Citeste şi

  • Nu am gasit decizii asemanatoare!

Lipsa probelor din care să rezulte întrunirea cerinţelor prevăzute de art.223 alin. 2 Cod procedură penală      


Simpla acuzaţie a comiterii de infracţiuni, fie ele grave, nu justifică arestarea preventivă a inculpaţilor, în contextul în care la dosar nu există probe certe că inculpaţii ar fi comis toate infracţiunile reţinute în sarcina lor.  Substanţele cu efect psihoactiv consumate şi vândute de inculpaţi nu constituie substanţe stupefiante, în sensul art. 2 din Legea nr. 339/2005.
Prin încheierea nr. 29/U/2015, în temeiul art. 226 Cod procedură penală, s-a respins propunerea de arestare preventivă formulată de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Neamţ.
În baza art. 211 Cod procedură penală, s-a luat faţă de inculpaţii C.O.I., C.S.T.,  G.S.I., I.V.D., M.Ş.N., N.C, T.Ş.V., V.G.C. cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. 1 Cod penal, trafic de droguri de risc şi deţinere fără drept de droguri de risc, prev. de art. 2 al. 1  şi art. 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000, operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, prev. de art.  16 alin. 2 din Legea nr. 194/2011 şi art. 17 alin. 1 din Legea nr. 194/2011,  totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal,  măsura preventivă a controlului judiciar pentru o durată de 60 de zile, începând cu data de 29 mai 2015.
  Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 202 al. 1 Cod procedură penală, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare pentru buna desfăşurare a procesului penal, a împiedicării sustragerii inculpatului  de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.
  În cauză, inculpaţii sunt cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire şi aderare la un grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 al. 1 Cod penal, trafic de droguri de risc şi deţinere fără drept de droguri de risc, prevăzute de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000, operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, prevăzute de art. 16 al. 2 din Legea nr. 194/2000 şi art. 17 al. 1 din Legea nr. 194/2000, totul cu aplicarea art. 38 al. 1 Cod penal.
În ceea ce priveşte prima infracţiune, potrivit dispoziţiilor art. 367 al. 6 Cod penal, prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni. Existenţa unui grup structurat presupune ca membrii grupului să ştie unii de existenţa celorlalţi şi să existe atribuţii clar stabilite în sarcina fiecăruia.
Din actele de urmărire penală efectuate până în prezent, nu rezultă că inculpaţii pentru care s-a solicitat arestarea preventivă ar fi constituit un grup infracţional, sau ar fi aderat la un asemenea grup. Astfel, din redarea convorbirilor telefonice interceptate se constată că inculpaţii nu au discutat niciodată unii cu alţii, convorbirile lor fiind purtate cu alte persoane decât coinculpaţii. În acord cu aspectele relevate de interceptările efectuate sunt şi declaraţiile date de inculpaţi în instanţă, în care au precizat că se cunosc mai mult din vedere, cu excepţia inculpaţilor C.O.I. şi M.Ş.N. De asemenea, inculpata M.Ş.N. a recunoscut că a cumpărat de câteva ori substanţe etnobotanice de la inculpatul V.G. Inculpaţii au recunoscut că sunt consumatori de produse etnobotanice, pe care şi le comandau de pe un site de pe internet, unii dintre ei declarând că au şi vândut din substanţele primite.
Este adevărat că în cuprinsul referatului cu propunerea de arestare preventivă este descrisă existenţa unui grup infracţional, bine structurat pe cinci paliere, inculpaţii din prezenta cauză putându-se regăsi ca făcând parte din palierul al cincilea, respectiv al persoanelor care primeau substanţe cu efect psihoactiv şi le comercializau. Însă aşa cum rezultă din actele de urmărire penală, inculpaţii doar îşi comandau de pe internet substanţele etnobotanice, primeau coletele şi plăteau contravaloarea lor, fără însă a cunoaşte de existenţa grupului infracţional din care făceau parte membrii cu atribuţii în primele patru paliere. În aceste condiţii, nu există nicio probă sau indiciu temeinic că aceştia cunoşteau că fac parte dintr-un grup infracţional organizat, pentru a se putea reţine în sarcina lor comiterea infracţiunii prevăzute de art. 367 Cod penal.
În ceea ce priveşte infracţiunile de trafic de droguri de risc şi deţinere fără drept de droguri de risc prevăzute de art. 2 al. 1 şi respectiv 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000, din actele de urmărire penală nu rezultă existenţa vreunui indiciu că inculpaţii ar fi comis aceste infracţiuni. Din rezultatul analizelor de laborator efectuate cu privire la substanţele găsite la percheziţiile făcute la domiciliile inculpaţilor, rezultă că acestea erau substanţe cu efect psihoactiv, respectiv MDMB-CHMICA şi AKB-48F, în probele supuse analizei nepunându-se în evidenţă substanţe supuse controlului conform Legii nr. 143/2000.
În sarcina inculpaţilor s-a mai reţinut şi suspiciunea comiterii infracţiunii prevăzute de art. 17 al. 1 din Legea nr. 194/2011, respectiv efectuarea fără drept de operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, pretinzând sau disimulând că acestea sunt produse autorizate potrivit legii sau a căror comercializare este permisă de lege. Şi cu privire la această infracţiune, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că nu există probe sau indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpaţii ar fi săvârşit această infracţiune. Nici din declaraţiile martorilor, nici din conţinutul convorbirilor înregistrate şi nici din celelalte acte de urmărire penală nu rezultă că în situaţiile în care inculpaţii vindeau substanţe etnobotanice, le-ar fi dat asigurări cumpărătorilor că acestea sunt autorizate potrivit legii sau că este legală comercializarea lor. Aşa cum rezultă din actele dosarului, de cele mai multe ori cumpărătorii erau cei care apelau la persoanele care deţineau substanţe etnobotanice şi care erau dispuse să le vândă, astfel că e cert faptul că vânzarea se făcea către persoane care erau deja consumatoare de astfel de produse şi care cunoşteau regimul lor.
Din întregul material probator administrat până în prezent, rezultă că inculpaţii îşi comandau de pe internet colete cu substanţe cu efect psihoactiv, în principal pentru consum propriu şi în subsidiar pentru a le vinde sau a le oferi spre consum persoanelor din anturajul lor, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 16 al. 2 din Legea nr. 194/2011 şi pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă.
Raportat la aspectele reţinute, s-a constatat că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 223 al. 2 Cod procedură penală pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpaţilor, întrucât substanţele cu efect psihoactiv consumate şi vândute de inculpaţi nu sunt substanţe stupefiante, aşa cum sunt acestea definite în art. 2 din Legea nr. 339/2005, nefiind înscrise în anexele la Convenţia unică din 1961 a Naţiunilor Unite asupra substanţelor stupefiante, modificată prin Protocolul din 1972, iar pentru singura infracţiune pentru care există indicii temeinice de vinovăţie a inculpaţilor, pedeapsa este mai mică de 5 ani.