Prin sentinţa 465/10.03.2016 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi in dosarul nr. 7620/101/2015 au fost respinse excepţii invocate. A fost admisă în parte acţiunea precizată şi modificată.
A fost obligată pârâta AJPIS Mehedinţi la emiterea unei hotărâri prin care să modifice Hotărârea nr. 580/12.03.1991 emisă de Comisia de aplicare a Decretului –lege nr. 118/1990, in sensul schimbării încadrării reclamantei de la art.1 alin.1 lit. d la art. 1 alin.1 lit. e din Decretul- Lege nr. 118/1990 şi la acordarea drepturilor cuvenite conform acestei incadrări.
A fost obligată pârâta CJP la emiterea unei hotărâri prin care să modifice Decizia Casei se pensii nr. 73792/17.06.1991 în sensul de a stabili indemnizaţia cuvenită reclamantei în funcţie de calitatea prevăzută de art. 1 alin.1 lit. e din Decretul- Lege nr. 118/1990.
A fost obligată pârâta AJPIS Mehedinţi să plătească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe s-a exercitat calea de atac a recursului de către recurentele pârâte solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi respingerea cererii de chemare in judecată.
I. Recursul recurentei pârâte Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi: În fapt, a arătat, in esenţă, că, instanţa de fond nu a ţinut cont de excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată, in sensul că Decizia nr. 73792/17.06.1991 emisă de Comisia de Pensii Mehedinţi putea fi contestată in termen de 30 de zile potrivit Legii nr. 29/1990.
De asemenea că, instanţa de fond nu a ţinut cont de excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa, in sensul că, instituţia nu are atribuţii in actul decizional al incadrării unei peroane in categoriile prev. de legea nr. 118/1990 ci este o instituţie intermediară prin care se realizează plata indemnizaţiilor ce au fost stabilite exclusiv prin hotărârile emise de comisia ce funcţionează in actualele AJPIS. Totodată că, raportul juridic litigios de stabilire a drepturilor prev. de DL 118/1990 priveşte exclusiv reclamanta şi Comisia de Aplicare a Prevederilor DL 118/1990.
Pe fondul cauzei, in ceea ce priveşte revizuirea deciziei nr. 73792/17.06.1991 a arătat că este inadmisibilă incepând cu data de 08.08.2000 potrivit deciziilor nr. 55 şi 56/2000 ale Curţii Constituţionale. Temeiul de drept: dispoziţiile art. 488 alin.1 pct. 6 NCPC.
II. Recursul recurentei pârâte Agenţia Judeţeană Pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Mehedinţi. În fapt, a arătat, în esenţă, că, reclamanta fiind concepută şi născută în timpul strămutării părinţilor săi, a fost supusă măsurii „domiciliului obligatoriu” aşa cum corect a fost incadrată conform dispoziţiilor legale ale art. 1 alin.1 lit. d din DL 118/1990 iar nu strămutării, aşa cum susţine aceasta. De asemenea că, dacă nu ar fi fost vorba de situaţii juridice diferite, legiuitorul ar fi prevăzut doar cazul „strămutării” şi nu ar mai fi existat şi situaţia domiciliului obligatoriu, reglementată ca situaţie juridică diferită. A fost invocată practica Tribunalului Mehedinţi în speţe similare. De asemenea că, reclamanta nu a depus dovezi in sensul dovedirii calităţii de persoană strămutată, nici in ceea ce o priveşte şi nici pentru predecesorii săi, neprezentând documente suplimentare faţă de stabilirea iniţială a „domiciliului obligatoriu”.
A mai arătat că, legiuitorul ar fi abrogat sau modificat aceste prevederi, dacă s-ar fi dovedit, de-a lungul timpului că măsura domiciliului obligatoriu, nu-şi dovedeşte „ utilitatea” sau aplicabilitatea. În ceea ce priveşte prescripţia dreptului material la acţiune al reclamantei, a invederat că îşi menţine susţinerea că, termenul de prescripţie s-a împlinit, ceea ce chemare in judecată fiind una in realizarea iar nu in constatarea dreptului. De asemenea că, dreptul pretins de reclamantă este unul pur patrimonial şi nu pentru repararea morală, intrucât se urmăreşte, in primul rând acordarea indemnizaţiei prevăzute de DL 118/1990.
