Prin sentinţa penală nr. 857 din 28 martie 2014 a Judecătoriei Baia Mare s-a admis contestaţia formulată de condamnatul Petrici Marinel având ca obiect aplicarea legii penale mai favorabile.
În baza art. 6 Cod penal, s-a dispus înlăturarea dispoziţiilor art. 37 lit. a, b din vechiul Cod penal cu privire la infracţiunea de corupţie sexuală prevăzută de art. 202 alin. 1 din vechiul Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2, 13 din acelaşi Cod penal pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 126/30.01.2003 a Judecătoriei Baia Mare.
S-a menţinut pedeapsa de 4 ani 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 126/30.01.2003 a Judecătoriei Baia Mare.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 178/18.06.2003 al Judecătoriei Baia Mare şi emiterea unui nou mandat conform
acestei sentinţe şi s-a dedus perioada executată (28.02.2013 la zi).
În considerentele sentinţei s-a reţinut faptul că prin sentinţa penală nr. 126 din 30.01.2003 pronunţată de Judecătoria Baia Mare (definitivă prin decizia penală nr. 182/A/28.05.2003) acesta a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani 6 luni închisoare pentru infracţiunea de corupţie sexuală prevăzută de art. 202 alin. 1 cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 37 lit. a şi b, art. 13 din vechiul Cod penal.
Acestuia i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 71 raportat la art. 64 Cod penal din 1969.
În baza sentinţei penale menţionate s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 178/18.06.2003 de către Judecătoria Baia Mare, executarea pedepsei începând la data de 28.02.2013.
Potrivit art. 6 alin. 1 Cod penal, „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim”.
Conform art. 4 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, „pedeapsa aplicată pentru o infracţiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depăşeşte maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi”.
În cauză analizând pedeapsa rezultantă aplicată acestuia, s-a constatat că aceasta nu depăşeşte maximul prevăzut de legea nouă astfel încât nu se impune reducerea sa.
Astfel infracţiunea de corupţie sexuală pentru care condamnatului i-a fost aplicată pedeapsa de 4 ani închisoare are corespondent în art. 221 alin. 1 şi 3 Cod penal, iar limitele de pedeapsă prevăzute sunt de la 1 la 5 ani închisoare. Pedeapsa aplicată în concret acestuia este inferioară maximului prevăzut de legea nouă astfel că nu se impune reducerea sa.
Instanţa a sporit această pedeapsă cu 6 luni ca urmare a reţinerii stării de recidivă atât postcondamnatorie, cât şi postexecutorie.
Cu privire la starea de recidivă reţinută instanţa a avut în vedere prevederile art. 41 alin. 1 Cod penal, conform cărora „există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an şi până la reabilitare sau la împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 1 an sau mai mare”.
În această speţă, starea de recidivă postexecutorie a fost atrasă, potrivit dispoziţiilor vechiului Cod penal, de condamnarea la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2265/12.12.1997 a Judecătoriei Baia Mare.
Conform noilor prevederi, această condamnare anterioară nu mai atrage starea de recidivă, ci doar pe aceea de pluralitate intermediară motiv pentru care instanţa a dispus înlăturarea dispoziţiilor art. 37 lit. b din vechiul Cod penal.
Starea de recidivă postcondamnatorie a fost atrasă, potrivit dispoziţiilor Codului penal din 1969, de condamnarea la pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală 170/31.01.2002 a Judecătoriei Baia Mare.
Conform noilor prevederi, această condamnare anterioară nu mai atrage starea de recidivă, ci doar pe aceea de pluralitate intermediară motiv pentru care instanţa a dispus înlăturarea dispoziţiilor art. 37 lit. a din vechiul Cod penal.
Pedeapsa rezultantă concret aplicată acestuia nu trebuie redusă nici ca urmare a aplicării prevederilor pluralităţii intermediare prevăzute de art. 44 alin. 1 Cod penal, maximul pedepsei la care s-ar putea ajunge în urma reţinerii noilor prevederi în raport de pedeapsa efectiv aplicată fiind de 4 ani 6 luni 10 zile închisoare (4 ani închisoare pedeapsa de bază la care se adaugă sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse de 6 luni 10 zile închisoare).
Având în vedere cele expuse, în baza art. 595 Cod procedură penală raportat la art. 23 din Legea 255/2013 modificat prin OUG 116/2013, s-a admis cererea de aplicare a legii penale mai favorabile formulată de condamnatul Petrici Marinel doar în ceea ce priveşte înlăturarea dispoziţiilor art. 37 lit. a şi b din vechiul Cod penal.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Prin încheierea pronunţată la 1 aprilie 2014 în acelaşi dosar s-a dispus îndreptarea erorii materiale din minuta şi dispozitivul sentinţei penale în sensul că s-a dedus în locul perioadei executate 28 februarie 2013 la zi perioada 30 iulie 2002 – 23 decembrie 2002, 28 februarie 2013 la zi.
Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare care a solicitat a se înlătura dispoziţia prin care s-a menţinut pedeapsa de 4 ani 6 luni şi a se coborî aceasta la 4 ani 2 luni 10 zile.
În cuprinsul motivelor care au stat la baza contestaţiei parchetul a arătat că în mod greşit prima instanţă s-a raportat cu ocazia calculării sporului obligatoriu de ⅓ din totalul celorlalte pedepse la ambele pedepse aplicate anterior (de 1 an şi de 7 luni) şi astfel nu a dat eficienţă prevederilor legale ce reglementează sancţionarea pluralităţii intermediare.
Înlăturând art. 37 lit. b Cod penal cu privire la pedeapsa de 1 an (deja executată), aceasta nu mai trebuia să intre în calculul sporului obligatoriu pentru că doar pedeapsa de 7 luni (ce a constituit primul termen al recidivei postcondamnatorii) atrage aplicabilitatea dispoziţiilor legale privind calculul pedepsei pentru pluralitatea intermediară cu trimitere la dispoziţiile privind concursul de infracţiuni (art. 44 alin. 2 Cod penal).
Prin urmare, pedeapsa de 4 ani 6 luni aplicată în urma adăugării unui spor de 6 luni pentru că s-a reţinut starea de recidivă este mai mare decât maximul pedepsei la care se putea ajunge prin reţinerea noilor prevederi legale – 4 ani 2 luni 10 zile (4 ani + ⅓ × 7 luni) astfel că se impune a fi redus la acest cuantum.
Examinând sentinţa penală contestată, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 126 din 30 ianuarie 2003 a Judecătoriei Baia Mare intimatul Petrici Marinel a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracţiunea de corupţie sexuală prevăzută de art. 202 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2, 42 Cod penal şi a art. 37 lit. a, b Cod penal.
În baza art. 39 alin. 1 Cod penal, această pedeapsă a fost contopită cu pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 170/31.01.2002 a Judecătoriei Baia Mare, pedeapsa rezultantă fiind de 5 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 2 ani, dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa de 7 ani închisoare, iar conform art. 39 Cod penal, i s-a dedus din pedeapsă perioada executată (30 iulie 2002 – 23 decembrie 2002).
Cu consecinţele prevăzute de art. 71, 64 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 182/A/28.05.2003 a Tribunalului Maramureş această sentinţă a fost desfiinţată în parte, intimatul fiind condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracţiunea de corupţie sexuală prevăzută de art. 202 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2, 42 Cod penal, a art. 37 lit. a, b Cod penal şi a art. 13 Cod penal.
În baza art. 39 alin. 1 Cod penal, s-a contopit această pedeapsă cu cea de 7 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 170/2002 a Judecătoriei Baia Mare, pedeapsa cea mai grea fiind de 4 ani închisoare care a fost sporită cu 6 luni închisoare pedeapsa rezultantă fiind de 4 ani 6 luni închisoare ce s-a dispus a se executa în condiţiile prevăzute de art. 71, 64 Cod penal.
S-a dedus din pedeapsă perioada executată (30 iulie 2002 – 23 decembrie 2002).
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Potrivit art. 6 alin. 1 din noul Cod penal, dacă după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare şi până la executarea integrală a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, dacă cea aplicată depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă, ea se reduce la acest maxim.
Infracţiunea de corupţie sexuală pentru care intimatul a fost condamnat prin decizia penală mai sus menţionată se regăseşte în prezent în art. 221 alin. 1, 3 din noul Cod penal, limita maximă specială de 5 ani nefiind depăşită de pedeapsa ce i-a fost aplicată.
Întrucât starea de recidivă postcondamnatorie şi cea postexecutorie s-a reţinut în raport de condamnarea la pedeapsa de 7 luni închisoare (sentinţa penală nr. 170/2002) şi de 1 an închisoare (sentinţa penală nr. 2265/1997)şi faţă de prevederile art. 41 alin. 1 din noul Cod penal (care prevede pentru primul termen al recidivei condiţia existenţei unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an), în mod corect prima instanţă a înlăturat aplicarea art. 37 lit. a, b din vechiul Cod penal.
Neexistând recidivă, există în prezent o stare de pluralitate intermediară pentru care se aplică regulile de la concursul de infracţiuni (pedeapsa cea mai grea + ⅓ din totalul celorlalte pedepse) adică 4 ani + ⅓×7 luni = 4 ani 2 luni 10 zile. Raportat la dispoziţiile art. 44 alin. 1 din noul Cod penal, la pluralitatea intermediară tribunalul a avut în vedere doar pedeapsa de 7 luni închisoare (fosta recidivă postcondamnatorie). Prin urmare, intimatul-condamnat va executa această pedeapsă rezultantă din care s-a dispus deducerea perioadelor executate (30 iulie 2002 – 23 decembrie 2002 şi 28 februarie 2013 la zi).
În mod corect s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 178/2003 emis de Judecătoria Baia Mare şi emiterea unui nou mandat conform sentinţei penale contestate.
Pentru toate aceste motive contestaţia parchetului a fost admisă potrivit dispozitivului deciziei.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat la tribunal au rămas în sarcina statului. S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei a sumei de 100 lei – onorariul avocatului numit din oficiu.
În baza art. 6 Cod penal, s-a dispus înlăturarea dispoziţiilor art. 37 lit. a, b din vechiul Cod penal cu privire la infracţiunea de corupţie sexuală prevăzută de art. 202 alin. 1 din vechiul Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2, 13 din acelaşi Cod penal pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 126/30.01.2003 a Judecătoriei Baia Mare.
S-a menţinut pedeapsa de 4 ani 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 126/30.01.2003 a Judecătoriei Baia Mare.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 178/18.06.2003 al Judecătoriei Baia Mare şi emiterea unui nou mandat conform
acestei sentinţe şi s-a dedus perioada executată (28.02.2013 la zi).
În considerentele sentinţei s-a reţinut faptul că prin sentinţa penală nr. 126 din 30.01.2003 pronunţată de Judecătoria Baia Mare (definitivă prin decizia penală nr. 182/A/28.05.2003) acesta a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani 6 luni închisoare pentru infracţiunea de corupţie sexuală prevăzută de art. 202 alin. 1 cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 37 lit. a şi b, art. 13 din vechiul Cod penal.
Acestuia i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 71 raportat la art. 64 Cod penal din 1969.
În baza sentinţei penale menţionate s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 178/18.06.2003 de către Judecătoria Baia Mare, executarea pedepsei începând la data de 28.02.2013.
Potrivit art. 6 alin. 1 Cod penal, „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim”.
Conform art. 4 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, „pedeapsa aplicată pentru o infracţiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depăşeşte maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi”.
În cauză analizând pedeapsa rezultantă aplicată acestuia, s-a constatat că aceasta nu depăşeşte maximul prevăzut de legea nouă astfel încât nu se impune reducerea sa.
