– Legea nr. 85/2006, art.101
Premisa confirmării planului de reorganizare de către judecătorul sindic o reprezintă întrunirea cumulativă condiţiilor prevăzute de art. 101 din Legea nr. 85/2006. Faptul că debitoarea desfăşoară activitate şi că are contracte în derulare nu poate determina concluzia că planul trebuie confirmat de judecătorul sindic, acesta neputând depăşi actul de voinţă al creditorilor în sensul respingerii planului de reorganizare
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 255 din 23.01.2014)
Prin sentinţa civilă nr.882/04.04.2013, pronunţată în dosarul nr.1324/93/2012, Tribunalul Ilfov a respins planul de reorganizare propus de debitorul SC P P CO SRL, prin administrator special. În temeiul art. 107 alin. 1 lit. A. c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, a dispus intrarea în faliment prin procedura generală a debitorului. În temeiul art. 107 alin 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei a ridicat dreptul de administrare al debitorului şi a dispus dizolvarea societăţii debitoarei. A dispus sigilarea bunurilor din averea debitorului, în sarcina lichidatorului judiciar. A stabilit termen de maxim 10 zile de la data notificării deschiderii procedurii falimentului de predare a gestiunii averii de la debitor către lichidator, împreună cu lista actelor şi operaţiunilor efectuate până la deschiderea procedurii. A dispus întocmirea şi predarea către lichidatorul judiciar, în termen de maxim 5 zile de la intrarea în faliment, a unei liste cuprinzând numele şi adresele creditorilor şi toate creanţele acestora, cu indicarea celor născute după data introducerii cererii de deschidere a procedurii. A fixat următoarele termene limită: termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului – 20.05.2013; termenul de verificare a creanţelor, de întocmire, afişare şi comunicare a tabelului preliminar de creanţe – 20.06.2013; termenul de definitivare a tabelului creanţelor – 10.07.2013; data primei şedinţe a adunării generale a creditorilor – 21.07.2013.
A numit lichidator judiciar pe C A S IPURL care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 25 din lege, cu o remuneraţie de 1.000 lei, inclusiv TVA, din averea debitorului. A pus în vedere lichidatorului judiciar prevederile art. 252 din Legea nr. 31/1990, republicată şi dispune îndeplinirea formalităţilor privind menţionarea la registrul comerţului a reprezentanţilor permanenţi ai săi. În temeiul art. 108 alin. 1 şi 2 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, a dispus ca lichidatorul judiciar să trimită o notificare, în condiţiile art. 61 alin. 3 din lege, privind intrarea debitorului în procedura falimentului prin procedura generală, ridicarea dreptului de administrare şi dizolvarea acestuia, tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor/administratorul judiciar, menţionată la art. 107 alin 2 lit. e), debitorului şi oficiului registrului comerţului sau, după caz, registrului societăţilor agricole în care debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea menţiunii. A dat dispoziţie tuturor băncilor la care debitorul are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără un ordin al judecătorului sindic sau al lichidatorului judiciar, obligaţia de înştiinţare a băncilor revenindu-i lichidatorului judiciar. A respins cererea de ridicare a dreptului de administrare a debitoarei ca rămasă fără obiect. A fixat termen pentru continuarea procedurii la 05.09.2013.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa fondului a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 1324/93/2012 debitoarea SC P P CO SRL, prin administrator statutar, a solicitat, în baza Legii 85/2006, deschiderea procedurii generale a insolvenţei, manifestându-şi totodată intenţia de reorganizare. În susţinerea cererii, a depus înscrisuri, în copie.
Prin încheierea civilă din data de 21.06.2012 s-a dispus în temeiul disp. art. 32 al. 1 din Legea nr. 85/2006, deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitorului SC P P CO SRL. De asemenea, s-a dispus desemnarea administratorului judiciar.
Pe parcursul desfăşurării procedurii colective au mai formulat declaraţii de creanţă şi alţi creditori care au fost înscrişi în tabelul obligaţiilor debitorului.
La 14.02.2013, debitorul a depus la dosar plan de reorganizare. Potrivit art. 98 alin 1 din lege, câte o copie de pe planul propus a fost depusă la oficiul registrului comerţului şi a fost comunicată administratorului judiciar şi comitetului creditorilor.
Prin încheierea de şedinţă din data de 14.02.2013, judecătorul sindic a admis planul de reorganizare şi în baza art. 99 alin 1 din lege a dispus ca administratorul judiciar să convoace adunarea generală a creditorilor şi a debitorului într-un termen cuprins între 20 şi 25 de zile.