În privinţa cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligat, a invederat că nu i se poate reţine vreo culpă. Temeiul de drept: DL 118/1990, Codul Civil, Legea nr. 554/2004, CPC.
Legal citată intimata reclamantă a depus întâmpinare solicitând respingerea căii de atac.
Considerentele instanţei de recurs în raport de motivele de recurs invocate şi de disp. art. 488 alin.1 pct. 6 şi 8 N.C.p.c:
1. Sub aspectul excepţiei nulităţii căii de atac promovată de recurenta Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi invocată de intimata reclamantă in sensul că, nu se incadrează in motivele de nelegalitate prev. de art. 488 alin.1 pct. 1-8 CPC şi că, deşi a invocat prevederile pct. 6 nu aduce critici care să se incadreze în acest motiv de nelegalitate, Curtea reţine că, principalul efect al introducerii cererii de recurs constă în investirea instanţei de recurs cu soluţionarea acestei căi de atac. Pentru ca instanţa de recurs să fie legal investită, cererea de recurs trebuie să cuprindă menţiunile impuse de dispoziţiile art.486 alin.1 literele a-e, lipsa menţiunilor de la lit.a şi c-e fiind sancţionată cu nulitatea cererii de recurs.
Printre menţiunile a căror lipsă atrage sancţiunea nulităţii se regăseşte cea privind motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
De asemenea, potrivit art.489 alin.2 Cpc se sancţionează cu nulitatea recursului situaţia în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art.488 din NCPC.
Curtea constată că, recurenta pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi a menţionat în cuprinsul cererii de recurs motivele pe care se întemeiază cererea, invocând totodată drept temei al cererii de recurs prevederile art. 488 alin.1 pct. 6.
Chiar şi in situaţia in care recurenta pârâtă nu ar fi incadrat in drept motivele de nelegalitate pe care îşi întemeiază cererea de recurs, instanţa de control judiciar poate, din oficiu, să facă incadrarea acestora in motivele de nelegalitate prev. de art. 488 alin.1 pct. 1-8CPC, fiind suficient ca, criticile acestuia să fie susceptibile de a fi incadrate într-unul din motivele de casare strict şi limitativ prev. de art. 488 alin.1 pct. 1-8 CPC.
În consecinţă, va respinge excepţia nulităţii, ca nefondată.
2. Recursul recurentei pârâte Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi.
a. In privinţa motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 NCPC, Curtea constată că, pentru a se reţine incidenţa acestui motiv, trebuie ca hotărârea atacată să nu cuprindă motivele pe care se întemeiază, astfel că, inexistenţa acestora împiedică exercitarea controlului judiciar, sau să cuprindă motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.
Obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 alin. 1 lit. b NCPC, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.
Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico – juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.
În cauză, motivarea primei instanţe răspunde acestor exigenţe legale, instanţa de fond arătând care sunt considerentele de fapt şi de drept care au condus la adoptarea soluţiei de respingere a excepţiilor invocate, respectiv de admitere în parte a cererii de chemare in judecată.
Totodată, sentinţa instanţei de fond supusă analizei nu cuprinde motive contradictorii şi nici străine de natura cauzei, astfel că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 N. C.p.c.
Curtea observă faptul că, in privinţa motivului de nelegalitate prev. de art. 488 alin.1 pct. 6 CPC, recurenta pârâtă s-a limitat doar la invocarea acestui motiv de nelegalitate.
b. În privinţa criticilor recurentei pârâte privind greşita soluţionare a excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive a sa, respectiv prescripţia dreptului material la acţiune, respectiv greşita admitere a cererii de chemare in judecată, revizuirea deciziei nr. 73792/17.06.1991 a Comisiei pentru pensii fiind inadmisibilă incepând cu data de 08.08.2000 faţă de Deciziile Curţii Constituţionale nr. 55 şi 56/2000, Curtea constată că, acestea se incadrează în motivul de nelegalite prev. de art. 488 alin.1 pct. 8 CPC, astfel că, va analiza criticile invocate din prisma acestui motiv de nelegalitate.
