Şedinţa publică de la 02 Februarie 2015
Prin acţiunea înregistrată la data de 24.10.2014 reclamantul Sindicatul Învăţământului ” Spiru Haret ” pentru: C. V., N. F., a chemat în judecată pârâtul LICEUL “TRAIAN VUIA” CRAIOVA, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia la plata în favoarea membrilor de sindicat a unei despăgubiri echivalente cu diferenţele de drepturi salariale reprezentând diferenţa modalitate de calcul a salariului brut lunar începând cu data de 01.02.2011 şi în continuare; contravaloarea indicelui de inflaţie şi contravaloarea dobânzii legale aferent diferenţelor calculate la încetarea stării de discriminare a reclamantului raportat la ceilalţi angajaţi ai sistemului de învăţământ privind modul de calcul al salariului brut, precum şi eliberarea unor adeverinţe corespunzătoare diferenţelor de drepturi băneşti astfel calculate .
În motivare arată că reclamanţii – membrii de sindicat fac parte din categoria personalului nedidactic din învăţământ , iar în conformitate cu prevederile legale în salariile brute se află inclus şi sporul de vechime spre deosebire de personalul didactic şi didactic auxiliar din sectorul învăţământ pentru care sporul de vechime se calculează asupra salariului de bază.
Deoarece sporul de vechime este în interiorul salariului brut şi nu ca bază de calcul aplicată la nivelul salariului de bază ca şi în cazul celorlalte categorii în învăţământ, respectiv personalul didactic/didactic auxiliar din sistemul de învăţământ se consideră discriminaţi. Astfel, pentru ceilalţi salariaţi din învăţământ salariul brut este egal cu salariul de bază la care se adaugă sporul de vechime şi celelalte sporuri având ca bază de calcul salariul de bază , iar la fiecare trecere de la o treaptă de vechime inferioară la alta superioară, salariul acestora creşte.
Având în vedere natura raportului de muncă , sporul de vechime are caracter obligatoriu, indiferent dacă este tipic sau atipic şi are totdeauna un caracter sinalagmatic. Conform dispoziţiilor legale în materie, debitorii obligaţiei care priveşte vechime în muncă au fost recunoscuţi, în mod firesc, ca şi creditori ai dreptului corelativ la sporul de vechime, unităţile bugetare fiind debitori ai obligaţiei sinalagmatice de plată a acestui spor salarial.
Principiul egalităţii de tratament în salarizare implică recunoaşterea aceloraşi obiective şi elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situaţie comparabilă. Toate persoanele care se află în situaţia depunerii unei activităţi în muncă cu efect juridic al executării obligaţiilor de serviciu, trebuie să li se recunoască, pentru unul şi acelaşi element faptic generator de drept salarial, acelaşi element salarial, respectiv sporul de vechime.
Aceasta, cu atât mai mult că nu există nici o justificare obiectivă şi rezonabilă a excluderii reclamanţilor de la aplicarea aceloraşi principii, deoarece criteriul acordării sporului de vechime este unul şi acelaşi: efectul obligaţiei de vârstă impusă în mod egal de lege pentru cei ce muncesc, indiferent de categoria socio-profesionala din care fac parte, precum şi modalitatea unitară de aplicare a acestuia. Astfel, consideră ca sunt discriminaţi în sensul art. 2 alin. 1-3 şi art. 6 din O.G. nr. 137/2000, întrucât sporul de vechime este inclus în salariu nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiţia normală de acordare a acestui spor, ci sub pretextul că aparţin la o anumită categorie socio-profesională (personal nedidactic şi nu personal didactic/didactic auxiliar) criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu.
Astfel, consideră că prin modul prin care sporul de vechime este inclus în salariu numai pentru categoria personalului nedidactic din învăţământ reclamanţii sunt în mod evident discriminaţi, deoarece se află în aceeaşi situaţie juridică şi faptică care fundamentează şi generează acest spor salarial şi pentru restul personalului. De altfel, spune că doctrina juridică şi practică judiciară în materie au statuat în mod constant existenţa discriminării în materie de muncă, ori de câte ori un spor sau un adaos salarial nu a fost acordat sau a fost aplicat diferit unor categorii profesionale, care întruneau elementul generator al respectivului spor.
