Prin formularul de cerere prevazut de art. 26 alin. 1 din Legea nr. 217/ 2003, înregistrat pe rolul Judecatoriei Constanta la data de 23.12.2014, sub numar dosar */212/2014, reclamanta V.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul V.C., emiterea unui ordin de protectie prin care sa se dispuna:
a) evacuarea temporara a pârâtului din locuinta comuna;
b) reintegrarea victimei si a copiilor în locuinta familiei;
c) obligarea pârâtului la pastrarea unei distante minime determinate fata de reclamanta;
d) obligarea pârâtului la pastrarea unei distante minime determinate fata de copii victimei;
e) obligarea pârâtului la pastrarea unei distante minime determinate fata de domiciliul si locul de munca al reclamantei;
f) interdictia pentru pârât de a contacta reclamanta, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau în orice alt mod;
g) încredintarea copiilor minori catre reclamanta;
h) suportarea de catre pârât a chiriei si/sau întretinerii pentru locuinta temporara unde victima si copii minori locuiesc din cauza imposibilitatii de a ramâne în locuinta familiala.
În motivare, reclamanta a aratat ca, înca din anul 2011, pârâtul – sotul sau – a agresat-o fizic si psihic, chiar de fata cu cei doi copii.
Sustine reclamanta ca, la data de 21.12.2014, a fost agresata verbal si fizic de sotul pârât, dupa ce acesta s-a întors acasa de la o alta persoana,.
Cererea de chemare în judecata este scutita de taxa judiciara de timbru, potrivit art. 26 alin. 2 din Legea nr. 217/ 2003.
Pârâtul a beneficiat de asistenta juridica din partea unui avocat desemnat din oficiu, potrivit dispozitiilor art. 27 alin. 4 din Legea nr. 217/ 2003.
În cauza a fost administrata proba cu înscrisuri, încuviintata reclamantei, precum si proba testimoniala, fiind asculta, în calitate de martor, numita G.D., la solicitarea aceleiasi parti.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Reclamanta V.S. este sotia pârâtului V.C., casatoria partilor fiind încheiata la data de 18.06.1994 , cei doi domiciliind la aceeasi adresa, în (…)
Procedura de fata este una speciala, reglementata de Legea 217/ 2003 pentru prevenirea si combaterea violentei în familie, care dispune, printre altele:
? Art. 3 – „(1) În sensul prezentei legi, violenta în familie reprezinta orice actiune sau inactiune intentionata, cu exceptia actiunilor de autoaparare ori de aparare, manifestata fizic sau verbal, savârsita de catre un membru de familie împotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca ori poate cauza un prejudiciu sau suferinte fizice, psihice, sexuale, emotionale ori psihologice, inclusiv amenintarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrara de libertate. (2) Constituie, de asemenea, violenta în familie împiedicarea femeii de a-si exercita drepturile si libertatile fundamentale.”
? Art. 4 – „Violenta în familie se manifesta sub urmatoarele forme: a) violenta verbala – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenintari, cuvinte si expresii degradante sau umilitoare; b) violenta psihologica – impunerea vointei sau a controlului personal, provocarea de stari de tensiune si de suferinta psihica în orice mod si prin orice mijloace, violenta demonstrativa asupra obiectelor si animalelor, prin amenintari verbale, afisare ostentativa a armelor, neglijare, controlul vietii personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum si alte actiuni cu efect similar; c) violenta fizica – vatamarea corporala ori a sanatatii prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de par, întepare, taiere, ardere, strangulare, muscare, în orice forma si de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otravire, intoxicare, precum si alte actiuni cu efect similar; d) violenta sexuala – agresiune sexuala, impunere de acte degradante, hartuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întretinerii unor relatii sexuale fortate, viol conjugal; e) violenta economica – interzicerea activitatii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenta primara, cum ar fi hrana, medicamente, obiecte de prima necesitate, actiunea de sustragere intentionata a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi si dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor si resurselor comune, refuzul de a sustine familia, impunerea de munci grele si nocive în detrimentul sanatatii, inclusiv unui membru de familie minor, precum si alte actiuni cu efect similar; f) violenta sociala – impunerea izolarii persoanei de familie, de comunitate si de prieteni, interzicerea frecventarii institutiei de învatamânt, impunerea izolarii prin detentie, inclusiv în locuinta familiala, privare intentionata de acces la informatie, precum si alte actiuni cu efect similar; g) violenta spirituala – subestimarea sau diminuarea importantei satisfacerii necesitatilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiratiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderarii la credinte si practici spirituale si religioase inacceptabile, precum si alte actiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.”