In privinţa greşitei dezlegări de către instanţa de fond a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, Curtea reţine că, potrivit disp. art. 32 alin.1 NCPC „orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia are capacitate procesuală, in condiţiile legii, are calitate procesuală, formulează o pretenţie, respectiv justifică un interes”, aceste dispoziţii aplicându-se, in mod corespunzător, şi in cazul pârâţilor.
În privinţa calităţii procesuale, Curtea reţine că aceasta presupune existenţa unei identităţi între reclamant şi cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecăţii, precum şi între pârât şi cel obligat în acelaşi raport juridic.
Din considerentele sentinţei recurate, respectiv dispozitivul acesteia, Curtea observă că, instanţa de fond a obligat pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi la emiterea unei hotărâri prin care să modifice Decizia Casei de Pensii nr. 73792/17.06.1991 în sensul de a stabili indemnizaţia cuvenită reclamantei în funcţie de calitatea prevăzută de art. 1 alin.1 lit. e din Decretul – Lege nr. 118/1990.
În drept, Curtea, in acord cu instanţa de fond constată că, potrivit prevederilor art. 16 alin. 2 lit. g din OUG nr. 113/2001 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială “soluţionează cererile privind stabilirea calităţii de persoană persecutată, în înţelesul prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, plata acestor drepturi fiind realizată prin intermediul caselor judeţene de pensii sau, după caz, al Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti”.
Faţă de cele expuse, Curtea constată că recurenta pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi are calitate procesuală pasivă in privinţa capătului de cerere având ca obiect obligarea sa la emiterea unei hotărâri prin care să modifice Decizia Casei de Pensii nr. 73792/17.06.1991 în sensul de a stabili indemnizaţia cuvenită reclamantei în funcţie de calitatea prevăzută de art. 1 alin.1 lit. e din Decretul- Lege nr. 118/1990.
Faţă de cele expuse, va respinge critica invocată ca fiind nefondată.
Sub aspectul greşitei soluţionări a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune motivat de faptul că, decizia nr. 73792/17.06.1991 emisă de Comisia de Pensii Mehedinţi putea fi contestată doar in termen de 30 de zile potrivit dispoziţiilor Legii nr. 29/1990 (act normativ in vigoare la data emiterii acesteia), Curtea, in acord cu instanţa de fond, constată că, prin cererea de chemare in judecată, reclamanta tinde la dobândirea calităţii sale de persoană strămutată in inţelesul prevederilor art. 1 lit. e din Decretul –Lege nr. 118/1990, fiind o acţiune neevaluabilă patrimonial ce priveşte existenţa persoanei şi, in consecinţă imprescriptibilă.
Concluzionând, Curtea va respinge şi această critică de nelegalitate ca fiind nefondată.
În privinţa criticilor privind modul de soluţionare al fondului cauzei, instanţa de control judiciar urmează să le analizeze odată cu criticile recurentei pârâte Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Mehedinţi formulate pe fondul cauzei.
3. Recursul recurentei pârâte Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Mehedinţi.
a. În privinţa criticii recurentei pârâte privind modul de dezlegare de către instanţa de fond a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, dreptul reclamantei fiind unul de natură patrimonială, instanţa de control judiciar va respinge critica ca nefondată pentru acelaşi argumente expuse la soluţionarea aceleiaşi critici invocate de recurenta pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi.
b. Pe fondul cauzei, Curtea constată că instanţa de fond a făcut o greşită interpretare şi aplicarea a prevederilor art. 1 alin.1 lit. e din Decretul Lege nr. 118/1991 potrivit cărora „constituie vechime în muncă şi se ia în considerare la stabilirea pensiei şi a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcţie de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice: e) a fost strămutată într-o altă localitate”.
Din economia textului de lege rezultă că, pentru a beneficia de aceste prevederi este imperios ca persoana in cauză să fi avut domiciliul intr-o anume localitate şi, din motive politice a fost mutată intr-o altă localitate decât cea in care locuia. Faptul că, ulterior măsurii strămutării, cei care au fost strămutaţi au dat naştere unui copil nu poate conduce la concluzia că şi acesta beneficiază de aceleaşi drepturi ca şi părinţii săi, aceştia dobândind statutul de persoane strămutate.
