Ministerul Public a fost reprezentat de doamna procuror Rita Niculae, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş
Pe rol pronunţarea în cauza penală privind pe inculpatul R D, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art.174, art.175 lit.c Cod penal.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns: inculpatul R D asistat de doamna avocat Berghian Ancuţa şi partea civilă F M, lipsă fiind restul părţilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată depuse la dosar prin mijlocirea registraturii, concluzii scrise, formulate de către partea civilă F M, prin apărător ales.
Mersul dezbaterilor şi concluziile pe fond ale părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din 24 februarie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre şi când s-a amânat pronunţarea pentru data de azi, 7 martie 2012.
INSTANŢA
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş emis la data de 2.06.2011 în dosar nr. 362/P/2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R D, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 litera c Cod penal.
În expozitivul rechizitoriului s-a arătat că în seara de 09.03.2011, ora 20,20, IPJ Mureş a fost sesizat cu privire la faptul că în com.C D C o persoană a fost găsită în stare gravă, în locuinţa sa, prezentând urmele unei agresiuni şi fiind necesară intervenţia SMURD.
La faţa locului s-a deplasat o echipă operativă, condusă de procurorul criminalist, în vederea efectuării cercetării la faţa locului.
Imobilul în cauză este situat în com.C D C nr.167, jud.Mureş. Din primele date obţinute la faţa locului a reieşit că în imobil locuia familia R, compusă din soţii R D şi R V M, precum şi cei trei copii ai acestora: R A M în vîrstă de 19 ani, R C în vârstă de 19 ani şi R S în vârstă de 7 ani. La ora 19,40, R A M a sunat la 112, solicitând o Ambulanţă întrucât mama ei a fost lovită cu cuţitul.
Până la sosirea echipei operative, în locuinţă a intrat echipajul SMURD, stabilindu-se că pe timpul incidentului, pe lângă cei doi soţi, în locuinţă se mai aflau R A M şi R S. Echipajul SMURD efectua manevre de resuscitare, care au durat cca. o oră şi 20 minute, după care au hotărât să trasporte victima la spital. După plecarea medicilor, s-a procedat la cercetarea locuinţei.
Bucătăria are dimensiunile de 4×3 m, pe jos se află un covor cu dimensiunile de 2x2m, de culoare maro, cu înflorituri. În partea dreaptă a uşii se aflau un frigider şi un congelator, iar în continuare , o cApea, un colţar. Vizavi de uşă era o chiuvetă şi, înspre colţul din stânga, o noptieră. Pe chiuvetă se observau un dog din lemn şi mai multe vase spălate, iar în cuva chiuvetei a fost găsit un cuţit de bucătărie, care prezenta-pe lamă, înspre vârf – urme de culoare brun-roşcată. În faţa peretelui din partea stângă a uşii se aflau ( în apropierea chiuvetei) un aragaz, pe care erau două oale cu mâncare gătită, iar în continuare, înspre uşă, se găsea o măsuţă cu dimensiunile de 1×1 m, acoperită cu muşama. Pe măsuţă nu erau nici un fel de obiecte. Imediat în stânga uşii de acces în bucătărie, se afla uşa care dă înspre celelalte două camere ale imobilului.
Din bucătărie, mai precis din chiuvetă, a fost ridicat cuţitul, fiind ambalat în plic sigilat. Cuţitul are lungimea lamei de 20 cm şi lăţimea de 2 cm, un mâner din plastic de culoare neagră, cu lungimea de 12 cm. La vârful lamei, pe o suprafaţă de cca.2 cm se observă urmele de culoare roşcată.
S-a procedat la examinarea celorlalte două încăperi. Casa este tip „vagon”, din bucătărie se face accesul în camera din mijloc, iar din aceasta în camera dinspre drum.
În camera din mijloc dormeau R C şi R A M, nu au fost identificate urme de sânge sau obiecte ce ar putea interesa în cauză.
S-a examinat cea de a treia încăpere, în aceasta dormind soţii R şi minorul R S. Raportat la uşa de acces, în partea dreaptă este o teracotă, iar de-a lungul peretelui din dreapta mai multe dulapuri, în colţ o comodă cu un televizor. În faţa dulapurilor, un fotoliu tip pat. În faţa peretelui din stânga se afla un pat, acesta nefiind acoperit de vreo cuvertură. În mijlocul camerei era un covor de 1,5×2 m. Examinând această încăpere s-a constatat că pe suprafaţa patului, în zona de mijloc şi spre marginea dinspre mijlocul camerei există două pete de sânge cu dimensiunile de 35×20 cm, îmbibate în ţesătura patului. O altă pată de sânge cu dimensiunile de 5×3 cm a fost identificată pe covor, la cca 90 cm de marginea patului, înspre uşă, alte pete mai mici şi stropi se observă pe covor, paralel cu capătul dinspre geam al patului. Geamul se află vizavi de uşa de acces, în faţa acesteia existând o măsuţă. Urme ce par a fi de sânge se observau şi pe plapuma găsită pe jos, în cameră.
Au fost examinate hainele pe care le purta numitul R D, fără a se identifica urme de sânge, asemenea urme au fost găsite pe palmele lui, procedându-se la ridicarea prin tamponare cu beţişor steril a acestora.
Din actele premergătoare efectuate a reieşit că în ultimele 3 ani, între soţii R apăreau des conflicte, în principal ca urmare a faptului că R M Valentina consuma aproape zilnic băuturi alcoolice. În acest context, nu se ocupa de gospodărie sau de copilul minor, fapt ce-l nemulţumea pe inculpat, care lucra la Tg.Mureş şi pleca în fiecare dimineaţă, revenind după-masa. Un alt punct critic al relaţiei era faptul că R C şi R A M erau copii vitregi ai inculpatei, aceştia fiind dintr-o căsătorie anterioară a inculpatului. Pe acest fond, relaţiile între victimă ţi cei doi copii erau tensionate, victima acuzându-l pe inculpat că-i ine fără ca ei să muncească.
