D E L I B E R Â N D:
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 12.12.2013, scutită de plata taxei de timbru, reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă a chemat în judecată pe pârâţii XX, XX, XX, XX, XX, XX, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună obligarea pârâţilor la plata sumei de 1810 lei compusă din: 1047,33 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare aferente pacientului YY în perioada 06.02-12.02.2010; 571,42 lei reprezentând dobânzi de întârziere calculate pentru perioada 16.03.2010-10.12.2013 potrivit art. 119 al.1 Cod de Procedura Fiscala, pentru plata cu întârziere a cheltuielilor de spitalizare şi 191,24 lei reprezentând penalităţi de întârziere pentru neplata cheltuielilor de spitalizare de la scadenţă până la data de 10.12.2013, în conformitate cu art.l20 ind. 1 Cod Procedura Fiscala, dobânzi si penalităţi de întârziere calculate de la data de 11.12.2013 până la data plăţii efective, ca urmare a vătămărilor suferite.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în data de 31.01.2010 pârâţii XX, XX, XX, XX, XX şi XX l-au agresat fizic pe numitul YY, cauzându-i vătămări corporale care au necesitat îngrijiri medicale în cadrul Spitalului Clinic Judeţean…, în perioada 06.02-12.02.2010, unde a beneficiat de servicii medicale, contravaloarea prestaţiilor medicale fiind în suma totală de 1047,33 lei conform decontului de cheltuieli anexat – anexa nr. 1.
În conformitate cu prevederile art.313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune altei persoane, răspund potrivit legii si sunt obligate să suporte cheltuielile ocazionate de asistenta medicala acordată.
In dosarul nr.l45/P/2010 a ….., se stabileşte faptul că pârâţii au cauzat vătămarea corporală – anexa nr.2.
Deşi pârâţii au fost somaţi sa plătească debitul sus arătat prin somaţia nr. 6437/27.03.2013, somaţia nr. 6436/27.03.2013, somaţia nr. 6596/29.03.2013, somaţia nr. 6438/27.03.2013, somaţia nr. 6597/29.03.2013 si somaţia nr. 6435/27.03.2013, aceştia nu au achitat debitul restant, fiind astfel nevoiţi să promoveze prezenta acţiune.
În susţinerea acţiunii arată următoarele motive în fapt şi în drept:
Suma de 1810,00 lei sunt obligaţii fiscale potrivit Codului de Procedura Fiscala având în vedere următoarele texte de lege:
– art. 188 din legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii: «spitalele publice sunt instituţii publice finanţate integral din venituri proprii si funcţionează pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor provin din sumele încasate pentru servicii şi funcţionează pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele încasate pentru servicii medicale, alte prestaţii pe baza de contract si din alte surse , conform legii. »
– art. 189 din legea nr. 95/2006 «Contractul de furnizare de servicii medicale ale spitalului public cu casa de asigurări sociale de sănătate reprezintă sursa principala a veniturilor, venituri care se completează, potrivit art. 190 cu sume de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, care vor fi utilizate numai pentru destinaţiile care au fost alocate » .
– potrivit art.262 alin. l, lit. a din Legea nr. 95/2006 cu privire la utilizarea Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate prevede ca veniturile fondului se utilizează pentru: plata serviciilor medicale, medicamentelor, materialelor sanitare si dispozitivelor medicale, inclusiv a celor acordate in baza documentelor internaţionale cu prevederi în domeniul sănătăţii la care România este parte, stabilite în contractul – cadru.
Totodată, alin. 2 prevede faptul că cheltuielile prevăzute la alin. 1 se suportă de la bugetul de stat.
Astfel, “prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordată” la care face referire art. 313 din legea nr. 95/2006 face parte din categoria “altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat” definit de art.21 din Codul de Procedura Fiscala cu privire atât la conţinutul cât şi cuantumul creanţelor fiscale” .
In acelaşi timp, obligaţiile fiscale sunt definite de art.22 al Codului de procedura Fiscala: obligaţia de a plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat; obligaţia de a plăti dobânzi, penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, aferente impozitelor, taxelor, contribuţiilor, şi altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligaţii de plata accesorii.