La data de 14.03.2013, prin serviciul de registratură a instanţei, debitorul, prin administrator special a depus plan de reorganizare rectificat conform tabelului definitiv rectificat nr. 3
A arătat judecătorul sindic că, potrivit disp. art.101 alin.(1) lit. A din Legea nr.85/2006, un plan va fi confirmat de către judecătorul-sindic, dacă cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, dintre cele menţionate la art. 100 alin. (3), acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul; potrivit procesului-verbal al adunării creditorilor din data de 27.03.2013, singura categorie de creditori care au votat pentru admiterea planului a fost categoria creanţelor bugetare în cadrul căreia creditorul DGFP Ilfov cu o pondere din masa credală de 99,89% a votat pentru admiterea planului de reorganizare propus de debitor.
Având în vedere că planul de reorganizare nu a fost votat de adunarea creditorilor, nefiind îndeplinite condiţiile impuse de disp. art.101 alin.1 lit. A din Legea nr. 85/2006, instanţa a respins planul de reorganizare propus de debitor şi va face aplicarea disp. art. 102 alin. 3 din Legea nr.85/2006.
Analizând materialul probator existent la dosar, judecătorul sindic a constatat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art.107 al.1 lit. A. pct. c) din Legea 85/1006.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs SC P P CO SRL, prin administrator special P.M., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VI a Civilă la data de 27.05.2013 prin care a solicitat confirmarea planului de reorganizare propus de societatea debitoare şi continuarea activităţii.
În motivarea cererii sale recurenta a reclamat incidenţa dispoziţiilor art.304 pct.8 şi 9 din Codul de procedură civilă şi a arătat că prima instanţă nu a analizat argumentele expuse în susţinerea cererii de admitere a planului de reorganizare şi nu a reţinut că societatea avea activitate, contracte în derulare ce au fost denunţate la momentul intrării în faliment. S-a evidenţiat că instanţa nu a avut în vedere faptul că soarta unei societăţi nu poate fi lăsată în mâna unor creditori care şi-au recuperat în proporţie de 90% creanţa şi care au interese în a obţine bunurile debitoarei, în scopul de a le revinde pe piaţa la preţuri cu mult peste valorile ce au reieşit din expertizarea făcută, fără acordul adunării creditorilor, de către administratorul judiciar.
Se arată că prima instanţă nu a analizat argumentele expuse prin prisma principiului preeminenţei reorganizării. Consideră recurenta că, în stadiul insolvenţei, procedura trebuie înţeleasă ca fiind în special în interesul debitorului şi nu al creditorilor.
În opinia debitoarei intrarea în faliment se poate dispune când planul de reorganizare nu a fost respectat ori nu a dat rezultatele prevăzute, situaţie ce nu se regăseşte în cauză.
Se subliniază faptul că anumite categorii de creditori au avut pe parcursul întregii proceduri o atitudine ostilă faţă de debitoare, astfel încât, oricât de realist ar fi planul de reorganizare întocmit de SC P P CO SRL, punctul de vedere al acestor creditoare a fost şi este în sensul de a falimenta debitoarea. Se arată rezultatul votului cu privire la planul de reorganizare şi sunt citate dispoziţiile art.101 al.1 din Legea nr.85/2006, susţinându-se că în cauză nu erau aplicabile dispoziţiile art.101 al.1 lit. B şi d, astfel că nu trebuiau analizate îndeplinirea condiţiilor acestor dispoziţii legale, însă erau îndeplinite dispoziţiile prevăzute de art.101 al.1 lit.e, planul era realist. Se arată că nu au fost indicate de către creditori argumentele pentru care nu au fost de acord cu acel plan.
Consideră recurenta că atunci când a analizat cauza, instanţa de fond nu a avut în vedere aspecte precum reputaţia debitorului pe piaţa antreprenoriatului, posibilitatea acestuia de a se redresa economic, onestitatea acestuia la momentul depunerii cererii de insolvenţă precum şi dorinţa acestuia de a se reorganiza, contractele pe care le are în derulare cu diverşi agenţi economici, situaţia salariaţilor şi consecinţele unor eventuale concedieri.
În drept au fost invocate dispoziţiile art.12, art.8 din Legea nr.85/2006, art.304 pct.8 şi 9 din Codul de procedură civilă.
La data de 11.11.2013 a fost înregistrată la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de A L IFN SA prin care s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
În motivarea cererii sale creditoarea intimată a arătat că art.101 alin.1 din Legea nr.85/2006 enumeră condiţiile ce trebuie întrunite în mod cumulativ. Se susţine că administratorul special încearcă să inducă instanţa în eroare, în cauză neexistând o categorie distinctă a creditorilor chirografari, astfel că în cadrul acestei categorii au votat împotrivă 84,92%, fiind evident că această categorie de creanţe a respins planul. Nici creditorii menţionaţi de administratorul judiciar nu a u votat planul, aceştia solicitând un termen pentru modificarea planului de către debitor.
În opinia creditoarei aprecierile administratorului special sunt nu doar irelevante, dar şi vădit tendenţioase, scopul procedurii insolvenţei şi al creditorilor fiind acela de a-şi recupera creanţele.
În drept au fost invocate dispoziţiile art.115 din Codul de procedură civilă, art.101 şi art.107 din Legea insolvenţei.
La data de 20.01.2014 a fost transmisă prin fax întâmpinarea formulată de creditoarea R B SA. Cererea a fost calificată de către Curte, în raport de data transmiterii sale şi de dispoziţiile art.1141 din Codul de procedură civilă, drept note scrise.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, dar şi în raport de prevederile art.3041 din Codul de procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa ce face obiectul prezentei analize Tribunalul Ilfov a respins planul de reorganizare propus de debitorul SC P P CO, prin administrator special. Observă Curtea că sentinţa a valorificat rezultatul votului exprimat cu referire la acest plan în şedinţa Adunării Creditorilor din data de 27.03.2013. Potrivit hotărârii adoptate în această şedinţă, planul de reorganizare a fost respins prin votul exprimat după cum urmează: creanţele garantate au votat respingerea planului; creanţele salariale nu au votat planul de reorganizare; creanţele bugetare au acceptat planul de reorganizare prin votul DGFPMB, reprezentând 99,89% din totalul creanţelor bugetare; creanţele chirografare au respins planul de reorganizare cu votul creditorilor ale căror creanţe reprezintă 84,92% din totalul creanţelor chirografare (fila 47 dosar fond).
Cu caracter premergător, Curtea ţine a evidenţia împrejurarea potrivit căreia premisa confirmării planului de reorganizare de către judecătorul sindic o reprezintă întrunirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art.101 din Legea nr.85/2006. Observă Curtea că în cauză nu se pune problema incidenţei dispoziţiilor art.101 alin.1 lit.B întrucât în procedură există mai mult de două categorii de creditori, astfel încât se impune, ca şi cerinţă legală de confirmare, ca cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul. Or, în cauza de faţă, această condiţie nu este întrunită, în raport de conţinutul votului anterior expus.
Curtea subliniază faptul că împrejurările evidenţiate de către debitoare în partea introductivă a cererii de recurs nu sunt de natură a suplini neîntrunirea cerinţelor legale enunţate. Astfel, faptul că debitoarea desfăşura activitate, avea contracte în derulare, nu pot determina concluzia că planul trebuie confirmat. Judecătorul sindic nu poate depăşi actul de voinţă al creditorilor concretizat prin votul exprimat în Adunarea generală; scopul legii privind procedura insolvenţei este reprezentat de instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă. Reorganizarea debitorului poate fi o prioritate numai în măsura în care creditorii s-ar afla într-o situaţie mai favorabilă decât cea a falimentului, legea insolvenţei protejând interesele creditorilor, iar nu pe cele ale debitorului. Contrar celor arătate de către recurentă, planul de reorganizare nu a fost acceptat de creditorii cu celelalte creanţe chirografare. În procedura analizată există o singură categorie de creditori cu creanţe chirografare, categorie ce a respins planul cu un vot ce cumulează 84,92% din creanţe. Totodată, nici legea şi nici judecătorul sindic nu impun motivarea de către creditori a votului de a respingere a planului, fiind astfel fără relevanţă faptul reclamat de debitoare, respectiv neprezentarea de către creditori a argumentelor pentru respingerea planului.
Cu referire la măsura de intrare în faliment, aceasta respectă dispoziţiile legale incidente, debitoarea aflându-se în situaţia descrisă de prevederile art.107 alin.1 lit.B, planul de reorganizare propus fiind respins de adunarea creditorilor.
Nu poate fi primit nici motivul de recurs privind posibilitatea judecătorului sindic de a hotărî redresarea activităţii debitoarei, peste votul exprimat de către creditori. Chestiunile privind reputaţia debitoarei pe piaţa antreprenoriatului, posibilitatea sa de a se redresa economic, dorinţa sa de a se reorganiza, nu sunt aspecte de care judecătorul sindic să fie legat în pronunţarea hotărârii; principala obligaţie legală este aceea de a cenzura nemijlocit întrunirea condiţiilor prevăzute de art.101. Or, în cauza de faţă, această verificare a fost făcută, cu respectarea normelor procedurale impuse de lege.
În consecinţă, Curtea apreciază că în cauză judecătorul sindic a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, a cărei confirmare se impune, astfel încât, în temeiul art.312 din Codul de procedură civilă, a respins recursul, ca nefondat.
