R O M Â N I A
TRIBUNALUL VASLUI
SECŢIA PENALĂ
SENTINŢA PENALĂ Nr. 72
Şedinţa publică de la 23 Aprilie 2012
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE:
Grefier:
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui
Pe rol se află pronunţarea în cauza penală privind pe inculpata C N, trimisă în judecată în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art.215 alin.1,2,3,4,5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi a infracţiunilor prev. de art.276 lit.b) din Legea nr.31/1990 cu aplicarea art.13 Cod penal, art.292 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal.
T R I B U N A L U L
Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt;
În cursul anului 2004, mai multe persoane juridice au formulat plângeri sau sesizări prin care au reclamat comiterea unor fapte prevăzute de legea penală de către reprezentanţi ai SC V SA Vaslui, după cum urmează:
1. La data de 04.05.2004, numitul A I, în calitate de director general al SC R SA Câmpulung Moldovenesc a depus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc o plângere penală împotriva lui C N, în calitate de director general la SC V SA pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 215, al. 4 din Codul penal, constând în aceea că a achiziţionat fire textile în valoare de 5.461.981.416 ROL, pentru plata cărora a emis 9 file CEC, care la introducerea în bancă au fost refuzate, ca urmare a lipsei de disponibil.
La data de 19.08.2004, la IPJ Vaslui a fost înregistrată o nouă plângere, formulată tot de numitul A I, prin care acesta reclama pe C N pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi bancrută frauduloasă, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 215, art. 246 din Codul penal şi 276 din legea nr. 31/1990, TD pentru săvârşirea acestor infracţiuni în calitate de complice şi A M ca instigator, constând în aceea că :
– societatea lor a încheiat contractul nr. 972/21.03.2003 cu SC V SA, în baza căruia a livrat mai multe cantităţi de marfă, pentru plata cărora au fost emise 9 file CEC, semnate de C N, aceasta ştiind că la scadenţă nu va exista acoperirea necesară;
– situaţia economice—financiară dezastruoasă a SC V SA a început în momentul în care A M, prin intermediul SC P SA a ajuns acţionar majoritar, desemnând-o ca administrator unic pe C N, cei trei menţionaţi mai sus realizând aducerea SC V SA în stare de insolvenţă comercială;
– au fost transferate prin vânzare către SC P SA cele mai importante bunuri ale SC V SA în data de 31.03.2004, fără a exista o hotărâre a adunării generale a asociaţilor, înstrăinările având valori ce depăşeau capitalul social, iar preţurile de vânzare fiind mult subevaluate.
2. La data de 09.09.2004, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui a fost înregistrată plângerea formulată de numitul C E, în calitate de administrator al SC A D SRL Bucureşti împotriva lui C N pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi bancrută frauduloasă, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 215, 246 din Codul penal şi 276 din legea nr. 31/1990, T D pentru săvârşirea acestor infracţiuni în calitate de complice şi A M ca instigator, constând în aceea că :
– în data de 04.03.2004, societatea lor a încheiat un protocol de colaborare cu SC V SA, în baza căruia această societate le datorează 405.796.278 ROL, din care 367.907.224 ROL debit şi 37.889.054 ROL dobânzi; pentru plata mărfurilor SC V SA a emis 3 bilete la ordin, fără acoperire, semnate de C N, la instigarea lui A M;
– cei trei mai sus menţionaţi, în înţelegere, au pus la cale şi au realizat aducerea SC V SA în stare de insolvenţă comercială prin tragerea de foloase materiale foarte mari şi transferul tuturor bunurilor importante ale societăţii către S.C. P SA;
– au fost transferate prin vânzare către SC P SA cele mai importante bunuri ale SC V SA în data de 31.03.2004, fără a exista o hotărâre a adunării generale a asociaţilor, înstrăinările având valori ce depăşeau capitalul social, iar preţurile de vânzare fiind mult subevaluate.
3. La data de 17.09.2004, la IPJ Vaslui a fost înregistrată plângerea formulată de numitul C E, în calitate de director al SC A C SRL Bucureşti împotriva lui C N pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi bancrută frauduloasă, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 215, art. 246 din Codul penal şi 276 din legea nr. 31/1990, T D pentru săvârşirea acestor infracţiuni în calitate de complice şi A M ca instigator, constând în următoarele:
– în data de 04.03.2004, societatea lor a încheiat un protocol de colaboare cu SC V SA, în baza căruia această societate le datorează 495.342.532 ROL, din care 441.707.029 debit şi 53.635.503 ROL dobânzi; pentru plata mărfurilor SC V SA a emis 4 bilete la ordin, fără acoperire, semnate de C N, la instigarea lui Albu Marian;
– cei trei mai sus menţionaţi, în înţelegere, au pus la cale şi au realizat aducerea SC V SA în stare de insolvenţă comercială prin tragerea de foloase materiale foarte mari şi transferul tuturor bunurilor importante ale societăţii către u’ P SA;
– au fost transferate prin vânzare către SC P SA cele mai importante bunuri ale SC V SA în data de 31.03.2004, fără a exista o hotărâre a adunării generale a asociaţilor, înstrăinările având valori ce depăşeau capitalul social, iar preţurile de vânzare sunt mult subevaluate.
4. La data de 29.03.2007, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui a fost înregistrată o nouă plângere a SC A D SRL, reprezentată de administratorul C E şi SC A C SRL, reprezentată de administratorul CA, prin care aceştia completau plângerile depuse iniţial, reclamând şi săvârşirea următoarelor infracţiuni:
– delapidare, înşelăciune şi gestiune frauduloasă, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 2151 C.pen., 215 C.pen. şi 214 C.pen. de către numita C N, constând în următoarele:
– în calitate de administrator al SC V SA a vândut ilegal, fără aprobarea AGA, în conformitate cu prevederile art. 150 din legea nr. 31/1990 şi statutului societăţii bunuri ale societăţii, în valoare de 14.805.914.227 ROL, deşi acestea depăşeau 10% din valoarea activelor nete, care la data de 31.12.2003 era de 39.647.167 ROL (în fapt, conform raportului privind cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia insolvenţei SC V SA, activul net contabil la data de 31.12.2003 era de 39.647.167.000 ROL;
– a emis către bilete la ordin în data de 05.04.2004, către SC A C SRL şi SC AD SRL, deşi la acea dată AGA hotărâse intrarea în insolvenţă;
– a vândut bunuri către SC P SA sub preţul pieţei şi fără a avea aprobarea AGA;
– complicitate la săvârşirea infracţiunilor de delapidare, gestiune frauduloasă şi înşelăciune de către T D, constând în următoarele:
– a preluat administrarea SC V SA din 22.03.2004, iar în calitate de administrator la SC P SA a achiziţionat bunuri de la SC V SA, în valoare de 14.805.914.227 ROL, deşi acestea depăşeau 10% din valoarea activelor nete;
– a înşelat, cu bună ştiinţă, prin declaraţiile sale;
– tăinuire şi instigare la săvârşirea infracţiunilor de delapidare şi gestiune frauduloasă de către A M, constând următoarele:
– în calitate de acţionar majoritar la SC P SA, A M a dobâdit bunuri obţinute prin infracţiunile de delapidare şi gestiune frauduloasă de la SC V SA;
– ca acţionar majoritar la SC P SA este principalul beneficiar al bunurilor obţinute ilegal de această societate;
5. La data de 17.09.2004, la IPJ Vaslui a fost înregistrată plângerea formulată de SC P – 93 SRL Şiret, reprezentată prin director general C M şi SC C SRL Panciu, reprezentată prin director general H M împotriva numitei C N, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, faptă prevăzută şi
pedepsită de art. 215, al. 1 – 5 din Codul Penal, constând în aceea că:
– SC P – 93 SRL a încheiat cu SC V SA contractul comercial nr. 1963/19.02.2004, în baza căruia a livrat marfă cu factura 5275624/02.03.2004 în valoare de 121.976.041 ROL, iar ulterior cu factura 527609/02.03.2004, în valoare 102.976.041 ROL, pentru care SC V SA a emis fila CEC seria BC 300 nr. 01190325 cu data de 05.04.2004 (cu o valoare de 102.500.875 ROL), care la introducerea în bancă a fost refuzată la plată;
– SC CS SRL a încheiat cu SC V SA contractul de comision nr. 434/05.01.2004, suma datorată de SC V SA în baza acestui contract fiind de 761.673.377 ROL, din care SC V SA a achitat 418.522.658 ROL, rămânând de plată 343.150.719 ROL, pentru care fuseseră emise 3 bilete la ordin; refuzate la plată;
6. La data de 01.09.2004, la IPJ Vaslui a fost înregistrată plângerea formulată de SC E T SRL Bucureşti, reprezentată prin administrator G E, împotriva numitei C N, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 215 din Codul Penal, constând în aceea că au livrat fire în valoare de 331.443.506 ROL, cu factura 1956890/12.03.2004, care li s-au plătit printr-un bilet la ordin, care a fost refuzat la introducerea în bancă;
7. La data de 30.06.2004, la IPJ Vaslui a fost înregistrată plângerea formulată de SC T CM SRL, în calitate de împuternicită a SC A T R SRL Bucureşti împotriva numitei C N pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 215, al. 4 din Codul Penal, constând în aceea că pentru achitarea mai multor produse ridicate de la această societate, aceasta a emis 3 file CEC, în valoare totală de 129.603.608 ROL, carş* au fost refuzate la introducerea în bancă;
8. La data de 27.05.2004, la IPJ Vaslui a fost înregistrată plângerea formulată de SUCURSALA DE DISTRIBUŢIE Şl FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE Vaslui, reprezentată prin directorul B D şi contabil şef S Z, împotriva numitei C N şi I L, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 215 al. 4 din Codul Penal, constând în aceea că acestea au emis o filă CEC în valoare de 500.000.000 ROL, pentru plata contravalorii energiei electrice consumate, care la introducerea în bancă a fost refuzată ca urmare a lipsei disponibilului în cont;
