta fără drept asupra sa, cauzându-i o plagă tăiată-înţepată în regiunea cervicală anterioară, deasupra manubriului sternal de dimensiunea de 5-6 mm.
 Urmarea imediată a constat într-o stare de pericol pentru viaţa părţii vătămate, care absoarbe vătămările corporale suferite de acestea, anterior descrise. Raportul de cauzalitate între actul de executare şi urmarea imediată se prezumă, starea de pericol fiind inerentă acţiunii. 
De remarcat faptul că, relevante pentru caracterizarea juridică a unei fapte ca tentativă de omor sau ca lovire şi alte violenţe sunt împrejurările în care aceasta a fost comisă, natura instrumentului cu care a fost lovită victima, intensitatea loviturii, regiunea corpului în care a fost aplicată sau care a fost vizată de lovitură şi consecinţele cauzate. Durata îngrijirilor medicale sau împrejurarea că, prin caracterul lor, leziunile au pus sau nu în primejdie viaţa victimei sunt mai puţin semnificative, aceste aspecte fiind caracteristice infracţiunilor de vătămare corporală şi nu exprimă dinamismul interior al actului infracţional.
Din perspectiva laturii subiective, inculpatul a săvârşit infracţiunea de tentativă de omor calificat cu intenţie indirectă, întrucât acesta a avut reprezentarea faptului că pune în pericol viaţa victimelor, rezultat pe care nu l-a urmărit însă a admis posibilitatea producerii lui date fiind condiţiile în care a acţionat, respectiv natura obiectului vulnerant folosit de inculpat(un briceag cu lungimea lamei de 3-5 cm), zona corpului ce a fost vizată ori atinsă de lovitură (regiunea cervicală anterioară, deasupra manubriului sternal care  este o zonă vitală a corpului uman şi care, datorită specificului acestei zone, extrem de vulnerante, face ca  intensitatea loviturii să nu fie determinată pentru calificare faptei, fiind irelevant că  leziunea nu a pus în primejdie viaţa victimei şi a fost de mici dimensiuni).
Prin urmare, inculpatul a acţionat în mod evident cu intenţie indirectă, neputându-se  reţine faptul că o persoană înarmată cu un briceag, care intră în conflict cu o persoană căreia îi aplică o lovitură într-o zonă vitală ale corpului – zona gâtului, a urmărit doar să lovească ori să vatăme corporal persoanele în cauză.
Întrucât tentativa de omor a fost comisă în public, fapta se încadrează şi în circumstanţa agravantă prevăzută de art.175 lit.i din C.pen şi devine astfel tentativă şi la omor calificat.
Latura obiectivă şi subiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991:
Elementul material a constat în înarmarea inculpatului cu briceagul şi apoi în purtarea acestuia într-un local in care s-a organizat o petrecere fără nici un drept. Urmarea imediată constă în starea de pericol asupra integrităţii corporale a persoanelor şi într-un sentiment de insecuritate a ordinei şi liniştii publice. Această infracţiune este una de pericol şi se consideră a fi comisă în momentul în care inculpatul a purtat asupra sa cuţitul în public, deci se realizează indiferent dacă cel care îl are asupra sa îl utilizează sau nu.
Poziţia subiectivă a inculpatului faţă de această infracţiune a fost cea a intenţiei directe, întrucât, cu bună ştiinţă s-a înarmat cu un briceag  pe care l-a purtat la respectiva petrecere, prevăzând în acest mod că ar putea pune în primejdie viaţa sau integritatea corporală a persoanelor şi că portul unui asemenea obiect tulbură ordinea şi liniştea publică prin sentimentul de insecuritate care-l creează o persoană cu un briceag asupra sa, iar în speţă cu atât mai mult cu cât inculpatul a şi folosit briceagul.
Cele două infracţiuni au fost săvârşite de inculpat înainte de a interveni o condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele, aşadar în condiţiile concursu-lui real prevăzut de art. 33 lit. a) din C. pen.
