Citeste şi

  • Nu am gasit decizii asemanatoare!

ORDONANŢĂ DE PLATĂ. OBLIGAŢII ALTERNATIVE; DREPTUL DE A ALEGE PRESTAŢIA CE SE EXECUTĂ.


Prin cererea înregistrată sub nr. 1373/329/2014, la data de 14 iulie 2014, creditoarea SC D C G SRL, a chemat în judecată pe debitoarea SC Donau Chem SRL, , solicitând instanței să emită o ordonanță de plată, prin care debitoarea să fie obligată să plătească: suma de 102154,70 lei, reprezentând contravaloarea facturilor acceptate la plată și neachitate, pentru perioada 24.03.2014 /12.05.2014; suma de 8089,12 lei, reprezentând penaltăți de întârziere, calculate de la scadența fiecărei facturi și până la data formulării prezentei cereri; și suma de 10200,00 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
 În motivarea cererii, creditoarea a arătat că la data de 05 decembrie 2013 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu nr. C140/05.12.2013, între SC B SRL, în calitate de vânzător și SC D C SRL, în calitate de cumpărător. Obiectul contractului a fost vânzarea-cumpărarea de rocă magneziană.
La data de 20 mai 2014, debitoarea SC D C SRL a transmis vânzătoarei SC Betafit SRL o adresă de confirmare a debitului restant, prin care recunoștea temeinicia și valoarea creanței.
La data de 26 mai 2014, SC B SRL a cesionat parțial creanța pe care o deținea împotriva debitoarei cedate SC D C SRL, în favoarea creditoarei cesionare SC D C G SRL.
La data de 27 mai 2014, prin Biroul Executorului Judecătoresc ”O H și G”, a fost notificată debitoarei cesiunea creanței și i-a fost pusă în vedere debitoarei obligația de plată a creanței, așa cum rezultă din înscrisurile anexate cererii sale.
Creditoarea cesionară a mai arătat că la data de 03 iulie 2014 a purtat negocieri cu debitoarea, prin e-mail, însă nu s-a reușit stabilirea unui mod de stingere a creanței, pe cale amiabilă.
De asemenea, creditoarea a apreciat că deține o crenață certă, lichidă și exigibilă.
Cât privește penalitățile de întârziere, creditoarea a arătat că, potrivit art.6.2 din contractul de vânzare-cumpărare nr.C140/05.12.2013, plata prețului urma să se efectueze în maxim 15 zile de la data facturării iar, în cazul în care una dintre părți nu își îndeplinea obligațiile contractuale, conform art.14.1 din contract, aceasta se obliga să plătească celeilalte părți penalități – daune interese în valoare de 0,06 lei/zi din valoarea plății neefectuate.
Pentru aceste motive, creditoarea a solicitat admiterea cereri sale, astfel cum aceasta a fost formulată.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.1013 Cod procedură civilă, art.3 şi 1566 Cod civil.
A anexat cereri (în copii certificate: împuternicire avocațială, ordin de plată și (în copii certificate), contract de cesiune de creanță, notificare nr.370E/27.05.2014, confirmare de primire, contract de vânzare-cumpărare nr.C140/05.12.2013, notificare nr.9778/05.12.2013, confirmare sold emisă de SC D C SRL, cu adresa nr.4023/20.05.2014, situație clienți – facturi și încasări în contabilitatea SC B SRL, pentru perioada 01.01.2010 – 31.05.2014, extras cont din contabilitatea SC B SRL, emis la data de 19.05.2014, facturi fiscale și factură onorariu avocat.
În termen legal, debitoarea a formulat întâmpinare (filele 51-52), prin care a solicitat respingerea cererii creditoarei, ca nefondată.
În motivarea cereri, debitoarea a recunoscut creanța creditoarei cesionare SC D C G SRL, care a preluat drepturile creditoarei cedente SC B SRL, rezultate din contractul de vânzare-cumpărare nr.C140/05.12.2013, în legătură cu creanța în cuantum de 102154,70 lei și accesoriile acesteia.
A arătat însă că la data de 03 mai 2014, prin adresa nr.5066, ea a solicitat creditoarei cesionare să fie de acord cu propunerea de eșalonare a plății, în 5  rate lunare, propunere refuzată de aceasta.
De asemenea, în temeiul art.6.3 din contractul de vânzare-cumpărare nr.C140/05.12.2013, pe care ea l-a încheiat cu SC B SRL și preluat de SC D C G SRL, i-a propus creditoarei  cesionare compensarea datoriei, prin livrare de produse fabricate de ea – azotat de amoniu și uree și alte produse având aceeași contravaloare, cu un discaunt de 3%, la prețul pieței.
Deși această variantă de compensare face parte integrantă din contractul   preluat de la creditorul cedat SC B SRL, oferta nu a fost acceptată de creditoarea cesionară.
Pentru aceste motive, debitoarea a solicitat respingerea cererii creditoarei cesionare, ca nefondată.
Analizând materialul probator administrat în cauză, respectiv înscrisurile anexate cererii creditoarei, și explicațiile date de părți, instanța reține că la data de 05 decembrie 2013, între SC B SRL, în calitate de vânzător și SC D C SRL, în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.C140/05.12.2013, având ca obiect vânzarea – cumpărarea de rocă magneziană.
Prin adresa din data de 20 mai 2014 (fila 20), debitoarea confirmă vânzătoarei SC B SRL că figura cu un debit în valoare totală de 200694,16 lei și se angaja să achite debitul în perioada imediat următoare, în măsura creării de disponibilități financiare.
