Dosar nr- (Număr în format vechi 3537/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5002R
Ședința publică de la 03 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nițu Petronela Iulia
JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR — –
GREFIER –
Pe rol judecarea cauzei privind recursul formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA împotriva sentinței civile nr.1408 din 19.02.2009 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.20568/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect-contestație decizie.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns, recurenta, prin ce depune delegație la dosar, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Recurenta prin consilier juridic solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr.20568/3/LM/2008, contestatorul a formulat în contradictoriu cu intimatul Consiliul General al Municipiului B – Administrația, contestație împotriva dispoziției nr.9482/12.05.2008, solicitând anularea acesteia ca nefondată și neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.1408/19.02.2009, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis contestația formulată de contestatorul,în contradictoriu cu pârâtul Consiliul General al Municipiului B – Administrația; a anulat dispoziția nr.176/30.04.2008 emisă de intimată, în privința mențiunilor privitoare la reclamant; a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei; a obligat intimata să asigure trecerea contestatorului de pe postul de referent din cadrul compartimentului ” rutiere” pe postul deținut anterior, de referent în cadrul compartimentului “Serviciul Avizare și Urmărire Lucrări Tehnico – “.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamantul este angajatul intimatei în funcția de IA, fiind încadrat până la data de 01.05.2008 în cadrul Serviciului Avizare si Urmărire Lucrări Tehnico, iar prin Dispoziția nr.176/30.04.2008 a fost trecut din cadrul Serviciului Avizare si Control Tehnico in cadrul Secției de Rutiere începând cu data de 01.05.2008, cu menținerea drepturilor salarale, avându-se în vedere referatul Serviciului Resurse Umane nr.8880/30.04.2007, prin care s-au propus unele măsuri organizatorice pentru punerea în aplicare a Hotărârii Consiliului General al Municipiului B nr.152/15.04.2008, prin care s-a aprobat organigrama, statul de funcții și Regulamentul de Organizare si Funcționare pe anul 2008, în conformitate cu prevederile art. 40 din Codul muncii.
Instanța de fond a constatat măsura luată de angajator ca nelegală.
Astfel, din analiza fișei postului de referent treapta IAd in cadrul Serviciului Avizare si Control Tehnico și din cadrul Secției de Rutiere, a rezultat faptul că prin această dispoziție, deși nu a avut loc o modificare a funcției și salariului contestatorului, a avut loc o modificare a felului muncii contestatorului pe durată nedeterminată, atribuțiile corespunzătoare celor două posturi fiind diferite și necesitând o pregătire diferită.
Cum potrivit prevederilor art.41 alin.1 din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților iar modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile și condițiile prevăzute de Codul muncii (art.42 și art.48 din Codul muncii ), instanța de fond a constatat că în cauză nu este incident nici unul din cazurile prevăzute de textul de lege menționat, dreptul muncii român necunoscând instituția modificării unilaterale cu caracter permanent a contractului individual de muncă al salariatului, acesta putând fi modificat în conformitate cu prevederile art.41 alin.1 din Codul muncii, numai prin acordul părților, respectiv manifestarea consimțământului expres al salariatului cu privire la acceptarea noului loc de muncă propus potrivit art. 64 alin 3 din Codul muncii sau prin încheierea unui act adițional la contractul individual de muncă potrivit art.17 alin.4 din Codul muncii.
Cum în cauză un asemenea acord al salariatului cu privire la modificarea felului muncii nu a existat, salariatul nefiind nici măcar încunoștiințat anterior acestei modificări despre intenția angajatorului cu privire la clauzele contractuale pe care intenționează să le modifice, încălcându-se inclusiv obligația de informare stabilită în sarcina angajatorului de prevederile art.17 al.1 din Codul muncii, Tribunalul nu a putut reține susținerea intimatei in sensul că, prin dispoziția in discuție angajatorul și-a exercitat dreptul de a stabili organizarea si funcționarea instituției, drept
conferit de art. 40 alin. 1 lit. a din Codul muncii, întrucât tot legea, în capitolele subsecvente,subordonează acest drept legalității măsurilor luate în acest scop, această organizare și funcționare neputându-se face discreționar și cu încălcarea unor dispoziții legale din același act normativ, in condițiile in care in cauza nu este incidentă niciuna din situațiile de excepții
care permit angajatorului sa modifice in mod unilateral contractul de al salariatului prevăzute de art. 41-48 din Codul muncii.