Faţă de cele de mai sus, în baza art. 334 C. pr. pen. instanţa a respins cererea formulată de inculpatul P.G.P., prin apărătorul ales, privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina sa din infracţiunile prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul P.G.P., arătând în motivare faptul că instanţa în mod greşit a considerat că fapta comisă de către el constituie infracţiunea de tentativă de omor.
Solicită a se face aplicarea legii penale mai favorabile şi a se constata faptul că infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a fost dezincriminată motiv pentru care solicită achitarea inculpatului şi de asemenea solicită schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracţiunea de tentativă de omor în infracţiunea de loviri şi alte violenţe, la care instanţa urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 74-76 C. pen. referitoare la circumstanţele atenuante.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor de apel precum şi din oficiu, instanţa reţine următoarele:
În data de 24.12.2010 partea vătămată împreună cu late persoane au organizat o petrecere în sala de sport din localitatea Urseni unde în jurul orelor 2.00 a venit şi inculpatul împreună cu numitul G.M.I.
La un moment dat între prietenul inculpatului şi alte persoane ce au organizat şi participau la petrecere a izbucnit un conflict legat de faptul că inculpatul şi prietenul acestuia nu au participat cu sume de bani la organizarea petrecerii şi cu toate acestea au consumat din băuturile alcoolice ce erau servite cu acea ocazie.
Deoarece prietenul său nu cunoştea persoanele din localitate inculpatul a intervenit în conflictul dintre acesta şi celelalte persoane, astfel că inculpatul a fost angrenat şi el în conflict, părţile purtând nu doar discuţii contradictorii ci au trecut şi la îmbrânceli.
În acest context inculpatul a fost îmbrâncit de mai multe persoane şi a îmbrâncit şi el la rândul său pe mai multe persoane iar în momentul în care partea vătămată a intervenit şi a chemat în ajutorul său pe alte persoane, inculpatul pentru a se elibera a lovit pe partea vătămată cu mâna în timp ce avea în mână un obiect ascuţit, obiect cu care a provocat părţii vătămate, astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală aflat la fila 213 dosar primă instanţă, o „plagă cervicală anterioară (deasupra manubriului sternal) superficială de mici dimensiuni (5-6 mm), ce poate fi rezultatul lovirii directe cu un corp tăietor-înţepător, respectiv putea fi produsă de vârful unui corp tăietor-înţepător.
În acelaşi raport de expertiză se arată că leziunea de violenţă poate fi rezultatul lovirii directe, unice cu un corp tăietor-înţepător pentru care au fost necesare un număr de 7 zile de îngrijiri medicale, iar leziunea de violenţă nu a pus în primejdie viaţa victimei.
În cadrul motivelor de apel inculpatul a arătat faptul că instanţa de judecată a reţinut în mod greşit încadrarea juridică ca fiind aceea de tentativă de omor atâta timp cât el nu a avut nici un moment intenţia de a ucide ci doar de a se elibera din altercaţia în care a fost implicat, iar corpul tăietor-înţepător la care face referire raportul de expertiză medico-legală îl reprezenta o unghieră pe care o avea asupra lui şi care era ataşată la cheile casei şi ale maşinii pe care le purta permanent asupra sa.
În analizarea probelor administrate de către instanţa de fond aceasta a reţinut faptul că în speţă nu se poate reţine legitima apărare în favoarea inculpatului având în vedere faptul că din probatoriul administrat reiese doar faptul că inculpatul ar fi fost înconjurat de mai multe persoane, s-ar fi îmbrâncit cu partea vătămată sau că partea vătămată ar fi plecat după acesta, nerezultând că partea vătămată l-ar fi lovit sau ar fi rezultat în vreun fel intenţia clară a părţii vătămate de a-l lovi.
De asemenea, instanţa a înlăturat şi susţinerile inculpatului potrivit cărora acesta nu avea un briceag în mână sau avea o sticlă ori că a lovit accidental victima cu o unghieră ataşată legăturii de chei pe care o ţinea în mână.