În acest sens invocă şi dispoziţiile art. 16 alin. 2 din Constituţia României, art. 2 pct. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, la decizia nr. 232/2007 a Consiliului Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, acte normative care se completează cu dispoziţiile dreptului intern în materie, respectiv, art. 269 şi 295 din Codul Muncii.
Consideră că acest mod de calcul al salariului este discriminatoriu în raport cu celelalte categorii de personal din învăţământul preuniversitar întrucât se realizează cu încălcarea prevederilor art. 1 şi art. 2 din O.G. 137/2000 privind sancţionarea tuturor formelor de discriminare .
Astfel, art. 1 din O.G. nr. 137/2000 prevede la alineatul 1 În România , stat de drept, democratic şi social, demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane reprezintă valori supreme şi sunt garantate de lege.
Art. 2 din O.G. 137/2000 : (1) Potrivit prezentei ordonanţe, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie , limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.
(2) Dispoziţia de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzute la alin. (1) este considerată discriminare în înţelesul prezentei ordonanţe.
(3) Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanţe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1 , faţă de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare…
Consideră, de asemenea că a fost încălcat principiul Constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii.
Pentru a-şi dovedi cererea au fost invocate şi dispoziţiile art. 16 alin. 1 şi art. 20 alin. 1 din Constituţia României, Protocolul nr. 12 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nr. 1 şi art. 14 din Convenţia CEDO.
În drept şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 159 alin. 1, 2, 3, art. 278 alin. 1, 2 din Codul Muncii şi art. 27 din O.G. nr. 137/2000.
Solicită judecarea cauzei în lipsă.
Pentru a dovedi acţiunea au fost depuse la dosar copii de pe următoarele înscrisuri: tabel semnătură membri de sindicat, carte de identitate.
Pârâta, deşi legal citată, nu a depus întâmpinare.
Din analiza actelor existente la dosar instanţa constată următoarele :
Reclamanţii membri de sindicat sunt salariaţi ai pârâtei ocupând o funcţie nedidactică în baza unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată cu o anumită vechime în muncă, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Potrivit art 164 Codul Muncii ( salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată ) (1)Salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor şi a patronatelor. În cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe ţară la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat.(2)Angajatorul nu poate negocia şi stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe ţară.(3)Angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puţin egal cu salariul de bază minim brut pe ţară. Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul în care salariatul este prezent la lucru, în cadrul programului, dar nu poate să îşi desfăşoare activitatea din motive neimputabile acestuia, cu excepţia grevei.(4)Salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată este adus la cunoştinţa salariaţilor prin grija angajatorului.
În raportul reuniunii experţilor convocaţi de Consiliul de Administraţie al Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) s-a stabilit că prin salariu minim se înţelege nivelul de remuneraţie sub care nu va putea coborî nici în drept , nici în fapt , indiferente de modul sau de calcul.
Este salariul care , în fiecare ţară , are forţa legii şi care este aplicabil sub pedeapsa sancţiunii penale sau a altor sancţiuni specifice , salariul minim este considerat ca suficient pentru satisfacerea necesităţilor vitale de alimente, îmbrăcăminte educaţie etc ale salariaţilor.
În cazul în care prin diverse acte normative se acordă anumite drepturi prin raportare la salariul minim brut pe ţară garantat în plată, este avut în vedere salariul stabilit prin hotărârea guvernului, nu cel stabilit eventual prin contracte colective de muncă ca salariu minim brut pe unitate.
Din analiza acestui text de lege rezultă că nu există identitate între acesta şi salariul de bază stabilit în condiţiile Legii 330/2009, 284/2010, 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice faţă de care să se calculeze sporul de vechime al salariatului.