S-a stabilit că în ziua de 09.03.2011, inculpatul a plecat dimineaţa la serviciu, acasă rămânând doar victima şi copilul minor. S-a întors acasă în jurul orelor 18-19,00, constatând că victima se află în stare avansată de ebrietate, fiind culcată pe patul din camera dinspre drum. Inculpatul s-a dus la ea şi i-a reproşat faptul că a băut din nou, între cei doi având loc o discuţie care nu a degenerat în ceartă. Apoi inculpatul a revenit în bucătărie, unde, după puţin timp, a venit şi victima; după acest moment discuţia s-a transformat în ceartă. În acest context, inculpatul ar fi lovit victima cu un cuţit în zona pieptului, după care a dus-o înapoi în cameră, cerându-i fiicei lui – A M, să sune după Ambulanţă.
R A M a fost audiată în cursul actelor premergătoare, declarând că după momentul în care tatăl ei a revenit în bucătărie – ea aflându-se în camera din mijloc – i-a auzit că discută, iar apoi a sesizat cp au început să se certe, după care a auzit ţipătul femeii şi imediat după aceea, tatăl ei a dus-o pe victima în camera dinspre drum, sprijinind-o cu mâinile pe braţe. R A M declară că tatăl ei a spus „am lovit-o cu cuţitul” în momentul în care i-a cerut să cheme Ambulanţa. Tot din declaraţia fetei, reiese că tatăl ei adusese acasă o bucată de carne crudă şi că acesta obişnuia să cumpere carne şi să o tranşeze acasă. După ce o tranşa, o punea în pungi, urmând să-şi pregătească mâncare pentru serviciu, dar şi pentru a fi mai uşor de gătit, carnea feliată fiind pusă în congelator. Când a chemat Salvarea a ieşit din casă şi trecând prin bucătărie, a observat că pe masă era un dog cu carnea tăiată, iar pe colţar era un cuţit. A luat cuţitul şi l-a pus în chiuvetă. Şi din declaraţia acestei persoane, reiese că victima consuma aproape zilnic băuturi alcoolice, în principal spirt sanitar şi de aceea, nu se ocupa de gospodărie sau de copilul ei minor. În acest context, inculpatul era foarte nemulţumit şi o rugase de nenumărate ori să renunţe la băutură. Deşi a avut scurte perioade în care s-a abţinut şi chiar a fost spitalizată, victima reîncepea apoi să consume alcool.
La fel este descrisă relaţia celor doi şi comportamentul acestora şi de către R C.
Cu ocazia audierii în calitate de învinuit, în prezenţa avocatului, R D a recunoscut faptul că a lovit victima cu cuţitul, menţionând însă că nu a urmărit să-i suprime viaţa. Pe parcursul declaraţiei, inculpatul a descris relaţia pe care o avea cu victima. Afirmă că înainte cu cca.5 ani victima s-a apucat de băut, fără un motiv aparent, ajungând să bea aproape zilnic, mai puţin în zilele în care inculpatul era acasă. Pe lângă faptul că nu se ocupa de casă şi gospodărie, nu avea grijă nici de copilul minor. La acestea se adaugă şi relaţia extrem de proastă cu copiii inculpatului din prima căsătorie. Victima i-a promis de mai multe ori că se va lăsa de băut, dar perioadele acelea erau foarte scurte, când inculpatul revenea de la Tg.Mureş găsea victima în stare avansată de ebrietate. În ziua de 09.03.2011, a plecat de acasă dimineaţa, iar ulterior a început să fie sunat de mai multe ori de către victimă. În jurul orei 15,00, cu ocazia unei discuţii telefonice, inculpatul a sesizat că victima era în stare de ebrietate, el spunându-i că nu va veni acasă în acea zi şi că va dormi la locul de muncă. Femeia a insistat să vină acasă, spunându-i că ea o să se culce şi nu o să se certe. Inculpatul i-a spus că nu mai vrea să o vadă beată când vine acasă, dar la insistenţele ei i-a spus totuşi că va veni. Declară că a cumpărat 5 kg pulpă de porc, pe care intenţiona s-o tranşeze şi s-o pună în congelator. A ajuns în comună în jurul orei 17,30 -18,00, unde a băut la un bar un ţap de bere şi 50 ml coniac, iar apoi s-a dus la bunicul victimei, unde a mai băut două păhărele de ţuică de prune. A ajuns acasă în jurul orei 18,15, observând că A M şi Sebastian erau în camera din mijloc, băiatul a venit în bucătărie şi inculpatul l-a întrebat unde este victima, copilul spunându-i că este beată. I-a pus copilului de mâncare şi la scurt timp a apărut în bucătărie şi victima, pe care inculpatul a întrebat-o de ce a băut iar, ea replicând „am eu motivele mele” şi s-a reîntors în camera ei. După ce copilul a mâncat, inculpatul s-a dus în cameră şi a început să discute cu victima, reamintindu-i că nu şi-a ţinut promisiunea de a nu mai bea. După o scurtă discuţie, el s-a întors în bucătărie şi s-a apucat să tranşeze carnea. A pus pe măsuţa din bucătărie un doc de lemn şi folosind un cuţit lung de cca. 25-30 cm a început să felieze carnea. Declară că stătea în picioare în faţa măsuţei, după scurt timp victima a revenit în bucătărie şi a început să-i reproşeze că o acuză că a băut şi că le spune şi altora; inculpatul a rugat-o să meargă să se culce şi să-l lase