Cu toate acestea, Curtea a reţinut faptul că declaraţiile martorilor audiaţi î cauză sunt contradictorii referitor la obiectul pe care inculpatul l-ar fi avut în mână în momentul în care acesta a lovit pe partea vătămată.
În acest sens Curtea a reţinut faptul că martorul P.A. a arătat în declaraţia dată în cursul urmăririi penale că inculpatul avusese doar o sticlă de bere în mână, şi că l-a auzit pe D. (partea vătămată) când a afirmat că a fost tăiat.
De asemenea, K.M.G. a relatat faptul că inculpatul a împins pe partea vătămată şi a lovit-o pe aceasta cu o lamă de cuţit sau briceag de aprox. 3-5 cm în zona gâtului, iar în urma loviturii partea vătămată a prezentat o tăietură de aprox. 2-3 mm.
Martorii R.C. şi J.F. au declarat că inculpatul a lovit pe partea vătămată cu un briceag în zona gâtului, fără însă a vedea momentul lovirii despre care au aflat de la alte persoane.
În declaraţia dată în faţa instanţei martorul M.S: a relatat că a observat când inculpatul şi partea vătămată s-au împins iar inculpatul avea o lamă de cuţit de aprox. 5 cm fără însă a surprinde exact momentul în care partea vătămată a fost lovită de către inculpat.
Din analiza declaraţiilor acestor martori precum şi din analiza declaraţiilor inculpatului precum şi a raportului de expertiză întocmit în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul a lovit pe partea vătămată cu un obiect de dimensiuni mici de aprox. 5-6 cm, fără a se putea spune cu exactitate dacă respectivul obiect ce avea vârful unui corp tăietor-înţepător a reprezentat o lamă de cuţit, un briceag sau posibil obiectul tăietor-înţepător ce se află ataşat unei unghiere, şi pe care inculpatul l-a folosit pentru a lovi pe partea vătămată.
Pentru a putea caracteriza activitatea infracţională a unei persoane ca fiind tentativă de omor este necesară întrunirea mai multor condiţii, şi anume: folosirea unui obiect vulnerant, apt să producă moartea, vizarea unei zone vitale, şi intensitatea loviturii. Sub aspectul laturii subiective în cazul infracţiunii de loviri sau alte violenţe, inculpatul acţionează cu intenţia generală de vătămare, în timp ce în cazul tentativei la infracţiunea de omor acesta acţionează cu intenţia de a ucide, expresia „uciderea unei persoane” cuprinzând implicit ideea orientării acţiunii spre un rezultat specific constând în moartea victimei.
În acest sens instanţa trebuie a analiza aceste aspecte pentru a putea stabili dacă inculpatul la momentul comiterii faptei a avut intenţia de a suprima viaţa părţii vătămate şi dacă a acţionat în acest sens prin folosirea respectivului obiect aflat asupra sa (lamă de cuţit, briceag, obiectul ascuţit ce se află ataşat în mod obişnuit unei unghiere).
Din probatoriul administrat rezultă faptul că incidentul s-a produs în urma unui conflict ivit între grupul din care făcea parte partea vătămată, şi care a organizat petrecerea din seara respectivă şi inculpat şi persoanele ce l-au însoţit în acea seară, pe de altă parte, şi care deşi nu fuseseră iniţial invitaţi la petrecere, au fost totuşi acceptaţi, însă nu li s-a permis să consume din băuturile alcoolice pe care le achiziţionaseră organizatorii.
