Citeste şi

  • Nu am gasit decizii asemanatoare!

– Legea nr. 85/2006, art. 107 alin. 2 lit.c) – O.U.G. nr. 86/2006, art. 37 alin. 1 


Faliment. Contestaţie.

– Legea nr. 85/2006, art. 107 alin. 2 lit.c)
– O.U.G. nr. 86/2006, art. 37 alin. 1 

Potrivit art. 107 alin. 2 lit. c din Legea nr. 85/2006, în cazul deschiderii procedurii simplificate a falimentului, prerogativa confirmării lichidatorului judiciar aparţine judecătorului sindic, instanţa stabilindu-i şi onorariul având în vedere criteriile prevăzute de art. 37 alin. 1 din O.U.G: nr. 86/2006. Fiind vorba despre o profesie liberală, administratorul/lichidatorul judiciar are dreptul pentru activitatea desfăşurată la un onorariu conform art. 11 alin. 1 lit. c şi d, art. 19 alin. 2, art. 121-123 din Legea nr. 85/2006 şi a Legii nr. 254/2007 care reglementează activitatea practicienilor în insolvenţă. Stabilirea de către judecătorul sindic a unei retribuţii combinate pentru lichidatorul judiciar, respectiv onorariu fix şi onorariu de succes justifică activitatea desfăşurată de acesta.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 213 din 21.01.2014)

Prin sentinţa civila nr.731 din data de 28.01.2013 s-a admis  contestaţia formulată de  contestatorul CEC B SA, în contradictoriu cu lichidatorul judiciar S SPRL  al  debitorului  SC P G SRL şi s-a dispus  refacerea raportului asupra fondurilor obţinute din lichidare şi a planului de distribuţie în care lichidatorul judiciar va fi înregistrat cu onorariul fix de 3.100 lei şi un onorariu de succes de 7%, respectiv 31.656 lei.
Analizând materialul probator existent în cauză judecătorul sindic a reţinut  următoarele:
Lichidatorul judiciar S SPRL desemnat pentru debitoarea SC P G SRL a înregistrat la grefa Tribunalului Bucureşti, la data de 24.08.2012, Raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare şi Planul de distribuire între creditori, pe care l-a publicat in Buletinul procedurilor de insolvenţa nr. 11695 din 27.08.2012, împreuna cu notificarea privind înregistrarea la grefa tribunalului a acestora.
În ceea ce priveşte retribuţia sa, lichidatorul judiciar a cuprins în raport, respectiv în plan, următoarele:  onorariu pentru perioada cât a fost administrator judiciar – 2.500 lei x 1,24 = 3.100 lei inclusiv TVA;  onorariu de succes de 7% din vânzarea bunurilor – 364.735 lei x 7% x 1,24 = 31.659 lei  inclusiv TVA; onorariu lichidator judiciar pentru perioada 23.02.2009-24.08.2012 (42 de luni) – 2.500 lei x 42 luni x 1,24 = 130.200 lei inclusiv TVA.
Creditoarea CEC B SA contestă suma de 130.200 lei inclusiv TVA reţinută ca onorariu lichidator judiciar pentru perioada 23.02.2009-24.08.2012.
Sub acest aspect judecătorul sindic  a reţinut că prin sentinţa comercială nr.979/23.02.2009 a Tribunalului Bucureşti Secţia a VII a Comerciala, judecătorul sindic a confirmat în calitate de lichidator judiciar pe S SPRL cu o retribuţie de 2.500 lei   şi 7% din  averea debitoarei.
Lichidatorul judiciar S S.P.R.L. nu a fost confirmat de către creditori si nu i-a fost stabilita remuneraţia de către aceştia astfel că au fost avute în vedere dispoziţiile sentinţei comerciale nr. 979/23.02.2009, lichidatorului, pentru perioada 23.02.2009 -24.08.2012, cuvenindu-i-se suma 2.500 lei, la care se adaugă TVA, plus onorariul de succes de 7% din vânzarea bunurilor , respectiv  31.659 lei inclusiv TVA.