Potrivit principiului simetriei, cheltuielile efective fiind suportate din bugetul de stat, in momentul recuperării se reîntorc tot la bugetul de stat, acesta fiind singura sursa de Finanţare a acestor cheltuieli, atât spitalul clinic judeţean de urgenta cat si casele de asigurări de sănătate fiind doar pârghiile prin care sunt asigurate atât sursa finanţaţii asistentei medicale cât si acordarea efectivă a acestei asistenţe.
In drept, invocam art.194 si urm. Cod Proc. Civ; art.1381 si urm. Cod Civil; art. 189,190, 262, 313 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătăţii; art.21, 22 , 119 si urm. Cod Procedura Fiscala.
Având in vedere considerentele expuse mai sus solicită admiterea acţiunii astfel cum a fost formulata si pe cale de consecinţa obligarea pârâţilor la plata sumei de 1810,00 lei, precum si dobânzi/penalităţi de întârziere calculate de la data de 11.12..2013 până la data plăţii efective.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la fila 28 pârâţii XX, XX, XX, XX, XX, XX, solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pe cale de excepţie invocă excepţia prescripţiei în ceea ce priveşte obligarea la plata sumei de 1310 lei.
În motivare, se arată că aşa cum rezultă şi din cererea de chemare în judecata la data de 31.01 2010 în jurul orelor 4, în Piatra Craiului la discoteca …. a avut loc o agresiune, iar numitul XX a fost spitalizat în perioada 6.02.2010-12.02.2010. Potrivit art.2517 C. civ termenul prescripţiei este de 3 ani, dacă legea nu prevede alt termen.
Aşa cum au arătat incidentul s-a realizat la data de 31.01.2010, iar obligarea lor la plata sumei de 1810 lei s-a solicitat la data de 12.12.2013, deci cu mult timp peste termenul de trei ani, motiv pentru care solicita respingerea acţiunii ca prescrisă.
Prin răspunsul la întâmpinare depus de reclamantă la fila 49 dosar aceasta solicită respingerea întâmpinării ca nelegală, netemeinică şi nefondată.
În motivarea răspunsului la întâmpinare, reclamantul a arătat cu privire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune că solicită respingerea acesteia ca nelegală, netemeinică şi nefondată, motivele invocate cu privire la termenul general de 3 ani, potrivit art.2517 Cod Civil nu pot fi primite, deoarece acesta nu este incident în cauza.
Aşa cum a arătat în acţiunea formulată suma de 1.810,00 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare este o creanţa fiscală, conform art. 188, 189, 190, 262 din Legea 95/2006 a cărei termen de prescripţie este de 5 ani, potrivit Codului de Procedura Fiscala.
Potrivit art. 121 Cod Procedura Fiscala termenul general de prescripţie privind o creanţa bugetara este de 5 ani, iar potrivit alin. l termenul începe sa curgă de la 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat naştere acest drept.
Astfel, decontul de cheltuieli fiind emis la data de 06.02.2010 termenul a început să curgă la 01.01.2011 împlinindu-se la data de 01.01.2016, acţiunea fiind promovata la data de 10.12.2013 susţine că, acesta este formulată in termen.
Pe de alta parte, şi dacă ar admite faptul că sunt în prezenta termenului general de prescripţie de 3 ani, susţine că acţiunea nu este prescrisa, având în vedere prevederile art. 2.528 Cod civil «prescripţia dreptului la acţiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicita începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască atât paguba, cat si pe cel care răspunde de ea.» Drept urmare dreptul la acţiune începe să curgă de la data de 18.02.2013, data la care s-a cunoscut identitatea şi domiciliul pârâtului şi nu 31.01.2010, aşa cum eronat susţin paraţii.