Legislaţia muncii interzice ca salariul brut lunar (adică salariul de bază şi sporul de vechime în cazul de faţă) să fie mai mic decât salariul minim brut garantat pe ţară, iar nu ca salariul de bază să nu fie mai mic decât salariul minim brut garantat pe ţară.
Pe de altă parte nici o dispoziţie legală nu obligă angajatorul să stabilească salariul de bază egal cu salariul minim brut pe ţară şi la acesta să adauge apoi sporurile cuvenite.
Salariul de bază se stabileşte în conformitate cu prevederile legale în materia salarizării personalului bugetar, prevederi pe care pârâta le-a respectat.
Începând cu anul 2010, urmare a reîncadrării personalului potrivit Legii-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, salariul de bază a fost stabilit corespunzător funcţiei, egal cu cel din luna decembrie 2009 şi a inclus şi celelalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute în Nota din Anexa II/1 la lege. Astfel potrivit notei din anexa II/1 “în coeficientul prevăzut în coloana “Bază” sunt cuprinse: sporul neuropsihic, sporul de stabilitate, sporul de vechime în muncă, salariul de merit, creşterea cu 5% a salariilor de bază, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010 „ în salariul de bază, indemnizaţia lunară de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Leşii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcţiei de bază, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcţie, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.”
Deci potrivit anexei nr. II/1 la Legea-cadru nr. 330/2009 şi art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010 sporul de vechime, reprezintă un element al sistemului de salarizare încorporat sau inclus în cuprinsul salariului de bază.
Prin OUG 19/2012 şi OUG 84/2012 şi respectiv OUG nr. 103/2013 nu au fost reglementate schimbări privind modul de calcul al salariului în anii 2012 – 2013 – 2014.
În ceea ce priveşte salariul minim brut garantat pe ţară art 1 din HG 1225/2011 a stabilit că acesta este începând cu 1.01.2012 , 700 lei la un program complet de lucru de 169 , 333 ore medie pe lună în anul 2012 , iar art. 1 din HG 23/2013 începând cu 1.02.2013 salariul de bază minim brut pe ţară în plată este de 750 lei lunar cu un program complet de 168, 667 ore în medie pe lună în 2013 şi de la 1.07.2013 se stabileşte la 800 lei lunar pentru un program complet de lucru de 168, 667 ore în medie pe lună în anul 2013.
Pentru anul 2014, se aplică HG nr. 871/2013 care stabileşte acest salariu după cum urmează : de la 1 ianuarie 2014 – 850 lei lunar pentru un program complet de lucru de 168 ore în medie pe anul 2014 reprezentând 5,059 lei/ora, iar de la 1 iulie 2014 – 900 lei lunar pentru un program complet de 168 ore in medie pe luna in anul 2014 reprezentând 5,357 lei/ ora.
Având în vedere că nu este întemeiat capătul de cerere principal vor fi respinse şi celelalte capete de cerere din acţiunea pentru aceleaşi considerente de fapt şi de drept.
Instanţa constată , de asemenea , că nu există elementele de discriminare cu personalul nou angajat , întrucât pentru a exista o asemenea situaţie sau fapte trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii respectiv: existenţa unui tratament diferenţiat manifestat prin deosebiri , excludere , restrictive sau preferinţe în cazul unor persoane aflate în situaţii comparabile , existenţa unui criteriu de discriminare conform dispoziţiilor art 2 din OG 137/2000 tratament diferenţiat să aibă drept scop restrângerea ori înlăturarea , recunoaşterea folosinţei sau executării unui drept nenăscut de lege , iar acest tratament să nu aibă un scop legitim sau să fie justificat obiectiv ori metodele adoptate să nu fie adecvate şi necesare.
Aici nu ne aflăm în situaţii analoage , întrucât persoanele care sunt nou încadrate nu pot fi comparate cu cele cu vechime în muncă pentru fiecare dintre aceste categorii Legile 330/2009, 284/2010 şi 285/2010 stabilind încadrarea şi salarizarea după criterii diferite.
Pentru aceste considerente de fapt şi de drept se va respinge acţiunea
Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu hotărârea şi considerentele acesteia.