? Art. 5 – „În sensul prezentei legi, prin membru de familie se întelege: a) ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude; b) sotul/sotia si/sau fostul sot/fosta sotie; c) persoanele care au stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copii, în cazul în care convietuiesc; d) tutorele sau alta persoana care exercita în fapt ori în drept drepturile fata de persoana copilului; e) reprezentantul legal sau alta persoana care îngrijeste persoana cu boala psihica, dizabilitate intelectuala ori handicap fizic, cu exceptia celor care îndeplinesc aceste atributii în exercitarea sarcinilor profesionale.”
? Art. 23 – „(1) Persoana a carei viata, integritate fizica sau psihica ori libertate este pusa în pericol printr-un act de violenta din partea unui membru al familiei poate solicita instantei ca, în scopul înlaturarii starii de pericol, sa emita un ordin de protectie, prin care sa se dispuna, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre urmatoarele masuri – obligatii sau interdictii: a) evacuarea temporara a agresorului din locuinta familiei, indiferent daca acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei si, dupa caz, a copiilor, în locuinta familiei; c) limitarea dreptului de folosinta al agresorului numai asupra unei parti a locuintei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajata încât agresorul sa nu vina în contact cu victima; d) obligarea agresorului la pastrarea unei distante minime determinate fata de victima, fata de copiii acesteia sau fata de alte rude ale acesteia ori fata de resedinta, locul de munca sau unitatea de învatamânt a persoanei protejate; e) interdictia pentru agresor de a se deplasa în anumite localitati sau zone determinate pe care persoana protejata le frecventeaza ori le viziteaza periodic; f) interzicerea oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau în orice alt mod, cu victima; g) obligarea agresorului de a preda politiei armele detinute; h) încredintarea copiilor minori sau stabilirea resedintei acestora. (2) Prin aceeasi hotarâre, instanta poate dispune si suportarea de catre agresor a chiriei si/sau a întretinerii pentru locuinta temporara unde victima, copiii minori sau alti membri de familie locuiesc ori urmeaza sa locuiasca din cauza imposibilitatii de a ramâne în locuinta familiala. (3) Pe lânga oricare dintre masurile dispuse potrivit alin. (1), instanta poate dispune si obligarea agresorului de a urma consiliere psihologica, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor masuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicarii.”
? Art. 24 – „(1) Durata masurilor dispuse prin ordinul de protectie se stabileste de judecator, fara a putea depasi 6 luni de la data emiterii ordinului. (2) Daca hotarârea nu cuprinde nicio mentiune privind durata masurilor dispuse, acestea vor produce efecte pentru o perioada de 6 luni de la data emiterii ordinului.”
Prin prisma acestor dispozitii se constata, cu titlu preliminar, ca partile litigante sunt membrii de familie, în acceptiunea art. 5 din Legea nr. 217/ 2003, situatie în raport de care sunt aplicabile dispozitiile acestui act normativ.
Prin urmare, în dezlegarea pricinii se impune a se stabili daca reclamanta a fost supusa la acte de violenta – în întelesul art. 4 din Legea nr. 217/ 2003 si daca starea de fapt dovedita impune emiterea ordinului de protectie.