Cei care au fost strămutaţi din localitatea de domiciliul intr-o altă localitate au fost părinţii intimatei reclamante, aceasta fiind concepută şi născută, potrivit actelor depuse la dosarul de fond, in perioada in care părinţii acesteia au fost strămutaţi, respectiv la data de 26.11.1952, perioada in care părinţii acesteia au fost strămutaţi fiind cuprinsă intre 18.06.1951-20.12.1955.
Intimata reclamantă ar fi beneficiat de aceleaşi drepturi ca şi părinţii săi, respectiv ar fi dobândit statutul de persoană strămutată doar in situaţia in care, la data la care au fost strămutaţi părinţii săi era concepută, drepturile copilului fiind recunoscute de la concepţie, sub condiţia de a se naşte viu potrivit principiului- infans conceptus pro natur habetur quoties de commodis ejus agitur- principiu consacrat legislativ şi prin disp. art. 654 alin. 2 Cod civil (in forma in vigoare la data când părinţii reclamantei au fost strămutaţi) conform cărora copilul conceput este considerat că există.
Or, intimata reclamantă a fost concepută, prin raportare la prezumţia timpului legal al concepţiei potrivit căreia timpul cuprins între a trei suta zi şi a o suta optzecea zi dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concepţiei, în perioada în care mama sa era deja strămutată în localitatea Jegalia Nouă, Raionul Feteşti.
Faţă de cele expuse, Curtea constată că, in mod greşit instanţa de fond a apreciat că şi reclamanta se incadrează în categoria de persoană strămutată, iar nu ca având domiciliul obligatoriu. Curtea reţine că, prin Hotărârea nr. 580/12.03.1991 intimatei reclamante i-a fost recunoscut statutul de persoană cu domiciliu obligatoriu.
Faţă de cele expuse, având in vedere şi faptul că, in perioada in care intimata reclamantă a locuit in localitatea in care părinţii săi au fost strămutaţi, era minoră, locuind in mod obişnuit cu aceştia şi având astfel domiciliul legal la părinţii săi, aceştia neavând posibilitatea de alegere in mod liber a domiciliului, corect i s-a recunoscut statutul de persoană cu domiciliului obligatoriu.
Concluzionând, Curtea constată că, in mod eronat, instanţa de fond a constatat că, intimata reclamantă se incadrează în prevederile art. 1alin.1 lit. e din Decretul Lege nr. 118/1990.
În privinţa inadmisibilităţii cererii de revizuire a Deciziei nr. 73792/17.06.1991 a Comisiei pentru Pensii, Curtea constată că, poate fi invocată pentru prima dată în faza procesuală a recursului, nefiind incidente prevederile art. 478 alin.3 rap. la art. 494 CPC, potrivit cărora, in recurs nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi.
Din cuprinsul cererii de chemare in judecată, astfel cum a fost modificată ( f. 65 dosar fond), Curtea constată că, reclamanta a solicitat, constatarea calităţii sale de persoană strămutată, modificarea Hotărârii nr. 580/12.03.1991, in sensul schimbării incadrării juridice din persoană cu domiciliul obligatoriu, atribuită conform art. 1 alin.1 lit. d din Decretul Lege nr. 118/1990 in persoană strămutată, conform art. 1 alin.1 lit. e din acelaşi act normativ, anularea acesteia, respectiv a Deciziei Casei de Pensii nr. 72792/17.06.1991, anularea acestei din urmă fiind o consecinţă a stabilirii calităţii sale de persoană strămutată în înţelesul prevederilor art. 1 alin.1 lit. e din Decretul Lege nr. 118/1991, o astfel de cerere fiind admisibilă.