În urma corespondenţei purtată cu organele penale reclamanta a intrat în posesia datelor cu privire la săvârşirea unei agresiuni a cărei victimă a fost numitul XX; adresa nr.250/….. adresata Postului de Politie …. – anexa nr. I, adresa nr.477517/…..a Postului de Politie ….. – anexa nr.2, adresa nr. 12842/….. adresata Parchetului de pe lânga Judecătoria …. – anexa nr.3, adresa nr. 3174/08.02.2012 adresata Parchetului de pe lânga Judecătoria …. – anexa nr.4, adresa nr. l62/11.1/2013/…… a Parchetului de pe lângă Judecătoria …..
Pronunţându-se asupra excepţiei prescripţiei dreptului de acţiune invocată de pârâţi în întâmpinare prin încheierea din şedinţa publică din dat de 06.05.2014, instanţa a dispus respingerea excepţiei ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 91 din Codului de Procedura Fiscala, conform cărora pentru creanţele fiscale termenul de prescripţie este de 5 ani, acesta începând să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel.
În ceea ce priveşte momentul de la care începe să curgă termenul, instanţa reţine că în mod corect s-a arătat în motivare de către reclamant că potrivit art. 2.528 Cod civil „prescripţia dreptului la acţiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicita începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască atât paguba, cat si pe cel care răspunde de ea.”
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:
Din dosarul penal nr. ….. al Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleşd rezultă că la data de 31.01.2010 pârâţii au agresat-o pe partea vătămată XX, urmare căreia aceasta a suferit vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare 18 zile îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal 348/Ia/133/….. completat cu certificatul medico-legal 348/Ia/133/……
În cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea partea vătămată XX a beneficiat efectiv de servicii medicale, contravaloarea prestaţiilor medicale fiind în suma totala de 1047,33, conform decontului de cheltuieli anexat la dosar.
Conform art. 313 alin 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată.”
În cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 1357 C.civ ca dispoziţii generale cu privire la răspunderea delictuală, potrivit cărora ,,Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare”, iar „autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.”
Având în vedere că art. 313 alin 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii cuprinde o reglementare specială cu privire la răspunderea delictuală în astfel de cazuri, se va aplica aceasta, potrivit principiului specialibus generalibus derogant, urmând ca dispoziţiile generale să fie aplicate numai în completarea dispoziţiilor speciale.
Textul legal instituie în primul rând posibilitatea pentru furnizorul de servicii de a recupera cheltuielile ocazionate de asistenţa medicală acordată de la persoana care a adus daune sănătăţii unei alte persoane, iar în al doilea rând un caz de subrogaţie legală prin care furnizorul de servicii medicale se poate subroga în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate, în situaţiile în care victima are calitatea de asigurat.
Prin fapta ilicită de lovire şi alte violenţe, săvârşită cu intenţie, pârâţii au cauzat părţii vătămate X.X. leziuni pentru a căror îngrijire reclamantul a efectuat cheltuieli conform decontului depus în probaţiune.
Reclamantul avea obligaţia de a acorda îngrijiri părţii vătămate, în temeiul art. 220 din Legea 95/2006, fiind un caz de urgenţă. Prejudiciul cauzat reclamantului prin fapta ilicită a pârâţilor este unul direct şi cert.
În contextul în care costurile îngrijirilor medicale nu au fost achitate la data externării pacientului din spital, reclamantul a înregistrat un prejudiciu, care nu poate rămâne nereparat, prin urmare Spitalul Judeţean de Urgenţă …, în calitate de furnizor de servicii medicale pentru numitul X.X., are posibilitatea de a solicita cheltuielile ocazionate cu asistenţa medicală de la pârâţii XX, XX, XX, XX, XX, XX, persoanele care i-au adus vătămări părţii vătămate şi în acest mod a adus daune beneficiarului de servicii medicale, chiar dacă aceasta ar fi avut calitatea de asigurat.
Potrivit textului art. 313 alin 1 Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, condiţiile necesare pentru angajarea răspunderii persoanei care a cauzat daune sănătăţii altei persoane sunt: existenţa faptei ilicite, producerea de daune sănătăţii unei alte persoane, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi daunele provocate şi efectuarea de cheltuieli cu asistenţa medicală de către furnizorul de servicii medicale.
Fapta ilicită a pârâţilor XX, XX, XX, XX, XX, XX a constat în producerea de vătămări numitului XX şi rezultă din rezoluţia din data de 10.08.2010 dată în dosarul nr. …. al Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleşd. Prejudiciul este reprezentat de vătămarea suferită de XX în urma faptei de lovire, iar raportul de cauzalitate reiese din faptul că în urma faptei pârâţilor numitul XX a suferit o vătămare a sănătăţii şi integrităţii corporale.
Efectuarea de cheltuieli cu asistenţa medicală a numitului XX de către Spitalul Judeţean de Urgenţă …. reiese din înscrisul depus la dosar la fila 5, intitulat „decont de cheltuieli”, unde se arată costurile aferente spitalizării, în cuantum de 1047,33 lei.
Deşi somaţi de reclamant, paraţii nu au înţeles sa achite debitul datorat.
Faţă de considerentele mai sus expuse, instanţa constată ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 313 alin 1 L. 95/2006, pentru angajarea răspunderii persoanei care a cauzat daune sănătăţii unei alte persoane, astfel că va dispune obligarea pârâţilor în solidar la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1047,33 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare de care a beneficiat numitul X.X. în perioada 06.02.2010-12.02.2010.
Sumele recuperate cu titlu de cheltuieli efective ocazionare de asistenţa medicală constituie venituri la bugetul de stat, în temeiul art. 262 alin. 2 din Legea 95/2006 şi art. 21 alin. 2 lit. a din OG 92/2003, astfel că pentru neplata la termen se percep dobânzile şi penalităţi de întârziere prevăzute de art. 120 şi 120 ind. 1 din OG 92/2003.
Prin urmare, faţă de dispoziţiile legale, în conformitate cu art. 119 alin 1 şi art. 120 ind.1 din Codul de procedură fiscală, instanţa va dispune obligarea pârâţilor la plata sumei de 571,42 lei, reprezentând dobânzi de întârziere calculate pentru perioada 16.03.2010-10.12.2013 şi a sumei de 191,24 lei, reprezentând penalităţi de întârziere calculate de la scadenţă până la data de 10.12.2013, precum şi la plata în continuare a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere de la data de 11.12.2013 până la data plăţii efective.
Pentru motivele de mai sus, instanţa va admite cererea de chemare in judecata astfel cum a fost formulata şi va obliga pârâţii în solidar la plata către reclamantă a sumei de 1047,33 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare de care a beneficiat numitul XX în perioada 06.02.2010-12.02.2010, a sumei de 571,42 lei, reprezentând dobânzi de întârziere calculate pentru perioada 16.03.2010-10.12.2013 şi a sumei de 191,24 lei, reprezentând penalităţi de întârziere calculate de la scadenţă până la data de 10.12.2013, precum şi la plata în continuare a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere de la data de 11.12.2013 până la data plăţii efective.
Totodată, instanţa constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite acţiunea formulată de reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă ….., cu sediul în loc. …., str. …., nr. …., jud. …., cod fiscal ….., în contradictoriu cu pârâţii XX, dom. în sat …, nr….., jud…., CNP …., XX, dom. în sat …., nr. …., jud. …., CNP ….., XX, dom. în sat ….., nr. …., jud. …., CNP ….., XX, dom. în sat ….., nr. …., jud…., CNP ….., XX, dom. în sat …., nr. …, jud. …., CNP ….., şi XX, dom. în sat …., nr. …., com. …., jud. …, CNP …., în consecinţă:
Obligă pârâţii în solidar la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1047,33 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare de care a beneficiat numitul XX în perioada 06.02.2010-12.02.2010, a sumei de 571,42 lei, reprezentând dobânzi de întârziere calculate pentru perioada 16.03.2010-10.12.2013 şi a sumei de 191,24 lei, reprezentând penalităţi de întârziere calculate de la scadenţă până la data de 10.12.2013, precum şi la plata în continuare a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere de la data de 11.12.2013 până la data plăţii efective.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Calea de atac se va înregistra la Judecătoria Aleşd.
Pronunţată in şedinţa publica azi 21.10.2014.
PREŞEDINTE GREFIER