Din probele administrate în cauza, Judecatoria retine ca violenta fizica invocata de reclamanta este dovedita, prin coroborarea declaratiei martorei G.D. cu certificatul medico-legal nr. *** A2 agresiuni/ 2013 emis de Serviciul Judetean de Medicina Legala Constanta la data de 06.11.2013. Este adevarat ca acest înscris face referire la constatari din data de 05.11.2013, care nu sunt recente, astfel ca, prin el însusi, certificatul medico-legal exhibat de reclamanta nu este de natura a convinge instanta de necesitatea emiterii ordinului de protectie.
La rândul lor, înscrisurile depuse la dosar de reclamanta, reprezentând adrese de raspuns al Sectiei 5 Politie Constanta, fac referire la sesizari promovate de aceeasi persoana împotriva sotului pârât, în perioada noiembrie 2013 – aprilie 2014.
Judecatoria va avea însa în vedere cele relevate prin declaratia martorului ascultat în cauza, concluzionând ca pârâtul a exercitat, inclusiv în ultima perioada de timp, împotriva reclamantei acte de violenta fizica, verbala si psihologica, în mod obisnuit si repetat, aducând traiul comun la pragul suportabilitatii, în ceea ce o priveste pe V.S.. Ambele parti au facut, de altfel, referire la tentative de suicid ale reclamantei, cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei.
În aceste conditii, instanta apreciaza ca actele de violenta manifestate de pârât împotriva sotiei sale sunt actuale si de natura a putea conduce la punerea în real pericol a reclamantei. Mai mult, întrucât asemenea fapte se consuma în interiorul familiei, cei doi minori devin expusi si pe deplin influentabili, astfel ca se impune si protejarea lor, prin înlaturarea pericolului.
În raport de circumstantele cauzei, având în vedere si faptul ca pârâtul poate reprezenta un real pericol la adresa vietii, integritatii fizice si psihice a reclamantei, cât si a integritatii psihice a minorilor, Judecatoria apreciaza ca cererea de fata este întemeiata, astfel încât se impune emiterea ordinului de protectie cerut de V.S., instanta urmând a dispune:
– evacuarea temporara a pârâtului din locuinta familiei, situata în municipiul Constanta, str. (…)
– obligarea pârâtului la pastrarea unei distante minime de 200 m fata de reclamanta si fata de domiciliul acesteia;
– interdictia pentru pârât de a contacta reclamanta, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau în orice alt mod;
– încredintarea catre reclamanta a copiilor minori V.R.A. si ;i V.A.I.
Legat de masura evacuarii, instanta, contrar sustinerilor avocatului din oficiu al pârâtului, o apreciaza ca fiind necesara, întrucât tocmai convietuirea partilor, în aceeasi locuinta, este de natura a crea starea de teama si de pericol în care traieste reclamanta. Or, între dreptul pârâtului de a locui la domiciliul legal si siguranta altei persoane care locuieste în acelasi imobil, prin prisma dispozitiilor Legii nr. 217/ 2003 are prevalenta siguranta persoanei. Pentru acelasi scop, se apreciaza necesar a se dispune si urmatoarele doua masuri enumerate anterior.
În privinta cererii de obligarea pârâtului la pastrarea unei distante minime de 200 m fata de cei doi minori, Judecatoria considera ca o asemenea masura nu se impune, întrucât din probele administrate nu a rezultat ca pârâtul ar fi exercitat împotriva acestora, în mod direct, vreo forma de violenta dintre cele la care face referire art. 4 din Legea 217/ 2003. Violenta psihologica la care ar fi putut fi expusi copii, din partea pârâtului, se manifesta tocmai prin actele de violenta comise de V.C. împotriva sotiei, în prezenta fiilor.
Tot astfel, în ceea ce priveste locul de munca al reclamantei, se observa ca reclamanta nu face dovada locului sau de munca, printr-o adeverinta din care sa reiasa inclusiv denumirea si adresa acestuia, iar pe de alta parte, obligarea pârâtului la pastrarea unei distante minime de 200 m fata de reclamanta însesi este considerata suficienta, pentru a-i garanta acesteia siguranta necesara.
