Insolvenţă. Acţiunea având ca obiect antrenarea răspunderii patrimoniale.
Asupra cererii de antrenare a răspunderii, constată următoarele:
Pe rolul Tribunalului Buzău s-a desfăşurat procedura insolvenţei debitoarei S.C.O. & D. S.R.L., separat fiind introdusă acţiune privind atragerea răspunderii fostului administrator E.I.C.. Se arată că pârâtul a avut calitatea de administrator şi asociat al debitoarei.
După cum rezultă din cererea de atragere a răspunderii, de la data deschiderii procedurii insolvenţei şi până la închiderea procedurii, pârâtul nu a pus la dispoziţia lichidatorului documentaţia financiar-contabilă. Administratorul pârât nu a predat lichidatorului activele şi sumele de bani aflate în gestiunea debitoarei, iar nepredarea lor creează prezumţia însuşirii de către pârât. Pârâtul a cauzat starea de insolvenţă săvârşind faptele prevăzute de art.138 lit .a şi d din Legea 85/2006
Pârâtul, citat la ultimul domiciliu cunoscut, nu s-a prezentat la judecată şi nu a formulat întâmpinare.
Analizând cererea prin prisma susţinerilor părţilor şi înscrisurilor depuse,instanţa constată că lichidatorul judiciar şi-a întemeiat cererea pe prevederile art.138 lit. a şi d din Legea 85/2006, imputând pârâtului că nu a întocmit corespunzător documente contabile,nu a ţinut contabilitate conform legii, a folosit în interes propriu o parte din activul persoanei juridice .
Inexistenţa documentelor contabile este imputabilă pârâtului, care în calitate de administrator avea obligaţia ţinerii în mod complet şi corespunzător a evidenţei contabile. Din ultimul bilanţ contabil depus la ANAF, pe anul contabil 2010, rezultă că la acea perioadă debitoarea dispunea de active fixe imobilizate în valoare de 42 797 lei, active circulante-creanţe în valoare de 224 807 lei, stocuri în sumă de 725 440 lei şi disponibil bănesc în sumă de 83 137 lei. Neexistând acte contabile justificative, singura concluzie care se poate trage este că activele existente în patrimoniul debitoarei au fost folosite în interes propriu de pârât, aşa încât debitoarea să nu mai beneficieze de elemente de activ pentru suportarea pasivului. În plus, pârâtul nu a acoperit vreo datorie a societăţii debitoare, creând şi agravând stare de insolvenţă. Pârâtul nu a făcut proba că s-a întocmit evidenţă contabilă corespunzătoare sau că s-ar fi încercat recuperarea creanţelor debitoarei. Atât timp cât lichidatorul nu a identificat nici o sumă de bani în patrimoniul debitoarei, se trage prezumţia, necombătută de pârât, că aceasta, administrator şi asociat al debitoarei, a folosit în interes propriu activele aflate în patrimoniul debitoarei. Întrucât pe perioada funcţionării sale debitoarea a fost condusă de pârât, care nu a întocmit şi depus documentaţia contabilă completă prevăzută de lege, sunt incidente prevederile art.138 lit. d din Legea nr. 85/2006. Fapta de a folosi în interes propriu activele aflate în patrimoniul debitoarei de către pârât face incidente prevederile art.138 lit. a din Legea 85/2006.
Pentru atragerea răspunderii pârâtului, este necesar să fie întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, vinovăţia. În cauză, s-a dovedit existenţa faptelor ilicite-întocmirea necorespunzătoare a evidenţei contabile, folosirea în interes propriu a elementelor de activ aflate în patrimoniul societăţii comerciale, însuşirea de valori patrimoniale ale debitoarei. Aceste fapte ilicite au fost săvârşite de pârât, în calitate de administrator al debitoarei, şi au o legătură directă cu acumularea treptată de debite restante şi în final cu ajungerea debitoarei în stare de insolvenţă.
Faţă de această situaţie, cererea a fost admisă şi în baza art. 138 alin.1 lit .a şi d din Legea nr. 85/2006 s-a dispus ca pârâtul să fie obligat la acoperirea pasivului debitoarei.