În concluzie, in raport de disp. art. 488 alin.1 pct. 8 rap. la art. 496 alin.2 CPC va admite recursurile, va casa in parte sentinţa şi, in rejudecare va respinge cererea de chemare in judecată, astfel cum a fost modificată, urmând a menţine dispoziţiile privind modul de soluţionare a excepţiilor invocate.
c. Sub aspectul cheltuielilor de judecată solicitate de intimata reclamantă, urmare a admiterii căii de atac, Curtea, in raport de disp. art. 453 alin.1 CPC reţine culpa procesuală a acesteia, motiv pentru care va respinge cererea de obligare a recurentelor pârâte la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
A fost obligată pârâta AJPIS Mehedinţi la emiterea unei hotărâri prin care să modifice Hotărârea nr. 580/12.03.1991 emisă de Comisia de aplicare a Decretului –lege nr. 118/1990, in sensul schimbării încadrării reclamantei de la art.1 alin.1 lit. d la art. 1 alin.1 lit. e din Decretul- Lege nr. 118/1990 şi la acordarea drepturilor cuvenite conform acestei incadrări.
A fost obligată pârâta CJP la emiterea unei hotărâri prin care să modifice Decizia Casei se pensii nr. 73792/17.06.1991 în sensul de a stabili indemnizaţia cuvenită reclamantei în funcţie de calitatea prevăzută de art. 1 alin.1 lit. e din Decretul- Lege nr. 118/1990.
A fost obligată pârâta AJPIS Mehedinţi să plătească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe s-a exercitat calea de atac a recursului de către recurentele pârâte solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi respingerea cererii de chemare in judecată.
I. Recursul recurentei pârâte Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi: În fapt, a arătat, in esenţă, că, instanţa de fond nu a ţinut cont de excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată, in sensul că Decizia nr. 73792/17.06.1991 emisă de Comisia de Pensii Mehedinţi putea fi contestată in termen de 30 de zile potrivit Legii nr. 29/1990.
De asemenea că, instanţa de fond nu a ţinut cont de excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa, in sensul că, instituţia nu are atribuţii in actul decizional al incadrării unei peroane in categoriile prev. de legea nr. 118/1990 ci este o instituţie intermediară prin care se realizează plata indemnizaţiilor ce au fost stabilite exclusiv prin hotărârile emise de comisia ce funcţionează in actualele AJPIS. Totodată că, raportul juridic litigios de stabilire a drepturilor prev. de DL 118/1990 priveşte exclusiv reclamanta şi Comisia de Aplicare a Prevederilor DL 118/1990.
Pe fondul cauzei, in ceea ce priveşte revizuirea deciziei nr. 73792/17.06.1991 a arătat că este inadmisibilă incepând cu data de 08.08.2000 potrivit deciziilor nr. 55 şi 56/2000 ale Curţii Constituţionale. Temeiul de drept: dispoziţiile art. 488 alin.1 pct. 6 NCPC.
II. Recursul recurentei pârâte Agenţia Judeţeană Pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Mehedinţi. În fapt, a arătat, în esenţă, că, reclamanta fiind concepută şi născută în timpul strămutării părinţilor săi, a fost supusă măsurii „domiciliului obligatoriu” aşa cum corect a fost incadrată conform dispoziţiilor legale ale art. 1 alin.1 lit. d din DL 118/1990 iar nu strămutării, aşa cum susţine aceasta. De asemenea că, dacă nu ar fi fost vorba de situaţii juridice diferite, legiuitorul ar fi prevăzut doar cazul „strămutării” şi nu ar mai fi existat şi situaţia domiciliului obligatoriu, reglementată ca situaţie juridică diferită. A fost invocată practica Tribunalului Mehedinţi în speţe similare. De asemenea că, reclamanta nu a depus dovezi in sensul dovedirii calităţii de persoană strămutată, nici in ceea ce o priveşte şi nici pentru predecesorii săi, neprezentând documente suplimentare faţă de stabilirea iniţială a „domiciliului obligatoriu”.
A mai arătat că, legiuitorul ar fi abrogat sau modificat aceste prevederi, dacă s-ar fi dovedit, de-a lungul timpului că măsura domiciliului obligatoriu, nu-şi dovedeşte „ utilitatea” sau aplicabilitatea. În ceea ce priveşte prescripţia dreptului material la acţiune al reclamantei, a invederat că îşi menţine susţinerea că, termenul de prescripţie s-a împlinit, ceea ce chemare in judecată fiind una in realizarea iar nu in constatarea dreptului. De asemenea că, dreptul pretins de reclamantă este unul pur patrimonial şi nu pentru repararea morală, intrucât se urmăreşte, in primul rând acordarea indemnizaţiei prevăzute de DL 118/1990.