Minorii vor fi încredintati, pe durata valabilitatii ordinului de protectie si nu mai târziu de împlinirea vârstei de 18 ani (în ceea ce îl priveste pe Vladescu Radu-Alexandru), mamei reclamante, întrucât locuiesc la imobilul unde îsi are domiciliul V.S. si din care V.C. va fi evacuat, aflându-se în îngrijirea reclamantei.
În ceea ce priveste cererea de reintegrarea victimei si a copiilor în locuinta familiei, instanta nu va dispune în acest sens, întrucât nu ne aflam în situatia alungarii din locuinta a acestor persoane, astfel ca nu se pune problema unei reintegrari.
În fine, cererea de obligare a pârâtului la a suporta plata chiriei si/sau întretinerii pentru locuinta unde reclamanta si copii minori locuiesc, nu va fi încuviintata, întrucât ipoteza prevazuta de text face trimitere la o locuinta temporara si la imposibilitatea de a ramâne în locuinta familiala, ceea ce nu se confirma în cauza de fata.
Durata masurilor dispuse prin ordinul de protectie va fi de 4 luni, perioada apreciata suficienta pentru ca pârâtul sa îsi revizuiasca comportamentul fata de sotia sa. Desigur ca, în situatia în care aceasta nu se va întâmpla, reclamanta are posibilitatea sa ceara prelungirea masurilor dispuse. Totodata, pârâtul trebuie sa constientizeze ca orice diferend între el si sotia sa trebuie solutionat pe cale pasnica, prin învoiala partilor, sau pe cale judiciara, iar nu prin forta, cu exercitarea de actiuni violente.
Cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata onorariului de avocat va fi respinsa, întrucât nu se dovedeste angajarea unei asemenea cheltuieli, la dosar nefiind depuse înscrisuri în acest sens.
Instanta va dispune ca onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, sa se plateasca din fondurile Ministerului Justitiei catre Baroul Constanta, pentru avocat ****, iar pârâtul – cazut în pretentii – va fi obligat la plata catre stat a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat din oficiu.
În baza art. 31 alin. 1 din Legea nr. 217/ 2003, prezenta hotarâre se va comunica de îndata catre Politia Municipiului Constanta – Sectia 5 Politie.
a) evacuarea temporara a pârâtului din locuinta comuna;
b) reintegrarea victimei si a copiilor în locuinta familiei;
c) obligarea pârâtului la pastrarea unei distante minime determinate fata de reclamanta;
d) obligarea pârâtului la pastrarea unei distante minime determinate fata de copii victimei;
e) obligarea pârâtului la pastrarea unei distante minime determinate fata de domiciliul si locul de munca al reclamantei;
f) interdictia pentru pârât de a contacta reclamanta, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau în orice alt mod;
g) încredintarea copiilor minori catre reclamanta;
h) suportarea de catre pârât a chiriei si/sau întretinerii pentru locuinta temporara unde victima si copii minori locuiesc din cauza imposibilitatii de a ramâne în locuinta familiala.
În motivare, reclamanta a aratat ca, înca din anul 2011, pârâtul – sotul sau – a agresat-o fizic si psihic, chiar de fata cu cei doi copii.
Sustine reclamanta ca, la data de 21.12.2014, a fost agresata verbal si fizic de sotul pârât, dupa ce acesta s-a întors acasa de la o alta persoana,.
Cererea de chemare în judecata este scutita de taxa judiciara de timbru, potrivit art. 26 alin. 2 din Legea nr. 217/ 2003.
Pârâtul a beneficiat de asistenta juridica din partea unui avocat desemnat din oficiu, potrivit dispozitiilor art. 27 alin. 4 din Legea nr. 217/ 2003.