Astfel infracţiunea de corupţie sexuală pentru care condamnatului i-a fost aplicată pedeapsa de 4 ani închisoare are corespondent în art. 221 alin. 1 şi 3 Cod penal, iar limitele de pedeapsă prevăzute sunt de la 1 la 5 ani închisoare. Pedeapsa aplicată în concret acestuia este inferioară maximului prevăzut de legea nouă astfel că nu se impune reducerea sa.
Instanţa a sporit această pedeapsă cu 6 luni ca urmare a reţinerii stării de recidivă atât postcondamnatorie, cât şi postexecutorie.
Cu privire la starea de recidivă reţinută instanţa a avut în vedere prevederile art. 41 alin. 1 Cod penal, conform cărora „există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an şi până la reabilitare sau la împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 1 an sau mai mare”.
În această speţă, starea de recidivă postexecutorie a fost atrasă, potrivit dispoziţiilor vechiului Cod penal, de condamnarea la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2265/12.12.1997 a Judecătoriei Baia Mare.
Conform noilor prevederi, această condamnare anterioară nu mai atrage starea de recidivă, ci doar pe aceea de pluralitate intermediară motiv pentru care instanţa a dispus înlăturarea dispoziţiilor art. 37 lit. b din vechiul Cod penal.
Starea de recidivă postcondamnatorie a fost atrasă, potrivit dispoziţiilor Codului penal din 1969, de condamnarea la pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală 170/31.01.2002 a Judecătoriei Baia Mare.
Conform noilor prevederi, această condamnare anterioară nu mai atrage starea de recidivă, ci doar pe aceea de pluralitate intermediară motiv pentru care instanţa a dispus înlăturarea dispoziţiilor art. 37 lit. a din vechiul Cod penal.
Pedeapsa rezultantă concret aplicată acestuia nu trebuie redusă nici ca urmare a aplicării prevederilor pluralităţii intermediare prevăzute de art. 44 alin. 1 Cod penal, maximul pedepsei la care s-ar putea ajunge în urma reţinerii noilor prevederi în raport de pedeapsa efectiv aplicată fiind de 4 ani 6 luni 10 zile închisoare (4 ani închisoare pedeapsa de bază la care se adaugă sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse de 6 luni 10 zile închisoare).
Având în vedere cele expuse, în baza art. 595 Cod procedură penală raportat la art. 23 din Legea 255/2013 modificat prin OUG 116/2013, s-a admis cererea de aplicare a legii penale mai favorabile formulată de condamnatul Petrici Marinel doar în ceea ce priveşte înlăturarea dispoziţiilor art. 37 lit. a şi b din vechiul Cod penal.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Prin încheierea pronunţată la 1 aprilie 2014 în acelaşi dosar s-a dispus îndreptarea erorii materiale din minuta şi dispozitivul sentinţei penale în sensul că s-a dedus în locul perioadei executate 28 februarie 2013 la zi perioada 30 iulie 2002 – 23 decembrie 2002, 28 februarie 2013 la zi.
Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare care a solicitat a se înlătura dispoziţia prin care s-a menţinut pedeapsa de 4 ani 6 luni şi a se coborî aceasta la 4 ani 2 luni 10 zile.
În cuprinsul motivelor care au stat la baza contestaţiei parchetul a arătat că în mod greşit prima instanţă s-a raportat cu ocazia calculării sporului obligatoriu de ⅓ din totalul celorlalte pedepse la ambele pedepse aplicate anterior (de 1 an şi de 7 luni) şi astfel nu a dat eficienţă prevederilor legale ce reglementează sancţionarea pluralităţii intermediare.
Înlăturând art. 37 lit. b Cod penal cu privire la pedeapsa de 1 an (deja executată), aceasta nu mai trebuia să intre în calculul sporului obligatoriu pentru că doar pedeapsa de 7 luni (ce a constituit primul termen al recidivei postcondamnatorii) atrage aplicabilitatea dispoziţiilor legale privind calculul pedepsei pentru pluralitatea intermediară cu trimitere la dispoziţiile privind concursul de infracţiuni (art. 44 alin. 2 Cod penal).