În privinţa cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligat, a invederat că nu i se poate reţine vreo culpă. Temeiul de drept: DL 118/1990, Codul Civil, Legea nr. 554/2004, CPC.
Legal citată intimata reclamantă a depus întâmpinare solicitând respingerea căii de atac.
Considerentele instanţei de recurs în raport de motivele de recurs invocate şi de disp. art. 488 alin.1 pct. 6 şi 8 N.C.p.c:
1. Sub aspectul excepţiei nulităţii căii de atac promovată de recurenta Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi invocată de intimata reclamantă in sensul că, nu se incadrează in motivele de nelegalitate prev. de art. 488 alin.1 pct. 1-8 CPC şi că, deşi a invocat prevederile pct. 6 nu aduce critici care să se incadreze în acest motiv de nelegalitate, Curtea reţine că, principalul efect al introducerii cererii de recurs constă în investirea instanţei de recurs cu soluţionarea acestei căi de atac. Pentru ca instanţa de recurs să fie legal investită, cererea de recurs trebuie să cuprindă menţiunile impuse de dispoziţiile art.486 alin.1 literele a-e, lipsa menţiunilor de la lit.a şi c-e fiind sancţionată cu nulitatea cererii de recurs.
Printre menţiunile a căror lipsă atrage sancţiunea nulităţii se regăseşte cea privind motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
De asemenea, potrivit art.489 alin.2 Cpc se sancţionează cu nulitatea recursului situaţia în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art.488 din NCPC.
Curtea constată că, recurenta pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi a menţionat în cuprinsul cererii de recurs motivele pe care se întemeiază cererea, invocând totodată drept temei al cererii de recurs prevederile art. 488 alin.1 pct. 6.
Chiar şi in situaţia in care recurenta pârâtă nu ar fi incadrat in drept motivele de nelegalitate pe care îşi întemeiază cererea de recurs, instanţa de control judiciar poate, din oficiu, să facă incadrarea acestora in motivele de nelegalitate prev. de art. 488 alin.1 pct. 1-8CPC, fiind suficient ca, criticile acestuia să fie susceptibile de a fi incadrate într-unul din motivele de casare strict şi limitativ prev. de art. 488 alin.1 pct. 1-8 CPC.
În consecinţă, va respinge excepţia nulităţii, ca nefondată.
2. Recursul recurentei pârâte Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi.
a. In privinţa motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 NCPC, Curtea constată că, pentru a se reţine incidenţa acestui motiv, trebuie ca hotărârea atacată să nu cuprindă motivele pe care se întemeiază, astfel că, inexistenţa acestora împiedică exercitarea controlului judiciar, sau să cuprindă motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.
Obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 alin. 1 lit. b NCPC, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.
Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico – juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.
În cauză, motivarea primei instanţe răspunde acestor exigenţe legale, instanţa de fond arătând care sunt considerentele de fapt şi de drept care au condus la adoptarea soluţiei de respingere a excepţiilor invocate, respectiv de admitere în parte a cererii de chemare in judecată.
Totodată, sentinţa instanţei de fond supusă analizei nu cuprinde motive contradictorii şi nici străine de natura cauzei, astfel că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 N. C.p.c.
Curtea observă faptul că, in privinţa motivului de nelegalitate prev. de art. 488 alin.1 pct. 6 CPC, recurenta pârâtă s-a limitat doar la invocarea acestui motiv de nelegalitate.
b. În privinţa criticilor recurentei pârâte privind greşita soluţionare a excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive a sa, respectiv prescripţia dreptului material la acţiune, respectiv greşita admitere a cererii de chemare in judecată, revizuirea deciziei nr. 73792/17.06.1991 a Comisiei pentru pensii fiind inadmisibilă incepând cu data de 08.08.2000 faţă de Deciziile Curţii Constituţionale nr. 55 şi 56/2000, Curtea constată că, acestea se incadrează în motivul de nelegalite prev. de art. 488 alin.1 pct. 8 CPC, astfel că, va analiza criticile invocate din prisma acestui motiv de nelegalitate.