În cauza a fost administrata proba cu înscrisuri, încuviintata reclamantei, precum si proba testimoniala, fiind asculta, în calitate de martor, numita G.D., la solicitarea aceleiasi parti.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Reclamanta V.S. este sotia pârâtului V.C., casatoria partilor fiind încheiata la data de 18.06.1994 , cei doi domiciliind la aceeasi adresa, în (…)
Procedura de fata este una speciala, reglementata de Legea 217/ 2003 pentru prevenirea si combaterea violentei în familie, care dispune, printre altele:
? Art. 3 – „(1) În sensul prezentei legi, violenta în familie reprezinta orice actiune sau inactiune intentionata, cu exceptia actiunilor de autoaparare ori de aparare, manifestata fizic sau verbal, savârsita de catre un membru de familie împotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca ori poate cauza un prejudiciu sau suferinte fizice, psihice, sexuale, emotionale ori psihologice, inclusiv amenintarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrara de libertate. (2) Constituie, de asemenea, violenta în familie împiedicarea femeii de a-si exercita drepturile si libertatile fundamentale.”
? Art. 4 – „Violenta în familie se manifesta sub urmatoarele forme: a) violenta verbala – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenintari, cuvinte si expresii degradante sau umilitoare; b) violenta psihologica – impunerea vointei sau a controlului personal, provocarea de stari de tensiune si de suferinta psihica în orice mod si prin orice mijloace, violenta demonstrativa asupra obiectelor si animalelor, prin amenintari verbale, afisare ostentativa a armelor, neglijare, controlul vietii personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum si alte actiuni cu efect similar; c) violenta fizica – vatamarea corporala ori a sanatatii prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de par, întepare, taiere, ardere, strangulare, muscare, în orice forma si de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otravire, intoxicare, precum si alte actiuni cu efect similar; d) violenta sexuala – agresiune sexuala, impunere de acte degradante, hartuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întretinerii unor relatii sexuale fortate, viol conjugal; e) violenta economica – interzicerea activitatii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenta primara, cum ar fi hrana, medicamente, obiecte de prima necesitate, actiunea de sustragere intentionata a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi si dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor si resurselor comune, refuzul de a sustine familia, impunerea de munci grele si nocive în detrimentul sanatatii, inclusiv unui membru de familie minor, precum si alte actiuni cu efect similar; f) violenta sociala – impunerea izolarii persoanei de familie, de comunitate si de prieteni, interzicerea frecventarii institutiei de învatamânt, impunerea izolarii prin detentie, inclusiv în locuinta familiala, privare intentionata de acces la informatie, precum si alte actiuni cu efect similar; g) violenta spirituala – subestimarea sau diminuarea importantei satisfacerii necesitatilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiratiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderarii la credinte si practici spirituale si religioase inacceptabile, precum si alte actiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.”
? Art. 5 – „În sensul prezentei legi, prin membru de familie se întelege: a) ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude; b) sotul/sotia si/sau fostul sot/fosta sotie; c) persoanele care au stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copii, în cazul în care convietuiesc; d) tutorele sau alta persoana care exercita în fapt ori în drept drepturile fata de persoana copilului; e) reprezentantul legal sau alta persoana care îngrijeste persoana cu boala psihica, dizabilitate intelectuala ori handicap fizic, cu exceptia celor care îndeplinesc aceste atributii în exercitarea sarcinilor profesionale.”
? Art. 23 – „(1) Persoana a carei viata, integritate fizica sau psihica ori libertate este pusa în pericol printr-un act de violenta din partea unui membru al familiei poate solicita instantei ca, în scopul înlaturarii starii de pericol, sa emita un ordin de protectie, prin care sa se dispuna, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre urmatoarele masuri – obligatii sau interdictii: a) evacuarea temporara a agresorului din locuinta familiei, indiferent daca acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei si, dupa caz, a copiilor, în locuinta familiei; c) limitarea dreptului de folosinta al agresorului numai asupra unei parti a locuintei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajata încât agresorul sa nu vina în contact cu victima; d) obligarea agresorului la pastrarea unei distante minime determinate fata de victima, fata de copiii acesteia sau fata de alte rude ale acesteia ori fata de resedinta, locul de munca sau unitatea de învatamânt a persoanei protejate; e) interdictia pentru agresor de a se deplasa în anumite localitati sau zone determinate pe care persoana protejata le frecventeaza ori le viziteaza periodic; f) interzicerea oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau în orice alt mod, cu victima; g) obligarea agresorului de a preda politiei armele detinute; h) încredintarea copiilor minori sau stabilirea resedintei acestora. (2) Prin aceeasi hotarâre, instanta poate dispune si suportarea de catre agresor a chiriei si/sau a întretinerii pentru locuinta temporara unde victima, copiii minori sau alti membri de familie locuiesc ori urmeaza sa locuiasca din cauza imposibilitatii de a ramâne în locuinta familiala. (3) Pe lânga oricare dintre masurile dispuse potrivit alin. (1), instanta poate dispune si obligarea agresorului de a urma consiliere psihologica, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor masuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicarii.”