să pregătească mâncarea. Victima a continuat însă să-i reproşeze tot felul de lucruri, legându-se de gemeni. Pe tot parcursul acestor discuţii, inculpatul insista ca ea să plece din bucătărie, victima refuzând. Victima stătea în dreapta inculpatului, undeva în faţa aragazului, cu faţa către partea dreaptă a corpului inculpatului. La un moment dat, enervat că nu pleacă, inculpatul declară că a împins-o cu mâna, ea a făcut 2 paşi în spatele lui dar a revenit în acelaşi loc, astfel că el a împins-o din nou. Arată că în aceste momente îşi întrerupsese activitatea, astfel că nu avea cuţitul în mână, dar după ce victima s-a îndepărtat puţin, a reînceput să tranşeze carnea, folosind cuţitul. Victima s-a apropiat din nou şi a continuat să-l acuze de diverse lucruri, împrejurare în care inculpatul s-a enervat şi mai tare şi declară că a întins mâna dreaptă către ea, atingând-o cu cuţitul în zona pieptului. Menţionează că victima era la cca. 1 m în dreapta lui, el fiind cu faţa către măsuţă, ea cu faţa către el, şi-a întins mâna dreaptă, ridicând-o până la nivelul umerilor, cu vârful cuţitului către victimă. Imediat ce a atins-o, victima a strigat „ce, vrei să mă omori?”, după care a ieşit din bucătărie spre cameră, inculpatul sesizând că are o pată de sânge în zona în care o atinsese. A mers imediat după ea şi a ajutat-o să ajungă în camera lor, unde a pus-o în pat şi, rupându-i bluza, a observat tăietura de pe sânul drept. I-a cerut fiicei sale să cheme Ambulanţa. Declară că nu a avut intenţia s-o ucidă, apreciind că a fost un gest necontrolat, apărut ca urmare a nervilor acumulaţi în timp. Cuţitul se afla întâmplător în mâna lui, în contextul în care tăia carnea.
A fost audiată în calitate de martor şi R A M, aceasta a reiterat cele declarate în faza actelor premergătoare. A menţionat că în ziua respectivă victima era în stare avansată de ebrietate, încă din jurul orei 15,00, s-a dus să se culce puţin înainte de ora 19,00. A mai arătat că tatăl ei a mers în camera în care era victima şi a întrebat-o dacă doarme, ea dând o replică neinteligibilă. Apoi, inculpatul a sunat pe cineva, martora a realizat că e o prietenă o victimei, spunându-i aceleia că victima a băut din nou. Apoi i-a dat telefonul victimei, însă aceasta nu putea vorbi. Apoi inculpatul s-a întors în bucătărie, iar la scurt timp, victima s-a trezit şi a mers şi ea în bucătărie. A sesizat întâi că începuse o ceartă între cei doi, dar nu a înţeles ce vorbeau, martora obişnuind de a da sonorul televizorului mai tare atunci când ei se certau. La scurt timp a auzit însă ţipătul puternic al victimei, apoi uşa de la bucătărie s-a deschis înspre cameră şi inculpatul, sprijinind victima cu braţele, a dus-o în camera dinspre drum. După aceea a strigat-o pe martoră spunându-i să cheme Ambulanţa. Martora mai arată că a observat în bucătărie – pe colţar – un cuţit de bucătărie, l-a luat şi l-a pus în chiuvetă, fără să-l spele. Mai declară că inculpatul nu a ameninţat-o niciodată cu moartea pe victimă şi nici cu violenţe fizice, singura ameninţare fiind că se va muta cu copiii separat de victimă.
A fost audiat numitul G Z Z. Acesta era şi vecin şi coleg cu inculpatul. Martorul declară că victima avea probleme grave cu alcoolul în ultimii ani, iar el ştia că relaţiile în familia R erau tensionate din această cauză. Martorul nu ştie dacă inculpatul a agresat vreodată victima. Declară că în ziua de 09.03.2011 a ajuns în jurul orei 18,00 în sat, împreună cu inculpatul. S-au oprit la bar şi au băut câte 50 ml coniac şi un ţap de bere, iar apoi au intrat la numitul Fodor Iosif, unde martorul arată că el a băut ţuică, dar nu ştie dacă şi inculpatul a băut. A mai declarat că în timp ce se întorcea cu inculpatul către sat, a sesizat că victima l-a sunat pe acesta, l-a auzit pe inculpat spunând „Vali mi-ai stricat ziua!”, martorul bănuind că victima este în stare de ebrietate.
Din declaraţia martorului P F, de asemenea vecin cu victima, reiese în esenţă aceleaşi lucruri, respectiv existenţa unor conflicte în familia R, pricinuite de faptul că victima consuma frecvent băuturi alcoolice. Din această cauză inculpatul era foarte supărat, ascundea băutura la vecini. Referitor la inculpat, arată că el personal ştie că acesta reacţiona uneori şi lovea victima cu palma. Despre o agresiune mai gravă a auzit doar, inculpatul ar fi lovit victima cu un scaun în zona capului.
Au fost audiate şi rudele victimei, respectiv S E M (soră) şi S A (cumnat). Cei doi au declarat că într-adevăr victima consuma în ultima vreme foarte mult alcool, dar au precizat că pe acest fond, inculpatul o bătea destul de des. Ambii au văzut-o vânătă la faţă, o dată arsă cu ţigara în zona gurii, iar altă dată au aflat că victima fusese lovită cu scaunul în cap de către inculpat.