În urma ivirii discuţiilor contradictorii legate de consumul băuturilor alcoolice, şi pe fondul consumului de alcool între grupul părţii vătămate şi persoanele apropiate inculpatului a avut loc un conflict ce a degenerat, combatanţii ajungând să se lovească şi să se îmbrâncească. Mai mult decât atât chiar inculpatul care în mod curent se înţelegea bine cu partea vătămată, fapt rezultat nu doar din declaraţiile inculpatului ci şi din declaraţiile părţii vătămate, au ajuns să poarte discuţii contradictorii şi chiar să se împingă, inculpatul ajungând în momentul în care a fost înconjurat de mai multe persoane şi simţindu-se ameninţat de acestea, pentru a scăpa, să-i aplice o lovitură cu mâna părţii vătămate în timp ce avea în mână un obiect tăietor-înţepător (lamă de cuţit, briceag, obiectul ascuţit ce se află ataşat în mod obişnuit unei unghiere).
Sub aspectul laturii subiective se poate observa că inculpatul nu a acţionat cu intenţia (directă şi nici indirectă) de a ucide pe partea vătămată, acesta acţionând în mod clar cu intenţia generală de a vătăma pe partea vătămată şi de a scăpa de grupul acestuia.
În acest sens instanţa a reţinut faptul că martorii audiaţi în cauză, şi care au relatat ceea ce au văzut, au afirmat că inculpatul a aplicat o singură lovitură părţii vătămate după care a fugit din acel loc, fapt ceea ce duce la concluzia că între-adevăr inculpatul în dorinţa de a scăpa din încercuirea creată de către grupul părţii vătămate a lovit pe acesta din urmă după care a fugit, pentru a evita escaladarea conflictului.
Referitor la obiectul folosit, la zona în care a fost lovită partea vătămată precum şi la intensitatea loviturii instanţa reţine următoarele:
Din declaraţiile martorilor astfel cum mai sus s-a arătat precum şi din cuprinsul raportului de expertiză rezultă faptul că inculpatul în activitatea sa infracţională a folosit un obiect tăietor-înţepător cu care a aplicat o singură lovitură părţii vătămate cauzându-i o plagă cervicală anterioară, superficială de mici dimensiuni (5-6 mm) ce a necesitat pentru vindecare un număr de 7 zile de îngrijiri medicale.
Aceste aspecte urmează a fi analizate împreună cu timpul, locul şi cadrul în care a avut loc evenimentul, pentru că dacă ar fi analizate separat ar putea duce la concluzia că într-adevăr chiar şi cu un obiect de dimensiuni mici ce este folosit la aplicarea unei singure lovituri se poate produce decesul victimei.
Cu toate acestea, instanţa analizând obiectul folosit în condiţiile specifice cauzei apreciază faptul că inculpatul nu a avut nici un moment intenţia de a produce decesul victimei şi astfel cum s-a reţinut şi în raportul de expertiză medico-legală leziunea de violenţă nu a pus în primejdie viaţa victimei, atât datorită singurei lovituri aplicate, cât mai ales a intensităţii şi chiar a obiectului de mici dimensiuni folosit de către inculpat.
Date fiind cele mai sus reţinute, instanţa apreciază că în speţă se impune schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracţiunea de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea de loviri sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Mai mult decât atât, instanţa la individualizarea pedepsei a avut în vedere şi prevederile art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen. referitoare la stăruinţa depusă de către inculpat pentru a înlătura rezultatul infracţiunii şi a repara paguba produsă, astfel cum rezultă din chitanţa depusă la fila 23 dosar al Curţii de Apel Timişoara, de unde reiese faptul că victimei i-au fost achitate despăgubirile ce s-au stabilit prin sentinţa penală nr. 473/18.12.2013 a Tribunalului Timiş.
În urma reţinerii acestor circumstanţe atenuante, instanţa urmează ca la individualizarea pedepsei să aibă în vedere pe lângă pericolul social concret al faptei comise şi urmările faptei precum şi gravitatea vătămărilor şi ţinând cont de faptul că inculpatul deşi nu a recunoscut în mod direct comiterea faptei, prin declaraţiile date în faţa instanţei a recunoscut-o în mod indirect, astfel că făcând aplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. va aplica inculpatului în urma schimbării încadrării juridice mai sus arătate pedeapsa de două luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe.
Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, instanţa constată faptul că textul acestei dispoziţii a suferit modificări în urma intrării în vigoare a codului penal şi de procedură penală (data de 01.02.2014), însă nu se poate vorbi despre o dezincriminare a acesteia prin dispoziţiile art. 39 din Legea nr. 87/2012.
Potrivit art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 în vigoare la momentul comiterii faptei „Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, următoarele fapte: portul, fără drept, în locurile şi împrejurările în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, a cuţitului, pumnalului, şişului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecţionate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, precum şi folosirea în asemenea locuri sau împrejurări a armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a obiectelor confecţionate pe bază de amestecuri pirotehnice ori a dispozitivelor pentru şocuri electrice”.
Urmare a modificărilor intervenite prin intrarea în vigoare a noului cod penal parte din textul mai sus arătat a fost preluat de dispoziţiile art. 372 alin. (1) şi (2) din actualul cod penal care prevede „Fapta de a purta fără drept, la adunări publice, manifestări cultural-sportive, în locuri special amenajate şi autorizate pentru distracţie ori agrement sau în mijloace de transport în comun:
a) cuţitul, pumnalul, boxul sau alte asemenea obiecte fabricate sau confecţionate anume pentru tăiere, înţepare sau lovire;
b) arme neletale care nu sunt supuse autorizării ori dispozitive pentru şocuri electrice;
c) substanţe iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
Folosirea, fără drept, la adunări publice, manifestări cultural-sportive, în locuri de distracţie ori agrement sau în mijloace de transport în comun a obiectelor sau substanţelor prevăzute în alin. (1) se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.”
Se poate observa faptul că ambele texte incriminează fapta de a purta fără drept şi de a folosi fără drept în locuri de distracţie ori agrement obiecte fabricate sau confecţionate anume pentru tăiere, înţepare sau lovire, iar pedepsele prevăzute de lege în ambele situaţii sunt închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă, instanţa trebuind numai să aleagă între vechea sau noua reglementare în funcţie de care una sau alta îi este mai favorabilă inculpatului.
În acest sens se poate observa că atât sub aspectul redactării şi al limitelor de pedeapsă cât mai ales asupra întinderii efectelor textele normative ce incriminează fapta comisă de către inculpat sunt identice, astfel că instanţa va prefera aplicabilitatea vechii reglementări, având în vedere dispoziţiile Curţii Constituţionale referitoare la aplicarea globală a codului penal şi nu pe instituţii.
Ca urmare a acestui fapt, instanţa va proceda la individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de port fără drept a unui cuţit, ori alte asemenea obiecte fabricate sau confecţionate anume pentru tăiere, împungere, sau lovire, în locuri publice şi ţinând cont de dispoziţiile art. 72 C. pen., de efectul circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. b), alin. (2) C. pen. urmează ca la individualizarea pedepsei să aibă în vedere pe lângă pericolul social concret al faptei comise şi urmările faptei precum şi gravitatea vătămărilor şi ţinând cont de faptul că inculpatul deşi nu a recunoscut în mod direct comiterea faptei, prin declaraţiile date în faţa instanţei a recunoscut-o în mod indirect, astfel că făcând aplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa de două luni închisoare.
Cum cele două fapte comise de către inculpat se află în concurs real de infracţiuni, instanţa va face aplicarea prev. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi va contopi pedepsele mai sus aplicate în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 luni închisoare.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia şi văzând că în speţă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 C. pen. instanţa va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, urmând ca în baza art. 82 C. pen. să stabilească în sarcina inculpatului un termen de încercare de 2 ani şi 2 luni calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiţionate.
Având în vedere modalitatea de soluţionare a laturii penale mai sus arătate, precum şi faptul că în timpul judecării apelului inculpatul a făcut dovada achitării sumei de 300 euro solicitată de către partea vătămată în faţa primei instanţe, urmează a înlătura dispoziţiile privind obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile către partea civilă D.I.A. precum şi dispoziţiile referitoare la prelevarea de probe biologice de la inculpat.