9. La data de 31.05.2004, la sediul IPJ Vaslui a fost înregistrată plângerea formulată de SC P SRL Bucureşti, împotriva numitei C N pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 215 Codul Penal, constând în aceea că pentru plata mai multor facturi emise către SC V SA, prin care se livraseră diverse mărfuri către această societate, C N a emis 9 bilete la ordin, deşi nu avea disponibil în cont, prejudiciul astfel creat fiind de 315.297.228 ROL;
10. La data de 17.05.2004, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui a fost înregistrată plângerea formulată de SC C SRL Vaslui, reprezentată prin asociat unic P N, împotriva numitei C N pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 215, al. 4 din Codul Penal, constând în aceea că au livrat mai multe mărfuri către SC V SA, pentru plata cărora s-au emis drept garanţie 4 file CEC care la introducerea în bancă au fost refuzate, ca urmare a lipsei de disponibil. Prejudiciul astfel creat este de 80.746.087 ROL;
11. La data de 04.10.2004, la IPJ Vaslui a fost înregistrată plângerea formulată de SC U SRL, reprezentată prin asociatul unic U V împotriva SC V SA şi a persoanelor vinovate din cadrul acestei societăţi pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 215, al. 1 – 4 din Codul Penal, constând în aceea că urmare a relaţiilor comerciale efectuate, pentru plata facturii 5890733/01.03.2004, SC V SA a emis un bilet la ordin, care la introducerea la plată a fost refuzat ca urmare a lipsei de disponibil;
12. La data de 04.10.2004, la IPJ Vaslui a fost înregistrată plângerea formulată de SC Z P SRL Alexandria, reprezentată prin administratorul Z O împotriva numiţilor C N, A M, T D şi a cenzorilor SC V SA pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 215 al. 3, 4 şi art. 246 din Codul Penal, constând în aceea că au livrat marfă către această societate, în valoare de 3.848.851.074 ROL, pentru plata căreia au primit bilete la ordin, care la introducerea în bancă au fost refuzate ca urmare a lipsei de disponibil;
13. La data de 05.05.2004, la IPJ Vaslui a fost înregistrată plângerea formulată de SC L S SRL Vaslui, reprezentată prin administratorul H P împotriva lui A M pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 215 Codul Penal, constând în aceea că acesta a dispus emiterea a 5 file CEC cu o valoare de aproximativ 250.000.000 ROL pentru marfa ce-i fusese livrată în cursul lunilor februarie şi martie 2004, care au fost refuzate la plată;
14. La data de 10.05.2004, la IPJ Vaslui a fost înregistrată plângerea formulată de SC R D SRL Bucureşti, reprezentată prin administratorul P N împotriva directorului general, a directorului economic, al membrilor Consiliului de Administraţie al SC V SA pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 215 al. 4 din Codul Penal, constând în aceea că au livrat marfă către SC V SA, au fost plătiţi cu file CEC şi BO, care însă au fost refuzate la plată, prejudiciul total fiind de 552.539.352 ROL;
15. La data de 27.04.2004, la IPJ Vaslui a fost înregistrată plângerea formulată de SC S SRL Vaslui, reprezentată prin administratorul Z D împotriva numitei C N pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 215, al. 4 din Codul Penal, constând în aceea că pentru plata mărfurilor livrate a emis în favoarea societăţii acestuia 2 file CEC, ambele fiind refuzate în momentul introducerii în bancă spre decontare;
16. La data de 21.04.2004, la IPJ Vaslui a fost înregistrată plângerea formulată de SC I SRL Vaslui împotriva numitei C N întrucât în perioada martie – aprilie 2004 aceasta a eliberat către societatea reclamantă 4 file CEC cu o valoare totală de 150.000.000 ROL, care au fost refuzate la plată ca urmare a faptului că SC V SA se afla în interdicţie bancară;
17. La data de 23.06.2004, Garda Financiară – Comisariatul General – a formulat un denunţ împotriva numitei C N, pentru săvârşirea infracţiunilor de bancrută frauduloasă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 276 lit. b) din Legea nr. 31/1990 (actualmente art. 143 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 85/2006) şi neconvocarea celei de-a doua adunări generale a acţionarilor din data de 26.03.2004, ora 13, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 270, al. 1 din legea nr. 31/1990 (în prezent art. 276 din legea nr. 31/1990);
18. La data de 13.05.2004, Sindicatul V Vaslui, reprezentat de preşedintele de sindicat L C a sesizat comiterea următoarelor fapte considerate ilegale:
– înainte de începerea procedurii de faliment conducerea societăţii a lichidat stocurile de produse finite, în valoare de 10 miliarde ROL, care au ajuns la SC P SA, contra sumei de 3 miliarde ROL;
– salariaţii au fost opriţi în data de 19.04.2004 la poarta unităţii şi au fost anunţaţi că s-a iniţiat procedura de faliment, situaţie ce a declanşat un scandal, deoarece aceştia nu şi-au primit drepturile salariale pe lunile ianuarie – martie, deşi în acest sens a fost câştigat un proces la Tribunalul Vaslui.
La data de 13.05.2003 SC BT S, în calitate de intermediar, în numele ofertantului SIF Moldova SA a anunţat iniţierea şi derularea unei Oferte Publice Secundare de vânzare a unui nr. de 602.762 de acţiuni, reprezentând 74,8285% din capitalul social subscris şi vărsat al SC V SA, la preţul de 45.000 ROL/acţiune. Nereuşindu-se vânzarea, a fost emisă o nouă ofertă de vânzare, la preţul de 25.000 ROL/acţiune, acţiunile fiind achiziţionate de SC P SA Bârlad, care a achitat suma de 15.272.642.175 ROL către SC BT SA la data de 07.07.2003. Conform prospectului de ofertă publică secundară de vânzare ce a fost depus la dosar de către învinuitul T D, totalul datoriilor SC Varotex SA la acel moment era de 61.684.555.000 ROL, din care 35.391.801.000 ROL doar la furnizori.
1. Reclamaţie SC R SA Câmpulung Moldovenesc.
La data de 21.03.2003, între SC R SA şi SC V SA s-a încheiat contractul comercial numărul 972 ce avea ca obiect comercializarea produselor conform anexelor la contract. La capitolul 5 al acestui contract, intitulat „Preţul, modalităţi şi condiţii de plată”, printre altele, se menţionează :
Art.5 – Nivelul preţului in prezentul contract se înţelege în condiţiile achitării facturii în termen de maxim 60 de zile de la livrare.
Art.6 – Factura se întocmeşte în lei la cursul de referinţă al BNR din ziua facturării. Cumpărătorul, la ridicarea mărfii, va emite bilet la ordin sau CEC la valoarea integrală a facturii plus 10%, pentru diferenţa de curs valutar pozitivă, cu scadenţa la data decurgând din condiţia de la art. 8.
Art. 8 – În caz de întârzieri repetate la plată sau alte neregularităţi în efectuarea plăţilor vânzătorul îşi rezervă dreptul cu un preaviz rezonabil şi fără a fi obligat la plata de despăgubiri, să suspende livrările sau să anuleze comanda sau partea din comandă rămasă neexecutată şi să ceară despăgubiri pentru întreruperea contractului.
Conform documentelor depuse la dosarul cauzei, SC Romalfa SA a livrat mărfuri către SC Varotex SA cu următoarele facturi
Toate aceste file cec au fost refuzate la plată.
Referitor la modalitatea efectivă de desfăşurare a relaţiilor comerciale dintre cele două societăţi, din audierea numiţilor … au fost livrate mărfuri care au fost achitate, că filele CEC care fac obiectul prezentului dosar au fost emise de SC V SA corespunzător facturilor emise de SC R SA, la momentul livrării mărfurilor, care a fost trimisă prin delegat), că aceste file CEC au fost înmânate fie completate în întregime, fie doar semnate şi ştampilate, regula generală fiind ca plata să se efectueze la termen de maxim 60 de zile faţă de momentul livrării mărfurilor.
La data de 24.09.2008, prin adresa nr. 471, SC R SA Savineşti a comunicat că SC R SA a fuzionat prin absorbţie cu această societate şi că până la momentul respectiv nu recuperaseră suma datorată.
2.Reclamaţie SC A Distribution SRL Bucureşti.
In cadrul relaţiilor comerciale dintre SC Aturom Distribution SRL şi SC Varotex SA, SC Aturom Distribution SRL a livrat mărfuri cu următoarele facturi… în valoare de 17.621.307 ROL.
Pentru mărfurile livrate conform facturilor menţionate mai sus, SC V SA a emis 3 bilete la ordin, după cum urmează :
– un BO emis în data de 04.03.2004, scadent în data de 08.04.2004, în valoare de 50.000.000 ROL;
– un BO emis în data de 04.03.2004, scadent în data de 16.05.2004, în valoare de 50.000.000 ROL;
– un BO emis în data de 05.04.2004, scadent în data de 06.05.2004, în valoare de 267.907.224 ROL, toate fiind refuzate la plată în momentul introducerii în bancă.
Se poate astfel constata că valoarea totală a facturilor emise este de 375.637.650 ROL, în timp ce valoarea biletelor la ordin emise este de 367.907.224 ROL, diferenţa provenind, conform unui punctaj întocmit de societatea păgubită de la factura 6771848/11.11.2003, care a fost achitată parţial, rămânând un rest de plată de 752.240 ROL. Se mai impune precizarea că printr-un protocol de colaborare încheiat la data de 04.03.2004, SC V SA a recunoscut că datorează 250.831.835 ROL.
3.Reclamaţie SC A Comexim SRL Bucureşti
În cadrul relaţiilor comerciale dintre SC Aturom Distribution SRL şi SC Varotex SA, SC Aturom Distribution SRL a livrat mărfuri cu următoarele facturi: ………., în valoare de 39.927.213 ROL.
Pentru mărfurile livrate conform facturilor menţionate mai sus, SC Varotex SA a emis 4 bilete la ordin, după cum urmează:
– un BO emis la data de 10.02.2004, scadent la data de 30.03.2004, în valoare de 100.000.000 ROL;
– un BO emis la data de 03.03(sau 05, nu se înţelege).2004, scadent la data de 25.05.2003, în valoare de 159.800.000 ROL;
– un BO emis la data de 05.03.2004, scadent la data de 19.04.2004, , în valoare de 100.000.000 ROL;
– un BO emis în data de 05.04.2004, scadent la data de 21.04.2004, în valoare de 81.907.029 ROL, toate fiind refuzate la plată în momentul introducerii în bancă.