Instanța mai reține că, la data de 26 mai 2014, SC B SRL a cesionat parțial creanța pe care o deținea contra debitoarei SC D C SRL, în favoarea creditoarei cesionare SC D C G SRL.
Totodată prin notificarea nr.370E/27.05.2014, emisă de BEJ ”O H și G”, i-a fost notificată debitoarei cedate cesiunea parțială a creanței rezultate din contractul de vânzare-cumpărare nr.C140/05.12.2013, în  valoare de 102154,70 lei, formată din contravaloarea facturilor emise în perioada 01.02.2013-28.03.2014 și scadente.
Prin aceeași notificare, debitoarea era somată să achite debitul, în termen de 15 zile de la primirea notificării.
Instanța reține că potrivit dispozițiilor art.1013 alin.1 Cod procedură civilă, procedura ordonanţei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile, constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Astfel, prin dispoziţiile legale menţionate, se instituie anumite condiţii de admisibilitate ale procedurii speciale a somaţiei de plată şi anume: 1. existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile; 2. creanţa să izvorască dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris; 3. contractul, statutul, regulamentul sau alt act juridic izvor al creanţei fie constatat printr-un înscris însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei se determină în conformitate cu prevederile art. 662 N.C.proc.civ., potrivit cărora: ,,(2) Creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu. (3) Creanţa este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui. (4) Creanţa este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată’’.
Cerinţele speciale de admisibilitate ale procedurii ordonanţei de plată trebuie întrunite în mod cumulativ.
În speță, referitor la caracterul cert al ceanței, instanța reţine că existența acesteia este neîdoielnică, rezultând din facturile fiscale pentru perioada 24.03.2014 – 12.05.2014, anexate cererii creditoarei, în valoarea totală de 102154,70 lei și acceptate la plată de debitoare, prin aplicarea ștampilei și semnătură.
În ceea ce privește caracterul lichid, creanța îndeplinește această condiție atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui.
În  cauză, instanța constată caracterul lichid al creanței, întrucât este determinat potrivit facturii fiscale, depuse la dosar.
Instanța constată și faptul că, la momentul formulării cererii (14 iulie 2014), creanța creditoarei era exigibilă.
Debitoarea nu a contestat caracterul cert, lichid și exigibil al creanței pe care o deține creditoarea, creanță formată din debit neachitat și penalități aferente acestuia, ci doar a invocat  existența unor obligații alternative în contractul de vânzare-cumpărare.
Instanța reține că, potrivit dispozițiilor art.6.3 din contract, plata se poate face și prin livrare de către cumpărător a produselor fabricate de acesta (azotat de amoniu și/sau uree) sau alte produse, reprezentând aceeași contravaloare cu marfa livrată de către vânzător, cu un discaunt de 3% la prețul zilei, în condițiile de livrare prevăzute la art.6.2.
Potrivit art.6.2 din același contract, plata urma să se efectueze în maxim 15 zile de la data facturării, facturile fiind emise odată cu efectuarea transportului.
Clauza prevăzută de părțile contractante, la art.6.3 din contract, are semnificația juridică a unor obligații alternative.
Potrivit art.1462 Cod civil, dreptul de a alege prestația ce se execută aparține debitorului, dacă acest drept nu a fost acordat creditorului, printr-o clauză expresă.
Dacă partea căreia îi aparține alegerea prestației nu își exprimă această opțiune, în termenul cuvenit în acest scop, alegerea aparține celeilalte părți, conform dispozițiilor art.1462 alin.2 Cod civil.
Unul dintre efectele acestor prevederi legale aste acela că, dacă la scadența datoriei, debitorul nu alege prestația ce urmează să se execute, creditorul are dreptul de a cere executarea silită  a oricăreia dintre prestaţii.
Prin urmare, debitorul decade din dreptul de alegere, drept care trece la creditor.
În cauză, conform contractului de vânzare-cumpărare C140/05.12.2013 (art.6.2 și 6.3), debitoarea SC D C SRL avea dreptul să aleagă între cele două modalități de plată, în termen de maxim 15 zile de la data facturării.
Cum debitoarea nu a uzat de acest drept, în termenul menționat, aceasta este decăzută din dreptul de alegere, drept care a trecut la creditoarea SC D C G SRL.
Pentru aceste considerente, instanța va admite cererea creditoarei și va ordona debitoarei să plătească creditoarei, în termen de 10 zile de la data comunicării prezentei hotărâri, suma de 102154,70 lei, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate, aferente perioadei 24.03.2014-12.05.2014, şi suma de 8089,12 lei, reprezentând penalităţi de întârziere, calculate de la data scadenţei fiecărei facturi şi data introducerii cererii de chemare în judecată.
În baza art.453 alin.1 Cod procedură civilă, va obliga debitoarea să plătească creditoarei suma de 10200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată