Conform art. 167 din Legea nr. 84/1995, municipiul are obligaţia de a asigura finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar, fiind ordonator principal de credite şi în această calitate asigură fondurile băneşti, obligaţia acestuia avându-şi izvorul în lege.
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava – secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal şi înregistrată sub nr. 5951/86 din 27.09.2007, reclamanta S.C. „A” S.A. Suceava în contradictoriu cu pârâţii C.N. „Ştefan cel Mare” Suceava şi M.S. – prin Primar a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi pârâţii să-i plătească suma de 16.886,71 lei reprezentând dobânzi, penalităţi şi majorări de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul C. N. „Ştefan cel Mare” din Suceava, contractul de prestări servicii nr.1084 din 21.02.2002 şi contractul de prestare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare nr.11 din 25.02.2005 prin care reclamanta se obliga să asigure prim pârâtului, conform termenilor contractuali, alimentarea cu apă potabilă şi servicii de canalizare, încasând în schimb contravaloarea serviciilor prestate.
Pentru serviciile prestate, reclamanta a emis facturi a căror plată trebuia efectuată în 30 zile de la data emiterii facturii, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 pct. 1 din Legea nr.326/2001, precum şi art. 16 al contractului nr. 11/2005 şi art.20 al. 2 al contractului nr. 1084/2002.
Pe parcursul derulării celor două contracte, prim pârâtul a achitat cu întârziere mai multe facturi reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, acest lucru atrăgând calculul de majorări. Facturile a căror contravaloare a fost achitată cu întârziere de către prim pârât stau la baza calculului facturilor de dobânzi şi penalităţi ce fac obiectul prezentului litigiu, fiind în prezent achitate în totalitate, rămânând de achitat doar facturile reprezentând contravaloarea dobânzilor şi penalităţilor.
S-a mai învederat instanţei că aceste facturi au fost acceptate de către pârât, modul de calcul cât şi cuantumul acestora nefiind contestate.
În subsidiar, în cazul în care nu se vor reţine argumentele prezentate şi prim pârâtul nu va fi obligat la plata sumei de 16.886,71 lei cu titlul de dobânzi, penalităţi şi majorară de întârziere, solicită să se pronunţe o hotărâre prin care să fie obligat M.S.– prin Primar la plata acestei sume cu titlul de prejudiciu, conform răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998 din Codul civil.
Art. 167 din Legea nr. 84/1995 prevede în sarcina Primăriei municipiului Suceava obligaţia de a asigura finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat. Această obligaţie a existat de-a lungul timpului indiferent de modificările pe care le-a suferit acest act normativ, Primăria municipiului Suceava având calitatea de ordonator principal de credite, iar C.N. „Ştefan cel Mare” Suceava, calitatea de ordonator terţiar de credite.
Obligaţia ce incumbă M.S. – prin Primar este prevăzută şi de O.U.G. nr.32/2001 aprobată prin Legea nr. 374/2001 potrivit căreia începând cu anul 2001-2002 finanţarea învăţământului preuniversitar se asigură din bugetele locale ale unităţilor administrativ teritoriale pe a căror rază teritorială îşi desfăşoară activitatea.
Pârâtul M.S. – prin primar, prin întâmpinare a invocat lipsa calităţii sale procesuale pasive.
Tribunalul Suceava – secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa nr. 3292 din 13.12.2007 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.S. – prin primar, a admis acţiunea promovată de reclamantă şi a obligat pe pârâţi în solidar să plătească reclamantei suma de 16.996,71 lei reprezentând dobânzi, penalităţi şi majorări de întârziere precum şi suma de 1.101,46 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în cauză sunt întrunite condiţiile răspunderii civile contractuale şi că în conformitate cu art.969 din Codul civil prim pârâtul C.N. „Ştefan cel Mare” Suceava trebuie să plătească reclamantei penalităţile de întârziere solicitate de aceasta.
A mai reţinut prima instanţă că în cauză sunt întrunite şi condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 şi următoarele din Codul civil astfel că în cauză este antrenată şi răspunderea secund pârâtei.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul M.S. – prin primar care a criticat sentinţa ca fiind nelegală şi netemeinică, în esenţă susţinând că în cauză nu există o răspundere solidară, prima instanţă dând o interpretare greşită dispoziţiilor referitoare la obligaţiile în solidar şi obligând nelegal municipalitatea să achite penalităţile solicitate de reclamantă.
Din considerentele sentinţei recurate, rezultă până la evidenţă că prima instanţă a reţinut că în cauză este atrasă răspunderea civilă delictuală prevăzută de art. 998 şi următoarele din Codul civil, prin aceea că secund pârâtul, M.S. nu şi-a îndeplinit obligaţia legală izvorâtă din calitatea de ordonator de credite şi anume de a asigura finanţarea C.N. „Ştefan cel Mare”, finanţare care trebuie asigurată în termen , astfel ca unitatea şcolară la rândul ei să efectueze în termen plăţile către unitatea prestatoare de servicii.
Nu a putut fi reţinută apărarea formulată de secund pârâtă, dispoziţiile art. 13 alin.1 din O.G. nr. 32/2001 şi anume că M.S. în calitate de ordonator principal de credite, are o obligaţie expresă, unilaterală, doar faţă de terţele persoane cu care acestea ar încheia contracte.
În practică s-a statuat de altfel, că fapta ilicită a unui terţ care face ca una din părţi să nu-şi îndeplinească obligaţiile rezultate din contract atrage răspunderea delictuală a acesteia faţă de creditorul respectivei obligaţii.
În fine, nici susţinerea formulată de recurentă şi anume că dispoziţiile art.13 din O.G. nr. 32/2001 nu prevăd nici un termen pentru executarea obligaţiei de finanţare a învăţământului preuniversitar de stat, nu a fost reţinută şi aceasta deoarece potrivit dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 326/2001 a serviciilor publice de gospodărire comunală, în vigoare în perioada când s-au derulat raporturile comerciale dintre părţi, persoanele fizice şi juridice beneficiare ale serviciilor de gospodărire comunală sunt obligate să achite contravaloarea facturilor reprezentând serviciile prestate în termen de 30 zile de la data emiterii facturii.
Evident, M.S.– prin primar, are obligaţia legală, să asigure fondurile băneşti, în calitate de ordonator principal de credite, în timp util pentru ca beneficiarul serviciilor, C.N .„Ştefan cel Mare” la rândul său, să achite contravaloarea facturilor în termen de 30 zile de la data emiterii facturii.
Or, această obligaţie legală nu a fost îndeplinită de către secund pârâtul M.S.
În acest context, instanţa a apreciat că sentinţa primei instanţe este temeinică şi legală, motiv pentru care în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 304 ind. 1 raportat la art. 312 alin.1 din Codul de procedură civilă a respins ca nefondat recursul declarat de secund pârâtul M.S. – prin primar.
