Este nefondată acţiunea în contencios administrativ având ca obiect cererea de anulare a unei autorizaţii de construire, dacă nu se face dovada dreptului vătămat conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia contencios administrativ şi fiscal,
Decizia civilă nr. 135 din 15 ianuarie 2013
Prin sentinţa civilă nr. 245/31.01.2012 pronunţată în dosarul nr. 2129/30/2011, Tribunalul Timiş a respins acţiunea formulată de reclamanta A.P.Z.R., în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Timişoara şi SC S.C. SRL, având ca obiect anulare act administrativ.
Acţiunea reclamantei a avut ca obiect cerere de anulare a autorizaţiei de construire nr. 2187/13.12.2010 emisă pentru lucrări de tip a) construcţii pentru locuinţe şi comerţ. Construire imobil P+2E+Ep cu 8 apartamente, 2 spaţii comerciale şi locuri de parcare conform PUD aprobat prin HCL nr. 468/2008, Sc=298,42 mp, Sd=1180,88 mp. Zona C pentru imobilul situat în Timişoara, […].
Prin decizia civilă nr. 135 din 15 ianuarie 2013, pronunţată în dosarul nr. 3129/30/2011, Curtea de Apel Timişoara a respins ca neîntemeiat recursul reclamantei.
În motivare Curtea de Apel Timişoara a reţinut că, prin autorizaţia de construire nr. 2187/13.12.2010 s-a dispus autorizarea executării lucrărilor de construire pentru construcţii locuinţe şi comerţ – construire imobil P+2E+Ep cu 8 apartamente, 2 spaţii comerciale şi locuri de parcare conform PUD aprobat prin HCL a Municipiului Timişoara nr. 468/2008, SC=298,42 m.p., SD=1180,88 m.p., zona C pe imobilul – teren situat în judeţul Timiş, Municipiul Timişoara, […].
Curtea, de asemenea, a mai reţinut că reclamanta recurentă solicită anularea autorizaţiei de construire faţă de împrejurarea că acest act administrativ ar fi fost emis cu nerespectarea dispoziţiilor legale în materia autorizării construcţiilor, precum şi a legislaţiei urbanismului şi amenajării teritoriului.
Reclamanta susţine în esenţă că, prin autorizaţia de construire contestată s-a încălcat regimul de înălţime din zona respectivă, au fost construite locuinţe colective în zonă de case, a fost încălcat procentul de ocupare a terenului, fiind astfel nesocotite prevederile legale în materie de construcţii.
În plus, recurenta susţine că modificarea funcţiunii zonei, a înălţimii admise şi a procentului de ocupare a terenului s-ar fi putut dispune exclusiv prin plan urbanistic zonal iar nu prin plan urbanistic de detaliu astfel cum s-a întâmplat în speţa de faţă.
Astfel cum rezultă din cuprinsul autorizaţiei de construire anterior menţionate, acest act administrativ a fost emis ţinând seama de dispoziţiile cuprinse în HCL nr. 468/28.10.2008 privind aprobarea Planului Urbanistic de Detaliu „Construire imobil S+P+2E+Ep funcţiune mixtă comerţ/locuire”, […].
Curtea reţine că reclamanta din prezentul litigiu a promovat o acţiune în faţa instanţei de contencios administrativ care a făcut obiectul dos. nr. 1507/30/2009, prin care a solicitat anularea HCL nr. 468/28.10.2008 anterior precizată.
Prin sentinţa civilă nr. 953/PI/CA/25.11.2009 Tribunalul Timiş a respins această acţiune ca fiind neîntemeiată, reţinând în considerentele sentinţei că la emiterea acestei hotărâri autoritatea publică competentă a îndeplinit condiţiile de transparenţă decizională, documentaţia fiind supusă dezbaterii publice în mai multe rânduri. S-a reţinut totodată că procedura de emitere a fost respectată, documentaţia de urbanism aprobată prin HCL nr. 468/28.10.2008 fiind realizată în conformitate cu Legea nr. 50/1991, Legea 350/2001 precum şi H.G. nr. 525/1996.