Prin urmare, pedeapsa de 4 ani 6 luni aplicată în urma adăugării unui spor de 6 luni pentru că s-a reţinut starea de recidivă este mai mare decât maximul pedepsei la care se putea ajunge prin reţinerea noilor prevederi legale – 4 ani 2 luni 10 zile (4 ani + ⅓ × 7 luni) astfel că se impune a fi redus la acest cuantum.
Examinând sentinţa penală contestată, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 126 din 30 ianuarie 2003 a Judecătoriei Baia Mare intimatul Petrici Marinel a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracţiunea de corupţie sexuală prevăzută de art. 202 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2, 42 Cod penal şi a art. 37 lit. a, b Cod penal.
În baza art. 39 alin. 1 Cod penal, această pedeapsă a fost contopită cu pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 170/31.01.2002 a Judecătoriei Baia Mare, pedeapsa rezultantă fiind de 5 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 2 ani, dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa de 7 ani închisoare, iar conform art. 39 Cod penal, i s-a dedus din pedeapsă perioada executată (30 iulie 2002 – 23 decembrie 2002).
Cu consecinţele prevăzute de art. 71, 64 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 182/A/28.05.2003 a Tribunalului Maramureş această sentinţă a fost desfiinţată în parte, intimatul fiind condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracţiunea de corupţie sexuală prevăzută de art. 202 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2, 42 Cod penal, a art. 37 lit. a, b Cod penal şi a art. 13 Cod penal.
În baza art. 39 alin. 1 Cod penal, s-a contopit această pedeapsă cu cea de 7 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 170/2002 a Judecătoriei Baia Mare, pedeapsa cea mai grea fiind de 4 ani închisoare care a fost sporită cu 6 luni închisoare pedeapsa rezultantă fiind de 4 ani 6 luni închisoare ce s-a dispus a se executa în condiţiile prevăzute de art. 71, 64 Cod penal.
S-a dedus din pedeapsă perioada executată (30 iulie 2002 – 23 decembrie 2002).
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Potrivit art. 6 alin. 1 din noul Cod penal, dacă după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare şi până la executarea integrală a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, dacă cea aplicată depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă, ea se reduce la acest maxim.
Infracţiunea de corupţie sexuală pentru care intimatul a fost condamnat prin decizia penală mai sus menţionată se regăseşte în prezent în art. 221 alin. 1, 3 din noul Cod penal, limita maximă specială de 5 ani nefiind depăşită de pedeapsa ce i-a fost aplicată.
Întrucât starea de recidivă postcondamnatorie şi cea postexecutorie s-a reţinut în raport de condamnarea la pedeapsa de 7 luni închisoare (sentinţa penală nr. 170/2002) şi de 1 an închisoare (sentinţa penală nr. 2265/1997)şi faţă de prevederile art. 41 alin. 1 din noul Cod penal (care prevede pentru primul termen al recidivei condiţia existenţei unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an), în mod corect prima instanţă a înlăturat aplicarea art. 37 lit. a, b din vechiul Cod penal.
Neexistând recidivă, există în prezent o stare de pluralitate intermediară pentru care se aplică regulile de la concursul de infracţiuni (pedeapsa cea mai grea + ⅓ din totalul celorlalte pedepse) adică 4 ani + ⅓×7 luni = 4 ani 2 luni 10 zile. Raportat la dispoziţiile art. 44 alin. 1 din noul Cod penal, la pluralitatea intermediară tribunalul a avut în vedere doar pedeapsa de 7 luni închisoare (fosta recidivă postcondamnatorie). Prin urmare, intimatul-condamnat va executa această pedeapsă rezultantă din care s-a dispus deducerea perioadelor executate (30 iulie 2002 – 23 decembrie 2002 şi 28 februarie 2013 la zi).
În mod corect s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 178/2003 emis de Judecătoria Baia Mare şi emiterea unui nou mandat conform sentinţei penale contestate.
Pentru toate aceste motive contestaţia parchetului a fost admisă potrivit dispozitivului deciziei.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat la tribunal au rămas în sarcina statului. S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei a sumei de 100 lei – onorariul avocatului numit din oficiu.