Se poate astfel constata că valoarea totală a facturilor emise este de 444.395.936 ROL, în timp ce valoarea biletelor la ordin emise este de 441.707.029 ROL, diferenţa provenind, conform unui punctaj întocmit de societatea păgubită de la factura 2055787/15.10.2003, care a fost achitată parţial, rămânând un rest de platane 27.625.512 ROL. Se mai impune precizarea că printr-un protocol de colaborare încheiat la data de 04.03.2004, SC V SA a recunoscut că datorează 259.800.000 ROL.
În dosar a fost audiat, administrator la SC A D SRL şi director la SC A C SRL, care a declarat că între societăţile sale şi SC VSA nu a existat un contract comercial, dar reprezentanţii SC V SA solicitau telefonic sau prin fax necesarul de materiale şi că în perioada ianuarie – martie 2004, ca urmare a întârzierilor la plată, s-au întocmit punctaje şi protocoale de plată, eliberându-se bilete la ordin pentru sumele datorate.
Toate biletele la ordin au fost completate integral de reprezentanţii SC V SA.
5. Reclamaţie SC P – 93 SRL Siret
La data de 19.02.2004, între SC V SA şi SC P-93 SRL a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 1963, prin care cea de-a doua societate se obliga să producă pentru prima articole de îmbrăcăminte. Conform articolului 17, al. 2 din contract „Plata se va face la livrare cu CEC sau bilet la ordin cu scadenţă la 30 zile de la emiterea facturii”.
Conform reclamaţiei depuse de SC P-93 SRL, la data de 02.03.2004, această societate a emis factura seria, cu o valoare de 102.500.875 ROL, pentru plata căreia s-a emis fila CEC; la solicitarea SC V SA factura a fost stornată, emiţându-se o altă factură ce conţinea şi TVA, respectiv factura seria, în valoare de 121.976.041.
La introducerea în bancă, fila CEC a fost refuzată ca urmare a lipsei totale de disponibil şi a faptului că la acea dată (14.04.2004), SC V SA se afla în interdicţie bancară.
5. Reclamaţie SC C SRL Panciu
La data de 05.01.2004, între SC V SA şi SC C SRL a fost încheiat contractul de prestări servicii pentru export în regim de lohn nr. 434, prin care cea de-a doua societate se obliga să producă pentru prima articole de îmbrăcăminte. Conform articolului 27 din acest contract „Plata se va face cu OP la banca şi în contul indicat de comitent pe factură în termen de 30 zile de la emiterea acesteia”.
– În baza acestui contract, SC C SRL a emis către SC V următoarele facturi:
– , în valoare de 43.210.966.
Pentru plata acestor mărfuri, SC V SA a emis următoarele documente de plată: un BO emis la 28.02.2004, scadent la 24.03.2004, în valoare de 70.431.075 ROL; un BO emis la 28.02.2004, scadent la 02.04.2004, în valoare de 125.411.769 ROL; un BO emis la 28.02.2004, scadent la 20.03.2004, în valoare de 138.269.947 ROL.
Din reclamaţia depusă de societate rezultă că facturile emise până la data de 28.01.2004, inclusiv au fost onorate la plată prin emiterea unor bilete la ordin cu acoperire financiară, în sumă de 418.522.658 ROL, în timp ce facturile ulterioare, pentru care s-au emis bilete la ordin care sunt enumerate mai sus nu au mai fost achitate, întrucât biletele la ordin au fost returnate la bancă cu menţiunea „lipsă totală disponibil bănesc”.
În cauză a fost audiat numitul HVD, reprezentant al SC C SRL, care a declarat că a început să colaboreze cu SC V SA din anul 1998, colaborarea constând în servicii reciproce privind vopsitorii de tricot, tricotat, tricot şi confecţionări articole de îmbrăcăminte, iar în cadrul contractului nr. 434/2004, societatea lui confecţiona articole de îmbrăcăminte pentru SC V SA, cu materialul SC V SA. Conform acestui contract, plata facturilor se efectua iniţial cu ordine de plată la 30 zile de la data facturării, pentru ca ulterior, să se efectueze cu bilete la ordin, în aceleaşi condiţii, care nu aveau titlu de garanţii.
6. Reclamaţie SC E T SRL Bucureşti
La data de 12.03.2004, prin factura, SC E T SRL a livrat către SC V SA mărfuri în valoare de 331.443.506 ROL, pentru care a primit un bilet la ordin, emis în aceeaşi dată, având scadenţa în data de 15.04.2004. La data introducerii la plată, biletul la ordin a fost refuzat, ca urmare a lipsei totale de disponibil.
În cauză a fost audiată numita G E, administrator al SC E T SRL, care a declarat că în cursul lunii martie 2004 a fost contactată de numita P R, din partea SC V SA, care s-a arătat interesată de achiziţionarea de bumbac, iar la data de 11.03.2004, SC V SA a făcut o comandă către societatea lor, pentru cantitatea de 3.000 kg bumbac. În acest condiţii, s-a livrat bumbacul solicitat prin factura nr. 165890/12.03.2004, pentru plata căruia s-a emis biletul la ordin mai sus menţionat, refuzat la plată în momentul introducerii în bancă.
7. Reclamaţie SC A T Romania SRL Bucureşti
Cu ocazia cercetărilor efectuate în acest dosar, reprezentanţii societăţii au depus mai multe facturi întocmite cu ocazia derulării relaţiilor lor comerciale cu SC V SA, dar din audierea, asistent logistic la SC A T Romania SRL Bucureşti a rezultat că debitul SC Vx SA către societatea acesteia provine din facturile: în valoare de 71.805.195 ROL.
Pentru mărfurile livrate, S.C. V S.A. a emis trei file CEC, după cum urmează:, în valoare de 90.157.893 ROL, fiind refuzate la bancă.
Se constată că valoarea facturilor este mai mare decât toate sumele menţionate pe cele trei file CEC, explicaţia numitei TCM fiind acea că factura nr. /09.01.2004 a fost achitată parţial, respectiv s-a achitat suma de 4.614.904 ROL şi, totodată, S.C. V S.A. trebuia să mai emită o filă CEC pentru suma de 67.000.291 ROL, lucru care nu s-a mai întâmplat. Numita TC M a declarat că nu a existat un contract comercial între societatea sa şi S.C. V S.A., livrarea mărfurilor efectuându-se pe bază de comandă verbală, a numitelor P R şiC N. Plata mărfurilor se efectua cu file CEC, termenul de plată fiind stabilit de comun acord între 30 şi 45 zile. Fila CEC /28.03.2004 a fost completată la toate rubricile de reprezentanţii S.C. V S.A. Fila CEC seria /08.04.2001 a fost completată de TCM la toate rubricile, cu excepţia semnăturilor, în prezenţa numitei P R. Fila CEC /30.04.2004, a fost completată la toate rubricile de reprezentanţii S.C. V S.A.
8. Reclamaţie Sucursala de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice Vaslui.
La data de 16.05.2000, între S.C. Electrica S.A. – Sucursala de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice Vaslui şi S.C. V S.A. a fost încheiat contractul nr. MC-04-1774, ce avea ca obiect furnizarea energiei electrice la locul de consum al S.C. Varotex S.A., durata contractului fiind nedeterminată.
Conform art. 11 lit. d) din acest contract, „Furnizorul are următoarele drepturi: … d) poate să solicite consumatorilor rău platnici, constituirea unei garanţii. Valoarea acestora nu poate depăşi valoarea consumului pentru o lună, calculat pe baza puterilor medii prevăzute în Anexa nr. 6 şi se va înscrie în Anexa nr. 3, la pct. 8.”
În anexa nr. 3 a acestui contract, la pct. 8, intitulat „Alte condiţii specifice”, se prevede că: „Garanţia constituită trebuie să acopere valoarea consumului de energie pentru o perioadă de facturare. La data încheierii contractului garanţia stabilită este de 178.140.620 ROL”.
Conform declaraţiei numitului S Z, contabil şef la Sucursala de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice Vaslui, în baza contractului mai sus menţionat, S.C. V S.A. a emis drept garanţie, fila CEC seria, cu data introducerii la plată la 16.06.2004, care a fost completată şi semnată la toate rubricile de conducerea S.C. V S.A. şi le-a fost înmânată deC N în luna decembrie 2003.
Fila CEC a fost introdusă la plată în luna aprilie 2004, fiind refuzată la data de 22.04.2004, ca urmare a lipsei totale de disponibil şi care urmare a faptul că la acea dată S.C. V S.A. se afla deja în interdicţie bancară.
9. Reclamaţie S.C. P S.R.L. Bucureşti.
În cadrul relaţiilor comerciale dintre cele două societăţi, S.C. Prociv S.R.L. a livrat mărfuri către S.C. V S.A. cu următoarele facturi: în valoare de 34.190.556 ROL.
Pentru plata acestora, au fost emise următoarele bilete la ordin:, toate fiind refuzate la plată la momentul introducerii în bancă, cu excepţia ultimelor două care nici nu au mai fost introduse.
În cauză a fost audiată numita C I, director al S.C. P S.R.L., care a declarat că nu s-a întocmit un contract comercial cu S.C. V S.A., deoarece livrările nu aveau caracter permanent. Ca regulă, la emiterea facturii se elibera şi bilet la ordin, dar au existat şi situaţii când biletul se emitea pentru două facturi. Biletele la ordin emise erau completate şi semnate de reprezentanţii S.C. V S.A. În urma discuţiilor cu numitaC N, aceasta le-a spus că întârzierea la plată se datorează neîncasării mărfurilor livrate la export ale S.C. V S.A.
10. Reclamaţie S.C. C S.R.L. Vaslui.
La data de 17.07.2003, între S.C. V S.A. şi S.C. C S.R.L. a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 3090, prin care S.C. C S.R.L. se obliga să confecţioneze cutii din carton ondulat. Referitor la plata cutiilor, în contract se prevede că:
Art. 8. Plata cutiilor se va efectua la 40 zile de la data livrării cu ordin de plată sau CEC.
Art. 9. În cazul plăţii cu ordin de plată, cumpărătorul va elibera vânzătorului un CEC barat în alb (cuvintele „in” şi „alb” sunt tăiate, iar deasupra lor este scris cuvântul „incomplet”), drept garanţie pentru plăţile ulterioare. În cazul nerespectării plăţilor, vânzătorul poate completa acest CEC cu întreaga sumă datorată de cumpărător şi îl va introduce la plată în termen de 5 zile de la data ultimei plăţi întârziate”.
Printre alte mărfuri, S.C. C S.R.L. a livrat marfă şi pentru următoarele facturi:, în valoare de 5.603.294 ROL.
Pentru aceste mărfuri au fost emise următoarele file CEC:, toate fiind refuzate la plată.
Din declaraţia numitului P N – administrator al S.C. CS.R.L. – rezultă că a început să livreze cutii din carton ondulat către S.C. V S.A. în anul 1999 sau 2000. În anul 2003 s-a încheiat în acest sens un contract de prestări servicii care a expirat la sfârşitul anului 2003, iar în anul 2004 derularea afacerilor s-a făcut pe baza comenzilor emise de S.C. V S.A. Filele CEC emise de S.C. V S.A. au fost primite completate la toate rubricile, inclusiv data, fiind considerate mijloace de plată şi nu garanţii şi au fost introduse la plată la datele menţionate pe ele, fiind refuzate la plată.
11. Reclamaţie S.C. U S.R.L. Vaslui.
La data de 01.03.2004, în cadrul relaţiilor comerciale dintre S.C. U S.R.L. şi S.C. V S.A., prima societate a emis factura fiscală seria, cu o valoare totală de 15.029.700 ROL, reprezentând transport auto. Pentru plata acesteia s-a emis un bilet la ordin în data de 06.04.2004, scadent la data de 10.05.2004, cu o valoare de 13.881.350 ROL, care la data introducerii în bancă a fost refuzat ca urmare a lipsei de disponibil.
12. Reclamaţie S.C. Z P S.R.L. Alexandria.
La data de 26.01.2004, între SC Z P Impex SRL şi SC V SA s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 005, ce avea ca obiect cumpărarea de fire de bumbac pentru tricotaje.
La articolul 5.1 al acestui contract se prevăd următoarele: “Cumpărătorul are obligaţia de a efectua plata valorii produselor înscrise în factura emisă, astfel: în termen de 45 până la 60 zile, cu file CEC, în lei, la cursul leu-usd B.N.R. din ziua efectuării plăţii.”
În baza acestui contract, SC Z P Impex SRL a livrat mărfuri către SC V SA cu următoarele facturi: în valoare de 226.711.029 ROL;
Pentru aceste mărfuri, reprezentanţii SC V SA au emis următoarele bilete la ordin:, care conform unei situaţii centralizatoare a SC Z P Impex SRL a fost achitat.
Din declaraţia numitei B M, director al SC Z P I SRL, rezultă că valoarea totală a mărfurilor livrate către SC V SA a fost de 3.848.851.074 ROL, în timp ce biletele la ordin care au fost eliberate aveau o valoare totală de doar 3.817.833.948 ROL, C Npromiţându-le că va achita restul de 31.017.126 ROL printr-un ordin de plată. Din toate biletele la ordin s-a încasat doar unul, în valoare de 250.000.00 ROL. Scadenţa iniţială a BO a fost de 45 zile de la livrare, dar urmare a solicitării lui C Nau acceptat schimbarea BO iniţiale cu altele, scadente la data de 15 şi 30 ale fiecărei luni următoare, prelungind astfel termenele de plată stabilite iniţial.
13. Reclamaţie S.C. L Service S.R.L. Vaslui.
În baza relaţiilor comerciale dintre cele două societăţi, SC L Service SRL a livrat sare vrac către SC Va SA Vaslui cu următoarele facturi fiscale:, în valoare de 40.501.650 ROL.
Pentru aceste mărfuri, SC V SA a emis următoarele file CEC: pe care este scris cuvântul „Garanţie”, care la introducerea în bancă a fost refuzat la plată; fila CEC, în valoare de 13.500.000 ROL, care la introducerea în bancă a fost refuzat la plată, fila CEC, în valoare de 27.000.000 ROL;, în valoare de 27.000.000 ROL.
Numitul H P, administrator al SC L Service SRL, a declarat că a început să deruleze relaţii comerciale cu SC V SA din anul 2002, constând în livrarea de sare pentru centrala termică şi vopsitorie. Toate rubricile de pe filele CEC au fost completate de reprezentanţii SC V SA, acestea fiindu-i înmânate de C N gata completate şi semnate la toate rubricile. În lunile martie şi aprilie 2004 a primit mai multe file CEC, din care a introdus la plată doar pe cele cu numerele, care au fost refuzate, ca urmare a lipsei de disponibil, iar celelalte file CEC nu au mai fost introduse. Filele CEC nu erau garanţii, ci mijloace de plată, iar faptul că pe fila CEC nr. este scris cuvântul „Garanţie”, aceasta a fost o neatenţie a lui când a preluat fila CEC, neexistând o convenţie în acest sens.
14. Reclamaţie S.C. R D S.R.L. Bucureşti.
În cadrul relaţiilor comerciale dintre SC R D SRL şi SC V SA, prima dintre cele două societăţi a livrat mărfuri cu următoarele facturi: în valoare de 200.206.721 ROL.
Pentru plata acestora, SC V SA a emis următoarele file CEC, care la introducerea în bancă au fost refuzate, ca urmare a lipsei de disponibil şi a faptului că SC V SA se afla în interdicţie bancară.
Referitor la aceste aspecte, din partea SC R D SRL a fost audiat numitul P N, administrator al societăţii, care a declarat că a livrat mărfurile către SC V SA urmare a discuţiilor purtate cu, C N prin care aceasta l-a asigurat că nu vor fi probleme privind achitarea. Acesta consideră totodată că a fost înşelat de numitaC N prin modul de a ascunde adevărata situaţie financiară a societăţii şi a mai declarat că nu poate proba activitatea ilicită a acţionarului A M în prejudicierea societăţii.
15. Reclamaţie S.C. S S.R.L. Vaslui.
În cadrul relaţiilor comerciale dintre SC S SRL şi SC V SA, prima dintre societăţi a livrat mărfuri cu următoarele facturi: în valoare de 266.001.337 ROL.
Pentru plata acestei sume au fost emise următoarele instrumente de plată: ambele fiind refuzate ca urmare a lipsei de disponibil şi a faptului că SC V SA se afla în interdicţie bancară.
Din cadrul acestei societăţi a fost audiat administratorul Z D, care a declarat că a desfăşurat relaţii comerciale cu SC V SA din anul 2001, fără a avea probleme financiare. În cursul lunii martie a livrat mărfurile care fac obiectul dosarului, urmare a unei comenzi telefonice făcute deC N , marfa fiind transportată de el. Fila CEC, ambele file CEC fiind completate în prezenţa sa, de cătreC N, data scadentă fiind stabilită de comun acord; ambele file CEC i-au fost date ca mijloace de plată şi nu ca garanţie.
16. Reclamaţie S.C. I S.R.L. Vaslui.
În cadrul relaţiilor comerciale dintre SC ISRL şi SC V SA, prima dintre societăţi a livrat mărfuri cu următoarele facturi: în valoare de 40.555.600 ROL.
Pentru plata acestora au fost emise următoarele file CEC:, toate fiind refuzate ca urmare a lipsei de disponibil şi a faptului că SC V SA se afla în interdicţie bancară.
În dosar a fost audiat din partea societăţii păgubite numita H F, director tehnic al SC I SRL, care a declarat că societatea sa a avut relaţii de colaborare, constând în prestări servicii, cu SC V SA din anul 2003. Începând din luna ianuarie 2004, în momentul în care primea comanda de la reprezentantul SC V SA, respectivC N, primea şi o filă CEC completată la toate rubricile, inclusiv data la care trebuia introdusă la plată, aceste file CEC nefiind considerate garanţie pentru plată, ci mijloace de plată. În acest mod s-a întâmplat şi cu facturile care fac obiectul acestui dosar, cu menţiunea că pentru ultima factură nu a mai fost primit nici un instrument de plată.
La data de 16.06.2004, Garda Financiară – Secţia Bacău a întocmit o notă de constatare, în care, printre alte aspecte menţionează că la data controlului, SC P SA mai are de încasat de la SC V SA suma de 8.434.373.543 ROL, în calculul total fiind luate în calcul şi facturile emise în anul 2004 de SC V SA către SC P SA, în valoare totală de 13.292.402.376 ROL.
Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 270 din legea nr. 31/1990, s-a apreciat că în acest dosar nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, deoarece conţinutul acestei infracţiuni este “se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă, cenzorul care nu convoacă adunarea generală în cazurile în care este obligat prin lege”, iar în situaţia acestui dosar :
– conform adresei nr. 9438/29.04.2008 a Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Vaslui, C Nera administrator unic din data de 29.08.2003 şi deci nu cenzor;
– referitor la articolul 118 al. 2 din legea nr. 31/1990, care este menţionat în plângerea Gărzii Financiare, şi care are următorul conţinut “a doua adunare generală nu se poate întruni în chiar ziua fixată pentru prima adunare”, se poate constata că el nu are o legătură directă cu prevederile art. 276, întrucât adunarea generală, conform prevederilor art. 117, al. 1 din legea 31/1990, aşa cum era în vigoare în anul 2004 se convoca de către administratori, textul exact fiind “Adunarea generală va fi convocată de administratori de câte ori va fi nevoie, în conformitate cu dispoziţiile din actul constitutiv”.
Referitor la petiţia formulată de Sindicatul V SA, în cuprinsul Raportului privind cauzele şi împrejurările care au condus la încetarea de plăţi a debitoarei SC V SA se menţionează că la data de 30.04.2004 societatea avea salarii restante de 2.593.941.357 ROL, care provin din lunile februarie, martie şi aprilie 2004, iar în anexa nr. 5 a acestui raport sunt menţionate toate persoanele care au de primit aceste salarii restante, suma fiind înscrisă în lista creditorilor.
În ceea ce priveşte infracţiunea de bancrută frauduloasă, din reclamaţiile părţilor vătămate rezultă că acestea se referă la mai multe facturi emise de SC V SA către SC P SA, anterior deschiderii procedurii de faliment, fără ca aceste facturi să fie nominalizate expres, menţionându-se doar fie că facturile au fost emise în data de 31.03.2004 fie că anularea acestor facturi a făcut obiectul unui dosar civil, soluţionat prin decizia nr. 1300/12.12.2005 a Curţii de Apel laşi .
Din verificările efectuate s-a stabilit că decizia civilă nr. 1300/12.12.2005 a fost pronunţată de Curtea de Apel laşi în dosarul nr. 4746/2005, dosarul având ca obiect recursul formulat de SC P SA Bârlad împotriva sentinţei civile nr. 170/F din 08.06.2005, pronunţată de Tribunalul Vaslui – judecătorul sindic în dosarul nr. 34/F/2004, având ca obiect anularea transferurilor cu caracter patrimonial efectuate de SC V SA către SC P SA.
În conţinutul sentinţei civile nr. 170/F/08.06.2005, printre alte aspecte se menţionează următoarele:
„Prin cererea înregistrată la instanţă sub nr. 34/F/2004 din 14.01.2005, SC L&C EXEPRT GRUP SRL Huşi, SC SOLVENS SRL Huşi şi ec. Munteanu Cezar, lichidatori judiciari ai SC V SA Vaslui au solicitat anularea transferurilor cu caracter patrimonial efectuate de societatea debitoare către SC P SA Bârlad în perioada 11 februarie 2004 – 31 martie 2004.
În motivarea cererii se arată că SC P SA Bârlad este acţionar majoritar, deţinând la SC V SA Vaslui 74,83 % din capitalul social, că transferul patrimonial s-a făcut anterior depunerii cererii de faliment de către societatea debitoare, considerându-se că s-a făcut în dauna creditorilor.
Se mai susţine că transferul patrimonial s-a efectuat fără o evaluare a bunurilor şi sub preţul de contabilitate.
Din verificarea valorilor din contabilitate cu cele de vânzare şi cu cele de evaluare se reţin următoarele :
– s-au facturat cu factura nr. 4791203 din 30.03.2004 produse finite declasate la preţul de 3.255.840.000 lei, a căror valoare contabilă era de 8.203.040.159 lei şi pentru care nu s-au găsit acte justificative;
– valoarea de vânzare a mijloacelor auto este de 30% din valoarea contabilă, neexistând o evaluare tehnică de specialitate;
– valoarea clădirilor, utilajelor, instalaţiilor, biroticii, obiectelor de inventar facturate este de 50% din valoarea de contabilitate şi cea de evaluare.
S-au înstrăinat sediul administrativ, două posturi de transformare energie electrică cu transformatoarele aferente, mijloacele de transport auto, birotică şi obiectele de inventar, bunuri fără de care o societate comercială nu poate funcţiona.
Că aceste transferuri sunt frauduloase şi în paguba creditorilor rezultă indubitabil din împrejurările că actele au fost perfectate cu câteva zile înaintea depunerii cererii de deschidere a procedurii de către societatea debitoare, V SA Vaslui, precum şi după înregistrarea cererii.
Transferul bunurilor la preţuri modice, neevaluarea acestora, luarea acestora-în compensare pentru aşa -zise datorii ale debitorului către SC P SA indică cu eţât mai mult că transferul s-a făcut în paguba creditorilor cu creanţe de peste 120.000.000.000 lei.
Pe de altă parte, înstrăinarea bunurilor către acţionarul majoritar, care deţine 74,83 % din acţiuni este sancţionată de art. 61(2) lit. c din legea nr. 64/1995/R cu anularea.
În raport de cele reţinute mai sus, instanţa a apreciat că transferul efectuat
între SC V SA Vaslui şi SC P SA Bârlad s-a făcut cu scopul vădit a fraudării creditorilor în interesele acestora şi fiind îndeplinite cerinţele art. 58 şi
următoarele din legea nr. 64/1995/R şi ale art. 975 Cod Civil, instanţa va adminte
cererea, va anula transferul şi actele întocmite şi va obliga dobâditorul la restituirea
bunurilor”.
Printre alte aspecte, în decizia nr. 1300/12.12.2005 a Curţii de Apel laşi se menţionează următoarele:
„Prin sentinţa civilă nr. 170/F/08.06.2005, pronunţată de Tribunalul Vaslui -judecător sindic s-a dispus :
Anulează transferul patrimonial şi actele încheiate între SC V SA Vaslui şi SC P SA Bârlad, după cum urmează …… Obligă SC P SA Bârlad să restituie SC VSA Vaslui bunurile sau valoarea acestora de la data transferului, după cum urmează :
– produse finite livrate cu factura nr. 4791130 din 11.02.2004, în valoare de 5.773.790 lei;
– produse finite declasate livrate cu factura nr. 4791203 din 30.03.2004, în sumă de 8.203.040.159 lei;
– produse finite livrate cu factura nr. 4791243 din 04.05.2004 în valoare de 64.752.000 lei;
– produse finite livrate cu factura nr. 4791244 din 04.05.2004 în valoare de 490.920.250 lei;
– autoturism Hyundai Sonata livrat cu factura nr. 4791209 din 31.03.2004 în valoare de 148.223.721 lei;
– autocamion Raba livrat cu factura nr. 4791234 din 31.03.2004, în valoare de 354.384.095 lei;
– Dacia 1310 Break livrată cu factura nr. 4791213 din 31.03.2004 în valoare de 33.794.658lei;
– autoturism Hyundai Sonata livrat cu factura nr. 4791235 din 31.04.2004.
Din actele şi lucrările dosarului instanţa de control judiciar a reţinut următoarele :
… Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs SC P SA Bârlad, prin reprezentanţii legali, considerând-o nelegală şi netemeinică.
Recurenta consideră că sentinţa civilă nr. 170/F/08.06.2005 este nulă absolut întrucât nu a fost respectat dreptul la apărare, instanţa decăzând-o în mod nejustificat şi nelegal din dreptul de a propune întâmpinare, de a propune probe şi de a invoca excepţii reţinându-se că nu a respectat dispoziţiile art. 114/1 Cod procedură civilă.”
Curtea de Apel laşi a admis recursul declarat de SC P SA, menţionând următoarele :
„În motivarea acestei soluţii instanţa de recurs a reţinut că din înscrisurile depuse la dosar şi care constituie probe, inclusiv expertiza contabilă efectuată la instanţa de fond, nu rezultă temeinicia sentinţei pronunţate de instanţa de fond în favoarea SC V SA Vaslui în contradictoriu cu SC PSA Bârlad, aceasta bazându-se doar pe concluziile unei expertize tehnice şi ale art. 160 alin. 2 Cod fiscal, fără nici un fel ide comentarii de ordin juridic sau probe care să dovedească o fraudă.
În primul rând prima instanţă comite o eroare juridică când aplică fără suport probator dispoziţiile art. 61 din legea 64/1995 republicată în sensul că merge pe o prezumţie a eludării legii, fără însă să existe probe în acest sens.
Este adevărat că textul art. 61, alin. 1, lit a – f din legea nr. 64/1995 republicată prevede condiţiile expuse în care se pot anula actele frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii şi condiţiile expres prevăzute în acelaşi articol dar alin. 2 lit a – f al legii 64/1995 în care operaţiunile încheiate în anul anterior deschiderii procedurii cu persoane aflate în raporturi juridice cu debitorul va putea de asemenea să fie anulate şi prestaţiile recuperate dacă sunt în paguba creditorilor.
În speţă SC V SA Vaslui era obligată să probeze că transferul bunurilor făcute către SC P SA Bârlad a avut scopul ilicit de a eluda drepturile creditorilor.
Astfel dacă se raportează la situaţiile prevăzute de art. 61 alin 1 lit. a – f din legea nr. 64/1995 republicată, SC V SA Vaslui prin lichidator trebuia să facă dovada existenţei vreunei situaţii din cele prevăzute la lit. a)-f), această probă neexistând.
De asemenea, debitoarea SC V SA Vaslui nu a făcut dovada că operaţiunile de transfer către SC P SA Bârlad au fost făcute cu intenţia de a păgubi creditorii deoarece transferul de bunuri a fost realizat printr-un nr. de 23 facturi, valoarea acestor transferuri Fiind de 13.959.511.352 lei, sumă care nu poate fi considerată modică şi nici de natură a frauda pe ceilalţi creditori al SC V SA, mai ales că frauda sau intenţia de fraudă nu a fost dovedită, ci doar presupusă de instanţa de fond.
Suma reprezintă o contraprestaţie între cele două societăţi, nefiind vorba de vreo fraudă, operaţiunile respective nefiind de natură să defavorizeze pe vreuna din părţile contractante”.
Această decizie a fost atacată printr-o contestaţie în anulare de SC L&C Expert Grup SRL Huşi, SC Solvens SRL Huşi şi SC Audit Expert SRL Bârlad, dar Curtea de Apel laşi – Secţia comercială, prin decizia nr. 86/20.03.2006 a respins contestaţia.
Referitor la facturile mai sus menţionate au fost solicitate lămuriri şi de la lichidatorii judiciari ai SC V SA, respectiv SC Evalcont IPURL, SC Solvens SPRL şi SC Auditsolvent SPRL, care, prin adresa nr. 252/24.09.2008, au comunicat că:
– suma totală a facturilor emise de către SC V SA Vaslui cătrjş SC P SA Bârlad este de 2.087.175,56 RON, sumă care a fost compensată cu ordine de compensare în valoare de 756.140,86 RON şi cu ordine de plată în valoare de 2.106.899,4 RON;
– din evidenţa contabilă a SC V SA nu reiese cu claritate cum au fost achitate aceste facturi, întrucât pe documentele de plată emise de către SC P SA nu sunt menţionate facturile ce se achită, în schimb din situaţia globală dintre cele două societăţi reiese că SC V SA este datoare la SC P SA cu suma de 775.864,7 lei, sumă cu care a fost înscrisă la masa credală a debitoarei SC V SA..
Pentru a clarifica dacă SC P SA a achitat sumele respective către SC V SA, a fost solicitat Gărzii Financiare – Secţia Vaslui efectuarea unui contROL la SC P SA. Reprezentanţii Gărzii Financiare au întocmit astfel nota de constatare seria VS nr. 101374/02.12.2008, prin care se stabileşte că SC P SA a efectuat plăţi către SC V SA, sau către alte unităţi, respectiv SC C SA, SC C Internaţional SRL şi Direcţia Silvică în numele SC V SA în sumă totală de 2.151.761 lei.