Astfel, judecătorul sindic consideră că afirmaţiile lichidatorului judiciar cuprinse în întâmpinare sunt neîntemeiate; în acest sens, invocarea  art. 37 alin. 2 din O.U.G nr. 86/2006. care priveşte tipurile de factori care trebuie avuţi in vedere la stabilirea nivelului onorariului practicianului in insolvenţa, este  neconcludenta.
Nefondata este şi susţinerea lichidatorului judiciar conform căreia noţiunea de retribuţie implica o plata lunara a sumei respective, întrucât dicţionarul explicativ al limbii romane defineşte noţiunea de retribuţie(remuneraţie) ca fiind o plată în bani pentru o muncă prestată, nefiind menţionat daca aceasta se face lunar sau periodic.
Legea nu prevede expres faptul ca remunerarea, retribuirea, trebuie sa fie stabilita sub forma unei sume lunare fixe, iar în lipsa unei hotărâri de guvern prin care sa fie aprobate criterii în conformitate cu care sa se stabileasca remuneratia, judecatorul-sindic poate lua în considerare acordarea unui onorariu de succes, sub forma unei cote procentuale din valoarea obtinuta din vânzarea activelor debitoarei.
La stabilirea acestei cote procentuale pot fi avute în vedere o serie de criterii cum ar fi complexitatea si dificultatea dosarului, marimea averii supusa lichidarii, etc. dar si faptul ca, prin aceasta, lichidatorul judiciar devine cointeresat în valorificarea mai rapida si la un pret mai mare a averii debitorului pentru satisfacerea intereselor acestuia si al creditorilor.
Or în cauză, judecătorul a stabilit pentru lichidator onorariul de succes de 7% din vânzarea bunurilor.
Împotriva acestei sentinte, a declarat recurs S SPR, solicitand admiterea recursului, modificarea sentinţei in sensul respingerii contestaţiei la raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare si a planului de distribuţie formulate de CEC B SA Suc. Bistriţa in calitate de creditor, pentru urmatoarele motive de recurs:
Referitor la onorariul stabilit de judecătorul sindic afirmând că este in suma de 2.500 lei, fix, se observa in pagina nr. 4 a sentinţei comerciale nr. 979/23.02.2009 a Tribunalului Bucureşti Secţia a VII a Comerciala, că judecătorul sindic „confirma in calitate de lichidator judiciar S SPRL” „cu o retribuţie de 2.500 lei” ceea ce este cu totul si cu totul altceva decât afirmaţia creditorului, respectiv onorariu fix de 2.500 lei.
Creditorul CEC B SA  apreciază total eronat ca onorariul lichidatorului judiciar pentru perioada 23.02.2009 – 24.08.2012 (42 de luni) este calculat eronat de acesta in sensul ca pentru intreaga perioada se cuvenea doar suma de 3.100 lei inclusiv TVA drept onorariu.
Din punct de vedere legal, remuneraţia lichidatorului judiciar este stabilita conform art. 107 alin. 2 lit. b, respectiv „in conformitate cu criteriile aprobate prin legea de organizare a profesiei”.
Recurenta invoca  art. 37 alin. (2) din OUG 86/2006 aprobata prin Legea 254/2007 privind organizarea activităţii practicienilor in insolventa cu privire la factorii ce trebuie avuti în vedere  la stabilirea nivelului onorariului lichidatorului.
Având in vedere aceste aspecte  retribuţia de 2.500 lei lunar este foarte rezonabila pentru ca: la deschiderea procedurii insolventei nu exista nici un fel de lichidităţi pentru desfăşurarea procedurii de-a lungul celor 4 ani; toate sumele pentru desfăşurarea procedurii au fost avansate doar de lichidator (corespondenta, evaluare, asigurări, publicitate, contabilitate si numeroase deplasări Tg-Jiu – Bistriţa – Bucureşti); activul aflat in garanţie la CEC B SA a fost descoperit de lichidator iar lipsa participării sub orice forma la procedura a debitorului a creat probleme serioase pentru procurarea si complectarea documentelor de proprietatea in vederea valorificării imobilului; lichidatorul a făcut toate demersurile pentru a stabili schitele cadastrale, limitele proprietăţii si vecinii si inclusiv curăţenia in imobil pentru a putea fi promovat vânzării; pentru fiecare licitaţie si etapa procedurala (evaluare, asigurare, cadastru, notar) a făcut nenumărate drumuri Tg-Jiu – Bistriţa sau Tg-Jiu – Bucureşti; procedura a fost deasemenea prelungita si ingreunata din neparticiparea acestui creditor la procedura, fapt atenţionat inclusiv de judecătorul sindic; vânzarea a fost amânata cu peste un an de acelaşi creditor care dupa ce a acordat un credit nepermis de mare fata de valoarea proprietăţii in acea zona, ingreuna vânzarea acestuia de către lichidator pentru ca nu-si recupera „eroarea”; activul nu prezenta atractivitate de piaţa din cauza zonei (apele rezultate din ploi se scurgeau prin garaj, pe sub casa si zona din partea respectiva era supusa unor astfel de probleme) iar pe acea strada erau in acelaşi timp mai multe imobile la vânzare; imobilul nu avea intrare din strada in curte decât prin casa.
Creditorul susţine de asemenea fals ca onorariul stabilit de judecătorul sindic este in suma de 2.500 lei, fix, iar nu in suma de 2.500 lei pe luna”.
Asa cum se poate observa in pagina nr. 4 a sentinţei comerciale nr. 979/23.02.2009 a Tribunalului Bucureşti Secţia a VII a Comerciala, judecătorul sindic „confirma in calitate de lichidator judiciar S SPRL” „cu o retribuţie de 2.500 Iei” ceea ce este cu totul si cu totul altceva decât afirmaţia arătata anterior de creditor, respectiv onorariu fix de 2.500 lei, indiferent de toate aspectele arătate anterior si cei 4 ani de procedura.
In alta ordine de idei insasi noţiunea de „retribuţie” implica o plata lunara, trimestrială, periodica a sumei respective.
In alt context, există 2 sentinţe irevocabile de stabilire a onorariului lichidatorului judiciar, sentinţa nr. 5352/08.12.2008 care stabileşte „o remuneraţie de 2.500 lei”, aferentă perioadei insolvenţei (observaţiei) de 1 lună de zile şi sentinţa nr. 979/23.02.2009, aferentă perioadei falimentului de 42 luni care stabileşte „o retribuţie de 2.500 lei”. Deci în nici o situaţie, onorariul fix nu putea fi 3.100 lei (2.500 + TVA). Asupra onorariului variabil nu au fost dezbateri.
De fapt, inclusiv oferta de servicii  a fost  de 2.500 lei retribuţie lunară.
Intimata CEC B S.A. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii sentinţei judecatorului-sindic ca temeinica si legala, aratand urmatoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. 2 litera c) din Legea nr. 85/2006  in cazul deschiderii procedurii simplificate a falimentului, prerogativa confirmării lichidatorului judiciar aparţine judecatorului-sindic, fara a mai trece prin filtrul creditorilor, instanţa stabilindu-i si onorariul.
In speţa de fata, prin Sentinţa comerciala nr. 979 din 23.02.2009, judecatorul-sindic a aprobat lichidatorului judiciar un onorariu fix de 2.500 lei si unul procentual (de succes) de 7% din averea debitoarei.
Potrivit art. 38 alin. 1 din OUG nr. 86/2006: „Practicienii în insolvenţă au dreptul la onorarii pentru activitatea desfăşurată, sub forma unor onorarii fixe, onorarii de succes sau o combinaţie a acestora.”