A fost audiată în calitate de parte civilă numita F M, mama victimei. Aceasta a confirmat şi ea că victima era bătută frecvent în ultima perioadă de către inculpat, în principal, pe fondul faptului că femeia consuma frecvent băuturi alcoolice. F M mai arată că, în momentele în care victima se îmbăta, inculpatul obişnuia s-o mai sune şi să-i ceară să vină să-şi ia fata, pentru că altfel o omoară. De asemenea, inculpatul îi mai spunea că atunci când se enervează, nu se mai poate controla, afirmând că victima îl provoacă aproape tot timpul.
La data de 10.03.2011 a fost efectuată autopsia medico-legală, stabilindu-se că moartea victimei R V M, de 35 ani, a fost violentă; ea s-a datorat şocului hemoragic urmare a unei plăgi înjunghiate la nivelul hemitoracelui drept, parasternal, cu secţionarea lobului superior al plămânului drept, hemotorace drept masiv, perforarea pericardului şi a atriului drept. Leziunile s-au putut produce prin lovire directă cu corp tăietor-înţepător (posibil cuţit) şi au legătură de cauzalitate directă cu decesul victimei. Poziţia verosimilă agresor-victimă a fost de faţă în faţă, legistul arătând că nu se poate exclude nici poziţia în care victima să se fi aflat în partea lateral-dreapta a corpului agresorului, cu faţa către acesta, din această poziţie inculpatul ridicând mâna dreaptă în unghi drept şi lovind victima. Alcoolemia victimei a fost de 1,20 gr%0.
La data de 31 martie 2011 – la cererea inculpatului –a fost efectuată o reconstituire, ocazie cu care inculpatul a descris pe momente poziţia în care se aflau el şi victima, de la începutul discuţiei din bucătărie şi până la momentul în care a lovit-o cu cuţitul. Ceea ce s-a dedus din cele arătate de inculpat este faptul că, la un moment dat, acesta s-a întors către victimă, având mâna cu cuţitul întinsă către aceasta. Acela a fost momentul în care victima a fost atinsă, conformându-se că, practic, lovitura a venit din faţă, nu din lateral. S-a constatat – la reconstituire – că inculpatul arată că s-a întors din poziţia iniţială (cea cu faţa către masă), practic şi-a rotit corpul, cu mâna dreaptă întinsă către victimă, partea superioară a corpului fiindu-i îndreptată cu faşa către partea din faţă a corpului victimei. De menţionat că inculpatul aşa şi declarase pe parcursul anchetei. Pe parcursul anchetei, inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale prin care să se stabilească mecanismul leziunii tAto-generatoare. Administrarea acestei probe a fost respinsă, nefiind considerată utilă şi concludentă.
Ţinând cont şi de cele de mai sus, în privinţa încadrării juridice a faptei s-a apreciat că se probează intenţia inculpatului de a suprima viaţa victimei. Cu toate că declară că nu a intenţionat s-o ucidă, chiar din declaraţia lui reiese că a fost un moment de enervare, în care nu s-a mai putut controla, moment în care a „atins-o” cu cuţitul în zona pieptului. Leziunea a fost una gravă, cuţitul pătrunzând prin haine şi apoi în corp, lezând mai multe organe şi cavităţi. În mod evident lovirea victimei cu un cuţit cu lama de asemenea dimensiune, indică faptul că inculpatul a acţionat cu intenţie, în sensul suprimării vieţii victimei, ţinând cont şi de zona vizată şi lezată. S-a avut în vedere că leziunea tAto-generatoare a fost descrisă ca fiind una de adâncime profundă şi că intensitatea loviturii a fost una mare. Aceste descrieri ale leziunii pledează în mod evident către lovire directă.
Alizând actele şi lucrările din dosarul de urmărire penală nr. 362/P/2011, materialul probator administrat în cursul cercetării judecătoreşti, şi anume, declaraţia inculpatului (fila 60), declaraţiile martorilor G Z Z (fila 70), P F (fila 71), S A ( fila 72), S E M (fila 73), înscrisuri (filele 58,59 , 82 şi urm.), declaraţiile martorilor D I şi P I (filele 93,94) , alte înscrisuri, instanţa reţine următoarea stare de fapt:
Inculpatul R D are doi copii majori, R A M şi R C din prima căsătorie. Acesta s-a recăsătorit cu victima R V M şi toţi s-au stabilit în comuna C D C , strada Loposa , nr. 167, din căsnicia lor rezultând minorul R S. Deşi inculpatul şi martorii audiaţi au susţinut că doar în ultimii trei ani care au precedat decesul victimei , au început să apară conflicte între inculpat şi victimă, aceasta din urmă căzând în patima alcoolului pe care îl consuma aproape zilnic, răstimp în care îşi neglija total treburile gospodăreşti, motivând dependenţa sa de neînţelegerile avute cu copiii din prima căsătorie a inculpatului, instanţa a ajuns la o concluzie contrară.
Astfel, din înscrisul extrajudiciar intitulat „cerere de divorţ” (filele 58,59 dosar fond), rezultă că, de fapt, neînţelegerile dintre cei doi au debutat la scurt timp de la naşterea minorului R S şi că dependenţa de alcool a victimei a fost determinată şi de alte reproşuri existente între ea şi inculpat , referitoare la infidelitatea unuia sau altuia. În acest sens, avem în vedere declaraţiile inculpatului, şi martorei S E M, sora victimei. Cu toate acestea, cei doi nu au divorţat, problemele conjugale s-au adâncit, culminând cu certuri dese, pe fondul stării de ebrietate a victimei, uneori chiar a inculpatului, şi degenerând în exercitarea de acte de violenţă asupra victimei de inculpat, alungarea acesteia de la domiciliul conjugal şi căutarea refugiului la rude (sora sa) sau vecini. În acest sens, amintim declaraţiile martorilor S E M, S A, sora şi cumnatul victimei care cunoşteau cel mai bine aceste aspecte şi cărora victima le-a cerut ajutorul în repetate rânduri, P F, G Z Z, P I, odată fiind necesară chiar intervenţia poliţiei locale pentru a aplA un scandal iscat între cei doi, urmat de lovirea victimei cu un scaun în zona capului de către inculpat şi producerea unor leziuni importante acesteia care au necesitat îngrijiri medicale.