Instanța nu a putut reține susținerea intimatei că în realitate măsura dispusă reprezintă o măsură administrativă impusă urmare a Hotărârii nr.152/15.04.2008 față de situația obiectivă a administrației si protejarea salariatului, întrucât,pe de o parte, din actele care au stat la baza emiterii acesteia, respectiv Hotărârea Consiliului General al Municipiului B nr.152/15.04.2008 prin care s-a aprobat organigrama,statul de funcții si Regulamentul de Organizare si Funcționare pe anul 2008 și a actelor anexe la această hotărâre, nu se verifică susținerea intimatei că
prin această hotărâre, “datorita modificărilor intervenite in structura funcționala (organigrama) si în structura posturilor din cadrul compartimentelor funcționale si secțiilor de producție – prestație stat de funcții), administrația a fost pusa in situația de a opta fie pentru
concedierea unor salariați a căror posturi nu se mai regăsesc în statul de funcții aprobat, fie sa ofere acestora după o analiza obiectiva, posibilitatea de a opta pentru ocuparea unor posturi vacante existente in cadrul altor compartimente funcționale sau secție de producție
prestație” și că prin referatul Serviciului Resurse Umane nr. 8880/30.04.2007 Administrația a optat pentru a oferi posibilitatea salariaților sa ocupe posturi vacante similare funcțiilor deținute în alte structuri organizatorice, fără modificarea drepturilor salariale avute,întrucât, dimpotrivă, din aceste înscrisuri nu rezultă majorarea numărului total de posturi de la 445 în anul 2007 la 454 în nouă organigramă, iar abilitarea intimatei de a efectua
modificări ale organigramei a fost dată numai în privința “necesității înființării unui Centru de control al traficului” organizat la nivel de serviciu cu 20 de posturi, astfel încât s-a aprobat majorarea cu 9 posturi a statului de funcții, “diferența de 11 posturi până la 20 de posturi propuse, asigurându-se prin redistribuirea unor posturi vacante existente”.
Or, contestatorul nu a fost trecut cu post cu tot în cadrul noului înființat “Centru de control al traficului” și oricum, în acest caz pârâta era abilitată să treacă în noua structură înființată doar posturile vacante existente, postul contestatorului neîncadrându-se această categorie.
Instanța de fond a constatat că în realitate, din chiar actele depuse la dosar de către intimată, respectiv referatul șefului serviciului Avizare și Urmărire Lucrări Tehnico – nr. 4259/29.02.2008, rezultă faptul că trecerea salariatului în cadrul compartimentului ” rutiere” s-a făcut la solicitarea șefului de serviciu, care a cerut “aprobarea mutării într-un alt serviciu care să întrunească dorințele salariatului”.
Chiar și în situația în care ar fi avut loc o desființare a postului contestatorului, angajatorul nu poate proceda la “redistribuirea” salariatului câtă vreme postul acestuia nu a fost afectat de aprobarea unei noi organigrame și nu se regăsește printre posturile redistribuite, iar oferirea unui post vacant corespunzător nu ar fi putut opera decât tot cu respectarea prevederilor legislației muncii care ar fi presupus, prin ipoteză, desființarea postului său, situație in care s-ar fi impus aplicarea prevederilor art. 64-67 din Codul muncii referitoare la desființarea postului contestatorului si oferirea postului de referent IA vacant, caz in care, ocuparea acestui post s-ar fi putut face tot prin acordul ambelor părți, in sensul modificării contractului individual de munca al reclamantului in privința felului muncii.