? Art. 24 – „(1) Durata masurilor dispuse prin ordinul de protectie se stabileste de judecator, fara a putea depasi 6 luni de la data emiterii ordinului. (2) Daca hotarârea nu cuprinde nicio mentiune privind durata masurilor dispuse, acestea vor produce efecte pentru o perioada de 6 luni de la data emiterii ordinului.”
Prin prisma acestor dispozitii se constata, cu titlu preliminar, ca partile litigante sunt membrii de familie, în acceptiunea art. 5 din Legea nr. 217/ 2003, situatie în raport de care sunt aplicabile dispozitiile acestui act normativ.
Prin urmare, în dezlegarea pricinii se impune a se stabili daca reclamanta a fost supusa la acte de violenta – în întelesul art. 4 din Legea nr. 217/ 2003 si daca starea de fapt dovedita impune emiterea ordinului de protectie.
Din probele administrate în cauza, Judecatoria retine ca violenta fizica invocata de reclamanta este dovedita, prin coroborarea declaratiei martorei G.D. cu certificatul medico-legal nr. *** A2 agresiuni/ 2013 emis de Serviciul Judetean de Medicina Legala Constanta la data de 06.11.2013. Este adevarat ca acest înscris face referire la constatari din data de 05.11.2013, care nu sunt recente, astfel ca, prin el însusi, certificatul medico-legal exhibat de reclamanta nu este de natura a convinge instanta de necesitatea emiterii ordinului de protectie.
La rândul lor, înscrisurile depuse la dosar de reclamanta, reprezentând adrese de raspuns al Sectiei 5 Politie Constanta, fac referire la sesizari promovate de aceeasi persoana împotriva sotului pârât, în perioada noiembrie 2013 – aprilie 2014.
Judecatoria va avea însa în vedere cele relevate prin declaratia martorului ascultat în cauza, concluzionând ca pârâtul a exercitat, inclusiv în ultima perioada de timp, împotriva reclamantei acte de violenta fizica, verbala si psihologica, în mod obisnuit si repetat, aducând traiul comun la pragul suportabilitatii, în ceea ce o priveste pe V.S.. Ambele parti au facut, de altfel, referire la tentative de suicid ale reclamantei, cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei.
În aceste conditii, instanta apreciaza ca actele de violenta manifestate de pârât împotriva sotiei sale sunt actuale si de natura a putea conduce la punerea în real pericol a reclamantei. Mai mult, întrucât asemenea fapte se consuma în interiorul familiei, cei doi minori devin expusi si pe deplin influentabili, astfel ca se impune si protejarea lor, prin înlaturarea pericolului.
În raport de circumstantele cauzei, având în vedere si faptul ca pârâtul poate reprezenta un real pericol la adresa vietii, integritatii fizice si psihice a reclamantei, cât si a integritatii psihice a minorilor, Judecatoria apreciaza ca cererea de fata este întemeiata, astfel încât se impune emiterea ordinului de protectie cerut de V.S., instanta urmând a dispune:
– evacuarea temporara a pârâtului din locuinta familiei, situata în municipiul Constanta, str. (…)
– obligarea pârâtului la pastrarea unei distante minime de 200 m fata de reclamanta si fata de domiciliul acesteia;
– interdictia pentru pârât de a contacta reclamanta, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau în orice alt mod;
– încredintarea catre reclamanta a copiilor minori V.R.A. si ;i V.A.I.