Cu toate acestea, victima se reîntorcea acasă, având un copil minor cu inculpatul .
Motivul principal pentru care victima a început să bea, nu s-a putut stabili în mod cert, însă aceasta se plângea, inclusiv inculpatului, că nu este ascultată de copiii acestuia sau că aceştia, deşi majori şi apţi de muncă, nu lucrează nicăieri, inculpatul fiind unicul întreţinător de familie. De câte ori inculpata ajungea în stare de ebrietate, îl apela pe inculpat la serviciu şi i se plângea în legătură cu aspectele invocate, fapt confirmat de martorul G Z Z.. Martorul P F, vecin cu victima şi inculpatul, a observat-o pe aceasta chiar la data producerii evenimentului tragic, fiind în stare avansată de ebrietate, însă a mai susţinut că şi victima se comporta urât cu copiii din prima căsătorie a inculpatului, nu-i chema la masă etc., de asemenea a observat unul din scandalurile în care au fost implicaţi cei doi, faptul că se certau şi se loveau reciproc pe terasa locuinţei lor. De asemenea, a mai arătat că victima a încercat chiar să se sinucidă şi ar fi fost internată la neuropsihiatrie, fapt confirmat de martora S E M., chiar şi la dezalcoolizare, fără nici un efect.
În general, în afară de rudele victimei care aveau cunoştinţă directă de cele întâmplate în familia acestora, martorii audiaţi au confirmat că în comunitatea respectivă inculpatul nu era un scandalagiu, nu avea probleme cu vecinii, pleca la serviciu unde la fel era perceput ca o persoană conştiincioasă, de dimineaţa până seara, fapt care rezultă şi din relaţiile comunicate de Poliţia Rurală Râciu, Secţia 3 (fila 89), din înscrisurile în circumstanţiere depuse de inculpat (fila107 şi urm.), precum şi din concluziile parţiale ale referatului de evaluare (fila 83 şi urm.).
Cu toate acestea,coroborând toate declaraţiile martorilor audiaţi , rezultă că între inculpat şi victimă existau probleme notabile, acestea puteau fi create de dependenţa de alcool a victimei, însă la amploarea lor contribuia şi inculpatul , care dezvoltase o labilitate psihică evidentă şi o lipsă de autocontrol, pe fondul stării de furie, acesta apelând la acte de violenţă fizică, chiar în prezenţa copiilor săi şi în special a fiului său minor. Această labilitate psihică a inculpatului a fost evidentă pe tot parcursul cercetării judecătoreşti când trecea uşor de la o stare de calm, la o atitudine umilă şi plânsă, încercând să justifice cele întâmplate strict prin prisma comportamentului victimei, nu şi prin atitudinea sa, insinuând chiar că acţionat din culpă în privinţa survenirii decesului acesteia. Inculpatul, deşi a observat că situaţiile conflictuale persistă, nu a luat nicio măsură responsabilă pentru a-şi proteja în special fiul minor care, mai mult ca sigur, a rămas afectat în urma acestor scandaluri conjugale, nu a intentat un nou divorţ, preferând continuarea traiului în comun cu victima . Inclusiv rudele victimei şi chiar şi acesta au adoptat o atitudine pasivă, de acceptare a celor întâmplate.
Cert este că, la data de 9.03.2011, inculpatul se afla la serviciu, când din nou a fost sunat insistent de victimă, pe fondul stării de ebrietate a acesteia, i s-au reproşat diverse lucruri, aspecte confirmate de martorul G Z, coleg de serviciu cu inculpatul, care l-a şi văzut pe acesta din urmă supărat ( fila 70 dosar fond), şi l-a auzit spunând victimei :”Vali, iar mi-ai stricat ziua!”. După ce şi-a terminat programul , inculpatul s-a oprit, împreună cu martorul la un bar, unde au consumat câte 50 ml. de coniac şi un ţap de bere, apoi a mai discutat cu un vecin, Fodor Iosif, care i-a servit pe cei doi cu ţuică. Acelaşi martor a arătat că nu a sesizat ca inculpatul să nu-şi păstreze calmul, în tot acest timp, chiar a cumpărat nişte pulpă de porc şi apoi s-a îndreptat spre casă. Ajuns acolo, din declaraţia acestuia reiese că (fila 60 dosar fond), pe aragaz fierbea nişte mâncare pe care victima intenţiona să o prepare, însă o abandonase acolo, deoarece era în stare de ebrietate, fapt confirmat de raportul de autopsie medico-legală , alcoolemia victimei fiind de 1,20 gr. %o . Inculpatul, văzând că mâncarea nu era terminată , a început să se preocupe de pregătirea ei şi să tranşeze pulpa abia cumpărată, însă a fost disturbat de victimă, care a venit în bucătărie şi a început să-i reproşeze că fiica sa din prima căsătorie e o „curvă”, că nu ştie să gătească şi că acesteia nu-i place mâncarea preparată de ea. Inculpatul a împins-o iniţial pe un colţar şi a trimis-o în camera de unde venise, însă aceasta a continuat să-i reproşeze că şi fiul său din prima căsătorie, în realitate nu lucrează în Anglia. Acelaşi inculpat a arătat că, atunci când victima se afla la 1,5 metri de el, cu un gest necontrolat, a ridicat mâna în care ţinea cuţitul cu care tranşa carnea şi a îndreptat-o spre victimă, care se afla în partea sa laterală dreaptă. Aceasta se sprijinea de chiuveta din bucătărie cu o mână, era întoarsă cu faţa spre inculpat şi acesta era semiîntors spre ea .