În această situație numai in urma manifestării de voința a salariatului a cărui loc de muncă a fost desființat, de a ocupa un loc de munca vacant, contractul individual de munca se considera modificat sub aspectul unor elemente esențiale- respectiv felul muncii.
În plus, reorganizarea sau restructurarea unor secții, compartimente (respectiv aprobarea unei noi structuri organizatorice) din cadrul intimatei invocate de aceasta nu poate constitui temei pentru nesocotirea normelor legale imperative care reglementează executarea contractului individual de muncă sub aspectul încheierii și modificării acestuia iar punerea în aplicare a Hotărârii Consiliului General al Municipiului B nr. 152/15.04.2008, prin care s-a aprobat organigrama, statul de funcții și Regulamentul de Organizare si Funcționare pe anul 2008 nu poate fi invocata in sprijinul modificării unilaterale a contractului de munca, întrucât, aducerea la îndeplinire a acestuia nu poate avea loc decât cu respectarea strictă a legislației muncii referitoare la protecția salariaților în caz de reorganizare a activității angajatorului.
Faptul aprobării structurii organizatorice a pârâtei prin Hotărâre a Consiliului General al Municipiului B nu îndreptățește intimata sa procedeze la ignorarea prevederilor legale mai sus enunțate întrucât, această categorie de acte normative poate fi emisă doar în aplicarea legii, neputând modifica legea sau adăuga la lege, neexistând nici un temei legal din care să rezulte că raporturile de muncă ale personalului angajat cu contract de muncă în cadrul intimatei sunt exceptate de la aplicarea prevederilor codului muncii sau că le sunt aplicabile alte dispoziții legale specifice derogatorii, iar reorganizarea sau restructurarea nu poate fi făcută în alte condiții pentru salariații din sectorul în discuție
Nici susținerea intimatei în sensul că măsura dispusă a fost luată ca măsură de protecție a salariatului nu a fost reținută de instanță, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 48 din Codul muncii ” Angajatorul poate modifica temporar locul și felul muncii, fără consimțământul salariatului, și în cazul unor situații de forță majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca măsură de protecție a salariatului, în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod”.
Modificare temporară a locului și felului muncii salariatului luată în cazul unei situații de forță majora sau ca măsură de protecție a salariatei, în condițiile art. 48 din Codul muncii, nu a fost reținută de Tribunal întrucât, o asemenea “motivare” a măsuri luate nu rezultă din cuprinsul dispoziției contestate care nu menționează că aceasta se întemeiază pe prevederile art.48 din Codul muncii, nu face nici o referire la existența unei situații de forță majoră, nici nu o descrie sau exemplifică și nici la împrejurările care ar justifica luarea unei măsuri de protecție a salariatului reclamant, iar pe de altă parte, o asemenea măsură are în toate cazurile caracter temporar în timp ce măsura luată este pe perioadă nedeterminată.
Mai mult, constatarea inaptitudinii salariatului pentru ocuparea unui anumit loc de muncă cu consecința aplicării prevederilor art. 48 din Codul muncii referitoare la modificarea temporară (până la dispariția cauzei medicale) a locului și felului muncii salariatului, chiar și fără consimțământul acestuia ca măsură de protecție a salariatului, se face strict potrivit prevederilor HG nr.355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor, emisă potrivit prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, fiind necesară evaluarea stării de sănătate a acesteia de medicul de medicina muncii și existența unei recomandări medicale exprese și a avizului medical confirmat în fișa de aptitudine cu privire la necesitatea schimbării locului de muncă în funcție de capacitatea de muncă până la reevaluarea sănătății de către medicul de medicina muncii și în acest caz măsura având caracter temporar iar nu definitiv.