Legat de masura evacuarii, instanta, contrar sustinerilor avocatului din oficiu al pârâtului, o apreciaza ca fiind necesara, întrucât tocmai convietuirea partilor, în aceeasi locuinta, este de natura a crea starea de teama si de pericol în care traieste reclamanta. Or, între dreptul pârâtului de a locui la domiciliul legal si siguranta altei persoane care locuieste în acelasi imobil, prin prisma dispozitiilor Legii nr. 217/ 2003 are prevalenta siguranta persoanei. Pentru acelasi scop, se apreciaza necesar a se dispune si urmatoarele doua masuri enumerate anterior.
În privinta cererii de obligarea pârâtului la pastrarea unei distante minime de 200 m fata de cei doi minori, Judecatoria considera ca o asemenea masura nu se impune, întrucât din probele administrate nu a rezultat ca pârâtul ar fi exercitat împotriva acestora, în mod direct, vreo forma de violenta dintre cele la care face referire art. 4 din Legea 217/ 2003. Violenta psihologica la care ar fi putut fi expusi copii, din partea pârâtului, se manifesta tocmai prin actele de violenta comise de V.C. împotriva sotiei, în prezenta fiilor.
Tot astfel, în ceea ce priveste locul de munca al reclamantei, se observa ca reclamanta nu face dovada locului sau de munca, printr-o adeverinta din care sa reiasa inclusiv denumirea si adresa acestuia, iar pe de alta parte, obligarea pârâtului la pastrarea unei distante minime de 200 m fata de reclamanta însesi este considerata suficienta, pentru a-i garanta acesteia siguranta necesara.
Minorii vor fi încredintati, pe durata valabilitatii ordinului de protectie si nu mai târziu de împlinirea vârstei de 18 ani (în ceea ce îl priveste pe Vladescu Radu-Alexandru), mamei reclamante, întrucât locuiesc la imobilul unde îsi are domiciliul V.S. si din care V.C. va fi evacuat, aflându-se în îngrijirea reclamantei.
În ceea ce priveste cererea de reintegrarea victimei si a copiilor în locuinta familiei, instanta nu va dispune în acest sens, întrucât nu ne aflam în situatia alungarii din locuinta a acestor persoane, astfel ca nu se pune problema unei reintegrari.
În fine, cererea de obligare a pârâtului la a suporta plata chiriei si/sau întretinerii pentru locuinta unde reclamanta si copii minori locuiesc, nu va fi încuviintata, întrucât ipoteza prevazuta de text face trimitere la o locuinta temporara si la imposibilitatea de a ramâne în locuinta familiala, ceea ce nu se confirma în cauza de fata.
Durata masurilor dispuse prin ordinul de protectie va fi de 4 luni, perioada apreciata suficienta pentru ca pârâtul sa îsi revizuiasca comportamentul fata de sotia sa. Desigur ca, în situatia în care aceasta nu se va întâmpla, reclamanta are posibilitatea sa ceara prelungirea masurilor dispuse. Totodata, pârâtul trebuie sa constientizeze ca orice diferend între el si sotia sa trebuie solutionat pe cale pasnica, prin învoiala partilor, sau pe cale judiciara, iar nu prin forta, cu exercitarea de actiuni violente.
Cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata onorariului de avocat va fi respinsa, întrucât nu se dovedeste angajarea unei asemenea cheltuieli, la dosar nefiind depuse înscrisuri în acest sens.
Instanta va dispune ca onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, sa se plateasca din fondurile Ministerului Justitiei catre Baroul Constanta, pentru avocat ****, iar pârâtul – cazut în pretentii – va fi obligat la plata catre stat a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat din oficiu.
În baza art. 31 alin. 1 din Legea nr. 217/ 2003, prezenta hotarâre se va comunica de îndata catre Politia Municipiului Constanta – Sectia 5 Politie.