Inculpatul a declarat că de fapt voia să-i arate direcţia în care să se îndrepte şi să-l lase în pace, dar chiar şi aşa, acesta putea să prevadă că gestul său de îndreptare a mâinii în care ţinea cuţitul înspre victimă, în condiţiile în care aceasta se afla atât de aproape de el , putea să ducă la suprimarea vieţii victimei, mai ales că a fost vizată o zonă vitală (pieptul victimei) şi instrumentul folosit(un cuţit) era apt să producă decesul acesteia.
Prin urmare, apărarea inculpatului de a arăta că nu putea să prevadă în nici un fel consecinţele tragice ale gestului său, nu poate fi primită, cu atât mai mult faptul că victima, fiind în stare de ebrietate avansată, ar fi căzut singură în tăişul cuţitului, dezechilibrându-se, aspect pe care, de asemenea, fără vreun suport probator în afară de nişte înscrisuri extrajudiciare generale cu caracter medical, inculpatul l-a invocat, prin avocat ales. De altfel acest din urmă aspect nu a reieşit nici măcar din declaraţiile inculpatului de pe parcursul procesului penal. Apreciem astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. 178 alin. 1 Cod penal care reglementează infracţiunea de ucidere din culpă, urmând să respingem ca nefondată cererea inculpatului prin avocat ales, de schimbare a încadrării juridice a faptei, conform art.334 Cod proc. penală.
Revenind la cele întâmplate, inculpatul, văzând că victima a început să se clatine, a încercat apoi să-l evite pe acesta şi să meargă înspre cameră, a prins-o de spate, ţinând-o de subsuori şi a aşezat-o pe patul din dormitorul comun. Abia atunci ar fi observat că are o rană la piept şi i-a rupt bluza, rugând-o pe fiica sa, care se afla în locuinţă, să anunţe salvarea. Împreună cu fiica sa, R A M, la domiciliul conjugal era şi fiul inculpatului şi al victimei, R S. Cearta dintre cei doi, a putut fi auzită şi de copii, însă, dată fiind calitatea de curator a numitei R A M, acesta nu a putut fi audiată în calitate de martoră în prezenta cauză, însă, în cursul urmăririi penale a arătat că (filele 52,53) a auzit nişte voci ridicate, apoi un ţipăt puternic, al victimei, şi , imediat după aceea, nu a sesizat ce s-a întâmplat, doar l-a văzut pe inculpat ducând din spate victima către camera dinspre drum şi spunându-i să cheme salvarea. În rest, aceasta a confirmat susţinerile inculpatului şi anume, faptul că victimei i-a fost desfăcută bluza şi i s-a observat tăietura din zona pieptului. După sosirea ambulanţei, victima a început să respire greu şi, realizând ce s-a întâmplat, inculpatul s-a speriat foarte tare, fiind văzut de un vecin, P F (fila 71) care a sesizat că acesta era vizibil afectat, îşi strângea copilul la piept şi i-a mărturisit că probabil a înţepat victima cu cuţitul cu care tăia carnea. Totodată, l-a auzit pe fiul victimei R S, în timp ce făcea afirmaţia:”tati, tu nu eşti un criminal, ce o să spună copiii de la şcoală şi colegii?”.
S-a întocmit şi un proces-verbal de reconstituire la data de 31.03.2011, însoţit de poze judiciare(filele 65-75 dosar urmărire penală), inculpatul confirmând cele declarate şi în faţa instanţei, cu aproximaţie, însă, cu acea ocazie, a arătat că a observat imediat că victimei îi curgea sânge din zona pieptului şi nu ulterior, după ce a dus-o în cameră , pentru că altfel nu ar fi fost logic să-i desfacă bluza, astfel că susţinerile acestuia din faţa instanţei, că nu şi-a dat seama de cele întâmplate imediat, nu sunt plauzibile.
Din concluziile provizorii medico-legale (fila 81 dosar urm. penală), a rezultat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat şocului hemoragic ca urmare a unei plăgi înjunghiate la nivelul hemitoracelui drept, parasternal, cu secţionarea lobului superior al plămânului drept, hemotorace drept masiv, perforarea pericardului şi a atriului drept, aceste leziuni putându-se produce în varianta descrisă de inculpat, prin lovire directă cu un corp tăietor-înţepător (cuţit), şi acestea au legătură directă cu decesul victimei. Într-adevăr, s-a arătat iniţial că poziţia verosimilă agresor-victimă, ar fi fost faţă în faţă, însă, din coroborarea declaraţiilor inculpatului , cu procesul-verbal de reconstituire, cu pozele judiciare, cu concluziile raportului de autopsie medico-legală (filele 77-79 d.u.p.), cel mai probabil poziţia inculpat – victimă a fost cea în care inculpatul era semiîntors lateral dreapta înspre aceasta , iar victima se afla în partea sa laterală dreaptă, întoarsă cu faţa înspre inculpat. Oricum, împrejurarea ce ţine de poziţia agresor – victimă , deşi considerăm că poziţia corectă e cea indicată, e mai puţin relevantă, cât timp lovitura letală s-a produs, efectul acesteia, aproape instantaneu, fiind decesul victimei, iar o eventuală culpă medicală ulterioară, invocată de inculpat prin apărător, nu e probată în niciun fel şi nu subzistă, faţă de concluziile medicale expuse (raport de autopsie medico-legală,primele concluzii medico-legale, poze judiciare efectuate victimei, raport de expertiză biocriminalistică, pe cuţitul uzitat identificându-se urme de sânge aparţinând victimei, fila 98 d.u.p.) , decesul victimei survenind aproape imediat , aşa cum am arătat. Mai mult, contrar susţinerilor inculpatului că victima a fost doar „atinsă” cu cuţitul, leziunea cauzată a fost una gravă, fiind atinse mai multe organe interne şi cavităţi, a fost de o adâncime profundă , care a relevat intensitatea mare a loviturii aplicate şi acceptarea de către inculpat a rezultatului produs, decesul victimei.