În consecință, instanța a reținut că din cuprinsul dispoziției contestate nu rezultă caracterul temporar al modificării locului muncii până la încetarea cauzei care a determinat luarea unei măsuri de protecție a salariatei, întrucât și în situația în care locul muncii poate fi modificat unilateral de către angajator este necesară prevederea neechivocă a duratei modificării, situației generatoare a modificării, temeiul legal al măsurii luate, nici una dintre aceste mențiuni nefiind arătate în cuprinsul măsurii luate de angajator.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat recurenta-pârâtă Administrația, prin reprezentanții săi legali, recurs întemeiat în drept pe disp. art. 299-316 Cod procedură civilă, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Pretențiile contestatorului nu sunt susținute de dovezi concludente având in vedere urmarea aplicării nr.152/15.04.2008 prin care s- aprobat organigrama, statul de funcții si Regulamentul de Organizare si Funcționare pe anul 2008, datorita modificărilor intervenite in structura funcționala si in structura posturilor din cadrul compartimentelor funcționale si secțiilor de productie-prestatie stat de funcții, administrația a fost pusa in situația de a opta fie pentru concedierea unor salariați ale căror posturi nu se mai regăsesc in statul de funcții aprobat, fie sa ofere acestora dupa o analiza obiectiva, posibilitatea de a opta pentru ocuparea unor posturi vacante existente in cadrul altor compartimente funcționale sau secție de producție prestație.
Administrația a optat pentru a oferi posibilitatea salariaților
sa ocupe posturi vacante similare funcțiilor deținute in alte structuri
organizatorice fara modificarea drepturilor salariale avute, in acest sens
facandu-se o analiza obiectiva a salariaților care se aflau in aceasta situație
si a posibilităților existente.
În analiza situației fiecărui salariat s-au avut in vedere următoarele criterii:
-rezultatele profesionale obținute in activitate; starea de sănătate si capacitatea de efort; respectarea relațiilor ierarhice si evitarea stărilor conflictuale; intensitatea implicării si rapiditatea in realizarea atribuțiilor; adaptabilitatea la situații neprevăzute si aportul in condiții de stres.
Pe baza criteriilor menționate, in urma analizei efectuate in cazul intimatului-reclamant au rezultat următoarele:
În anul 2007 pentru anul 2006 evaluarea performantelor profesionale individuale s-au situat la nivelul a 28 puncte fata de maxim 30 de puncte datorita punctajului satisfăcător ( 1 punct) obținut la criteriul “Capacitatea de evitare a stărilor conflictuale si respectarea relațiilor ierarhice”; Starea de sănătate dupa cum rezulta din certificatele medicale( 2006- 41 zile CM, 2007-38 zile CM, 2008 -37 zile CM) nu ii permite o capacitate de efort si stres la care este supus in cadrul Serviciului Avizare si Urmărire Lucrări Tehnico in raport cu terțe persoane sau firme de construcții; si comentarii la adresa șefului de compartiment pe motiv ca nu accepta ” Sa fie condus de o femeie”.
Pentru aceste considerente si cu avizul medicului de medicina muncii intimatului-reclamant i s-a oferit un post similar celui deținut respectiv referent 1 A, cu aceleași drepturi in cadrul Secției, post unde activitatea profesionala permite in mai mare măsura protejarea salariatului fata de factorii de stres si ameliorare a stării de sănătate.
Dispoziția nr.176/30.04.2008 nu a fost pusa in aplicare
decât dupa revenirea contestatorului din concediul medical si semnarea de
luare la cunoștința, administrația neavând nici un motiv să-i forțeze acestuia
semnătura.
Deși instanța de fond a considerat ca prin dispoziția 176/30.04.2008 a avut loc schimbare a felului muncii contestatorului pe durata nedeterminata, atribuțiile corespunzătoare celor doua posturi fiind diferite si necesitând o pregătire diferita, învederează recurenta faptul ca in speța nu a fost modificat felul muncii, pregătirea fiind suficienta pentru Serviciul, atribuțiile nefiind net diferite ci doar mai puține, diminuându-se astfel volumul de munca, având in vedere starea sănătății intimatului-reclamant.