Prin aceeaşi sentinţă s-a reţinut că documentaţia de urbanism aprobată prin această hotărâre de consiliu local a fost însoţită de acordul vecinilor direct afectaţi, iar retragerea faţă de parcelele alăturate este mai mare de 15 metri, cu respectarea studiului de însorire. S-a constatat că documentaţia de urbanism este însoţită de toate acordurile şi avizele solicitate prin certificatul de urbanism.
Această sentinţă a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 865/20.09.2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, instanţă care în considerentele deciziei a reţinut că acţiunea reclamantei nu se fondează pe art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, menţionându-se totodată că reclamanta nu a demonstrat dreptul care i-a fost vătămat.
Faţă de considerentele hotărârilor anterior menţionate, Curtea constată că s-a statuat cu putere de lucru judecat că documentaţia de urbanism aprobată prin HCL nr. 468/28.10.2008 este legală şi că simpla invocare a nerespectării unor dispoziţii legale fără justificarea vătămării de către reclamantă nu este suficientă pentru anularea actului administrativ atacat.
Astfel fiind, Curtea constată că este corectă soluţia primei instanţe în sensul că autorizaţia de construire emisă în temeiul HCL nr. 468/2008 este legală, întrucât prin această din urmă hotărâre a fost stabilită o derogare de la regimul de înălţime a zonei respective şi de la procentul de ocupare a terenului, context în care autorizaţia de construire a fost eliberată în condiţiile stabilite prin hotărârea consiliului local anterior menţionată.
Câtă vreme HCL nr. 468/2008 nu a fost anulată acest act administrativ îşi produce efectele juridice, susţinerile reclamantei recurente referitoare la nerespectarea regimului de înălţime, a procentului de ocupare a terenului precum şi la destinaţia imobilului nefiind fondate.
Curtea mai observă că reclamanta din speţa de faţă a invocat apărările din acest dosar în sensul că în mod eronat s-a dispus derogarea de la regimul comun de înălţime, precum şi cel al destinaţiei zonei prin PUD, câtă vreme ar fi fost necesar un PUZ şi în carul dosarului nr. 1507/30/2009, dosar în care s-a analizat, după cum s-a arătat anterior, chiar legalitatea emiterii HCL nr. 468/28.10.2008.
Câtă vreme s-a decis irevocabil în cadrul dosarului 1507/30/2009 că aceste susţineri sunt neîntemeiate, Curtea nu le va putea reanaliza întrucât ar fi încălcată puterea de lucru judecat a unor probleme de drept deja tranşate de către o instanţă de judecată.
În plus, Curtea analizează legalitatea emiterii autorizaţiei de construire, raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, Curtea constată că Legea nr. 554/2004 stabileşte condiţiile generale al exercitării dreptului la acţiune în faţa instanţei de contencios administrativ, şi anume capacitatea procesuală, calitatea procesuală, afirmarea unui drept subiectiv şi justificarea unui interes.
Reclamant poate fi, în sensul art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau juridică dacă îndeplineşte condiţia de a se considera vătămată într-un drept ori interes legitim printr-un act administrativ, tipic sau asimilat, adresat ei sau altui subiect de drept.
Stabilirea existenţei unei vătămări aduse unui drept ori unui interes legitim se face pe baza probelor administrate fiind o problemă de fond în litigiul administrativ.
Curtea constată că în cuprinsul cererii de chemare în judecată, precum şi în considerentele recursului promovat, reclamanta a făcut afirmaţii generale cu privire la încălcarea de către pârât a actelor normative în materia construcţiilor şi amenajării teritoriului, neprecizând în ce anume constă vătămarea produsă acesteia prin emiterea actului administrativ atacat.
Curtea reţine că reclamanta nu a demonstrat în concret în ce constă dreptul său vătămat, neprobând că prin construcţia care se va ridica va fi prejudiciată sub aspectul însoririi sau sub aspectul altor împrejurări de fapt care ar afecta construcţiile altor proprietari din zonă, că acordul vecinului care ar putea fi direct afectat de realizarea construcţiei vizată de autorizaţia atacată a fost luat conform declaraţiei notariale autentificate sub nr. 2165/10.09.2008, aspect reţinut de altfel şi de către Tribunalul Timiş în sentinţa nr. 953/PI/CA/25.11.2009.
Pentru considerentele anterior expuse Curtea a respins recursul formulat ca neîntemeiat.