In privinţa greşitei dezlegări de către instanţa de fond a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, Curtea reţine că, potrivit disp. art. 32 alin.1 NCPC „orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia are capacitate procesuală, in condiţiile legii, are calitate procesuală, formulează o pretenţie, respectiv justifică un interes”, aceste dispoziţii aplicându-se, in mod corespunzător, şi in cazul pârâţilor.
În privinţa calităţii procesuale, Curtea reţine că aceasta presupune existenţa unei identităţi între reclamant şi cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecăţii, precum şi între pârât şi cel obligat în acelaşi raport juridic.
Din considerentele sentinţei recurate, respectiv dispozitivul acesteia, Curtea observă că, instanţa de fond a obligat pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi la emiterea unei hotărâri prin care să modifice Decizia Casei de Pensii nr. 73792/17.06.1991 în sensul de a stabili indemnizaţia cuvenită reclamantei în funcţie de calitatea prevăzută de art. 1 alin.1 lit. e din Decretul – Lege nr. 118/1990.
În drept, Curtea, in acord cu instanţa de fond constată că, potrivit prevederilor art. 16 alin. 2 lit. g din OUG nr. 113/2001 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială “soluţionează cererile privind stabilirea calităţii de persoană persecutată, în înţelesul prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, plata acestor drepturi fiind realizată prin intermediul caselor judeţene de pensii sau, după caz, al Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti”.
Faţă de cele expuse, Curtea constată că recurenta pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi are calitate procesuală pasivă in privinţa capătului de cerere având ca obiect obligarea sa la emiterea unei hotărâri prin care să modifice Decizia Casei de Pensii nr. 73792/17.06.1991 în sensul de a stabili indemnizaţia cuvenită reclamantei în funcţie de calitatea prevăzută de art. 1 alin.1 lit. e din Decretul- Lege nr. 118/1990.
Faţă de cele expuse, va respinge critica invocată ca fiind nefondată.
Sub aspectul greşitei soluţionări a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune motivat de faptul că, decizia nr. 73792/17.06.1991 emisă de Comisia de Pensii Mehedinţi putea fi contestată doar in termen de 30 de zile potrivit dispoziţiilor Legii nr. 29/1990 (act normativ in vigoare la data emiterii acesteia), Curtea, in acord cu instanţa de fond, constată că, prin cererea de chemare in judecată, reclamanta tinde la dobândirea calităţii sale de persoană strămutată in inţelesul prevederilor art. 1 lit. e din Decretul –Lege nr. 118/1990, fiind o acţiune neevaluabilă patrimonial ce priveşte existenţa persoanei şi, in consecinţă imprescriptibilă.
Concluzionând, Curtea va respinge şi această critică de nelegalitate ca fiind nefondată.
În privinţa criticilor privind modul de soluţionare al fondului cauzei, instanţa de control judiciar urmează să le analizeze odată cu criticile recurentei pârâte Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Mehedinţi formulate pe fondul cauzei.
3. Recursul recurentei pârâte Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Mehedinţi.
a. În privinţa criticii recurentei pârâte privind modul de dezlegare de către instanţa de fond a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, dreptul reclamantei fiind unul de natură patrimonială, instanţa de control judiciar va respinge critica ca nefondată pentru acelaşi argumente expuse la soluţionarea aceleiaşi critici invocate de recurenta pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi.
b. Pe fondul cauzei, Curtea constată că instanţa de fond a făcut o greşită interpretare şi aplicarea a prevederilor art. 1 alin.1 lit. e din Decretul Lege nr. 118/1991 potrivit cărora „constituie vechime în muncă şi se ia în considerare la stabilirea pensiei şi a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcţie de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice: e) a fost strămutată într-o altă localitate”.
Din economia textului de lege rezultă că, pentru a beneficia de aceste prevederi este imperios ca persoana in cauză să fi avut domiciliul intr-o anume localitate şi, din motive politice a fost mutată intr-o altă localitate decât cea in care locuia. Faptul că, ulterior măsurii strămutării, cei care au fost strămutaţi au dat naştere unui copil nu poate conduce la concluzia că şi acesta beneficiază de aceleaşi drepturi ca şi părinţii săi, aceştia dobândind statutul de persoane strămutate.
Cei care au fost strămutaţi din localitatea de domiciliul intr-o altă localitate au fost părinţii intimatei reclamante, aceasta fiind concepută şi născută, potrivit actelor depuse la dosarul de fond, in perioada in care părinţii acesteia au fost strămutaţi, respectiv la data de 26.11.1952, perioada in care părinţii acesteia au fost strămutaţi fiind cuprinsă intre 18.06.1951-20.12.1955.
Intimata reclamantă ar fi beneficiat de aceleaşi drepturi ca şi părinţii săi, respectiv ar fi dobândit statutul de persoană strămutată doar in situaţia in care, la data la care au fost strămutaţi părinţii săi era concepută, drepturile copilului fiind recunoscute de la concepţie, sub condiţia de a se naşte viu potrivit principiului- infans conceptus pro natur habetur quoties de commodis ejus agitur- principiu consacrat legislativ şi prin disp. art. 654 alin. 2 Cod civil (in forma in vigoare la data când părinţii reclamantei au fost strămutaţi) conform cărora copilul conceput este considerat că există.
Or, intimata reclamantă a fost concepută, prin raportare la prezumţia timpului legal al concepţiei potrivit căreia timpul cuprins între a trei suta zi şi a o suta optzecea zi dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concepţiei, în perioada în care mama sa era deja strămutată în localitatea Jegalia Nouă, Raionul Feteşti.
Faţă de cele expuse, Curtea constată că, in mod greşit instanţa de fond a apreciat că şi reclamanta se incadrează în categoria de persoană strămutată, iar nu ca având domiciliul obligatoriu. Curtea reţine că, prin Hotărârea nr. 580/12.03.1991 intimatei reclamante i-a fost recunoscut statutul de persoană cu domiciliu obligatoriu.
Faţă de cele expuse, având in vedere şi faptul că, in perioada in care intimata reclamantă a locuit in localitatea in care părinţii săi au fost strămutaţi, era minoră, locuind in mod obişnuit cu aceştia şi având astfel domiciliul legal la părinţii săi, aceştia neavând posibilitatea de alegere in mod liber a domiciliului, corect i s-a recunoscut statutul de persoană cu domiciliului obligatoriu.
Concluzionând, Curtea constată că, in mod eronat, instanţa de fond a constatat că, intimata reclamantă se incadrează în prevederile art. 1alin.1 lit. e din Decretul Lege nr. 118/1990.
În privinţa inadmisibilităţii cererii de revizuire a Deciziei nr. 73792/17.06.1991 a Comisiei pentru Pensii, Curtea constată că, poate fi invocată pentru prima dată în faza procesuală a recursului, nefiind incidente prevederile art. 478 alin.3 rap. la art. 494 CPC, potrivit cărora, in recurs nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi.
Din cuprinsul cererii de chemare in judecată, astfel cum a fost modificată ( f. 65 dosar fond), Curtea constată că, reclamanta a solicitat, constatarea calităţii sale de persoană strămutată, modificarea Hotărârii nr. 580/12.03.1991, in sensul schimbării incadrării juridice din persoană cu domiciliul obligatoriu, atribuită conform art. 1 alin.1 lit. d din Decretul Lege nr. 118/1990 in persoană strămutată, conform art. 1 alin.1 lit. e din acelaşi act normativ, anularea acesteia, respectiv a Deciziei Casei de Pensii nr. 72792/17.06.1991, anularea acestei din urmă fiind o consecinţă a stabilirii calităţii sale de persoană strămutată în înţelesul prevederilor art. 1 alin.1 lit. e din Decretul Lege nr. 118/1991, o astfel de cerere fiind admisibilă.
În concluzie, in raport de disp. art. 488 alin.1 pct. 8 rap. la art. 496 alin.2 CPC va admite recursurile, va casa in parte sentinţa şi, in rejudecare va respinge cererea de chemare in judecată, astfel cum a fost modificată, urmând a menţine dispoziţiile privind modul de soluţionare a excepţiilor invocate.
c. Sub aspectul cheltuielilor de judecată solicitate de intimata reclamantă, urmare a admiterii căii de atac, Curtea, in raport de disp. art. 453 alin.1 CPC reţine culpa procesuală a acesteia, motiv pentru care va respinge cererea de obligare a recurentelor pârâte la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