Învederează instanței de recurs că pe de-o parte Serviciul Avizare si Urmărire Lucrări Tehnico- are in atribuții realizarea stării de viabilitate (in teren), respectiv verificare ampriza strada privind lucrări edilitare, reabilitare, semaforizare si indicatoare, iar pe de alta parte nu exista o diferențiere de atribuții nete având in vedere ca in cadrul Serviciului contestatorul are atribuții asemănătoare insa cu un volum de I munca mai mic (reprezentând mai mult o munca de birou) protejandu-i-se astfel starea de sănătate.
Potrivit art. 41 alin 1 muncii care prevede faptul ca, contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul pârtilor iar modificarea unilaterala a contractului individual de munca este posibila numai in cazurile si condițiile prevăzute de Codul muncii învederează faptul ca, contestatorul a fost de acord cu aceasta mutare, inainte de aprobarea organigramei, in discuțiile avute de către acesta cu șeful Secției.
Contrar susținerilor actuale ale contestatorului acesta nu a fost obligat si nici constrâns in nici un fel pentru a semna aceasta dispoziție, semnând-o fara nici o obiecție si necontestând mai târziu aceasta măsura la nivel de conducere.
Pentru motivele expuse, solicită recurenta admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate, în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate cât și potrivit disp, art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Nelegalitatea și netemeinicia dispoziției recurentei nr.176/30,04.2008 prin care s-a dispus unilateral trecerea intimatului din cadrul “Serviciului Avizare și Control Tehnico-” în cadrul “Secției de indicatoare rutiere” a fost corect reținut ă de instanța fondului în raport de probele administrate în cauză, respectiv hotărârea Consiliului General al Municipiului B nr.152/15.04.2008 și Referatului Serviciului de Resurse Umane al Administrației-/30.04.2007.
Chiar dacă prin Hotărârea nr.152/15.04.2008 s-a prevăzut că modificările survenite în organigrama și structura posturilor din Compartimentele și secțiile Administrației a avut ca efect necesitatea ca recurenta să opteze fie pentru concedierea salariaților ale căror posturi nu se mai regăsesc în ștatul de posturi aprobat, fie să ofere acestora din urmă posibilitatea de a opta pentru ocuparea unor posturi vacante existente în cadrul altor compartimente sau secții, iar potrivit referatului susmenționat Administrația a optat pentru cea de-a doua posibilitate, proba nelegalității dispoziției contestate a fost corect reținută de instanța fondului, nu doar în raport de disp. imperative ale art.41 alin.1 și art.48 din Codul muncii, ci și în raport de împrejurarea că recurenta ce fusese abilitată prin HG 152/2008 doar în sensul înființării Serviciului denumit “Centrul de Control al ” având un număr de 20 de posturi dintre care 9 urmau a fi acoperite prin redistribuirea unor posturi vacante existente, a procedat la depășirea acestei împuterniciri transformând postul intimatului ce nu putea fi transferat noului serviciu, neavând un caracter vacant, și în lipsa consimțământului exprimat de intimat potrivit legii.
Potrivit disp. art.41 alin.1 din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților, iar potrivit art.48 din Codul, muncii, angajatorul poate modifica temporar locul și felul muncii, fără consimțământul salariatului, și în cazul unor situații de forță majoră, cu titlul de sancțiune disciplinară, sau ca măsură de protecție a salariatului în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul Cod; este neîntemeiată prin urmare susținerea recurentei cum că, modificarea unilaterală a felului muncii intimatului, a fost determinat de reorganizarea Administrației câtă vreme, după cum corect a reținut prima instanță, exercitarea dreptului angajatorului de a stabili respectiv, modifica organizarea și funcționarea unității/instituției poate avea loc doar cu respectarea legii și a drepturilor salariaților inclusiv a dispozițiilor privind condițiile în care poate avea loc modificarea elementelor Contratului Individual de Muncă.