Din cuprinsul raportului privind cauzele şi împrejurările care au condus la apariţia insolvenţei debitoarei SC V SA, întocmit de administratorii judiciari şi depus la Tribunalul Vaslui la data de 15.12.2006, rezultă, printre altele că „debitoarea SC V SA Vaslui este o societate relativ nouă, începându-şi activitatea în anul 1989, în sistemul economic centralizat al statului fiind de scurtă durată, cunoscut fiind faptul că începând cu anul 1990 în economia românească a început să fie implementat sistemul economiei de piaţă, societăţile comerciale desfăşurând o activitate de sine stătătoare, managementul aplicat în fiecare dintre acestea contribuind în mare măsură la eficientizarea activităţii.
Activitatea principală a debitoarei a fost cea de producere şi comercializare
atât pe piaţa internă, cât şi la export a produselor din bumbac şi tip bumbac. Activitatea de producţie a fost structurată pe ateliere şi secţii.
Debitoarea reuşeşte, în perioada 1995 – 2000 să se doteze cu utilaje performante din import, ceea ce conduce la o rentabilitate crescută, la diminuarea costurilor cu munca vie, dar şi cele cu energia electrică şi celelalte utilităţi.
Punctul slab al activităţii debitoarei a fost sursa de producere a aburului tehnologic şi a apei calde necesară finisării tricotului, aceste utilităţi fiind asigurate de către centrala termică proprie care a fost o mare consumatoare de combustibili”.
La acest raport sunt mai multe anexe. Din anexa intitulată „Evoluţia principalilor indicatori economico – financiari şi a activului net contabil pentru perioada 2001 – 30.10.2004″, rezultă că:
– totalul activelor imobilizate la 30.06.2003 era de 5.284.390,8 RON, iar la 30.10.2004 de 4.457.637,5 RON;
– valoarea totală a datoriilor la 30.06.2003 era de 8.515.264,7 RON, la un activ net contabil de 3.491.918,7 RON, iar la 30.10.2004 de 11.219.929,4 RON, la un activ net contabil de -5.343.197,1 RON;
Din anexa intitulată „Evoluţia patrimoniului în perioada 2001 – 30 octombrie 2004″, rezultă că la data de 31.12.2003 valoarea patrimoniului era de 8.017.353,2 RON, iar la data de 30.04.2004 de 5.562.124,6 RON.
Referitor la infracţiunea de delapidare sub forma traficării care a fost reclamată de reprezentanţii SC A Distribution SRL şi SC A Comexim SRL, se impun următoarele precizări:
– conţinutul art. 150 din legea nr. 31/1990, varianta republicată la data de 17.11.2004 era următorul:
“(1) Dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel şi sub rezerva dispoziţiilor art. 149, sub sancţiunea nulităţii, administratorul va putea înstrăina, respectiv dobândi bunuri către sau de la societate având o valoare de peste 10% din valoarea activelor nete ale societăţii, numai după obţinerea aprobării adunării generale extraordinare, în condiţiile ‘ prevăzute la art. 112.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi operaţiunilor de închiriere sau leasing.
(3) Valoarea prevăzută la alin. (1) se va calcula prin raportare la situaţia financiară aprobată pentru anul financiar precedent celui în care are loc operaţiunea ori, după caz, la valoarea capitalului social subscris, dacă o asemenea situaţie financiară nu a fost încă prezentată şi aprobată.
(4) Prevederile prezentului articol sunt aplicabile şi operaţiunilor în care una dintre părţi este soţul administratorului ori rudă sau afin, până la gradul al patrulea inclusiv, al acestuia; de asemenea, dacă operaţiunea este încheiată cu o societate civilă sau comercială la care una dintre persoanele anterior menţionate este administrator sau director ori deţine, singură sau împreună, o cotă de cel puţin 20% din valoarea capitalului social subscris, cu excepţia cazului în care una dintre societăţile comerciale respective este filiala celeilalte”.
Aşa după cum se poate constata din conţinutul textului de lege mai sus expus, sancţiunea care poate interveni în cazul în care administratorul înstrăinează bunuri care au o valoare mai mare de 10% din valoarea activelor nete, fără aprobarea adunării generale extraordinare este nulitatea actului sau a actelor.
În mod concret, în cazul acestui dosar, instanţa de judecată a fost sesizată cu o acţiune de anulare a actelor de înstrăinare a mai multor bunuri de la SC V SA către SC P SA şi, în cele din urmă, la recurs, acţiunea a fost respinsă. Pe de altă parte, traficarea – ca element material al infracţiunii de delapidare – presupune scoaterea bunului din sfera patrimoniului persoanei juridice şi apoi din actul de speculare, în vederea obţinerii unui profit, ori în cazul concret al acestui dosar, C Na vândut diverse bunuri către SC P SA, nefiind reclamat şi nedemonstrându-se în alt mod că, aceasta ar fi avut profit direct personal ca urmare a acestor activităţi; totodată, traficarea, ca element material al infracţiunii de delapidare presupune ca bunul să se întoarcă în patrimoniul persoanei respective, ceea ce în cazul acestui dosar nu s-a întâmplat, fiind vorba doar despre o vânzare a bunurilor de la o societate la alta.
În ceea ce priveşte infracţiunea de gestiune frauduloasă, care a fost reclamată de reprezentanţii SC A Distribution SRL şi SC A Comexim SRL, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, deoarece:
– prin vânzarea bunurilor de la SC V SA către SC P SA nu a fost pricinuită o pagubă de natură penală, în sensul art. 214 din CP, în patrimoniul SC V SA, întrucât vânzarea, ca atare, după cum rezultă din documentele aflate la dosar, a fost o operaţiune reală, concretizată prin documentele întocmite;
– din documentele emise de lichidatorii judiciari ai SC V SA rezultă că suma reprezentând contravaloarea acestor facturi a fost compensată cu alte datorii ale SC V SA către SC P SA, iar din verificarea Gărzii Financiare rezultă că în evidenţa contabilă a SC Pa SA figurează diverse sume achitate către SC V SA;
– este adevărat că din punct de vedere civil, prin vânzare, aceste bunuri au fost scoase din patrimoniul SC V SA, nemaiputând fi urmărite de alţi creditori în procedura de lichidare judiciară, dar din acest punct de vedere faptele săvârşite nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de gestiune frauduloasă;
– se impune şi precizarea că în conformitate cu prevederile art. 214, al. 3 din Codul Penal, s-a solicitat lichidatorilor judiciari ai SC V SA să comunice dacă formulează plângere prealabilă pentru săvârşirea acestei infracţiuni, aceştia răspunzând că nu au formulat şi nici nu intenţionează să formuleze o asemenea plângere, întrucât s-a promovat cerere privind atragerea răspunderii materiale, în conformitate cu art. 138 din legea nr. 85/2006.
Conform art. 143, al. 2, litera c) din Legea nr. 85/2006: “Constituie infracţiunea de bancrută frauduloasă şi se sancţionează cu închisoare de la 6 luni la 5 ani fapta persoanei care: c) înstrăinează, în frauda creditorilor, în caz de insolvenţă a debitorului, o parte din active.”
Legea nr. 85/2006 a intrat în vigoare după comiterea faptelor reclamate.
Conform art. 276, litera b) din legea nr. 31/1990, republicată la data de 29.01.1998 (text care s-a menţinut şi în varianta legii nr. 31/1990 care a fost republicată la data de 17.11.2004, doar că numărul articolului a devenit 283) “Se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 12 ani persoanele vinovate de bancrută frauduloasă, constând în una dintre următoarele fapte: b) înstrăinarea, în frauda creditorilor, în caz de faliment al unei societăţi, a unei părţi însemnate din active.”
Conform art. 106 din legea nr. 64/1995, care era în vigoare în cursul anului 2004, falimentul era pronunţat de judecătorul sindic, in anumite situaţii. Se poate constata astfel că Legea nr. 85/2006, care a abrogat legea nr. 64/1995, a schimbat parţial şi conţinutul infracţiunii de bancrută frauduloasă în aspectele care fac obiectul cercetării în acest dosar.
În consecinţă, din cuprinsul materialului probator existent la dosar şi succint expus anterior rezultă că deşi au fost înstrăinate mai multe bunuri ale SC V SA către SC P SA, anterior deschiderii procedurii de faliment, pe calea probatoriului administrat de instanţele de judecată cu ocazia judecării dosarului privind procedura insolvenţei SC V SA, nu s-a demonstrat că aceste înstrăinări ar fi fost efectuate în frauda creditorilor, alţii decât SC P SA – în fapt fiind vorba despre o înstrăinare tot în favoarea unui creditor, respectiv SC P SA, care creditor achitase în realitate diferite sume de bani către SC V SA, nefiind deci o înstrăinare fictivă. Se impune şi precizarea că din punct de vedere procedural, la data înstrăinării bunurilor care fac obiectul acestui dosar, SC V SA nu era efectiv în insolvenţă sau faliment, cererea de deschidere a procedurii fiind înregistrată la data de 19.04.2004, admisă la data de 04.05.2004; la data de 06.10.2004 a Curţii de Apel laşi au fost admise recursurile declarate împotriva deschiderii procedurii, iar hotărârea Tribunalului Vaslui a fost casată şi cauza a fost trimisă spre rejudecare, pentru ca abia la data de 09.11.2004 Tribunalul Vaslui să deschidă din nou procedura de reorganizare judiciară şi faliment a SC V SA.
Pe cale de consecinţă, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de delapidare şi gestiune frauduloasă, nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracţiunii de tăinuire, pentru săvârşirea căreia a fost reclamat numitul A M, de reprezentanţii SC A Distribution SRL şi SC A Comexim SRL.
Pentru a se stabili persoana care a scris şi semnat instrumentele la plată care fac obiectul acestui dosar, au fost dispuse 3 constatări tehnico – ştiinţifice, asupra instrumentelor de plată care au fost depuse de societăţile păgubite în original la dosar, rezultatele fiind după curm urmează:
Prin raportul de constatare tehnico – ştiinţifică grafologică nr. 102.222 din 08.08.2008, s-au stabilit următoarele:
• C Na executat scrisul de pe fila CEC/15.05.2004, emisă în favoarea SC C SA Vaslui.
Inculpatei C Nîi aparţin semnăturile de la rubrica “semnătura trăgătorului” de pe toate filele CEC şi de la rubrica “semnătura emitentului” şi “semnătura emitentului la vedere” de pe toate biletele la ordin puse la dispoziţie, respectiv :
I L a executat scrisul de pe fila CEC seria ……
Martorei I L îi aparţin semnăturile poziţionate în partea dreaptă la rubricile “semnătura trăgătorului” pe filele………………
Prin raportul de constatare tehnico – ştiinţifică nr. 103.261/27.11.2008 s-au stabilit următoarele :
– scrisul depus pe fila CEC seria BB, emis în favoarea SC L Service SRL a fost executat de IL;
– semnăturile de la rubricile „semnătura trăgătorului” de pe filele CEC seria…….. aparţin numiteiC N;
Prin raportul de constatare tehnico – ştiinţifică nr. 103276/05.12.2008, s-a stabilit că inculpataC N a scris şi a semnat la rubricile “semnătura emitentului” şi “semnătura emitentului la vedere” următoarele bilete la ordin, emise de SC V SA în favoarea SC ZProd Impex SRL:…….
Din verificările efectuate în evidenţele BRD si BCR au rezultat următoarele:
Conform adresei nr. 4592/14.09.2004 a BRD – Sucursala Vaslui, SC V SA a fost declarată în interdicţie bancară începând cu data de 05.04.2004, iar acest aspect a fost adus la cunoştinţa societăţii prin expedierea pentru fiecare filă CEC refuzată a unei adrese cu somaţia şi cererea de înscriere a refuzului în fişierul naţional de cecuri, pe cale poştală; în intervalul 01.02.2004 – 30.04.2004, conform extrasului de cont SC V SA a avut în total în cont 18.806.055.242 ROL.
Instituţiile bancare au comunicat că dreptul de semnătură pentru emiterea instrumentelor de plată din contul deschis la Banca Română pentru Dezvoltare,a aparţinut inculpatei. De asemenea, referitor la contul deschis la Banca Comercială Română, specimen de semnătură a avut şi martora I L, dar numai pentru „a doua semnătură”, titular pentru prima semnătură fiind inculpata.
Conform extrasului de cont al SC V SA pentru intervalul 01.01.2004 -25.05.2004, înaintat de BRD – sucursala Vaslui prin adresa nr. 2617/22.06.2004, în total SC V SA a rulat în cont suma de 24.305.826.778 ROL. În intervalul 01.01 – 15.05.2004, conform extrasului de cont de la BCR -Susursala Vaslui, SC V SA a rulat suma de 51.021.841.241,72 ROL.
Din analiza acestor extrase de cont se constată că, deşi SC V SA a rulat în perioada ianuarie – mai 2004 sume importante de bani prin conturi, nu a putut achita datoriile pentru care a emis instrumentele de plată care fac obiectul acestui dosar şi care au o valoare totală de 12.777.839.019 ROL. Din adresa nr. 252/24.09.2008 a S.C. Evalcont IPURL, SC Solvens SPRL şi SC Auditsolvent SPRL rezultă că suma de plată datorată de GG IMC New York SUA este de 208.497,43 dolari, respectiv 6.546.402.300 ROL, deci chiar dacă această societate ar fi achitat debitul, tot nu ar fi fost posibilă achitarea integrală a contravalorii instrumentelor de plată emise şi care fac obiectul acestui dosar.
Trebuie precizat că, în conformitate cu Raportul privind cauzele şi împrejurările care au condus la încetarea de plăţi a debitoarei SC V SA Vaslui, la data de 30.04.2004 datoriile totale se ridicau la suma de 109.131.728.000 ROL, iar conform anexei nr. 2 a acestui raport, intitulat “Lista debitorilor”, aceştia aveau în total de achitat 10.302.038.696 ROL, datoriile fiind deci considerabil mai mari decât sumele ce ar fi trebuit încasate.
Cu ocazia cercetărilor efectuate au fost audiate diverse persoane care aveau cunoştinţă de aspectele reclamate, care au declarat următoarele:
Martorii C T, M G, G C, care figurează în diverse facturi de achiziţie mărfuri de la societăţile care au formulat reclamaţie în acest dosar, au declarat că au lucrat la SC V SA pe diverse funcţii, ocupându-se de transportul sau aprovizionarea cu materiale; acestora le-au fost prezentate facturi şi avize de însoţire a mărfurilor de la societăţile păgubite către SC V SA, fiecare recunoscându-şi semnătura de primire pe mai multe astfel de documente; martorii au declarat că toate aceste mărfuri au fost predate în magazia SC V SA şi că, din câte au putut ei să perceapă, C Nera cea care a condus societatea în intervalul respectiv.
Numiţii A L (contabil), A M (gestionar), P R C (director comercial) au declarat, că societatea era condusă de inculpataC N. Numita P R C a arătat că numitaC N decidea în orice problemă a societăţii şi chiar fără a anunţa sau consulta directorul care răspundea de domeniul respectiv.
Martorul Ţ I (care a ocupat funcţiile de director general adjunct, revizor şi director de întreţinere) a declarat că activitatea societăţii era condusă deC N, nu ştie dacă A M şi T D s-au implicat în conducerea societăţii, dar, din câte a văzut el, când erau probleme importante, C N se consulta cu A M – totuşi acesta a mai declarat şi că nu a asistat la discuţii între cei doi.
Aceleaşi aspecte le-a declarat şi numita V L, director de producţie, aceasta a relatat că, în opinia sa, deciziile erau luate în colectiv de A M, T D şi C N, dar a mai afirmat că nu a asistat niciodată la discuţiile purtate între T D şi C N. De asemenea, martora a mai arătat că numitul A M, care venea la societate aproape în fiecare seară nu discuta cu directorii societăţii, ci cu inculpata.
Numita C C E, inginer la compartimentul tehnic a declarat de asemenea că în opinia sa societatea a fost condusă de A M, TD, C N, deoarece aceştia aveau convorbiri telefonice dese, dar nu ţine minte să-l fi văzut pe T D la şedinţele de lucru, iar A M venea de obicei la sediul SC V SA după ora 19.00, iar discuţiile le purta cu inculpata.
Martorul PV, a declarat că, în perioada octombrie 2003 – iunie 2004, în care a ocupat la SC V SA funcţia de contabil şef, situaţia societăţii s-a deteriorat în special ca urmare a diferenţei de curs valutar, respectiv faptul că preţul produselor se stabilea cu circa 6 luni înainte de livrare, iar în perioada respectivă leul s-a apreciat faţă de dolar, astfel încât pentru aceeaşi marfă s-au încasat mai puţini lei, dar în acelaşi timp, leul s-a depreciat faţă de euro, astfel încât pentru materia primă s-a plătit mai mult, părerea martorului fiind că, per ansamblu, preţul de vânzare al produselor nu acoperea costurile de fabricaţie. Martorul nu cunoaşte cine a semnat efectiv contractele referitoare la preţul de livrare, dar pe produsele respective nu se putea solicita mai mult, întrucât acesta era preţul pieţei, iar preţul de cost era mare întrucât utilajele societăţii erau învechite şi mari consumatoare de energie. Şi acest martor a declarat că, aşa cum a perceput el situaţia, SC V SA era condusă efectiv de inculpata.
Martora I L a recunoscut semnarea sau completarea mai multor file CEC şi bilete la ordin, care fac obiectul acestui dosar, dar a mai afirmat că în perioada respectivă ea nu a avut niciun fel de implicare în comandarea produselor, negocierea cu furnizorii, stabilirea termenelor de plată sau alte aspecte ţinând de acest domeniu, semnătura sa, care era a doua semnătură de pe instrumentul de plată, fiind pur formală, întrucât toate aceste decizii erau luate deC N, care nu o consulta în niciun fel.
Fiind interogată, inculpata a declarat că din momentul în care a fost numită în funcţia de administrator director general al SC V SA (15.08.2003), societatea lucra în principal pentru G G SUA, această societate achiziţionând circa 95% din producţie. Acest contract era păgubitor pentru SC V SA, deoarece clauzele erau doar în favoarea G G, care puteau solicita penalizări pentru calitatea produselor. La acest contract nu se putea renunţa, deoarece din acel moment G G nu ar mai fi achitat sumele restante şi, în plus, producţia din acel moment ar fi fost pierdută, deoarece produsele erau adaptate pieţei americane şi nu ar fi putut fi vândute într-un interval de timp suficient de scurt pentru a acoperi cheltuielile.
Inculpata a recunoscut că a avut specimen de semnătură la toate băncile la care societatea a avut conturi deschise, iar o perioadă, când I L era director economic, aceasta a avut semnătura a doua în BCR. Referitor la puterea faptică de decizie, inculpata a menţionat că ea era cea care conducea activitatea efectivă a societăţii, dar plăţile le făcea doar după ce se consulta cu A M, decizia finală fiind a acestuia. De asemenea, şi în cazul problemelor salariaţilor, tot A M era cel care lua deciziile.
Inculpata a recunoscut că, în perioada cât a fost administrator la societate, cu ocazia emiterii filelor CEC şi biletelor la ordin, niciodată nu au existat provizioanele necesare acoperirii acestora, ca urmare a deficitului financiar în care se afla societatea, dar că, la momentul achiziţionării SC V SA nu a fost cunoscută situaţia reală a datoriilor. Inculpata a arătat că filele CEC şi biletele la ordin au fost emise ca un mijloace de plată.
Numitul A M a declarat că nu s-a implicat în actele de conducere, decizie şi nici în relaţiile contractuale de la SC V SA.
În ceea ce-l priveşte pe numitul G C, din documentele existente la dosar, rezultă că el a exercitat funcţia de cenzor la SC V SA, începând cu data de 21.11.2001. Cu ocazia audierii acesta a declarat că această calitate de cenzor i-a încetat începând cu data de 30.05.2003, dar nu a putut prezenta niciun document în acest sens. Pe de altă parte, conform adresei nr. 12803/18.05.2005 a Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Vaslui la data respectivă sus numitul figura tot în calitate de cenzor, încălcând astfel prevederile legii nr. 161/19.04.203, deoarece în cursul anului 2003 acesta era consilier la DGFP Vaslui, calitate în care, la data de 12.05.2003 a completat o declaraţie de interese în care nu menţiona că ar avea alte activităţi profesionale remunerate.
În cursul cercetărilor au fost efectuate interceptări telefonice ale convorbirilor învinuiţilor, dar din examinarea acestora nu au rezultat date şi informaţii relevante pentru dosar.
Tot pe parcursul cercetărilor, prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi a fost dispusă luarea măsurilor asigurătorii faţă de bunurile inculpatei, în vederea recuperării prejudiciului cauzat prin săvârşirea infracţiunilor.