Asupra cererii de antrenare a răspunderii, constată următoarele:
Pe rolul Tribunalului Buzău s-a desfăşurat procedura insolvenţei debitoarei S.C.O. & D. S.R.L., separat fiind introdusă acţiune privind atragerea răspunderii fostului administrator E.I.C.. Se arată că pârâtul a avut calitatea de administrator şi asociat al debitoarei.
După cum rezultă din cererea de atragere a răspunderii, de la data deschiderii procedurii insolvenţei şi până la închiderea procedurii, pârâtul nu a pus la dispoziţia lichidatorului documentaţia financiar-contabilă. Administratorul pârât nu a predat lichidatorului activele şi sumele de bani aflate în gestiunea debitoarei, iar nepredarea lor creează prezumţia însuşirii de către pârât. Pârâtul a cauzat starea de insolvenţă săvârşind faptele prevăzute de art.138 lit .a şi d din Legea 85/2006
Pârâtul, citat la ultimul domiciliu cunoscut, nu s-a prezentat la judecată şi nu a formulat întâmpinare.
Analizând cererea prin prisma susţinerilor părţilor şi înscrisurilor depuse,instanţa constată că lichidatorul judiciar şi-a întemeiat cererea pe prevederile art.138 lit. a şi d din Legea 85/2006, imputând pârâtului că nu a întocmit corespunzător documente contabile,nu a ţinut contabilitate conform legii, a folosit în interes propriu o parte din activul persoanei juridice .
Inexistenţa documentelor contabile este imputabilă pârâtului, care în calitate de administrator avea obligaţia ţinerii în mod complet şi corespunzător a evidenţei contabile. Din ultimul bilanţ contabil depus la ANAF, pe anul contabil 2010, rezultă că la acea perioadă debitoarea dispunea de active fixe imobilizate în valoare de 42 797 lei, active circulante-creanţe în valoare de 224 807 lei, stocuri în sumă de 725 440 lei şi disponibil bănesc în sumă de 83 137 lei. Neexistând acte contabile justificative, singura concluzie care se poate trage este că activele existente în patrimoniul debitoarei au fost folosite în interes propriu de pârât, aşa încât debitoarea să nu mai beneficieze de elemente de activ pentru suportarea pasivului. În plus, pârâtul nu a acoperit vreo datorie a societăţii debitoare, creând şi agravând stare de insolvenţă. Pârâtul nu a făcut proba că s-a întocmit evidenţă contabilă corespunzătoare sau că s-ar fi încercat recuperarea creanţelor debitoarei. Atât timp cât lichidatorul nu a identificat nici o sumă de bani în patrimoniul debitoarei, se trage prezumţia, necombătută de pârât, că aceasta, administrator şi asociat al debitoarei, a folosit în interes propriu activele aflate în patrimoniul debitoarei. Întrucât pe perioada funcţionării sale debitoarea a fost condusă de pârât, care nu a întocmit şi depus documentaţia contabilă completă prevăzută de lege, sunt incidente prevederile art.138 lit. d din Legea nr. 85/2006. Fapta de a folosi în interes propriu activele aflate în patrimoniul debitoarei de către pârât face incidente prevederile art.138 lit. a din Legea 85/2006.
Pentru atragerea răspunderii pârâtului, este necesar să fie întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, vinovăţia. În cauză, s-a dovedit existenţa faptelor ilicite-întocmirea necorespunzătoare a evidenţei contabile, folosirea în interes propriu a elementelor de activ aflate în patrimoniul societăţii comerciale, însuşirea de valori patrimoniale ale debitoarei. Aceste fapte ilicite au fost săvârşite de pârât, în calitate de administrator al debitoarei, şi au o legătură directă cu acumularea treptată de debite restante şi în final cu ajungerea debitoarei în stare de insolvenţă.
Faţă de această situaţie, cererea a fost admisă şi în baza art. 138 alin.1 lit .a şi d din Legea nr. 85/2006 s-a dispus ca pârâtul să fie obligat la acoperirea pasivului debitoarei.