Nu pot fi primite nici susținerile recurentei potrivit cărora modificarea felului muncii salariatului, în lipsa consimțământului expres al acestuia, ar fi avut un caracter temeinic, având loc cu respectarea unor criterii obiective stabilite de angajator referitoare la rezultatele profesionale ale salariatului, starea de sănătate a acestuia și respectarea relațiilor ierarhice câtă vreme, dispozițiile amintite ale art.41 și art.48 din Codul muncii au un caracter imperativ și nu comportă prin urmare derogări, pentru angajatorul care în funcție de nivelul profesional și starea de sănătate a salariatului, să poată modifica unilateral definitiv, Contractul Individual de Muncă al acestuia; prin urmare, nu are relevanță în aprecierea legalității măsurii, legalitate ce primează asupra aprecierii temeiniciei acesteia, performanțele profesionale, starea de sănătate și comportamentul profesional al intimatului.
Nefondate sunt și susținerile recurentei potrivit cărora intimatul și-ar fi exprimat acordul pentru modificarea Contractului său Individual de Muncă, având cunoștință despre măsura ce urma a fi luată în privința sa, deoarece recurenta căreia îi revenea sarcina probei în calitate de angajator potrivit disp. art.287 din Codul muncii, nu a făcut dovada susținerilor sale care prin urmare, nu pot fi primite, ori potrivit disp. art.17 alin.1 ind.1 și alin.4 din Codul muncii, recurenta putea face o asemenea dovadă prin încheierea uni act adițional la Contractului Individual de Muncă al salariatului, act prin care elementul, felul muncii salariatului să fie modificat, probă pe care în cauză angajatorul nu a făcut-
Împrejurarea că intimatul a semnat de luare la cunoștință dispoziția prin care se dispunea trecerea sa la Compartimentul ” Rutiere” nu semnifică potrivit celor mai sus reținute exprimarea de către salariat a acordului pentru modificarea felului muncii sale, aceasta putând avea loc doar în forma prescrisă de lege, cu atât mai mult cu cât pentru încheierea unei convenții, acordul părților trebuie să fie expres, ceea ce nu este cazul în speță.
Mai mult, nefondate sunt și susținerile potrivit cărora prin trecerea intimatului de la Serviciul Avizare și Control Tehnico- la Secția de Rutiere, nu ar fi avut loc o modificare a felului muncii acestuia, câtă vreme din coroborarea fișei postului de referent treapta IA, din cadrul primului serviciu, aflată la fila 200 din dosarul primei instanțe cu cea avută la noua secție (fila 186 din același dosar ), conturată potrivit noului REGULAMENT DE ORGANIZARE ȘI FUNCȚIONARE INTERNĂ al instituției, rezulta modificarea atribuțiilor de serviciu ale salariatului, acestea necesitând o calificare diferită după cum a reținut și prima instanță; astfel, atribuțiile intimatului la primul serviciu se refereau la recepționarea și controlul lucrărilor de intervenție asupra treburilor edilitare efectuate de firme și regii, respectiv la lucrări de construcții și refacerea pavajului, iar cele de la cel de-al doilea serviciu se refereau la întreținerea indicatoarelor rutiere, a balustradelor de protecție a pietonilor, și de blocare a accesului autovehiculelor, atribuiții evident diferite, în aceste condiții neavând relevanță volumul mai mic al sarcinilor de serviciu ce urmau a fi executate de intimat, susținerile recurentei fiind și sub acest aspect nefondate.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA (serviciu aflat în subordinea Consiliului General al Municipiului B) împotriva sentinței civile nr.1408/19.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-contestator.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I
GREFIER
Red.:
Dact:
2 ex.
8.09.2009
Jud.fond:
