Planul de reorganizare a fost depus tardiv


Faliment – contestaţie.

– Legea nr. 85/2006, art. 14 alin. 7 şi art. 94

Planul de reorganizare a fost depus tardiv, cu mult peste termenul de 30 de zile prevăzut de art. 94 din Legea nr. 85/2006, astfel că votarea unui plan tardiv este nelegală.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 720 din 11.03.2014)

Deliberând constată că, prin sentinţa civilă nr.3169/22.10.2013 pronunţată de Tribunalul Ilfov – Secţia Civilă a fost admisă acţiunea privind pe contestatoarea B R D – G S G SA Bucureşti şi pe intimata SC E SRL prin lichidator judiciar L C IPURL şi s-a anulat hotărârea adunării creditorilor din 22.07.2013, motivat de faptul că s-a votat un plan de reorganizare tardiv depus în raport de prevederile art.94 din Legea nr.85/2006.
Împotriva sentinţei precitate a formulat recurs creditorul T.S. solicitând în principal admiterea recursului şi anularea sentinţei recurate şi respingerea contestaţiei formulată de BRD – G S G SA şi în subsidiar casarea hotărârii şi rejudecarea cauzei, dispunând ca administratorul judiciar al SC E SRL să reconvoace adunarea creditorilor pentru aprobarea planului de reorganizare dacă se impune. De asemenea, s-a solicitat şi suspendarea hotărârii până la soluţionarea recursului.
Recurentul nu formulează critici veritabile cu privire la nelegalitatea sentinţei recurate ci, se referă la susţinerile contestatorului BRD – G S G SA pe care le consideră tendenţioase, netemeinice şi neprobate, subliniind punctual trei argumente.
Primul motiv vizează neregularităţi privind planul de reorganizare depus de recurent ca fiind tardiv şi nu pe aspecte privind conţinutul şi viabilitatea acestuia.
Recurentul arată că nu a putut depune acest plan mai devreme de 18.06.2013 întrucât a fost arestat preventiv, fiind eliberat la 13.04.2013 după care a fost internat pe motive de sănătate până la 26.04.2013.
Cum tabelul definitiv de creanţe s-a afişat la 08.04.2013, recurentul nu a putut să depună planul mai devreme de 18.06.2013. Altfel, recurentul a fost interesat să formuleze planul de reorganizare în care sens a adresat o cerere şi procurorului la care nu a primit niciun răspuns.
Al doilea motiv se referă la neregularităţi privind data primei şedinţe a adunării creditorilor pentru aprobarea planului de reorganizare propus de recurent.
Recurentul arată că nu ştie de ce s-a amânat prima şedinţă a adunării creditorilor dar consideră că nu este normal ca dreptul său de a depune un plan de reorganizare şi dreptul debitoarei la reorganizare să fie supus anulării doar pentru că un alt terţ (administratorul judiciar) nu s-ar fi supus prevederilor legale sau că nu ar fi respectat procedurile legii insolvenţei. Recurentul consideră că intimata contestatoare acţionează împotriva sa ca persoană şi nu ca şi creditor al SC E SRL.
Al treilea motiv invocat de contestator se referă la faptul că, recurentului i s-ar aplica prevederile art.100 (5) din Legea nr.85/2006 cu privire la votul planului de reorganizare.
Ori, recurentul arată că deţine doar un procent de 10% fiind asociat minoritar şi că are drept de vot pentru planul de reorganizare.
Recurentul şi-a rezervat dreptul de a completa şi motiva recursul pe larg după caz după ce va cunoaşte motivarea sentinţei recurate.
Ca probe s-au propus înscrisuri şi alte probe ce vor fi necesare.
În drept se invocă prevederile art.299 şi următoarele, art.304 pct.9 Cod procedură civilă, art.300 (2) Cod procedură civilă.
S-au anexat înscrisuri în copie.
Cererea a fost legal timbrată.
Intimata B R D – G S G SA a depus note scrise.
Examinând în ansamblu motivele de recurs în raport de probele administrate în cauză Curtea reţine că recursul apare nefondat pentru considerentele de mai jos.
În ceea ce priveşte prima critică relativ la neregularităţile privind planul de reorganizare depus de recurent, aşa cum reţine şi instanţa de fond, potrivit prevederilor art.14 (7) din Legea nr.85/2006 „Hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor”.
În acest cadru legal a formulat contestaţie intimata BRD – G S G SA cu privire la hotărârea adunării creditorilor din 22.07.2013, invocând aspecte de nelegalitate cu privire la tardivitatea planului de reorganizare şi a faptului că recurentul nu avea drept de vot în raport cu dispoziţiile art.100 (5) din Legea nr.85/2006.
Ori în privinţa votării unui plan de reorganizare depus tardiv probele relevă fără dubiu că în speţă, tabelul definitiv a fost afişat la 05.04.2013 iar planul de reorganizare s-a depus la 18.06.2013 cu mult peste termenul de 30 de zile prevăzut de art.94 din Legea nr.85/2006, recurentul neformulând o cerere de repunere în termen în raport cu imposibilitatea de care face vorbire şi prin urmare votarea unui plan tardiv este nelegală.
Altfel, art.14 (7) din Legea nr.85/2006 nu prevede posibilitatea desfiinţării hotărârii adunării creditorilor de către judecătorul-sindic pentru alte aspecte decât pentru cele de nelegalitate.
Din această perspectivă, critica recurentului apare nefondată.
Relativ la critica vizând neregularităţile privind data primei şedinţe a adunării creditorilor pentru aprobarea planului de reorganizare vis-a-vis de prevederile art.99 alin.21 din Legea nr.85/2006 nu a făcut obiect de analiză în faţa instanţei de fond, aspect pe care intimata contestatoare nu l-a recurat.
În această situaţie, recurentul nu a fost vătămat prin prisma acestei critici iar instanţa de control nu poate verifica un aspect neanalizat de instanţa de fond.
Cât priveşte motivul vizând aplicarea recurentului a prevederilor art.100 (5) din Legea nr.85/2006, instanţa de fond a respins această susţinere invocată de intimata contestatoare şi ar fi o critică lipsită de sens, instanţa de control confirmând motivarea instanţei de fond.
Pentru aceste considerente de fapt şi de drept Curtea în baza art.312 (1) Cod procedură civilă, a respins recursul ca nefondat.