Faţă de considerentele relevate anterior, apreciem că inculpatul se face vinovat de acuza adusă, acesta acţionând cu intenţie indirectă în suprimarea vieţii victimei, soţia sa la acel moment, lovitura aplicată acesteia, cu un cuţit, instrument apt de a produce moartea, în zona toracică, lezându-i organe vitale şi cauzându-i decesul la scurt timp, în drept, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prev. de art.174, art.175 litera c Cod penal.
La dozarea şi individualizarea pedepsei aplicabile inculpatului, conform dispoziţiilor art.72 Cod penal, vom ţine cont că acesta nu are antecedente penale , a regretat fapta comisă, deşi a recunoscut-o doar parţial, cu rezerve, uzitând diverse justificări şi insinuând că ar fi fost de fapt culpa victimei sau că gestul său nu ar fi fost previzibil, deşi situaţia conflictuală dintre cei doi soţi era de actualitate, divergenţele existente fiind mai vechi de 3 ani. Din acest motiv, reţinerea vreunei stări de provocare din partea victimei nu se impune, inclusiv comportamentul acesteia din acea zi fiind previzibil şi înscriindu-se într-un tipar ce se repeta frecvent. Nu putem ignora nici atitudinea victimei, care a intrat în patima alcoolului de foarte multă vreme, ajungând să-şi ignore treburile gospodăreşti şi viaţa de familie normală, comportament care, într-un final, putea să ducă la comiterea acestui gest reprobabil, cu consecinţe tragice, de către inculpat.
Prin urmare, apreciem că se impune reţinerea de circumstanţe judiciare atenuante prev. de art. 74 alin.1 litera a Cod penal şi de art. 74 alin.2 Cod penal, în favoarea inculpatului, având ca efect reducerea pedepsei aplicabile acestuia sub minimul special prevăzut de legea penală , însă cu executare în regim de detenţie, altă modalitate de executare nefiind oricum posibilă.
Astfel, vom dispune condamnarea inculpatul R D la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prev. de art.174, art.175 litera c Cod penal cu aplicarea art.74 alin.1 litera a, alin.2 raportat la art.76 alin.1 litera a Cod penal, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 litera a teza 2 şi b Cod penal, pe o durată de 5 ani, în baza arz.65, 66 Cod penal, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Vom deduce din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestul preventiv al inculpatului, de la data de 10.03.2011 la data de 13.07.2011, conform art.88 alin.1 Cod penal.
Vom aplica inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art.71 Cod penal constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. la art.64 alin.1 lit.a teza 2, b Cod penal.
Pe latura civilă a cauzei, partea civilă F M, mama victimei, a formulat pretenţii, conform cererii depuse la dosar, de 106.200 lei, actualizate cu indicele de inflaţie , din care 5.000 de lai daune materiale, cheltuieli de înmormântare, 100.000 lei daune morale şi 1200 lei daune materiale, obligaţie lunară de întreţinere alocată minorului R S, nepotul său, timp de 3 luni , cât s-a ocupat de acesta, cu cheltuieli de judecată.
Apreciem fondate doar în parte pretenţiile formulate, fiind indiscutabil că părţii civile i s-a produs o suferinţă psihică intensă, odată cu pierderea irecuperabilă a fiicei sale, însă nu în foarte mare măsură , mai ales că nu a făcut vreun demers moral pentru a-şi ajuta în vreun fel fiica şi pentru a o scoate din climatul familial conflictual, astfel că acordarea unei sume de 50.000 lei cu titlu de daune morale este suficientă, în opinia noastră.
Cât priveşte daunele materiale solicitate , din declaraţia martorei D I , coroborată cu adeverinţa emisă la data de 22.11.2011 şi cu dovada din data de 10.03.2011 (filele 97,98 dosar), rezultă că s-au cheltuit circa 5.000 lei pentru înmormântarea victimei, însă, conform chitanţei depuse la termenul de judecată din data de 24.02.2012 de inculpat, prin avocat ales(fila150) , partea civilă a beneficiat de un ajutor de înmormântare de 4.200 lei , la data de 14.03.2011 , deci la scurt timp de la înmormântarea victimei, cu care deducem că şi-a acoperit parţial cheltuielile, restituind sumele împrumutate anterior. Prin urmare, nu se justifică acordarea integrală a sumei solicitate, ci doar a diferenţei , până la concurenţa sumei de 5.000 lei, bani cheltuiţi de familia părţii civile şi anume , suma de 800 lei daune materiale, la care îl vom obliga pe inculpat , reactualizată conform indicelui de inflaţie , începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentinţe, până la achitarea în fapt, conform art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, art. 14 alin.3 litera b şi alin. 5 Cod procedură penală.
Referitor la susţinerile părţii civile că această sumă de 4.200 lei primită cu titlu de ajutor de deces ar păstra-o pentru a ridica un monument funerar fiicei sale, acestea nu au niciun suport probator, în opinia instanţei, motiv pentru care, le vom înlătura.
Raportat la suma de 1200 lei, obligaţie lunară de întreţinere alocată minorului R S, nepotul său,timp de 3 luni , cât s-a ocupat de acesta, apreciem că între fapta inculpatului şi prejudiciul pretins, nu există nicio legătură de cauzalitate directă, mai ales că partea civilă avea această obligaţie legală de întreţinere a minorului, şi chiar morală, în calitate de bunică maternă , fiind remunerată cu alocaţia de stat pentru copii şi cu alocaţia de susţinere (fila 9 dosar fond).Astfel, găsim această pretenţie nefondată, urmând să o respingem ca atare.
La termenul de judecată din data de 28.09.2011, reprezentanta Ministerului Public, în condiţiile art. 17, art.18 alin. 2 Cod proc. penală , a solicitat, în susţinerea intereselor minorului, obligarea inculpatului la plata în favoarea minorului R S, a unei rente lunare , conform veniturilor obţinute, până la majoratul acestuia şi la plata sumei de 100.000 lei daune morale , având în vedere că noul curator al acestuia , sora vitregă R A M, nu a dorit să formuleze vreo pretenţie civilă în numele acestuia.
Găsim aceste solicitări justificate, având în vedere starea de minoritate a fiului victimei, faptul că acesta a avut nevoie de consiliere psihologică după decesul acesteia , fiind profund afectat , posibil ireversibil, motiv pentru care , faţă de veniturile pe ultimele 6 luni ale inculpatului ( fila 69), vom stabili o rentă lunară în favoarea minorului ,conform art. 529 alin. 2 din noul Cod civil , de 190,75 lei ( 1 din media veniturilor lunare), fiind pe deplin justificată şi acordarea de daune morale, în cuantum de 100.000 lei acestuia.
Referitor la acţiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu-Mureş, aşa cum s-a specificat la termenul de judecată din data de 23.11.2011, aceasta este evident tardivă , fiind depusă ulterior citirii rechizitoriului, motiv pentru care, conform dispoziţiilor art. 15 alin.2 Cod procedură penală, o vom respinge ca tardiv introdusă.
Vom mai face aplicarea art. 191 alin.1 Cod proc. penală, a art. 118 alin.1 litera b Cod penal şi a art.193 alin.1,2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului prin rechizitoriul Parchetului, din infracţiunea de omor calificat prev. de art.174, art.175 litera c Cod penal, în infracţiunea de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1 Cod penal, în baza art.334 Cod procedură penală.
Condamnă inculpatul R D ( fiul lui D şi I, născut la data de 29.06.1961 în Tg.Mureş, jud.Mureş, domiciliat în com.C D C, nr., jud.Mureş, căsătorit, 3 copii, fără antecedente penale, CNP -) la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prev. de art.174, art.175 litera c Cod penal cu aplicarea art.74 alin.1 litera a, alin.2 raportat la art.76 alin.1 litera a Cod penal, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 litera a teza 2 şi b Cod penal, pe o durată de 5 ani, în baza arz.65, 66 Cod penal, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Deduce din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestul preventiv al inculpatului, de la data de 10.03.2011 la data de 13.07.2011, conform art.88 alin.1 Cod penal.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art.71 Cod penal constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. la art.64 alin.1 lit.a teza 2, b Cod penal.
Admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă F M, domiciliată în Tg.Mureş, str.H, nr., ap., jud.Mureş, în baza art.346 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.14 alin.3 litera b şi alin.5 Cod procedură penală şi obligă inculpatul la plata sumei de 50.000 lei cuc titlu de daune morale în favoarea acesteia şi la plata sumei de 800 lei cu titlu de daune materiale, reactualizată, conform indicelui de inflaţie, începând cu data rămânerii definitive a prezentei, până la achitarea în fapt a sumei de 800 lei, respingând restul pretenţiilor ca nefondate.
Admite acţiunea civilă formulată de Ministerul Public prin reprezentantă, conform art.17, 18 alin.2 Cod procedură penală, faţă de partea vătămată minoră R S prin curator legal R A M, domiciliată în C D C, nr.167, jud.Mureş, în baza art.346 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.14 alin.3 litera b, alin.5 Cod procedură penală şi art.529 alin.2 din noul Cod civil şi obligă inculpatul la plata sumei de 190,75 lei cu titlu de rentă lunară, respectiv daune materiale în favoarea minorului, începând cu data de 9.03.2011, data survenirii decesului victimei, până la majoratul acestuia şi la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale.
Respinge ca tardivă acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu-Mureş, cu sediul în Tg.Mureş, str.Gh.Marinescu, nr.50, jud.Mureş, în baza art.15 alin.2 Cod procedură penală.
Dispune confiscarea unui cuţit cu lungimea lamei de 20 cm şi lăţimea de 2 cm, cu mâner din plastic de culoarea neagră cu lungimea de 12 cm, folosit la comiterea infracţiunii, conform art.118 alin.1 litera b Cod penal.
Obligă inculpatul la plata sumei de 1840 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală şi a cercetării judecătoreşti, în temeiul art.191 alin.1 Cod procedură penală.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronunţare.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie 2012.
Prin încheierea pronunţată în camera de consiliu din data de 08.03.2012 s-a procedat la îndreptarea omisiunii strecurate în dispozitivul şi minuta sentinţei, în sensul includerii unui nou aliniat şi anume „Obligă inculpatul la plata sumei de 1500 lei, cheltuieli judiciare avansate de partea civilă F M, în favoarea acesteia, conform art.193 alin.1,2 Cod procedură penală”.