Faptele inculpatei de a induce în eroare părţile vătămate, constituite părţi civile, pentru iniţierea sau derularea activităţilor economice care aveau sau nu la bază un contract economic, prin emiterea unor instrumente de plată, file CEC sau bilete la ordin, realizează conţinutul infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. 1,3,4,5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Inculpata a acceptat o funcţie, cea de director general, fără a avea pregătire sau experienţă pentru această funcţie. A preluat o situaţie materială şi financiară a SC V SA dificilă şi pentru desfăşurarea căreia a continuat contractele economice ce erau deja în desfăşurare sau a iniţiat alte convenţii cu parteneri economici şi pentru care a emis instrumente de plată, file CEC sau bilete la ordin. Deşi a sesizat că situaţia economică şi financiară a firmei pe care o conducea devenea din ce în ce mai dificilă, costurile depăşind încasările şi nu existau posibilităţi suficiente pentru a echilibra balanţa de plăţi, a continuat să contacteze furnizorii, să le solicite livrarea de materii prime şi materiale, asigurându-i că totul este în ordine şi că plata se va face la timp. A contactat personal, sau prin reprezentanţii societăţii, reprezentanţii firmelor furnizoare şi a insistat pentru continuarea activităţii economice şi comerciale, emiţând în continuare instrumente de plată, deşi avea certitudinea că acele instrumente de plată nu vor putea fi onorate.
Prin activitatea desfăşurată de către inculpată, situaţia firmei s-a deteriorat continuu, astfel că la începutul anului 2004 starea efectivă de faliment a acesteia era iminentă. Cu toate acestea, inculpata a continuat să solicite furnizorilor să livreze mărfuri şi a încercat să negocieze data scadentă a instrumentelor de plată. Pe toată durata menţionată, consiliul de administraţie a fost desfiinţat şi nu s-a desfăşurat nicio şedinţă AGA.
Inculpata a continuat să emită instrumente de plată şi după data intrării firmei în interdicţie bancară. Văzând imposibilitatea redresării firmei, a solicitat deschiderea procedurii de insolvenţă şi prin sentinţa civilă nr. 112/F din 04.05.2004 a judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Vaslui s-a dispus deschiderea procedurii de faliment a SC V SA.
Este evident că prin toată activitatea sa, inculpata a indus sau menţinut în eroare părţile vătămată în scopul obţinerii unui avantaj patrimonial de către firma pe care o conducea, ţinând cont că încasările făcute au fost folosite pentru achitarea oricăror alte obligaţii, inclusiv plata de salarii şi nu pentru achitarea datoriilor către furnizorii cărora inculpata le-a solicitat să livreze materii prime şi materiale, asigurându-i că plata se va face la scadenţa instrumentelor de plată.
Reprezentanţii firmelor păgubite au declarat în mod expres că instrumentele de plată au fost emise şi înmânate cu acest titlu, fiind încredinţaţi că plata se va face la scadenţă şi că nu au fost lăsate drept garanţie pentru plata ce urma a se face. De asemenea, au declarat că nu cunoşteau situaţia conturilor firmei debitoare, însă erau încredinţaţi, date fiind asigurările inculpatei, că plata se va face la timp.
În acest context, fapta inculpatei nu poate fi încadrată în dispoziţiile art. 84 alin. 1 pct.2 din Legea nr. 59/1934, ci în dispoziţiile art. 215 alin. 1,3,4,5 Cod penal.
Situaţia în care se află activitatea inculpatei nu realizează elementele situaţiei premisă arătată în decizia nr. IX din 24.10.2005 dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii.
Activitatea continuă a inculpatei de inducere în eroare a părţilor vătămate s-a realizat prin emiterea unor instrumente de plată, fie file CEC, fie bilete la ordin. Este adevărat că biletul la ordin este un angajament de plată ce conţine asumarea, în mod unilateral, a unei obligaţii pecuniare faţă de beneficiar şi că neexecutarea acelei obligaţii poate da naştere acţiuni civile pentru executarea instrumentului de plată, însă doar răspunderea civilă poate fi antrenată în condiţiile în care emiterea biletului la ordin nu se face în executarea unei rezoluţii infracţionale, respectiv aceea de a înşela. Întrucât înşelăciunea comisă de către inculpată a fost realizată şi prin emiterea unor file CEC se impune ca pentru întreaga activitate infracţională desfăşurată, să se aplice şi agravanta prev. de art. 215 alin. 4 Cod penal.
Pentru aceste considerente, va fi respinsă, ca neîntemeiată, solicitarea inculpatei prin apărător de schimbare a încadrării juridice şi tribunalul va reţine existenţa faptei şi vinovăţia inculpatei.
Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public, tribunalul apreciază că aceasta este fondată.
Activitatea inculpatei de inducere în eroare a părţilor vătămate nu s-a făcut prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte asemenea mijloace frauduloase, în sensul dispoziţiilor art. 215 alin. 2 Cod penal.
Pentru aceasta, în baza art. 334 Cod procedură penală se va schimba încadrarea juridică din infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. 1,2,3,4,5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracţiunea prev. de art. 215 alin. 1,3,4,5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. 1,3,4,5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, inculpatei i se va aplica o pedeapsă la individualizarea căreia, în cadrul general prev. de art. 52 şi art. 72 Cod penal vor fi avute în vedere gradul de pericol social concret al faptei aşa cum rezultă acesta din modalitatea în care inculpata a procedat şi cuantumul prejudiciului cauzat părţilor civile, datele privind persoana inculpatei şi conduita acesteia în timpul procesului penal. Având în vedere conduita bună a inculpatei înainte de săvârşirea faptei şi scopul concret urmărit de aceasta prin comiterea infracţiunii ce face obiectul prezentei cauze, tribunalul apreciază că în favoarea acesteia pot fi reţinute circumstanţele atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. 1 lit. a) şi art. 74 alin. 2 Cod penal, cu consecinţa reducerii pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege pentru fapta comisă în limitele arătate în art. 76 alin. 2 Cod penal.
Pe durata executării pedepsei, inculpatei îi vor fi interzise drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a şi lit. b) Cod penal. Este evident că fapta comisă de inculpată o face nedemnă de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţii elective publice precum şi pentru a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.
Se vor admite, în parte, acţiunile civile formulate de părţile civile şi va fi obligată inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. V S.A. Vaslui, prin lichidatori judiciari AUDITSOLVENT SPRL Bârlad, ESTCONSULT IPURL Huşi şi SOLVENS SPRL Vaslui să achite părţilor civile:
…………………………………………………………………………..
În baza art. 21 lit. g) şi alin. 2 din Legea nr. 26/1990 la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, aceasta se va comunica la Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Vaslui.
Va fi obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. V S.A. Vaslui, prin lichidatori judiciari AUDITSOLVENT SPRL Bârlad, ESTCONSULT IPURL Huşi şi SOLVENS SPRL Vaslui să achite statului suma de 6.050 lei, din care suma de 2.550 lei reprezentând onorarii pentru apărătorii desemnaţi din oficiu pentru părţile civile, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. 1,2,3,4,5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, formulată de inculpata prin apărător.
Admite cererea de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii de înşelăciune , prev. de art. 215 alin. 1,2,3,4,5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, în infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. 1,3,4,5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. 1,3,4,5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. a), alin. 2 şi art. 76 alin. 2 Cod penal condamnă inculpata C N, , la pedeapsa de 4 ani închisoare.
Pe durata executării pedepsei, interzice inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) Cod penal, în condiţiile art. 71 Cod penal.
Admite, în parte, acţiunile civile formulate de părţile civile şi obligă inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. V S.A. Vaslui, prin lichidatori judiciari AUDITSOLVENT SPRL Bârlad, ESTCONSULT IPURL Huşi şi SOLVENS SPRL Vaslui să achite părţilor civile:
– S.C. R S.A. Săvineşti, , suma de 546.033 lei, cu titlu de despăgubiri civile, plus dobânda penalizatoare
– C A, sumele de 36.790,72 lei şi 44.170,70, plus dobânda legală, calculată pe baza dobânzii de referinţă a BNR, calculată de la data livrării mărfurilor şi până la data achitării debitului,
– S.C. P-93 S.R.L., suma de 12.197,60 lei, plus majorări de întârziere,;
– S.C. CS.R.L. Panciu, , suma de 34.315,07 lei, prin lichidator judiciar Seciu Dumitru, ;
– S.C. E Tekstil S.R.L., suma de 33.144,35 lei;
– S.C. A Trading Romania S.R.L., suma de 12.960,3 lei;
– AVAS Bucureşti, suma de 50.000 lei;
– S.C. P S.R.L., suma de 31.529,72 lei;
– S.C. C S.R.L., , suma de 8.074,60 lei;
– S.C. U S.R.L. Vaslui, , suma de 1.388,13 lei, cu titlu de despăgubiri civile. Respinge, ca neîntemeiată, cererea părţii civile privind acordarea sumei de 1.000 lei cu titlu de daune interese;
– S.C. Z P S.R.L, suma de 356.783 lei, prejudiciu efectiv plus penalităţi de întârziere;
– S.C. L Service S.R.L., suma de 22.546,63 lei, cu titlu de despăgubiri civile. Respinge, ca neîntemeiată, cererea privind acordarea de dobânzi şi penalităţi la suma datorată;
– S.C. R D S.R.L. Bucureşti, , suma de 55.253,93 lei;
– S.C. S S.R.L. Vaslui, , suma de 53.200,27 lei, plus dobânda legală,;
– S.C. Is S.R.L. Vaslui, suma de 15.000 lei, actualizată la nivelul indicelui de inflaţie calculat la data achitării debitului.
În baza art. 21 lit. g) şi alin. 2 din Legea nr. 26/1990 la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, aceasta se va comunica la Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Vaslui.
Obligă inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. V S.A. Vaslui, prin lichidatori judiciari AUDITSOLVENT SPRL Bârlad, ESTCONSULT IPURL Huşi şi SOLVENS SPRL Vaslui să achite statului suma de 6.050 lei, din care suma de 2.550 lei reprezentând onorarii pentru apărătorii desemnaţi din oficiu pentru părţile civile, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 23 aprilie 2012.
PREŞEDINTE, GREFIER,