Nici reglementările exprese cu privire la retribuţia lichidatorului judiciar nu menţionează ca onorariile fixe trebuie aplicate lunar. Prin aprobarea de către judecatorului-sindic a unei retribuţii combinate pentru lichidatorul judiciar S SPRL, respectiv onorariu fix (2.500 lei) si onorariu de succes (7% din averea debitoarei) se justifica pe deplin munca prestata de către lichidatorul judiciar in procedura de faliment a debitoarei P G SRL.
Scopul prevăzut de Legea nr. 85/2066 este acoperirea pasivului debitorului, nicidecum remunerarea excesiva a lichidatorului judiciar.
Asupra recursului:
Din actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine ca prin sentinţa comercială nr.979/23.02.2009 a Tribunalului Bucureşti Secţia a VII a Comerciala, judecătorul sindic a confirmat în calitate de lichidator judiciar pe S SPRL cu o retribuţie de 2.500 lei   şi 7% din  averea debitoarei.
Stabilirea cuantumului onorariului se face, în concret, de către instanţă, în funcţie de activitatea desfăşurată de către lichidatorul judiciar.
Potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. 2 litera c) din Legea nr. 85/2006  in cazul deschiderii procedurii simplificate a falimentului, prerogativa confirmării lichidatorului judiciar aparţine judecatorului-sindic, fara a mai trece prin filtrul creditorilor, instanţa stabilindu-i si onorariul.
Potrivit art. 37 alin. 1 din OUG 86/2006, practicienii în insolvenţă au dreptul la onorarii pentru activitatea desfăşurată, sub forma unor onorarii fixe, onorarii de succes sau o combinaţie a acestora. De asemenea, alin. 2 stabileşte criteriile în funcţie de care se va stabili onorariul lichidatorului. Astfel, la stabilirea nivelului onorariului se vor avea în vedere următoarele tipuri de factori care reflecta gradul de complexitate a activităţii depuse: a) numărul de salariaţi ai debitorului; b) riscul privind conflictele de munca; c) cifra de afaceri a debitorului pe ultimii 3 ani; d) valoarea totala a datoriilor şi numărul creditorilor; e) valoarea creanţelor, numărul debitorilor; f) numărul şi complexitatea litigiilor aflate pe rol în care debitorul are calitate de reclamant si, respectiv, de pârât; g) valoarea patrimoniului, potrivit evaluării; h) natura activelor, atractivitatea pe piaţă, riscurile legate de conservarea lor; i) nivelul de lichidităţi aflate la dispoziţia debitorului pentru acoperirea cheltuielilor iniţiale de lichidare.
Fiind vorba de o profesie liberala, administratorul /lichidatorul judiciar are dreptul pentru activitatea desfasurata la un onorariu, concluzie ce rezulta din interpretarea coroborata a textelor legii insolventei, respectiv art.11 alin.1 lit.c), art.19 alin.2, art.121-123, art.11 lit.d) şi a legii care reglementeaza activitatea practicienilor în insolventa.
Potrivit definitiei DEX, onorariul reprezintă  suma de bani data unui intelectual: avocat, medic, etc, liber profesionist, fără să se înţeleagă ca aceasta suma este platita lunar (periodic).
În conditiile în care judecatorul sindic nu a precizat expresis verbis ca onorariul acordat lichidatorului este platit lunar, nu se poate adauga dispozitiilor stabilite de acesta prin sentinţa de confirmare a lichidatorului judiciar, în speta rezultand ca este vorba de un onorariu fix acordat recurentei.
Prin aprobarea de către judecatorului-sindic a unei retribuţii combinate pentru lichidatorul judiciar S SPRL, respectiv onorariu fix (2.500 lei) si onorariu de succes (7% din averea debitoarei) se justifica activitatea desfasurata de către lichidatorul judiciar in procedura de faliment a debitoarei P G SRL.
În consecinta, pentru aceste considerente, Curtea a constatat recursul nefondat şi l-a respins conform art. 312 alin.1 Cod proc civ.